miercuri, 21 septembrie 2022

Putin a anunțat mobilizarea parțială. Reacția unei mame: „...чтоб ты сдох, козлина!”

După ce a tot negat pierderile, războiul în sine și motivul real al agresiunii Federației Ruse asupra Ucainei, iată că putin anunță mobilizarea parțială. Părerea mea personală este că astfel, regimul și-a dat cu stângul în dreptul și ar trebui să ne așteptăm la evenimente interesante în context. Deja se zice că este imposibil de găsit vreun bilet la avion din Moscova spre Erevan sau Istambul - singurele rute aeriene prin care se mai poate părăsi Rusia. 

Zalujnîi,  șeful Forțelor Armate ale Ucrainei:
Dle ministru al agriculturii,
pregătiți, vă rog, propunerele dvs
despre locul unde îi vom îngropa

Șoigu zice că prin această decizie se așteaptă să fie „mobilizați” circa 300 000 de bărbați. Ce se va întâmpla cu ei deocamdată nu se spune. Dar deja există reacții vehemente ale organismelor de opoziție ruse, circulă pe internet și o instrucțiune privind eludarea „corectă” a acestei mobilizări, inclusiv cum să te predai fără probleme dacă ajungi în Ucraina.

Diplomatul ucrainean Andrei Veselovsky consideră că acest gest (disperat?) al lui putin va pune pe gânduri chiar și cele mai loiale puteri pe care le mai are Federația Rusă în lume pentru că „mobilizarea” presupune deja un cu totul alt nivel al escalației militare și nu se poate să nu se întrebe „ce, naiba, mai puneți la cale?!” Veselovsky atrage atenția, în contextul schimbării acestor atitudini geopolitice de la toleranță și chiar sprijin la detestare și chiar ușoară bătaie de joc, asupra interviului de ieri al lui Erdogan, care are „o intuiție bună” (хороший нюх). Erdogan a spus în interviu că el l-a îndemnat pe putin să întoarcă Ucrainei toate teritoriil ocupate, insclusiv Crimeea. Schimbare de macaz greu de trecut cu vederea!

Politologul Taras Zagorodniy spune că societatea rusă nu este pregătită pentru a răspunde pozitiv mobilizării. Războiul declanșat de putin, în mare parte este susținut de generația mai în vârstă (care, de altfel, nu este supusă riscului de a merge la război) și nu neapărat de tineretul urban care nu s-a manifestat niciodată prea entuziastic față de așa-zisa operațiune specială. El este mult mai informat, în primul rând, pentru că dispune de surse alterntive de informare și nu are niciun chef să ajungă carne de tun. Aceste riscuri le conștientiza și regumul și de aceea nu a recurs la mobilizare (fie și parțială) imediat ce a înțeles că planurile sale de a acapara Kyivul în trei zile s-au prăbușit lamentabil. 

De fapt, această mobilizare nu va avea efectul scontat, consideră Zagorodniy, pentru că rușii au nevoie stringentă de trupe suplimentare acum, în aceste momente, și nu peste 3-4 luni când cei recrutați vor ajunge să fie capabili cât de cât să se organizeze într-o armată. „Chiar dacă regimul va reuși să adune vreo 50-100 de mii de recruți, gălăgie va fi cât pentru un milion, pentru că frica se răspândește ca un incendiu necontrolat. Istericalele „vatnicilor” care erau gata să susțină războiul până în pânzele albe, dar nu de pe câmpul de luptă, ci trântiți pe canapea, nu au valoare practică în acest sens.” - afirmă politologul. 

Deja mișcarea „Vesna” (primăvara) din Federația Rusă a lansat o acțiune cu genericul „Нет моГилизации!" și îndeamnă cetățenii să iasă în centrul orașelor astăzi la ora 19.00 pentru a se opune trimiterii soților, feciorilor, fraților etc la război. Nu sunt sigură deloc că acet protest va fi masiv, cel puțin, nu astăzi. Mai degrabă oamenii vor face tot ce se poate pentru a fugi din țară sau se vor ascunde pe unde consideră că nu vor fi găsiți. Dar granițele și așa strâmte deja (prin decizia Europei de a limita drastic oferirea vizelor cetățenilor ruși), se vor închide complet, pititul prin case nu va dura prea mult, lipsa motivației în acest război, teama de a fi ucis „ни за что” va surpa și resturile jalnice ale patriotismului rusesc urlat cu vodka-n cap în fața tele-elucubrațiilor lui Soloviov... Ce va face atunci societatea rusă? Vom trăi și vom vedea... 

P.S. După ce am scris aici, deschid Twitter-ul. Prima postare de care dau îi aparține unei cetățence a Federației Ruse pe care nici nu o urmăresc, dar are prea multe comentarii ca să fie ignorată de flux: „Что за ужас творится? Объявили мобилизацию. Наших детей погонят на убой. У меня сын в запасе. Теперь эта война коснулась и меня лично. Путин, чтоб ты сдох, козлина!” („Ce grozăvie se întâmplă? S-a anunțat mobilizarea. Copiii noștri vor fi trimiși la măcel. Am un fiu în rezervă. Acum acest război m-a atins personal. Să te ia naiba, Putin!”)
Mh, ceea ce trebuia de demonstrat, cum spunea profesorul meu de matematică, dumnezeu să-l ierte!

duminică, 18 septembrie 2022

Nu citiți acest text dacă sunteți prea sensibili. Explic de ce imperiul rus trebuie să dispară. Neîntârziat!

Familia Stolpacov din Izyum,
înainte de ocupație
Acum vreo două zile scriam despre atrocitățile comise după Bucea, Irpen, Hostomel și în Izyum, Balakleya și alte localități recent eliberate de sub ocupația rusă. Deshumările în cimitirul improvizat la Izium continuă. Genocidul poporului ucrainean e pe față. Scriam despre faptul că acolo zac familii întregi care au fost masacrate. Una dintre acestea a fost familia Stolpacov: au murit în aceeași zi, la 9 martie, bunicii, părinții și copiii (Olesya în vârstă de 6 ani, Sasha în vârstă de 8 ani). O singură bombă – 6 morminte. Au fost „eliberați” по-русски. 

Într-un alt mormânt, cel cu numărul 91, a fost găsit un bărbat cu urme groaznice de tortură - avea mâinle legate și a fost castrat înainte de moarte. Am văzut pozele. Nu le voi posta aici, nu vreți să vedeți așa ceva, credeți-mă pe cuvânt. 

Camere de tortură și detenție
în subsolurile ocupației ruse
Zeci de camere de tortură au fost descoperite în regiunea Harkiv eliberată. Majoritatea arau „amenajate” în subsolurile așa-numitei miliții populare și a altor clădiri în care s-au oploșit organe de forță și spionaj rusesc. 

În Balakleya circa 40 de oameni erau deținuți zilnic în acele subsoluri - am scris deja despre ororile care se întâmplau acolo. Să mai adaug că, potrivit lui Klymenko, şeful Poliţiei Naţionale ucrainene, a fost confirmată cel puțin o  moarte survenită din cauza torturilor în Balakleya. Este vorba de un bărbat de 40 de ani, fermier local: cadavrul său cu mâinile legate a fost găsit cu un laț în jurul gâtului. 

Alte șase camere de tortură au fost descoperite în Izyum, una - în satul Hrakove, districtul Chuhuiv, alta – în Kozacha Lopan... În așa zisul birou de înrolare militară din Shevchenkove, un oraș din nord-estul recent eliberat al Ucrainei, în subsoluri, rușii au construit cuști din fier pentru tortură. 

Din camerele de tortură din Kupyansk au fost eliberați cinci adolescenți, cu vârsta cuprinsă între 15 și 17 ani. Ce s-ar fi întâmplat cu ei dacă nu ar fi fost eliberați în timp util?! Groaznic!

Dispozitivul de curent electric
cu care rușii torturau civili
în 
Kozacha Lopan (regiunea Harkiv)

De curând, în Vovchansk, la fel, au fost eliberați din captivitate șapte cetățeni din Sri Lanka. Tinerii sunt studenți la Colegiul de Medicină din Kupyansk și încercaseră să ajungă la Harkiv când rușii au intrat în oraș. Criminalii i-au reținut, i-au plasat într-o celulă de tortură din Vovchansk și... le-au smuls unghiile cu cleștele. Toți cei eliberați sunt într-o stare emoțională instabilă. Acești oameni au fost deținuți în camerele de tortură timp de câteva luni...

Peste tot militarii ucraineni au găsit doar ruine, majoritatea localităților fiind devastate aproape complet. Nu toate cadavrele au fost scoase din molozuri.

În Bohorodychne din regiunea Donețk aproape fiecare clădire din sat a fost distrusă în timpul ocupației, printre ruine au fost găsite trupuri de civili și cinci cadavre de soldați ucraineni... decapitați. Jurnalistul ucrainean Oleksiy Kashporovsky mai povestește: „Rușii au fugit atât de repede încât au lăsat chiar și macaroanele pe aragaz. Și o grămadă de arme și muniție. Și rahat. Munți de rahat. S-au căcat peste tot - în școala în care locuiau, în case și chiar în biserica mănăstirii din localitate - chiar in spatele altarului.”

Am urmărit zeci de înregistrări ale emisiunilor propagandistice de la Moscova în care oameni aparent destul de inteligenți vorbesc la modul serios despre „nazziștii” ucraineni și necesitatea de a-i extermina. O fac nu neapărat din prostie. O fac pentru că șovinismul velico-rus debordează, le întunecă judecata și le otrăvește esența. Această boală nu are leac, să nu ne punem speranța în tratamente, ele nu există. Și ea se extinde peste tot pe unde „vin rușii”. De aceea vizele trebuie sistate. De aceea imperiul rus trebuie să dispară prin dezintegrare. El nu este compatibil cu civilizația umană.

P.S. Mă gândesc că atunci când armata ucraineană va dezocupa așa-zisele republici din Donetsk și Lugansk (și asta se va întâmpla în curând, sunt sigură!) primul lucru pe care-l va face va fi să caute gropile comune în care au fost aruncați apărătorii ucraineni executați în 2014. Frică mi-e că ceea ce s-a descoperit la Bucea, Irpen, Izyum, Kupyansk va părea un film de groază ușurel în comparație cu ceea ce se va descoperi acolo... 

sâmbătă, 17 septembrie 2022

MACBETH. Monstrul care transformă dragostea în ură

De obicei, scriu despre spectacole imediat după vizionare. Aseară, însă, nu am avut curaj s-o fac - nu puteam înghesui totul într-un text scund, adunat la miez de noapte. Am așteptat să mă limpezesc, dar m-am trezit cu imagini apocaliptice în mine - arta și realitatea s-a amestecat și în loc de fantomele din mintea delirantă a soției lui Macbeth, regele ucigaș, care-și spălau (la propriu!) cămășile însângerate în apele unei mânturiri interzise asasinilor, i-am văzut pe oamenii deshumați la Izyum și la Bucea, agitându-și brațele mumificate în fața criminalului-dictator pe care zidurile Kremlinului nu-l mai pot ascunde de furia universului, cerând dreptate și răzbunare. 

Da, aseară am fost la „Macbeth”, un spectacol în regia lui Mihai Țărnă, montat la Teatrul Fără Nume după William Shakespeare și Eugen Ionesco. Un spectacol matur, un spectacol care scoate la iveală extrem de limpede adevărul despre cea mai odioasă crimă pe care o poate săvârși omul transfigurat de setea de putere: transformarea dragostei pure în ură pură. Pentru a face acest lucru Mihai și-a accesat tot arsenalul regizoral care-l identifică drept un creator original și-i proclamă (a câta oară!) manifestul metaforic: precis, impecabil, perfect. Fiecare imagine, fiecare sunet, fiecare mișcare, lumină, umbră, culoare, succesiune - toate sunt exact și mereu acolo unde respirația sălii e pe punctul de a se opri.

Nu am cum să vorbesc despre prestația fiecărui actor și despre viziunea detaliată asupra personajelor, dar trebuie să remarc că și aici Mihai Țărnă a spart tipare. 

Regele Duncan (interpretat superb de Alexandru Dicusar) linge cocoșei de zahăr, trădându-și vigilența cu o sete imbecilă de răsfățat al sorții. Vrăjitoarele (Antonia Barancea, Victoria Țurcanu, Rada Mișcoi) care zboară la propriu peste scena fantasmagorică, trăgând din iqosuri, sunt, de fapt aceleași fete care, în sacouri marca TFN, ne tot întrebau ciudat de insistent înainte de spectacol dacă ne simțim bine. Insistența asta mă făcea să mă simt cumva ca un om căruia i se pregătește un act de trădare în timp ce este aburit cu zâmbete false și dulcegării. Lady Macbeth năruie (în sfârșit!) conceptul modern de femeie frumoasă - scheletică, botoxată, cu buze enorme cât să-i încapă în gură toate p*lele „de succes” ale lumii. Lady Macbeth (Mihaela Popescu) a lui Mihai Țărnă este Femeia supremă, este zeița trezită la viață din profunzimile și tainele arheologice ale pământului din care venim și în care plecăm, este întruchiparea maternității, a procreației divine, a iubirii angelice, dar și a patimii carnale în prag de explozie, stăvilită cu greu între coapsele viguroase, generoase, profund ademenitoare... Ah, ce păcat, păcat, păcat e că Macbeth (interpretat de Alexandru Rusu) nu s-a mulțumit cu acest dar și l-a strivit cu ambiția sa bolnavă! Ce păcat e că Lady Macbeth l-a încurajat s-o facă, aprinzându-i poftele nestăvilite de putere... Din iubire. Omorând-o...

Scoția timpurilor lui Macbeth, ce treabă are ea cu noi? Ei, la întrebarea aceasta răspunsurile sunt individuale. Câți spectatori și ne-spectatori - atâtea răspunsuri...

vineri, 16 septembrie 2022

După eliberarea regiunii Harkiv începe documentarea crimelor comise acolo de ocupanți. Primele cifre ale ororii...

Izyum... Rănile ocupației
 Al doilea sentiment după euforia victoriilor   armatei ucrainene în regiunea Harkiv, a fost   teama de ce vor găsi acolo după eliberare. Din   păcate, ea s-a adeverit. Mi-e greu să-mi   imaginez cum au supraviețuit oamenii sub   ocupația rusă. Și asta se întâmplă în secolul   XXI! 

 În primul rând vidul informațional și   imposibilitatea de a comunica cu apropiații - nu   aveau nici telefonie și nici internet. Timp de   jumătate de an ei au trăit doar cu o speranță   îndărătnică de ucrainean. Da, ei n-au știut   despre atrocitățile din Bucea, dar nici despre   faptul că nu a fost capturată capitala. Ei nu au știut despre distrugerea Mariupolului, despre zeci de mii de civili, practic, îngropați în molozul de acolo, dar nici despre consolidarea întregii Europe și a SUA în sprijinul armatei ucrainene, care este mai puternică ca niciodată...

Apoi teroarea. Starea de asediu cu obligativitatea de a ieși din casă exclusiv cu banderolă albă pe braț... Perchezițiile care aveau loc chiar în stradă, bărbații fiind dezbrăcați până la chiloți pentru a fi examinați de tatuaje... Beciurile în care erau aruncați fără niciun motiv bărbați, femei, chiar și copii... Torturile la care erau supuși pentru a denunța cunoscuți, rude, prieteni care au legătură cu armata ucraineană sau organele de drept legitime ale Ucrainei... În Balaklya asemenea camere de torutră erau chiar în subsolurile „poliției”. Oamenii din vecinătate nu puteau dormi nopțile din cauza strigătelor celor torturați acolo. În special cu curent electric. Criminalii opreau ventilația ca să se audă mai bine... Nu aveau milă nici de copii - polițiștii de frontieră ucraineni au salvat cinci adolescenți pe care rușii i-au ținut închiși într-un subsol timp de o săptămână, aruncându-i acolo după cinci zile de „filtrări”...

Mama, tata, fetița de 6 ani...

Sute de oameni omorâți... Familii întregi șterse de pe fața pământului... Într-o pădure din apropiere de cimitirul din Izyum au fost descoperite gropi comune. De asemenea pe teritoriul vechiului cimitir Izyum sunt în jur de 500 de morminte noi - majoritatea ale locuitorilor orașului - marcate cu cruci simple făcute din două scânduri. Pe majoritatea crucilor sunt indicate niște numere de serie, mai rar - numele de familie și data morții... Astăzi încep exhumările și vom afla adevărul despre crimele ascunse în pământul atât de bolnav al acestui război inuman...

De altfel, pe urmele eliberării, deja au fost documentate oficial peste 40 de crime comise de ruși. Un singur caz: în satul Zokrema un locuitor a fost obligat să sape o groapă în care au fost aruncați doi bărbați împușcați de ocupanți. Aveau urechile tăiate...

Oficialii spun că s-ar putea ca la Izyum numărul oamenilor omorâți de invadatori să fie mult mai mare decât al celor din Bucea... Consilierul șefului Ministerului Apărării, Aleksey Kopytko, a spus ieri că „distrugerea cauzată de ocupanții din Izyum este comparabilă ca amploare cu distrugerea din mai multe Borodyanka și din punct de vedere al numărului de victime - cel puțin cu două Bucea”. 

Potrivit lui Kopytko, trupele ruse „au aruncat mai multe rachete asupra orașului Izyum decât peste Mariupol, deși populația din Izyum era de aproximativ 10 ori mai mică”. „Există clădiri rezidențiale cu mai multe etaje peste care bombele au fost aruncate în mod deliberat. S-au prăbușit intrări întregi. Zeci de morți...”

Și totuși... pe parcursul contraofensivei și eliberării localităților temporar ocupate soldații ucraineni au fost întâmpinați (mai peste tot!) cu drapele ale Ucrainei! Cum în aceste condiții de groază locuitorilor din teritoriile ocupate nu le-a fost frică să ascundă aceste steaguri, să le păstreze, împăturite frumos laolaltă cu speranța de a-și dobândi libertatea? Incredibili! Mă închin cu un respect enorm în fața acestor oameni... Slavă Ucrainei!



joi, 15 septembrie 2022

„Parada suveranităților” sau ce facem cu Transnistria în condițiile dezintegrării Federației Ruse?

Deocamdată rezultate războiului criminal declanșat lui Putin arată cam așa: NATO s-a extins, economia rusă este în pragul colapsului, armata rusă este dezonorată, Ucraina este înarmată până în dinți, Organizația Tratatului de Securitate Colectivă (o alternativă jenantă a NATO, încropită de putin) s-a prăbușit, Kazahstanul l-a trimis pe putin la origini, cortina de fier a căzut de cealaltă parte, rușii au devenit niște paria în lume... Există și o veste bună: s-ar putea ca peste 53.000 de familii din Federația Rusă să primească automobile Lada noi...

Cu toate acestea, putin nu recunoaște că a comis o greșeală invadând Ucraina (o afirmă Olaf Scholz, care recent a discutat îndelung cu acesta la telefon). Respectiv, el nu va renunța, dar asta nu înseamnă că sârșitul său nu este aproape. În acest context, apar tot mai multe opinii ale personalităților europene care îndeamnă comunitatea să se pregătească fundamental pentru prăbușirea iminentă a regimului de la Kremlin, astfel încât nu fie luată prin surprindere, așa cum s-a întâmplat atunci când s-a dezintegrat URSS. 

Anne Applebaum, o cunoscută scriitoare și jurnalistă americană, spune că atunci când scrie că americanii și europenii trebuie să se pregătească pentru victoria Ucrainei, de fapt, se referă la faptul că această victorie (desigur, în sensul ucrainean al termenului) va conduce implicit și la sfârșitul regimului lui Putin. Și acest lucru trebuie prevăzut cu toate cărțile pe masă pentru că este dificil de presupus cine anume îl va înlocui pe Putin, mai ales în condițiile în care anturajul său nu este pregătit să transfere puterea în mod democratic.

Dar, cred că victoria Ucrainei va conduce nu doar la schimbarea regimului moscovit. M-am referit tangențial la un potențial „transfer de putere” în articolul precedent și subliniez în continuarea acestuia că nu am în vedere nici instalarea unui așa-zis succesor ales de însuși putin (se știe deja că acesta este fiul secretarului Consiliului de Securitate Nikolai Patrushev, care acum deține funcția de ministru al agriculturii), ci, dincolo de răsturnarea regimului, dezintegrarea Federației Ruse. 

Ministrul ucrainean al Apărării, Reznicov, a menționat deja unul dintre scenariile colapsului regimului de la Kremlin, numindu-l „parada suveranităților” pe care o vor înfăptui Tatarstan, Bashkortostan și alte entități administrative ale Federației Ruse. De fapt, prin luna mai citeam undeva că reprezentanții a șase mișcări naționale au făcut o declarație publică cu privire la crearea Ligii Națiunilor Libere, scopul căreia este de a decoloniza popoarele Federației Ruse și a-și dobândi suveranitatea reală. Inițiativa a reunit activiști din Bashkirya, Buryatya, Ingushetya, Kalmykya, Erzia și Udeghe. 

Să nu uităm că există și enclavele separatiste, problema cărora va fi repusă pe tapet de țările păgubașe: Georgia, Azerbaijan... Mă întreb ce va face  Republica Moldova cu Transnistria și dacă se pregătește să-și revendice drepturile suverane asupra acestui teritoriu cu toată determinarea posibilă. 

Faptul că, de curând, Federația Rusă i-a refuzat sprijinul Armeniei în conflictul din Karabah, demonstrează clar slăbiciunea armatei lui putin care nu mai este capabilă să facă față războiului din Ucraina.

Deci, se apropie momentul decisiv pe care nu avem dreptul să-l ratăm. Ukraina ne-a și propus ajutor în soluționarea problemei transnistrene. Ce facem noi în aceste condiții? Nu am auzit niciun răspuns încă și mi-e teamă că guvernarea noastă pur și simplu nu-l are, iar soluția „как-нибудь само рассосётся" nu va funcționa aici în niciun fel. 

marți, 13 septembrie 2022

Situația socio-politică din Federația Rusă: între dezastrul războiului și revoluție?

Contraofensiva ucraineană dinamitează și starea de lucruri în țara agresoare, Federația Rusă. Aș vrea să cred că procesele începute acolo sunt ireversibile, deși resetarea socio-politică va fi extrem de dificilă: rușii, în cea mai mare parte, sunt săraci cu punga și cu duhul, zombificați, bolnavi de șovinism militant și n-o au deloc cu democrația. Să vedem, totuși, ce se întâmplă, contextual, în Federația Rusă, să trecem la treabă, adică la sumarul unor chestii ce ar conta în ideea spargerii dictaturii lui Putin.

După manifestări sporadice anti-război ale unor cetățeni activi și și ale unor demnitari, hai să zicem întregi la minte, curmate cu bestialitate de regim, în marile orașe încep încet-încet acțiunile colective. Iată că mai mulți deputați municipali din 18 districte din Moscova, Sankt Petersburg și Kolpino cer demisia lui Putin. Ei au lansat o petiție cu un text concis, ce nu „discreditează” pe nimeni și îndeamnă și alți deputați municipali să li se alăture, semnând-o deschis. Iată textul publicat de deputat municipal al districtului Semenovsky din Sankt Petersburg Ksenia Torstrem:

Noi, deputații municipali ai Rusiei, considerăm că acțiunile președintelui V.V. Putin dăunează viitorului Rusiei și al cetățenilor săi. Cerem demisia lui Vladimir Putin din funcția de președinte al Federației Ruse!

Vă amintesc că și săptămâna trecută, la 7 septembrie, deputații municipali din Smolninskoye (Sankt Petersburg) au cerut Dumei de Stat să-l acuze pe Putin de înaltă trădare și să-l înlăture de la putere din cauza consecințelor nefaste a războiului din Ucraina asupra Federației Ruse. Declarația lor spune că decizia de a intra în război cu Ucraina a condus la distrugerea armatei ruse, probleme în economia rusă, creșterea potențialului militar al Ucrainei și extinderea NATO spre est. Bine, era de așteptat ca a doua zi, deputații să fie chemați la poliție. Cinci dintre cei șapte s-au ales cu procese verbale în temeiul articolului administrativ privind „discreditarea” armatei ruse, doi au fost eliberați fără protocoale.

La 8 septembrie, deputații municipali din districtul Lomonosovsky (Moscova) de asemenea s-au adresat lui Putin cu o cerere de a-și da demisia. În apel se spune că în țările în care puterea este schimbată  regulat „oamenii, în medie, trăiesc mai bine și mai mult decât în ​​acele țări în care liderul părăsește funcția doar cu picioarele înainte”. De asemenea, deputații menționează că, începând cu al treilea mandat al lui Putin, „totul a mers cumva prost”.

 „Retorica pe care o folosiți dvs și subalternii dvs este intolerantă și agresivă, ceea ce în cele din urmă a aruncat efectiv țara noastră înapoi în epoca Războiului Rece. Rusia a început din nou să fie tratată cu ură și amenințăm din nou întreaga lume cu arme nucleare... Opiniile dvs, modelul dvs de management sunt depășite și împiedică dezvoltarea Rusiei și a potențialul uman al acesteia”, mai menționează deputații.

Toate aceste demersuri demonstrează că în Federația Rusă a început să dispară frica demnitarilor de nivel local față de regimul de la Kremlin. Deocamdată nu vedem manifestări de același gen din partea reprezentanților puterii centrale, dar întotdeauna revoluțiile au început de jos. Revolta vine de jos în sus, amplificându-se, și nu invers. 

Și bloggerii (deocamdată vorbim de genul de propagandiști mai mici și nu despre cei de la canalele federale) au demarat un trend în care se întreabă „cine e de vină?” (кто виноват?). La început răspunsul i-a vizat pe generalii incopetenți din cauza cărora ucrainenii au reușit să recupereze în cinci zile teritorii ocupate cu greu de armata rusă timp de cinci luni. Unul din acești bloggeri propunea chiar ca generalii culpabili de eșec să fie împușcați ca pe timpul primului război mondial, în izmene - „чтоб мундир не портить.” Atunci când, deși generalii au mai fost schimbați, situația a rămas acceeași, răspunsul la întrebarea crucială „cine e de vină?” a început să-l vizeze pe Putin. Se aude că acest răspuns este sugerat chiar din cercurile militare superioare care își neagă responsabilitatea: noi am executat ordinul de a începe războiul din Ucraina, deci, de vină e cel care l-a dat! 

Toate acestea induc speranța că într-un timp real putem fi martori la mai multe scenarii demarate la Moscova în ideea de a schimba regimul. Iată unul dintre acestea, la latitudinea rațiunilor mele (baba Vanga n-are nicio treabă):

  • Dacă Putin nu răspunde urgent la întrebarea „cine e de vină?”, societatea ar putea să explodeze, respectiv, el ar putea să scoată din beci ghilotina și să înceapă să taie capetele „inculpaților” de rang înalt din armată. 
  • Înghesuiți la colț, generalii ar putea să se asocieze cu oligarhii și să inițieze o lovitură de stat, agățând toate pisicile moarte chiar de cel de care s-au temut cel mai tare, dar pe care îl vor face singurul responsabil de dezastru, fiind comandant suprem al forțelor armate ale Federației Ruse - Putin. Ta-ram!

Să mai ținem cont de faptul că fuga armatei ruse nu mai poate fi ascunsă, tăvălugul informațional nu mai poate fi oprit, iar o nouă încorporare este practic compromisă: rușii nu mai vor să lipte în Ucraina, mai ales că puterea nu-și onorează promisiunile de a-i răsplăti pe măsură. Mai mult decât atât: programul de creare a batalioanelor de voluntari de către administrațiile locale ruse s-a prăbușit. Nici măcar primarul Moscovei, Sobianin, nu a reușit să adune suficienți voluntari pentru a-i trimite la război. 

Se spune că oligarhii au fost obligați să creeze structuri paramilitare particulare, ceea ce ar demonstra că nici măcar Putin nu mai contează pe propria armată. Evident, aceste structuri ar urma să fie finanțate de respectivii oligrahi și nu din bugetul de stat. Mă întreb, în cazul în care informația este veridică, cât de dispuși vor fi acești oligarhi (care acum sunt preocupați de propriile capitaluri, încercând disperat să le scoată de sub ingerința sancțiunilor) să întrețină cu bani grei aceste structuri militare în interesul lui Putin? Mai ales că acestea vor fi înarmate din contul armatei ruse, generalii căreia sunt și ei din ce în ce mai supărați pe comandantul lor suprem tot mai dus cu pluta? Hm... permiteți-mi să fiu sceptică.

luni, 12 septembrie 2022

Fără gaze sau fără voi? Fără voi... Așa ar trebui să simțim cu toată ființa și la Chișinău

Contraofensiva armatei ucrainene ne ține lipiți de ecranele monitoarelor de trei zile încoace și abia de-mi pot stăpâni emoțiile care mă încearcă. Bucuria eliberării este enormă. Mândria pentru fiecare luptător ucrainean care arborează bicolorul țării sale peste localitățile scăpate de urgie, pentru fiecare Erou al acestor vremuri dramatice îmi umple mintea și plămânii. Canaliile fug de rup pământul. Pentru că nu au avut ce căuta pe pământ străin, pentru că motivația lor egală cu zero îi transformă în niște ființe jalnice, pentru că Ucraina este imposibil de ucis, pentru că la 24 februarie imperiul răului și-a semnat sentința și acum aceasta este pusă în aplicare. 

Euforia, însă, trebuie stăpânită - e prea devreme să lăsăm garda jos. Eu zic să mai facem câte ceva:

  • Odată cu bucuria eliberării, să cultivăm și recunoștința eternă pentru sacrificul celor care au adus-o cu prețul propriilor vieți. Atât de tinere, atât de frumoase, atât de pline de demnitate! Și să nu-i uităm pe Eroii apărării Mariupolului care mai așteaptă să fie salvați din prizonierat, slavă lor!
  • Odată cu bucuria eliberării, să facem tot ce ne stă în puteri pentru a menține atitudinea de condamnare categorică a acțiunilor disperate ale Kremlinului putinist care va continua să se răzbune pe populația civilă, distrugând infrastructura ucraineană, așa cum a făcut ieri, cu centrala din Harkov.
  • Odată cu bucuria eliberării, să intensificăm presiunea asupra propriilor guverne pentru a le determina să acorde urgent tot suportul necesar Ucrainei - ea luptă împotriva răului absolut care, altfel, ne-ar înghiți, cu tot cu identități naționale și aspirații europene, pe toți. Mă refer aici nu doar la Republica Moldova, ci la tot ce înseamnă civilizație. Societatea rusă nu mai poate fi salvată așa cum este astăzi. Ne-o demonstrează și faptul că deși armata putleristă fuge într-o dezordine și confuzie umilitoare, lăsând în urmă tehnică militară și dâre de mațe sfârtecate, ea, societatea rusă, în  mare parte, găsește potrivit să aplaude frenetic bombardamentul centralei de la Harkov care a tăiat curentul și apa în casele și spitalele din țara vecină (pe care tocmai se lăudau că o „eliberează”!). 

Ceea ce a spus Zelenschy aseară în acest context este absolut monumenatal. Președintele ucrainean s-a adresat invadatorilor fără a mai lăsa loc de interpretări filosofico-pragmatice privind determinarea țării sale de a învinge, iar asta înseamnă că se apropie și eliberarea noastră:

„Încă mai credeti ca suntem un singur popor? Încă mai credeti că ne puteți speria, distruge, forța să facem concesii? Nu va dați seama nici acum? Nu ați înțeles nici acum cine suntem noi? Pentru ce luptăm? Care este treaba cu noi? Citiți pe buzele mele:
Fără gaze sau fără voi? Fără voi...
Fără lumină sau fără voi? Fără voi...
Fără apă sau fără voi? Fără voi...
Fără mâncare sau fără voi? Fără voi...
Frigul, foamea, întunericul și setea nu sunt așa de strașnice și mortale pentru noi, precum este „prietenia„ și „frăția” voastră. Dar istoria va pune totul la locul său. Și vom avea și gaze, și lumină, și apă și mâncare... dar fără voi!"

Amin! Sunt sigură și perfect conștientă că aceste cuvinte se referă și la mine, și la tine - așa ar trebui să simțim cu toată ființa! Victoria Ucrainei ne va elibera, repet, și pe noi - în sfârșit vom coborî de pe crucea răstignirii între vest și est, în sfârșit vom scăpa de lanțurile tributare și vom putea respira în voia noastră.
Slavă Ucrainei!


vineri, 9 septembrie 2022

Presa românească. Am preluat știri de la Plahotniuc, de ce să nu preluăm și de la Putin?!

Firesc, mi-am propus să scriu despre victoriile militarilor ucraineni în contraofensiva lor - Statul Major al Forțelor Armate ale Ucrainei a raportat despre eliberarea a peste 20 de localități și avansarea cu 50 de km în regiunea Harkov, iar filmulețe privind haosul și o grămadă de armament lăsat în urmă de rușii puși pe fugă au împânzit internetul. Zic, e firesc să fi scris mai detaliat despre asta, dar am dat de dimineață peste o știre pe un portal românesc și mi-au sărit capacele.

O parte din presa românească ne-a făcut un mare deserviciu pe timpul lui Plahotniuc, când prelua la greu știri de pe Publika.md și prezenta guvernarea пахан-ului drept o mare putere pro-europeană. Bine, atunci Plaha avea prieteni la cataramă prin București. Să ne amintim că au fost cazuri când premierul Ponta, venind în vizite oficiale la Chișinău, se oprea mai întâi la Plahotniuc acasă - să primească indicații prețioase, probabil. Dar oare acum, în condițiile acestui război barbar pe care-l condamnă toată lumea civilizată, cine sau ce îi determină pe autorii știrilor să apeleze la surse lipsite total de credibilitate și să propage minciunile propagandistice ale Kremlinului?! 

Deci, ca să nu generalizez/manipulez, să vă zic ce m-a scos din sărite. Reproduc integral știrea de azi dimineață de pe portalul HotNews.ro:

07:12. Armata ucraineană a bombardat Donețk, Mineralnoe și Makiivka, scrie ziarul rus Pravda în această dimineață. Potrivit acestuia, au fost trase în total 10 obuze de calibru 155 mm (model NATO), precum și șase obuze de calibru 152 mm. Armata ucraineană a efectuat atacuri vineri, 9 septembrie, între orele 03:08 și 05:33, ora Moscovei.

Atât. Nicio referire la altă perspectivă asupra evenimentelor, niciun dubiu privind situația reală. Astăzi, să preiei știri de pe site-urile rusești (altele decât cele sub semnul иностранный агент), care colcăie a propagandă crasă, este ori un gest de rea-voință și părtinire pro-putinistă, ori o prostie greu de justificat. Faptul să un portal de știri trebuie să fie echidistant și să aplice regula prezentării tuturor opiniilor celor implicați nu are cum să funcționeze în cazul războiului din Ucraina. Nu ai cum să publici la orice zisă a lui Zelensky părerea lui Putin despre asta. Și faptul că mai bagi câte o știre preluată de la rușii care mint în draci privind războiul, pardon, „operațiunea specială de denazzificare”, nu te plasează în rândul instituțiilor media obiective, ci în cel al propagandiștilor pro-Kremlin. Am ajuns să preluăm știri de pe Правда? Serios?! 

Din păcate, și multe alte portaluri internaționale preiau știri de la ruși în ideea unui pluralism viciat, a unei obiectivități false. Când oare va înțelege lumea asta că regimul de la Kremlin nu poate fi credibil în informațiile pe care le furnizează nici atunci când se referă la data în care ne aflăm?! Propaganda rusă trebuie oprită, oameni buni, și nu perpetuată de tâmpiți ce suntem!

Și apropo de Regină, fie-i drumul spre stele lin. Atunci când, în 2003, Vladimir Putin era pe cale să intre în audiență la Regina Elisabeta a II-a, câinele ministrului englez de Interne, brusc, a lătrat foarte tare. Regina, calmă, a glumit: „Câinii au instincte interesante, nu-i așa domnule ministru?” 


miercuri, 7 septembrie 2022

De ce scriu mult despre Ucraina și mai nimic despre Republica Moldova

De ce insist asupra suvbiectului războiului din Ucraina? De ce nu mai abordez subiecte legate de politicul din Republica Moldova? Cu precizarea că nimic nu-i veșnic și s-ar putea să-mi schimb preferințele în orice clipă, răspund punctual. 

1. Ofer prioritate subiectelor legate de războiul din Ucraina pentru că acestea sunt, astăzi, cele mai importante. Nu, nu din categoria „externe”, ci din cea a supraviețuirii pe acest continent. Există rău mic, mai mare, mare și total - iadul. Federația Rusă, așa cum este guvernată astăzi, reprezintă răul total. Dacă nu va fi oprită printr-un efort comun solidar, ea va dezlănțui iadul pe tot continentul, așa cum a făcut-o în Ucraina. Moscova dictatorială ne-a ucis metodic pe parcursul istoriei prin deportări, genocid, foamete, asasinare în masă, deznaționalizare și menținere a metastazelor sale ideologice pe pământul nostru strămoșesc până în ziua de astăzi. Acum, odată cu declanșarea războiului în Ucraina, vedem limpede ce ne așteaptă, dincolo de toate astea, în viitor. Dacă nu ne apucăm să sprijinim puternic și din toate bojoacele efortul și sacrificiul ucrainenilor de a opri tăvălugul rusesc. Unde mai pui, că doar pericolul iminent pe care-l reprezintă centrala nucleară din Zaporojie, ocupată de militarii ruși, se poate transforma într-o catastrofă apocaliptică în orice clipă. Chiar azi (în timp ce Agenţia Internaţională pentru Energie Atomică a cerut stabilirea unei „zone de securitate” în jurul centralei nucleare Zaporojie) Energodarul a fost zguduit de noi bombardamente chiar în apropierea centralei...

2. Nu mă aplec prea mult asupra politicii autohtone pentru că nu văd rostul. De câte ori deschid știrile despre noi, văd aceleași titluri de luni de zile și foarte puțină transparență. Mai aud, la unele emisiuni de dezbateri și ceva analiză veritabilă, dar nimeni nu e interesat s-o ia în calcul. Bine, dincolo de aceste observații, nu văd nici alternative politice serioase și nici energie populară matură pentru a pune umărul la schimbare (nu mă refer aici la guvernarea în sine). Pe scurt, sunt omul care nu s-a temut niciodată de baricade și chiar le-a construit atunci când alții au ezitat să o facă. Dar să stau pe ele doar ca să mă bată vântul și să vadă lumea că mai sunt "ничего себе” la ai mei 60 neîmpliniți, nu-mi place. Deocamdată atât. Mai vedem.