Se afișează postările cu eticheta Mihail GORBACIOV. Afișați toate postările
Se afișează postările cu eticheta Mihail GORBACIOV. Afișați toate postările

miercuri, 31 august 2022

Un necrolog la moartea lui Gorbi

 A murit Gorbaciov! Nu că l-aș deplânge - avea 91 de ani și suferea deja de insuficiență renală acută, dar, orice am spune, „perestroika” sa a fost un moment istoric de cotitură, valoarea căruia nu avem cum s-o subestimăm.

Generația mea, cel puțin, a trăit din plin efectele destrămării Cortinei de Fier, a „liberalizării” menghinei ideologice sovietice (așa-zisa „Glasnosti”), care a generat un proces ireversibil de renaștere națională nu doar în RSSM. Reformarea socială și economică a URSS, inițiată de Mihail Gorbaciov, a condus, într-un final, la destrămarea celui mai mare imperiu prin proclamarea suveranității majorității republicilor sovietice anexate de o Rusie care s-a erijat într-un „frate mai mare”, impunându-și supremația. 

Amintesc celor care știu despre URSS doar de pe internet, că elementele distinctive ale acestei supremații au fost avansarea limbii ruse la nivel de stat, exportul populației ruse „politruciste” în cele mai favorabile zone periferice (de unde au fost duși în gulaguri intelectualii și gospodarii), deznaționalizarea popoarelor (altele decât poporul rus) marginalizate, impunerea forțată a ideologiei comuniste drept singura valabilă, eradicarea sângeroasă a oricărui gen de opoziție, rescrierea criminală a faptelor istorice, etc.

Orice am spune, Gorbaciov a fost omul care a făcut istorie la nivel global, iar procesele declanșate de el, cu sau fără voia lui, au schimbat întreaga ordine mondială. Nu fac apologie garbaciovistă, dar realitatea nu poate fi ignorată. 

Evident, ca orice rus, Gorbaciov a fost contaminat de șovinism - moștenire genetică colectivă - și o demonstrează reacțiile sale la evenimente legate de setea de expansiune a rușilor. Astfel, în martie 2014, Gorbaciov a numit organizarea referendumului ilegal în Crimeea ocupată drept „corectare a unei greșeli istorice”. De altfel, în mai 2016, Serviciul de Securitate al Ucrainei i-a interzis intrarea în țară timp de cinci ani. El a răspuns că nu a mai călătorit în Ucraina de mult timp și că nici nu plănuiește s-o facă.

Pentru confomitate, însă, trebuie să spun că declanșarea războiului din Ucraina în februarie 2022 a fost o mare dezamăgire pentru Gorbaciov. Conform spuselor unui prieten apropiat al său, jurnalistul Alexandr Venediktov, Gorbaciov a fost perfect conștient de dezastrul real provocat de agresiune, considerând că prin acest act Putin i-a distrus toată moștenirea politică. 

Gorbi, așa cum i se spunea în Occident, a pus capăt cursei înarmării dintre Uniunea Sovietică şi Statele Unite ale Americii şi, prin urmare, Războiului Rece. Premiul Nobel pentru Pace a fost o distincție binemeritată și un elogiu de gratitudine pentru aportul său în acest context. Cu toate micilie și marile supărări provocate de activitatea sa, trebuie să recunoaștem că Mihail Gorbaciov a fost un lider unic, care a influențat istoria mondială într-un mod absolut impresionant, uriaș și extrem de benefic pentru noi toți.

R.I.P. Gorbi. Cine știe pe unde eram noi, românii moldoveni, acum, dacă nu ai fi existat...



luni, 17 octombrie 2016

Gestul lui Andrei Năstase versus mitul Eliberatorului

Mă voi adresa acum celor care deplâng retragerea lui Andrei Năstase din cursa electorală pentru prezidenţiale. Înţeleg, evident, mobilul decepţiei, dar, dată fiind ineficienţa şi chiar nocivitatea lui, voi încerca să-l smulg cu rădăcină cu tot. Pentru că acest mobil este fals şi provine dintr-un genom naţional, creat pe parcursul istoriei noastre destul de haine cu noi, protagoniştii săi. Partea aceea vulnerabilă din moştenirea noastră genetică, care a răspuns atât de dureros la pasul lui Andrei, se numeşte "mitul Eliberatorului". Acest mit trăieşte în noi de secole şi continuă să ne dea bătăi de cap.

Miturile în sine nu sunt nici bune, nici rele, ele sunt doar nişte povestiri fabuloase despre fenomene, zei şi eroi legendari. Din păcate, unele dintre ele, încetăţenindu-se în mintea noastră, provoacă erori comportamentale, mutilează simţurile menite să ne crescă puterea interioară şi generează stagnare într-o istorie vitregă. Mitul Eliberatorului, în care am crezut cu îndărătnicie pe parcursul istoriei noastre contemparane (Elţin, Gorbaciov, Snegur, Roşca, Filat, Chirtoacă, mai nou Băsescu, Codruţa Kovesi cu DNA etc.), ne-a aruncat într-o stare de expectaţie şi slăbiciune. De ce? Pentru că aşteptând Eliberatorul, ne-am absolvit de responsabilitatea proprie şi l-am înzestrat pe el, eroul nostru, cu capacităţi supranaturale pe care el, evident, nu le are. Nu poate un om, oricât de zelos ar fi, să salveze un popor, care nu face altceva decât să creadă aproape fanatic în acesta ca în ţar, bojică sau stăpân bun la inimă. Şi atunci când conştientizăm neputinţa asta, aruncăm Eliberatorul, care ne-a "dezamăgit şi trădat", la gunoi şi ne punem pe aşteptat un altul, care, în mod firesc, va avea aceeaşi soartă - rebut istoric. Probabil, dacă ar pogorî Însuşi Cristos pe pământ, am aştepta oleacă să vedem ce ne pune în pungă şi dacă pensiile şi salariile nu ar creşte în vreocâteva luni, L-am goni şi pe El, profund decepţionaţi: iaka şi aista mare Eliberator, ne-a promis şi n-a făcut, Iuuuuda!

Acest cerc vicios trebuie întrerupt, dacă ne dorim să accedem la un alt nivel de dezvoltare al statului nostru. Andrei Năstase nu este Eliberator! Nu este zeu, nu este tătuca şi nu are capacităţi supranaturale. El nu poate, dând din nas ca Samantha, să facă magii, nu are bagheta lui Harry Potter şi nici măcar nu mânuieşte un buzdugan fermecat ca Făt-Frumos din lacrimă. Şi este sub demnitatea lui şi a noastră să-l tratăm astfel. Dacă ar fi devenit preşedintele RM, Andrei Năstase nu ar fi reuşit să scoată ţara din captivitate de unul singur, oameni buni! Un sistem corupt poate fi eradicat doar prin participare profesionistă, concentrată, planificată a unei clase de politicieni noi, susţinuţi de echipe cu mentalitate nouă, matură, responsabilă! Sau v-aţi imaginat că o să-l puneţi pe Andrei Năstase în fotoliul prezidenţial şi gata, în Moldova vor curge râuri de lapte printre maluri de Prut unite cu patria-mamă?! Sau o să vi se împartă funcţii ca la druji? Sau o să vi se soluţioneze problemele cu un pocnet din degete? Sau o să vă fie înmânate distincţii de stat pentru merite deosebite în susţinerea dedicată şi plină de speranţe a preşedintelui? Şi dacă nu se întâmplă? Gunoiştea politică e mare - mai e loc pentru un Eliberator detronat acolo?

Pe scurt, bocitul decepţionat al gestului extrem de responsabil şi matur al lui Andrei Năstase este un semn de mare slăbiciune. Este un semn, că nu v-aţi dorit cu adevărat scoaterea din captivitate a RM, că încă aşteptaţi un Eliberator fantezist, trăind o poveste tristă fără de sfârşit. Este un semn că suferiţi de egocentrism şi vă pasă doar de interesele personale. Este un semn că nu aveţi încredere în Andrei Năstase şi îl suspectaţi de nesăbuinţă politică, de gesturi lipsite de suport logic. Ceea ce înseamnă că nu sunteţi pregătiţi pentru o schimbare veritabilă a clasei politice, că vă complaceţi încă în aşteptarea lui Godot, adică a Eliberatorului şi că, dacă aţi fi fost în locul liderului PPDA, nu aţi fi fost capabili să găsiţi o cale de compromis raţional, ci aţi fi mers, împăunaţi, cu două candidaturi puternuice de centru-dreapta la alegeri şi le-aţi fi pierdut iremediabil.

P.S. Era odată un evreu, care a fost surprins stând zi şi noapte la monumentul lui Ştefan cel Mare din Chişinău cu un buchet de flori în mâinile tremurânde a bătrâneţe. Un jurnalist curios îl înreabă ce aşteaptă. "Păi, aştept să vină americanii să ne elibereze!". "Hahaha, râde jurnalistul, lasă moşule, că voi, evreii, tot aşa î-aţi aşteptat şi pe ruşi, când erai mai tânăr!" "Şi, ce, n-au venit?!"