Vine primăvara! Iubire, cetăţeni!

Vine primăvara! Şi asta pentru că cele 28 de zile ale lunii februarie sunt mai puţine şi cu atât mai "repezi". Nu e de mirare că am uitat să achit facturile la timp şi ultima zi a iernii m-a prins la Banca de Economii. Evident nu am fost singura uitucă. Aşa că ne-am "acroşat" (eram cu fetiţa mea, Paula Raluca) frumuşel ca un mărţişor în plin martie de coada plătitorilor şi, sporovăind încetişor, ne-am mândrit timp de o jumătate de oră cu titlul de cetăţeni ai Republicii Moldova. 

Şi când ne mândream mai tare, hai că se aude, de unde nu te aştepţi, o hăulitură tarzaniană adresată ușierului de domnişoara Anna de la Bancă: "Domnu Pavel, deschideţi uşa, că nu mai pot de PUTOARE!"

Pentru o clipă toate limbile care învârteau pe ici pe colo sunete şuşotite, au picat într-un leşin colectiv... Ne-am uitat unii la alţii... noi, împuţiţii, adică... şi ne-am înţeles mutual:

С праздником, дорогие товарищи!..Cu Mărţişorul, adicătelea...

Ascultă-mă!

De ce m-am hotărât să realizez o emisiune cu copii? Pentru că m-am săturat de ipocrizie şi vreau să respir liber! Cine m-a împiedicat s-o fac până acum? Nimeni! Doar că acum e cu mai multă culoare şi bucurie...

Mari(n) se vorbiră şi se sfătuiră...

Mulţi dintre membrii actualului CO de la Compania "Teleradio-Moldova" pentru prima dată în viaţa lor au gestionat un concurs în calitate de persoane publice, oficiale. Evident, pentru prima dată s-au confruntat cu tăvălugul suspiciunilor, învinuirilor fondate sau nefondate, atacurilor la persoană. Într-un cuvânt cu disconfortul psihologic pe care-l simţi atunci când cei mai apropiaţi prieteni brusc îşi schimbă atitudinea fără a da cele mai mici semne de toleranţă sau discernământ analitic. 

Am trecut prin asta şi ştiu sigur că e nevoie de mare voinţă să te aduni de pe jos după ce ai citit nişte insulte gratuite şi colcâind a "inspiraţie" alcoolică la adresa ta, să te descurci manevrând printre pietrele aruncate selectiv şi direcţionat de "sfinţii" presei independente, să nu o iei razna, lăsând baltă dorinţa de a contribui cu ceva la "bunăstarea poporului" care te înjură pentru că-i for free. 

"Codul de Aramă" m-a costat multă sănătate. Nu contează, mă bucur că multă lume face trimitere la el, apărându-şi identitatea audiovizuală. Cel puţin acum sunt sigură că a fost citit şi acceptat de bun de mult mai multă lume decât atunci când aceeaşi lume îl dădea de asfalt şi habar nu avea ce conţine. 

Revenind la membrii CO cărora li se dă pe la coaste de "monştri sacri" ai presei independente, vreau să zic un lucru. Vor rezista acei care ştiu exact cum trebuie să arate o instituţie publică, ŞTIU în ce mod urmează să acţioneze şi îşi doresc asta foarte tare. În rest, pleava se alege: nu poţi fi simpatic pentru toată lumea. Mai ales că astăzi lumea se mişcă în (algo)ritmul unei pendule dezaxate care şi-a pierdut ceasul în Piaţa Marii Adunări Naţionale.

Trandafirii lui...se ofilesc pe sticlă...

Concursul pentru suplinirea posturilor de Preşedinte şi cei doi vicepreşedinţi ai Companiei "Teleradio-Moldova" capătă o turnură cel puţin palpitantă. Astăzi aflăm că Adela Răileanu a reuşit să obţină câştig de cauză la Curtea de Apel, unde a contestat legalitatea concursului în desfăşurare. Ceea ce înseamnă că pentru o perioadă de timp directorul postului de televiziune Moldova1 va rămâne în incertitudinea interimatului. Din câte ştiu şi Valentin Todercan a contestat acelaşi lucru în instanţă, şi directorul Radio-Moldova a înaintat aceleaşi pretenţii, dar... instanţa nu a reacţionat la fel de categoric, chiar dacă e vorba de legitimitatea aceleeaşi proceduri.

Hm...Straniu...De ce? Că doar nu suntem atât de naivi să credem, că brusc, justiţia noastră s-a "independenţit"!

Ceea ce-mi trece prin cap este următoarea deducţie trăsnită: AIE nu s-a pus de acord asupra viitorului director de televiziune publică. Din informaţia "secretă" despre care vorbeşte tot târgul şi care se strecoară virtiginos din culisele şedinţelor comune ale partidelor din AIE, se ştie că acest post ţine de "ograda" PD. Iar PD îl promovează în postul respectiv pe Valeriu Frumusache, candidat foarte puţin agreat atât de ceilalţi membri AIE, cât şi de unii membri ai CO. Cunoscând modul de a "negocia" al lui Diacov, pot să presupun că el nu concepe să propună pe altcineva (ca şi în cazul lui Boris Focşa) cedând spre binele menţinerii AIE.

Deci, problema a fost "soluţionată" inteligent: d-le Diacov, vedeţi că de fapt noi respectăm înţelegerile în AIE, dar instanţa de judecată, bat-o vina, a hotărât că Adela are dreptate! Nu putem numi acum omul Dvs conform algoritmului nostru! Dar...keep us in tuch!

Gelul de duş(man)

Nu cred în jelea domnului Tănase, atunci când se tânguie că aşa zisa doamnă Euforie a murit. Editorialul cu pricina seamănă mai mult a mahmureală. Şi a lamentare ipocrită. De obicei euforia, urmată de regulă de o dezmeticire instantanee ca un duş rece, este o stare proprie tinerilor şi nu face casă prea bună cu înţelepciunea (achiziţie firească a unui formator de opinie înveterat). 

A fi euforic, iar apoi, brusc, dezamagit de formaţiuni politice (altă dată spălate cu cele mai alese geluri de duş), pentru un formator de opinie e ca şi cum ar cădea în mintea copiilor. Na-ţi jucărica, nu-ţi mai dau jucărica...Na-ţi bani, nu-ţi mai dau bani...De ce?! Pentru că s-a terminat campania electorală! Ah, (respectiv!) a murit euforia, oameni buni! S-a bâhlit gelul de duş,..man! Yo, yo!