miercuri, 17 august 2011

Aflu ca sunt o paria in RM pe motiv ca am fost deputat...

Ce zice dictionarul despre paria? Zice că în India, în concepția brahmanilor, paria era o persoană care se afla în afara castelor și care era lipsită de orice drepturi. Prin extensie, poate fi vorba de un grup social din care face parte o astfel de persoană. Iar la figurat prin paria se subintelege o persoană sau colectivitate urgisită, disprețuită, căreia nu i se recunoaște niciun drept.

Buuuun. De ce brusc m-am apucat sa consult dicționarul cu atâta înverșunare? Pentru că am vrut să știu cu exactitate cine sunt, care este statutul meu în Republica Moldova. Că am făcut ceva pentru ea, și ea mai puține pentru mine, nu contează - un om puternic nu caută vinovați, ci își asumă responsabilitatea pentru viața lui. Și...pretind că sunt un om puternic, deci, responsabil. 

și chiar dacă nu aș fi făcut nimic pentru țara asta, tot cred ca aș fi avut niște drepturi stipulate în Carta europeană a drepturilor fundamentale ale omului și în Constituția RM. Dar, se pare că pentru faptul că am fost deputat în Parlamentul RM de legislatura a 16...n-am nici un drept. Cel puțin, nu în fața actualei puteri. Pe care, de altfel, am votat-o. Cred că dacă săream cu scandal dintr-o barcă partiinică în alta, problema nu s-ar fi pus cu atâta patetism. 

De fapt, despre ce este vorba? Mă anunță o prietenă cu care am încercat să fondăm un ONG acum vreo doi ani, după ce am abandonat politica activă (nu am mai găsit întelegere în partidul din care făcusem parte) că are probleme din cauza că am figurat în calitate de președinte al ONG-ului respectiv (am renunțat la presedenție în scurt timp pentru că aveam alte priorități). Ce fel de probleme, zic. Păi, într-o scrisoare semnată de actualul secretar de stat (scrisă de un consilier de al său - un domn Furculița) este menționat ca "La momentul înregistrării ONG-ului Dvs, președintele acestuia figura d-na Angela Arama, care în perioada 2005-2009 a fost deputat în Parlamentul Republicii Moldova din partea aceluiași partid politic. Anume din aceste motive considerăm ca ONG-ul ... nu poate fi obiectiv și imparțial". 

Wow! Ce chestie! Chiar mă simt excesiv de importantă. Mă simt ca și cum prin denigrarea mea se naște o nouă castă - cea a politicienilor și onegistilor imaculați. Figurez în calitate de "argument" al Guvernului! Ce mai! 

Pe scurt. Că mă plictisește subiectul... Nu m-a făcut mama deputat sau onegist... Acestea sunt domenii...cum să zic...pentru cei cu stea în frunte, pentru cei inzestrați cu aripi de îngeri, pentru sfinți. Eu nu am factura respectivă, acesta mi-e destinul. Și rog actualul secretar de stat să nu-mi mai dea atâta importanță. Să mă lase, dracului, în pace! 

Căci dacă mi se sugerează că în RM sunt o paria pe motiv că am fost om politic, atunci și pe el îl paște același statut - de paria. Doar dacă nu cumva este un privilegiat al sorții...adică are în spate o parașută de zburător peste legile fundamentale ale sarmanelor ființe umane...

vineri, 12 august 2011

Banii aduc fericirea? Ah, această libertate de a consuma în voie!

Criză...Cuvântul acesta devine atât de uzual, încât nici nu ne mai deranjează. Criza încet încet îşi desfăşoară forţele distructive în toate domeniile vieţii noastre şi o face nestingherit. O privim ca pe o mobilă de care ochiul nu se mai împiedică, atât de comună habitatului nostru este! Dar nu vreau să vorbesc despre criză acum. Pentru mine e demult cert că omenirea a nesocotit natura arhetipală a sa şi a perseverat pe un drum nu zic greşit, ci impropriu. Toate sistemele pârâie gata să crape. Păi sa crape dar! Ptiu, ce limbaj violent! Angelica, fii cuminte! Ok. Sunt acum. 

Mă bag în geantă după o carte, dar scot de acolo portmoneul. Deschid şi număr banii. Mai am... Banii...Ce ne facem fără ei? Murim, asta e! Şi nu cred că e bine, că aceasta e intenţia Creatorului nostru trist. Nu cred că banii sunt valoarea supremă. Dar...suntem dependenţi de ei, asta e! Mă întreb cum de trăiau oamenii când nu exista această monedă de schimb? Şi de ce au ajuns să fie mai importanţi decât orice altceva? Nu pentru toţi, evident, dar pentru mulţi...Mult prea mulţi...Banii ne oferă libertate!- acest argument mă deprimă, dar e utilizat prea serios şi pregnant ca să-l ignor. Totuşi reformulez: banii ne oferă libertate într-o societate de consum. Libertatea de a consuma în voie! Şi de toate! Chiar dacă nu avem nevoie de asta...

Puterea omului se măsoară în bani. În saci cu bani! Puternic şi slab sunt antonime care de fapt înseamnă bogat şi sărac, fericit şi nefericit, cu drepturi depline şi fără nici un drept, demn de onoruri şi demn de dispreţ. Nu vorbesc de culaci şi sărăntoci. Adică de oameni harnici şi oameni beţivi. Adică de oameni muncitori şi oameni leneşi. Cei muncitori nu e neapărat că au bani. Ba dimpotrivă, nu ştiu cum... 

Şi iarăşi nu despre bani am vrut să vorbesc. Mi-a venit aşa... că am scos portmoneul în loc de carte din geantă. Mă gândeam doar că unii sunt atât de dependenţi (obsedaţi?) de bani, încât devin irascibili numai la gândul că ar trebui să scoată ceva din portmoneu for good. Ceva nu e în regulă cu noi...Nu pentru că avem nevoie de bani, ci pentru că această nevoie reuşeşte să ne facă nefericiţi dacă se pune problema să ne despărţim de o parte din ei. 


Ceea ce nu conştientizează mulţi dintre noi este că nu economisirea pisăloagă şi obsesia faţă de bani te face bogat. Dimpotrivă - legile universale funcţionează tocmai în sens invers. Cel care pune un preţ excesiv pe orice (inclusiv bani) va pierde obiectul adoraţiei exagerate. Dacă eşti dependent de bani, îi vei pierde mai devreme sau mai târziu. De ce? Poate pentru că nu tocmai banii aduc fercicirea şi te fac să te simţi liber...ci altceva, mult mai preţios...Ceva prin ce ne identificăm ca oameni?..