miercuri, 7 septembrie 2022

De ce scriu mult despre Ucraina și mai nimic despre Republica Moldova

De ce insist asupra suvbiectului războiului din Ucraina? De ce nu mai abordez subiecte legate de politicul din Republica Moldova? Cu precizarea că nimic nu-i veșnic și s-ar putea să-mi schimb preferințele în orice clipă, răspund punctual. 

1. Ofer prioritate subiectelor legate de războiul din Ucraina pentru că acestea sunt, astăzi, cele mai importante. Nu, nu din categoria „externe”, ci din cea a supraviețuirii pe acest continent. Există rău mic, mai mare, mare și total - iadul. Federația Rusă, așa cum este guvernată astăzi, reprezintă răul total. Dacă nu va fi oprită printr-un efort comun solidar, ea va dezlănțui iadul pe tot continentul, așa cum a făcut-o în Ucraina. Moscova dictatorială ne-a ucis metodic pe parcursul istoriei prin deportări, genocid, foamete, asasinare în masă, deznaționalizare și menținere a metastazelor sale ideologice pe pământul nostru strămoșesc până în ziua de astăzi. Acum, odată cu declanșarea războiului în Ucraina, vedem limpede ce ne așteaptă, dincolo de toate astea, în viitor. Dacă nu ne apucăm să sprijinim puternic și din toate bojoacele efortul și sacrificiul ucrainenilor de a opri tăvălugul rusesc. Unde mai pui, că doar pericolul iminent pe care-l reprezintă centrala nucleară din Zaporojie, ocupată de militarii ruși, se poate transforma într-o catastrofă apocaliptică în orice clipă. Chiar azi (în timp ce Agenţia Internaţională pentru Energie Atomică a cerut stabilirea unei „zone de securitate” în jurul centralei nucleare Zaporojie) Energodarul a fost zguduit de noi bombardamente chiar în apropierea centralei...

2. Nu mă aplec prea mult asupra politicii autohtone pentru că nu văd rostul. De câte ori deschid știrile despre noi, văd aceleași titluri de luni de zile și foarte puțină transparență. Mai aud, la unele emisiuni de dezbateri și ceva analiză veritabilă, dar nimeni nu e interesat s-o ia în calcul. Bine, dincolo de aceste observații, nu văd nici alternative politice serioase și nici energie populară matură pentru a pune umărul la schimbare (nu mă refer aici la guvernarea în sine). Pe scurt, sunt omul care nu s-a temut niciodată de baricade și chiar le-a construit atunci când alții au ezitat să o facă. Dar să stau pe ele doar ca să mă bată vântul și să vadă lumea că mai sunt "ничего себе” la ai mei 60 neîmpliniți, nu-mi place. Deocamdată atât. Mai vedem.

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu