Va ajunge opoziția în viitorul parlament?

Isteria malefică, profund manipulatoare și mincinoasă, a holdingului de presă al lui Plahotniuc în tot ce ține de Andrei Năstase, Maia Sandu, opoziție în general, este pur și simplu incalificabilă. Acest fapt este deja trivial. Totuși, uneori ea, isteria, sugerează predictibil evoluția evenimentelor, deconspiră strategia puterii pusă la cale pentru a eroda forțele emergente. 

Tot ceea ce publică în ultimul timp presa oligarhului denotă intenția de a pregăti opinia publică pentru eventuala scoatere de cursa electorală a lui Andrei Năstase. Exact așa cum mandatul de primar al lui Andrei Năstase nu a fost validat pe motive inventate, și acum Plahotniuc inventează la greu motive pentru a-l împiedica pe liderul Platformei DA să intre în parlament.

Invalidarea alegerilor locale noi a fost o soluție subită. Probabil a fost o decizie luată ad-hoc, în disperare, căci Plahotniuc nu a fost pregătit deloc pentru victoria lui Năstase. Consilierii lui au dat greș, nu au evaluat situația obiectiv și i-au pus macaroane pe urechi că în turul doi vor ieși Silvia Radu și Igor Dodon. 

Acum, însă, Plahotniuc nu mai vrea să riște și pregătește cătinel opinia publică pentru ceea ce urmează „să decidă” așa-zisa comisie de anchetă parlamentară. Pentru a induce cât mai multă eroare și a crea un soi de realitate virtuală după bunul său plac, postacii lui Plahotniuc distorsionează totul și jonglează  cu nume și invenții crase ca niște adevărați circari. Toate și toți sunt într-un singur bol: Năstase, Sandu, Platon, Kozlovska, Abliazov, Țopa, Donbas, traficanți de arme, servicii secrete ruse, today.md, Al Qaeda, actual.md etc. 

Din când în când bolul e scuturat și elementele sunt amestecate ca să mai iasă o „știre”. Câte una-două pe zi. Judecând după faptul că Igor Vremea și comisia lui de anchetă și-au tras încă 30 de zile pentru a face „investigații” și a găsi „probe” precum că opoziția emergentă din RM este finanțată din afara țării de serviciile secrete rusești prin „Open Dialog”, scribii lui Plahotniuc vor mai fabula de cel puțin 30 de ori, combinând elementele în niște puzzle-uri amețitoare, demne de romanele polițiste de bulervard. Pentru ei nu contează că minciunile lor depășesc imaginația sănătoasă, pentru ei contează doar crearea unui fundal care va minimaliza shocul opiniei publice atunci când parlamentul va anunța că Andrei Năstase și Maia Sandu nu mai au dreptul de a participa la alegerile din februarie.

Intenția lui Plahotniuc e clară. Nu mă îndoiesc că nu-i pasă de consecințele ce vor urma imediat din partea partenerilor de dezvoltare. El știe că aceștia nu-i vor accepta abuzurile. Dar el mai știe că dacă opoziția anti-oligarhică veritabilă va intra în viitorul parlament, libertatea și averea lui ilicită vor fi în mare pericol.

Un pic de scatologie. În rest e despre boala lui Plahotniuc și curajul nostru

Ceea ce se întâmplă acum în Republica Moldova este un plagiat al romanelor lui Kafka. Un absurd, care exasperează prin labirinturi, paradoxuri, ilogisme, obscuritate și fraudare a tot ce înseamnă lege, logică și normalitate. Faptul că mandatul lui Andrei Năstase nu este validat la această oră denunță clar frica lui Plahotniuc de a-l lăsa pe noul primar ales să pătrundă după cortina, în spatele căreia se produc cele mai odioase crime împotriva populației. Probabil, este pentru prima dată când Plahotniuc chiar este impacientat serios, chiar dacă, se spune, este lipsit de emoții - stare generată de o anomalie psihică.

Voi face aici o digresiune scurtă, pentru a-mi motiva afirmația legată de anomalia psihică. Cum vă imaginați omul capabil să facă atâta rău fără a avea cele mai mici remușcări, să comită genocid împotriva propriilor concetățeni prin sărăcie lucie și să nu se mai sature de bogății, să-și construiacă lumi mirifice pe osemintele copiilor care se sinucid din durerea imensă de a fi despărțit de mama și tatăl plecați în căutarea unui bănuț, să ignore orice prescripție morală sau legală, convins că este nesancționabil, că este intangibil în genialitatea sa diabolică? De fapt, nici nu trebuie să vă puneți în funcție imaginația, căci pentru asemenea persoane există descrieri explicite în tratate de medicină mentală. De exemplu, conform unei descrieri sistematice a psihiatrului American Hervey M. Cleckley, există oameni la prima vedere fermecători, care fac de obicei o primă impresie bună și arată o normalitate remarcabilă, dar, în același timp, sunt egocentrici, necinstiți și nedemni de încredere, iar uneori au comportamente iresponsabile aparent fără alt motiv decât pentru distracție. Acești oameni (psihopații, căci despre ei este vorba), în mare măsură sunt lipsiți de sentimentul de vină, nu cunosc empatia și iubirea, iar relațiile de acest gen (prietenie, dragoste) sunt ocazionale și extrem de superficiale. Închei digresiunea, concluziile vă aparțin.

Revin la subiect. Vorbeam despre tergiversarea validării mandatului lui Andrei Năstase. De fapt, explicația e la îndemâna oricui, căci, chiar dacă primarul ales încă nu și-a ocupat oficial funcția, actele sale curajoase au rupt imediat aparențele bunăstării afișate și crimele mafiei imobiliare din Chișinău au ieșit la suprafață ca un balon umplut cu… hai să zic literar, excremente. Criminalii știu foarte bine că o singură înțepătură poate sparge balonul, inundându-le confortul și satisfacția cu propriile mase fetide. Deja chiar și cei care nu s-au interesat în mod special cunosc cazurile Gaudeamus, Guguță, grădinița nr.5, str. Bogdan Voevod, nr.1 etc. Sesizările oamenilor care au prins la curaj odată cu alegerea noului primar, au început să curgă gârlă (anexez și o scrisoare în care este vorba de școala nr. 52).

Cât vor întârzia criminalii instaurarea în funcție a noului primar general al municipiului? E o întrebare, răspunsul căreia este și el la suprafață: exact atât cât le vom permite! Nu cred că responsabilitatea civică a fost doar o scurtă palpitație a conștiinței noastre pe 3 iunie 2018. Sau, cel puțin, nu avem dreptul să o reducem doar la atât. Nu mai ține scuza cu cvadratura cercului. Am văzut cu toții că se poate, dacă ne mobilizăm. Se poate! E în joc tot ce poate fi mai prețios pentru om: starea de bine ACASĂ, viitorul copiilor, funcționarea NORMALĂ a instituțiilor statului, servicii publice accesibile, libertatea individuală, perspectiva profesională, sentimentul extrem de important al realizării personale etc. Dar și șansa de a schimba lucrurile este foarte mare. E nevoie doar să ne dorim asta cu adevărat. Nimeni nu o va face în locul nostru.

Acum ori niciodată!

Mafia moldovenească este în mare alertă. S-ar putea spune – în panică. Ședința de judecată în care urma să fie validat mandatul lui Andrei Năstase a fost amânată pe luni, 18 iunie. Ce nu reușesc să ascundă, ce vor să obțină Plahotniuc și acoliții săi prin această amânare? Oricum, toate crimele mafiei imobiliare din Chișinău nu vor putea fi tăinuite în câteva zile! Au încercat să demoleze repejor niște edificii privatizate ilegal și nu le-a reușit. Să fi înțeles că au întârziat? Că nu va mai trece nimic din ceea ce nu s-au grăbit să ducă la capăt până la alegeri? Să fi mizat atât de mult că va câștiga Silvia Radu, în cel mai rău caz, Ivan Ceban, și nu s-au asigurat deloc? Sunt întrebări la care, de fapt, răspunsul nu contează. Important este că nașterea lor demonstrează un singur lucru extrem, dar extrem de important: PLAHOTNIUC NU ESTE INFAILIBIL, IAR VICLENIA LUI ESTE DEPARTE DE A EGALA GENIALITATEA. Regimul lui Plahotniuc nu este o chestie făcută să dăinuie veșnic, ci poate fi demolat ca orice alt regim odios. Acum e momentul. Veriga slabă e pe punctul de a desface strânsoarea criminală a guvernării actuale.

De ce anume acum? Situația politică se deosebește mult de cea de până la scrutinul local, când protestele erau în toi, dar finalitatea lor, deși ele au avut un efect ineluctabil, era discutabilă. Orice tentativă de a presa guvernarea mai mult decât permite legea, ar fi fost un eșec. Inclusiv, pentru că partenerilor de dezvoltare le-a luat ceva timp ca să înțeleagă cum stau lucrurile pe aici și ce făcătură e pro-europenismul PD-ului. Acum, tehnic vorbind, căci practic asta se întâmplă permanent din 2009 încoace, guvernarea e cea care încalcă legea. Vizibil. Avem un PRIMAR ALES LEGITIM, iar tentativele disperate de a tergiversa instaurarea sa în funcție proiectează guvernarea în zona fraudei explicite, neacoperite de explicații cât de cât pertinente. Dacă nici măcar populistul și demagogul Ivan Ceban nu știe cum să motiveze tergiversarea validării mandatului lui Andrei Năstase, atunci nimeni nu va fi capabil s-o facă!

Acum nicio retorică proeuropeană nu-l mai salvează pe Plahotniuc. Frica lui de ceea ce poate să facă Andrei Năstase, odată instalat în funcție, este mai mult decât evidentă. Ceea ce e important acum la fel ca și în alegeri, este solidarizarea exemplară și presiunea consolidată a tuturor celor care l-au votat pe actualul primar ales asupra guvernării.

Dacă nici la 18 iunie mandatul lui Andrei Năstase nu va fi validat, atunci toți, dar absolut toți cei care l-au votat, trebuie să iasă la proteste. „Acum, ori niciodată, croiește-ți a ta soartă” nu sunt doar niște versuri, ci un manifest social, care a însoțit momentele de cumpănă, revoltă și schimbare progresistă. „Acum ori niciodată” nu este doar o figură de stil, ci un îndemn pe care ar trebui să-l citim în ochii fiecărui om, voința electorală a căruia este astăzi sfidată într-un mod total inacceptabil. Eu zic că luni ar trebui să ne impunem cu toată forța, revolta și fermitatea de care suntem capabili. Ajunge, oameni buni, lăsați la o parte scepticismul și jocurile de-a „turnul de fildeș”. Acum ori niciodată!

Andrei Năstase, mafia, țuțuiștii și ce-i de făcut

Fața hidoasă a mafiei imobiliare, ascunsă sub voalul unor aluzii la legalitate, este din ce în ce mai clară. Am trăit peste 25 de ani într-un Chișinău mâncat de cancer, ros de carii avariției, vândut și amanetat la criminali. Acum după ce lucrurile devin din ce în ce mai evidente, mă întreb cum de mai avem aer neimpozitat și soare nefacturat.

Cazul „Gaudeamus” este o mostră de criminalizare a domeniului imobiliar din Chișinău, o mică părticică din ceea ce se întâmplă de ani de zile în capitală. Acei „proprietari” spilcuiți ai edificiului în proces de demolare (clădirea cinematografului a fost privatizată cu... 20 000 de euro!), apăruți astăzi pentru a-l opri pe Andrei Năstase, sunt de departe reprezentanții țuțuismului, un gen de câini de pază ai mafiei, îmbrăcați în brand-uri, tunși în saloane de lux, parfumați cu Clive Christian. Țuțuiștii aceștia, care trăiesc într-o lume total paralelă bunului simț, într-o lume guvernată de criminalul Plahotniuc, cu legile ei perverse, cu valorile ei abjecte, nici nu-și imaginează că există posibilitatea că toată dichiseala lor s-ar putea să nu le mai fie trebuincioasă la un moment dat, atunci când vor ajunge la pârnaie.

De fapt, fiecare dintre noi, trăitorii capitalei, putem deconspira, sesiza cel puțin una-două ilegalități imobiliare care ni se întâmplă chiar în imediata apropiere a locuinței. Aceste ilegalități sunt atât de evidente, încât nu ai cum să nu le observi. Și nu mă refer aici la oamenii care suportă fizic consecințele dezastruoase ale construcțiilor abuzive și nu au cui se plânge. Vorbesc de noi, cei cărora încă nu ne-au crăpat pereții, nu ni s-au surpat fundamentele caselor și  nu ne-a dispărut lumina zilei din cauza blocurilor supra-etajate construite peste tot în oraș (urmare a comportamentului și mentalității corupționale nu doar a funcționarilor de la primărie, ci și a celor care profită din plin de acestea).

În ce mă privește, nici nu trebuie să ies din casă ca să observ, că terenul de lângă mine este abandonat unei mizerii indescriptibile – e ca o gunoiște în plin centru al orașului (str.București). Ceea ce am auzit despre proprietarul acestuia nu este deloc atipic – cică, terenul e al unui funcționar de la primărie, care, de altfel, și-a tras asemenea loturi de pământ (nu prea mari, dar localizate în zone extrem de profitabile) prin tot orașul. Și pentru că acestea, vorba moldoveanului mercantil, nu cer de mâncare, iar legea nu e pentru toți, funcționărașul respectiv a profitat din plin de haosul și atmosfera generală de la primăria municipală. O atmosferă de căpătuire personală „cu japca” prin orice metode și în timp restrâns, căci nu se știe niciodată cât stai pe acolo, că mai sunt și alți flămânjori pe lume cu rudele, prietenii și cumătrii proprii.

O altă suspiciune mi-a trezit construcția din curtea Spitalului de Urgență de pe str.București. Chiar în fața blocurilor 1 și 2 ale spitalului, înghesuit, rupând explicit o parte a unui altă dată întreg, este în plină edificare un bloc etajat în care, cică, vor fi birouri și nu mai știu ce. Se vede de departe că lotul acela de pământ nu avea cum în mod legal să fie atribuit altcuiva decât spitalului, căci mușcă clar din parcul, peluza sau orice spațiu verde aerisit ar putea fi acolo. Repet, uitați-vă în jur și le veți vedea cu toții - monumentele abjecte ale crimei instituționalizate, pietre funerare ale bunăstării noastre, ale democrației și drepturilor umane.

În curând vom avea oficial un primar general nou. Mafia știe că acesta nu va tolera crimele administrației precedente și de aceea îi tergiversează validarea. Oricum, chiar și așa, în aceste momente Andrei Năstase deja a demarat o luptă cruntă cu mafia imobiliară din Chișinău. Astăzi a reușit să obțină stoparea demolării cinematografului Gaudeamus. Cu mult curaj, insistență și determinare. Din câte îmi amintesc, asemenea lideri Moldova nu a mai pomenit de la independență încoace. Nu-l idolatrizez, nu am făcut așa ceva niciodată cu nimeni. Dar, judecând la rece, Andrei Năstase este liderul cu valoare maximă pentru situația de criză profundă în care ne sufocăm, este personalizarea unei șanse reale de a schimba destinul nostru, al cetățenilor acestei țări. Dacă renunțăm la orgolii, scepticism, cinism, lene, defensivă, expectativă și frică. Dacă îl susținem cu toată forța posibilă consecvent, zilnic, cu implicare practică și luciditate. Da, și cu răbdare, căci lupta abia a început.

Greșeala fundamentală a lui Plahotniuc

Duelul dintre Andrei Năstase și Ivan Ceban s-a încheiat, iar duminică justiția populară le va da verdictul. Știu sigur care va fi acesta, pentru că am toată încrederea în discernământul concetățenilor mei, chiar dacă Plahotniuc a încercat toate metodele suburbane de a-i manipula.

Cea mai mare greșeală a lui Plahotniuc este subestimarea oamenilor integri. El crede că a cunoscut foarte bine natura umană, că ea este lașă, hapsână, agresivă, vicleană, egoistă, manipulabilă, eminamente ușor „prostibilă”. Așa e, nu zic nu, dar există o specificare – asta e natura omului, dar nu prin excelență, nu totalmente, nu integral, nu a tuturor. Și, în general, oamenii normali iau de gât aceste caracteristici în anumite momente din viață și dau cu ele de pământ. Pentru că natura umană de aceea e UMANĂ, ca să se perfecționeze și să scape de atavisme, de instincte primare de junglă, de demonii săi interiori, de vibrațiile joase ale monstrului care se vârcolește acolo, undeva, la fundul prăpastiei din noi, de mizeria arhetipală, care mai zace prin colțurile nemăturate ale geneticii noastre.

Plahotniuc a crezut sincer, probabil, că banii pot rezolva totul, că mintea lui diabolică este superlativul întruchipat al geniului uman, că manipularea este mama liderismului, că legile mafiote sunt mai presus de orice constituție, că rânjitul în două rânduri este zâmbetul suprem al autosuficienței, iar „dumnezeu” este un compliment ordinar adresat persoanei sale de indivizi lipsiți total de imaginație. 

Da, și că cele două-trei cărți de-ale lui Machiavelli pe care le-a citit, așteptând sub ușă cât fetele lui erau futute de clienți burduhoși, cu lanțuri de aur la gât și degete înțepenite în „evantai”, sunt baza teoretică perfectă pentru pretenția lui exacerbată, psihopată, de a conduce lumea.

Mai departe. Considerându-ne apriori proști și înghițitori de gogoașe nemasticabile, dar perfect înghițibile, Plahotniuc și-a asmuțit potaia flămândă asupra lui Andrei Năstase și le-a spus atât: terminați-l! Firește că le-a aruncat și câte o halcă de bovină tăiată în ajun, proaspătă, aburindă, provocatoare de salivație abundentă și imaginație delirantă. Din lipsă exasperantă de material compromițător, potaia a utilizat acea imaginație și... s-a făcut de cacao. 

De ce? Vezi mai sus: subestimarea oamenilor integri. Oamenii integri au râs când au citit „bombele” mediatice ale potăii. Bine, au fost buimăciți inițial de, să zicem, spoturile electorale despre intenția de a introduce taxe pentru statul pe băncile din parcurile publice (spoturi făcute profesionist, pe bani mari!), dar au înțeles repede „fishka”.

Total revoltător! Incredibil, dom”le, oamenii ăștia integri nu se lasă manipulați chiar cu una cu două, hai să facem altceva – să interceptăm convorbiri telefonice cu mama lui Năstase și să le publicăm, să spunem că el va concesiona capitala arabilor pe 50 de ani, că șopronul pentru lemne este casă de lux, iar găinile maică-si trăiesc într-un castel, monument istoric de pe timpul lui Nastradin Hogea.

Evident în toată perioada campaniei electorale internetul a fost o sursă importantă de informație. Acolo în primul rând au fost răsturnate toate „producțiile” minților luminate ale lui Plahotniuc. Dar… fâs, n-a mers nimic. NU A MERS!  Deși Ion Ceban a avut în spate toți trollii și profesioniștii plătiți la greu din miliardul furat, el a reușit să atragă doar 297 fani noi pe FB! În timp ce numărul de fani ai lui Andrei Năstase a crescut cu 4047 - de 13 ori mai mult decât ai contracandidatului său! Aici a greșit rău de tot Plahotniuc în strategiile sale electorale – el ne-a considerat proști și a făcut o campanie pentru proști.

Mitul despre atotputernicia infailibilă a lui Plahotniuc a fost spulberat iremediabil de campania actuală. El cu toți „deștepții” lui salarizați au dat din chix în chix. Prăbușirea Silviei Radu a fost o lovitură grea pentru ei toți. O lovitură strașșșșșnică, cu barosul. „Parnasul” oligarhului s-a clătinat, nervii au cedat, brifingurile s-au împuținat…

Urmează încă o lovitură. Și mai strașșșșșnică. Pe 3 iunie. Chestia aia cu „eu pe trei votez Andrei!”, știți voi. Nu mă îndoiesc că știți.

10 MOTIVE pentru care îl voi vota pe Andrei Năstase la 20 mai

Suntem pe ultima sută de metri. Duminică mai avem o șansă. Șansa de a începe cu dreptul transformările în țară. Șansa să ne construim viitorul Acasă. Deci, încă o dată despre motivația care trebuie să ne scoată din casă pentru a-l vota pe Andrei Năstase.

1. Andrei Năstase are susținerea TUTUROR partidelor mari de opoziție din RM.  Platforma DA, PAS și PLDM nu au nevoie de prezentare.

2. Andrei Năstase este susținut de cele mai puternice partide de opoziție din România, forțe reale vizibile în UE – Partidul Național Liberal (prin Ludovic Orban, președintele acestuia, primarii unor orașe de vis precum Suceava, Cluj Napoca, Oradea și, da, Alba-Iulia) și Uniunea Salvați România.

3. Andrei Năstase este susținut de Partidul Popular European, care conduce toate instituțiile europene, decidente, inclusiv, asupra finanțării macro-economice a Republicii Moldova de către UE.

4. Andrei Năstase nu a făcut parte din sistem și nu este susceptibil de a fi făcut parte din scheme corupte vreodată. El a lucrat în sectorul privat și nu a licitat niciodată pentru banii statului.

5. Andrei Năstase a fost omul care a unit diverși formatori de opinie în Platforma Civică Demnitate și Adevăr. Andrei Năstase este omul care unește oameni din diverse segmente sociale, de diverse naționalități în partidul Platforma Demnitate și Adevăr.

6. Andrei Năstase este singurul împotriva căruia Plahotniuc a asmuțit toată armata sa de „borsetce”. Tot arsenalul! Numai tancurile nu au mers peste Năstase, în rest a fost măcel! De ce? Hai, că e clar.

7. Andrei Năstase va merge până la capăt, chiar dacă acesta va însemna chiar capătul. E îndârjit, încăpăținat, curajos, inepuizabil (insuportabil uneori pentru că vrea ca totul să fie făcut repede și, dacă se poate, ieri), pus mereu în priză, determinat. Are caracter!

8. Andrei Năstase este SINGURUL om politic de la noi care a cedat în favoarea interesului național (în prezidențiale) și a creat pentru rânzo-mania autohtonă un precedent mmm.... fără precedent.

9. Andrei Năstase nu este șantajabil sau coruptibil. Dacă ar fi avut cel mai mic pufușor pe botișor, îl lăsa Plaha la libertate?! No way!

10. Andrei Năstase nu mai pedalează pe jocuri geopolitice – un truc după care toți politicienii de până acum își ascundeau adevăratele aspirații de căpcăuni burtoși. Andrei Năstase a distrus „găselnița” asta și ne-a scos dintr-un cerc vicios în care votam doar ca să nu vină rușii la putere.

Iată cele 10 motive pentru care duminică îmi voi desprinde grațios fundulețul de pe canapea și voi merge la vot. 

Nu-l voi vota pe Munteanu pentru că e penibil, nu-l voi vota pe Codreanu pentru că în loc să ne unească, ne dezbină rău de tot, nu-l voi vota pe Costiuc pentru că a fost bărbat frumos cândva, iar acum a rămas doar frumos. 

În rest – nu-mi răcesc gura. Duminică ieșiți la vot, că am să chem drăgaicele peste voi!

Un PAS cât o epocă

Azi, nu mâine sau răspoimâine, se hotărăște dacă Plahotniuc va mai  bântui ca un vampir hidos subconștientul bolnav, abscons al unui sclav plin de răni leproase sau i se va tăia cu hotărâre capul, după o tămâiere bună cu binecuvântatul usturoi. Moment după care sclavul eliberat nu doar psihic, va intra la un soi de reciclare pentru tratament fundamental în vederea unui viitor civilizat.

Orice oră, zi, săptămână nevalorificată de opoziția anti-oligarhică este o oră, o zi, o săpătmână de energie și putere oferită prostește lui Plahotniuc. 

Acum este stringent necesară consolidarea unui pol pro-european anti-oligarhic puternic și nu mă refer aici la puzderia de partiduțe de buzunar, activiști civici de paradă, analiști oleacă obiectivi, lupușori singuratici incapabili să facă echipă etc. care strigă pudibundico-artistic la cer. Vorbesc despre forțe reale, care și-au demonstrat consistența prin fapte, sacrificiu, tenacitate și curaj. Și singurul lucru, care ar bate primul cui la sicriul coșmarului pedist ar fi alianța responsabilă creată de Platforma Demnitate și Adevăr și Partidul Acțiune și Solidaritate. 

Nu că e vorba de întoarcerea unor datorii, dar PAS, totuși, a beneficiat din plin de sacrificiul Platformei DA în prezidențiale. Nu știu în ce măsură atunci Andrei Năstase și-a delegat responsabilitatea pentru decizia sa de a se retrage din cursă în favoarea Maiei Sandu sondajelor interne, membrilor și structurilor decizionale ale partidului său. Bănuiesc că în interiorul formațiunii au fost multe oale sparte de capul lui. Dar decizia a fost luată și nu doar atât – Maia Sandu a fost susținută prin implicarea de facto în campanie a platformiștilor, care au bătut drumurile republicii pentru ea exact așa cum ar fi făcut-o pentru propriul candidat la prezidențiale. Ceea ce au făcut cei din DA atunci se numește responsabilitate cetățenească, sacrificiu real pentru țară, călcarea fermă pe gâtul orgoliului propriu în numele unui beneficiu național. Dar, dintr-o simplă logică științifică, acest gen de sacrificiu nu poate fi repetat de două ori la rând, câci anihilează efortul unei construcții sănătoase de partid.

Momentul actual este de aceeași sorginte. Cineva trebuie să facă campanie pentru candidatul altui partid, căci cu doi candidați pe același bazin electoral nu se poate merge, e la mintea unui bebe. După toate raționamentele normale, de data aceasta Maia Sandu ar rebui să demostreze că este capabilă la rândul ei de sacrificiu, căci așa-ziși de-ai noștri cu rânza până peste ochi am avut destui pe parcursul nostru istoric. Este logic, firesc și necesar ca acum PAS să susțină candidatul Platformei Da pentru primăria Chișinăului. Nu zic s-o facă prin fapte, căci munca de teren nu seamănă să fie atuul PAS, dar măcar să zică odată: da, vă susținem căci împreună suntem o forță, sau ce slogan ar mai fi de inventat acolo.

Nicio alianță, familie, echipă nu poate suptaviețui dacă sacrificiul este unilateral. Un partid trăiește și prin propulsarea în alegeri a echipei proprii, nu doar a partenerului său de coaliție, altfel puterea slăbește, oamenii pierd motivația, fundraising-ul nu mai funcționează! Oare acest lucru elementar nu este de înțeles? Sau poate tocmai de aceea că este înțeles foarte bine, răspunsul este tărăgănat?! Mă întreb, care este motivul real al acestei întârzieri? De ce Maia Sandu nici pe Andrei Năstase nu vrea să-l susțină, nici candidatul propriu nu-l înaintează? Încă nu vreau să răspund tranșant. Sper încă să mi se confirme speranța că, după Năstase, mai există și alți lideri politici de factură modernă, emergentă, care au discernământ, curaj, capacitate de a decide în favoarea țării. 

Blocul Platforma DA+PAS trebuie să fie creat pentru a nu dispersa electoratul, pentru a câștiga întâi primăria capitalei, apoi legislativul. Mingea e în curtea PAS. În această situație există două deznodăminte: 1. Mingea va înlocui mazărea, prelungind un status quo profitabil doar pentru Plahotniuc, un criminal, uzurpator și torționar al propriului popor sau 2. Mingea se va transforma într-un proiectil de artilerie cu putere dublă, care va distuge timp de un an citadela răului și va consolida societatea. În acest caz vor câștiga copiii care cresc aici fără părinții nevoiți să plece peste hotare, mamele care-și plâng în perna străinătății dorul, bătrânii care se hrănesc doar cu lacrimi, căci nu au din ce să cumpere pâine, fiecare cetățean care se simte sufocat de aerul pestilențial din Republica Moldova, fiecare om care are o singură viață și vrea să și-o trăiască normal. Normal!

Diaspora, treceți Prutul!

Diaspora - acest cuvânt e pe buzele tuturor în ultimul timp, în special, după alegerile din 13 noiembrie. Evident, mai bine era pe ordinea de zi a CEC-ului și a Parlamentului cu mult înainte, dar nu-mi fac iluzii că am fi cetățenii unui stat normal, cu guvernare bine intenționată vis-a-vis de poporul care a ales-o. 

E cât se poate de cert, că diaspora a fost ignorată cu bună intenție, căci tocmai de acolo aveau să vină cele mai multe voturi pentru schimbare, pentru reformare  reală și scoaterea din captivitatea oligarhică a Republicii Moldova. Acolo, în Spania, Italia, Anglia, Portugalia, SUA etc. concetățenii noștri ar fi votat Maia Sandu. Și au făcut-o cu prisosință, doar că de departe nu toți cei care au venit la secțiile de vot. Și nu pentru că ar fi avut alte preferințe, ci pentru că nu au fost lăsați să-și exercite dreptul la libera alegere. Așa cum, la 25 noiembrie, cetățenii din țară nu au avut acces la ședința de judecată în cadrul căreea au fost examinate contestațiile moldovenilor din diaspora. Cordon viu în jurul Judecătoriei Centru! De cine se teme onorata instanță?! De ce banii publici sunt irosiți pentru restricții ilicite?! Reiese că noi plătim ca să ne fie încălcate drepturile elementare... Bun, ăsta e un „of” mai vechi și se referă la mai toate domeniile de care țin și alte drepturi ale noastre demult încălcate și răz-încălcate... pe banii noștri.

Nu cred în faptul că cei 143 de moldoveni stabiliți în străinătate, care au atacat în judecată hotărârile CEC cu privire la contestațiile privind votul din diaspora, vor găsi dreptate în instanțele din RM. Ar fi prea frumos ca justiția noastră să conteste rezultatele alegerilor prin care Dodon va deveni președinte și va numi în funcția de procuror general un slugoi de-al lui Plahotniuc. 

Totuși, în eventualitatea unor reforme în sistemul electoral, s-ar impune stringent niște amendamente substanțiale în ceea ce privește alegerile în diaspora: excluderea limitei (nefondate prin studii recente) de doar 3000 de buletine de vot per secție de vot, includerea unor soluții alternative de vot, așa cum s-a făcut și în România (votul prin corespondență, de ex.), revizuirea (mărirea) numărului secțiilor de vot deschise în străinătate conform unor date total depășite, culese „după ureche” și, probabil, altele.

Modificările acestea ar contribui la participarea plenară a moldovenilor din diaspora la procesul electoral, e cât se poate de limpede. Asta o înțelege și Plahotniuc, tocmai de aceea nu le va accepta. Dar, asta nu înseamnă că acesta nu va atenta la Codul Electoral. Se aude deja că își dorește ca jumătate dintre deputați să fie aleși nominal, adică să-i fie obedienții taciturni, ca să nu zic muți. Are președinte, are guvern, își asigură și parlament în eventualitatea ca Maia Sandu și Andrei Năstase vor reuși să acumuleze un număr important de voturi în următorul scrutin... Mă întreb așa... retoric, chiar nu are ac cojocul ăsta?! Diaspora, trecem Prutul sau cum acolo?

Gestul lui Andrei Năstase versus mitul Eliberatorului

Mă voi adresa acum celor care deplâng retragerea lui Andrei Năstase din cursa electorală pentru prezidenţiale. Înţeleg, evident, mobilul decepţiei, dar, dată fiind ineficienţa şi chiar nocivitatea lui, voi încerca să-l smulg cu rădăcină cu tot. Pentru că acest mobil este fals şi provine dintr-un genom naţional, creat pe parcursul istoriei noastre destul de haine cu noi, protagoniştii săi. Partea aceea vulnerabilă din moştenirea noastră genetică, care a răspuns atât de dureros la pasul lui Andrei, se numeşte "mitul Eliberatorului". Acest mit trăieşte în noi de secole şi continuă să ne dea bătăi de cap.

Miturile în sine nu sunt nici bune, nici rele, ele sunt doar nişte povestiri fabuloase despre fenomene, zei şi eroi legendari. Din păcate, unele dintre ele, încetăţenindu-se în mintea noastră, provoacă erori comportamentale, mutilează simţurile menite să ne crescă puterea interioară şi generează stagnare într-o istorie vitregă. Mitul Eliberatorului, în care am crezut cu îndărătnicie pe parcursul istoriei noastre contemparane (Elţin, Gorbaciov, Snegur, Roşca, Filat, Chirtoacă, mai nou Băsescu, Codruţa Kovesi cu DNA etc.), ne-a aruncat într-o stare de expectaţie şi slăbiciune. De ce? Pentru că aşteptând Eliberatorul, ne-am absolvit de responsabilitatea proprie şi l-am înzestrat pe el, eroul nostru, cu capacităţi supranaturale pe care el, evident, nu le are. Nu poate un om, oricât de zelos ar fi, să salveze un popor, care nu face altceva decât să creadă aproape fanatic în acesta ca în ţar, bojică sau stăpân bun la inimă. Şi atunci când conştientizăm neputinţa asta, aruncăm Eliberatorul, care ne-a "dezamăgit şi trădat", la gunoi şi ne punem pe aşteptat un altul, care, în mod firesc, va avea aceeaşi soartă - rebut istoric. Probabil, dacă ar pogorî Însuşi Cristos pe pământ, am aştepta oleacă să vedem ce ne pune în pungă şi dacă pensiile şi salariile nu ar creşte în vreocâteva luni, L-am goni şi pe El, profund decepţionaţi: iaka şi aista mare Eliberator, ne-a promis şi n-a făcut, Iuuuuda!

Acest cerc vicios trebuie întrerupt, dacă ne dorim să accedem la un alt nivel de dezvoltare al statului nostru. Andrei Năstase nu este Eliberator! Nu este zeu, nu este tătuca şi nu are capacităţi supranaturale. El nu poate, dând din nas ca Samantha, să facă magii, nu are bagheta lui Harry Potter şi nici măcar nu mânuieşte un buzdugan fermecat ca Făt-Frumos din lacrimă. Şi este sub demnitatea lui şi a noastră să-l tratăm astfel. Dacă ar fi devenit preşedintele RM, Andrei Năstase nu ar fi reuşit să scoată ţara din captivitate de unul singur, oameni buni! Un sistem corupt poate fi eradicat doar prin participare profesionistă, concentrată, planificată a unei clase de politicieni noi, susţinuţi de echipe cu mentalitate nouă, matură, responsabilă! Sau v-aţi imaginat că o să-l puneţi pe Andrei Năstase în fotoliul prezidenţial şi gata, în Moldova vor curge râuri de lapte printre maluri de Prut unite cu patria-mamă?! Sau o să vi se împartă funcţii ca la druji? Sau o să vi se soluţioneze problemele cu un pocnet din degete? Sau o să vă fie înmânate distincţii de stat pentru merite deosebite în susţinerea dedicată şi plină de speranţe a preşedintelui? Şi dacă nu se întâmplă? Gunoiştea politică e mare - mai e loc pentru un Eliberator detronat acolo?

Pe scurt, bocitul decepţionat al gestului extrem de responsabil şi matur al lui Andrei Năstase este un semn de mare slăbiciune. Este un semn, că nu v-aţi dorit cu adevărat scoaterea din captivitate a RM, că încă aşteptaţi un Eliberator fantezist, trăind o poveste tristă fără de sfârşit. Este un semn că suferiţi de egocentrism şi vă pasă doar de interesele personale. Este un semn că nu aveţi încredere în Andrei Năstase şi îl suspectaţi de nesăbuinţă politică, de gesturi lipsite de suport logic. Ceea ce înseamnă că nu sunteţi pregătiţi pentru o schimbare veritabilă a clasei politice, că vă complaceţi încă în aşteptarea lui Godot, adică a Eliberatorului şi că, dacă aţi fi fost în locul liderului PPDA, nu aţi fi fost capabili să găsiţi o cale de compromis raţional, ci aţi fi mers, împăunaţi, cu două candidaturi puternuice de centru-dreapta la alegeri şi le-aţi fi pierdut iremediabil.

P.S. Era odată un evreu, care a fost surprins stând zi şi noapte la monumentul lui Ştefan cel Mare din Chişinău cu un buchet de flori în mâinile tremurânde a bătrâneţe. Un jurnalist curios îl înreabă ce aşteaptă. "Păi, aştept să vină americanii să ne elibereze!". "Hahaha, râde jurnalistul, lasă moşule, că voi, evreii, tot aşa î-aţi aşteptat şi pe ruşi, când erai mai tânăr!" "Şi, ce, n-au venit?!"

A meritat sacrifiul lui Andrei Năstase?

Momentul aproape nesperat s-a produs. Acum lucrurile s-au limpezit - avem un singur candidat la prezidenţiale şi îndoiala s-a stins înainte de a se transforma în agonie. Votăm Maia Sandu. Punct! Cel puţin, aşa văd eu situaţia. Şi o consider istorică. Totuşi, până la alegeri mai este ceva de făcut pentru ca întrebarea din titlu să obţină un răspuns pozitiv.

Retragerea lui Andrei Năstase din cursă (în ideea de a avea un singur candidat pe eşichierul anti-sistem, anti-oligarhie, pro-europa, vizibil în sondaje) nu a fost o decizie simplă şi s-ar putea să nu fie agreată de unii dintre susţinătorii săi mai categorici. Nu mai zic, că îi pune pe jar pe mercenarii lui Plahotniuc (inclusiv pe dodonişti), care se vor activiza, vor sări în sus ca dracii la tămâiere, recurgând şi la alte tertipuri josnice, manipulând, minţind, născocind, exploatând frustrările şi orgoliile. Şi, nu în ultimul rând, s-ar putea să-i îmbete cu apă rece pe votanţii exclusivişti, elitişti, ai liderului PAS, aceştia adoptând o atitudine cinică faţă de cei din PPDA. De fapt, sacrificiul lui Andrei Năstase abia începe. Acum echipa lui va trebui să găsească suficientă motivaţie ca să nu slăbească presiunea asupra guvernării şi să continue la fel de dinamic activitatea în teren, schimbând din mers subiectul promovat. Va fi mai greu, căci, se ştie, poporul nostru încă nu a depăşit în mare parte stadiul patriarhal de dezvoltare. Unii vor începe să se scarpine la ceafă, oftând că e de râsul lumii să aleagă "o muiere" să-i conducă, alţii se vor revolta că Andrei (pentru care ei şi-au rupt "telineaşca" în corturile din PMAN) nu le-a cerut sfatul, distrugând "mitul Eliberatorului" din care aceştia s-au alimentat pe parcursul nopţilor friguroase. Tipicarii se vor simţi dezamăgiţi, considerând că şeful lor a fost cumpărat (căci în capul lor nu încape ideea că poţi renunţa la postul de preşedinte pur şi simplu de dragul ţării), maximaliştii îşi vor şterge lacrima cu fraze de genul "dacă nu e Andrei, atunci nu votez cu nimeni", etc.

Tocmai din aceste considerente, sacraficiul lui Andrei Năstase nu poate fi doar un motiv de jubilare, ci mai curând, un argument decisiv pentru responsabilizare maximă. Nu numai a PPDA, ci, în special a PAS. Din acest moment, campania electorală în favoarea Maiei Sandu, trebuie să se desfăşoare în aşa mod, încât transferul de imagine, efectuat prin înţelegerea cu Andrei Năstase, să fie menţinut până în ziua alegerilor propriu-zise. Victoria Maiei Sandu în egală măsură va fi şi victoria lui Andrei Năstase, căruia trebuie să i se garanteze o funcţie înaltă, decizională în stat după alegeri, pentru ca să-şi poată continua lupta cu corupţia şi criminalitatea. Victoria PAS va fi în egală măsură şi victoria PPDA, bazinele electorale ale cărora se interpătrund şi au aceleaşi aspiraţii în ceea ce priveşte viitorul Republicii Moldova. Repet, transferul de imagine (care vine dinspre Andrei Năstase spre Maia Sandu şi nu invers) trebuie valorificat din plin, altfel, entuziasmul primelor zile de după evenimentul de ieri se va stinge şi dreapta anti-oligarhică nu va acumula numărul necesar de voturi pentru a ieşi în turul doi.

Decizia de a se retrage din prezidenţiale în favoarea Maiei Sandu va lovi, deşi nesemnificativ, dar inevitabil, în electoratul PPDA şi nu în cel al PAS, care s-ar putea chiar să crească. Bănuiesc, că Andrei Năstase şi echipa sa au fost şi sunt conştienţi de asta. Important este ca şi Maia Sandu, echipa ei, să înţeleagă că fructificarea retragerii liderului PPDA din cursă depinde acum şi de disponibilitatea PAS de a renunţa la pantofii cu toc şi vestimentaţie la patru ace (necesare în instituţiile europene şi la conferinţe de presă) în favoarea cismelor de gumă pentru a merge în teren şi a convinge populaţia obosită de promisiuni, vlăguită de sărăcie, decepţionată şi chiar agresivă, că soluţia Maia+Andrei este cea mai bună. Nu pur şi simplu Maia, ci Maia+Andrei, PAS+PPDA. Altfel... Nu, nu cobesc. Nu poate fi altfel, căci odată cu actul temerar de retragere din electorală a lui Andrei Năstase, epoca rânzelor politice din Republica Moldova a apus. Precedentul e întotdeauna un început de schimbare.

Maia sau Andrei, aceasta e întrebarea...

Au rămas zile numărate până la alegerile prezidenţiale din Republica Moldova. Probabil, fiecare a decis deja cu cine votează. Mai grea e dilema pentru electoratul proeuropean. Aceleaşi frământări, aceleaşi dubii din cauza fragmentării, a orgoliilor şi a incapacităţii de a fructifica prin compromis o şansă unică. Am aşteptat cu înfrigurare momentul când va fi anunţat candidatul unic al dreptei. Mai aştept încă, mai sper. Deşi tot mai clară este improbabilitatea desemnării acestuia. Dacă ar fi fost să fie, pasul se făcea până acum. PASul. Da, cu riscul de a fi învinuită de misoginism, hahaha, cred că pasul trebuia făcut de Maia Sandu. De ce? Voi încerca să-mi argumentez logica.

Evident, Maia Sandu este exponentul unei clase noi (multaşteptate!) de politicieni şi şi-a demonstrat calităţile de "jeleznaia knopocika" nu doar în perioada aflării sale în funcţia de ministră a educaţiei. Certificată e şi temeritatea, consecvenţa deciziilor sale, discursul inteligent şi tranşant. Este vizibilă şi susţinerea nedisimulată pe care i-o oferă unii politicieni din România şi, probabil, occidentul în general. Maia Sandu este sobră, elegantă, întotdeauna cu toate cuvintele acasă şi nu dă semne de vulnerabilitate, indiferent de situaţie. Dar... Maia Sandu nu este populară! Nu mă refer la notorietate, ci la celelalte sensuri ale cuvântului: ea nu are alura accesibilităţii, nu poate fi înţeleasă cu uşurinţă de oricine, nu recurge la discursuri simple, nu o interesează să se bucure de simpatia poporului, să se bată pe burtă cu cineva, etc. Elitismul ei este o caracteristică. Nici pozitivă, nici negativă, ci doar o caracteristică, care îi conturează tot mai clar electoratul: acesta circumscrie, în speţă, intelectualitatea urbană.
Andrei Năstase nu este opusul Maiei Sandu, a nu se interpreta astfel ceea ce voi spune. El a demonstrat cu brio temeritate şi neînfricare, este exponentul unei noi generaţii de politicieni, prestează un discurs inteligent. Nu în aceste calităţi constă diferenţa. Diferenţa e vădită în aspectul practic, al activismului, al impulsului energetic motivaţional, al capacităţii de a mobiliza, a convinge, a oferi speranţă şi încredere în schimbarea iminentă. Oricui. De la intelectual la ţăran, de la tânăr la vârstnic. Indiferent de etnie, simpatie politică (chiar geopolitică) şi apartenenţă religioasă sau de alt ordin. Altfel spus, Andrei Năstase e popular. El poate coagula incompatibilul şi are energie cât pentru zece, contaminându-i (pasional!) pe cei din jur cu virusul activismului social. Dacă e să consultăm atribuţiile Preşedintelui RM (în mare parte axate pe experienţă juridică), atunci Andrei Năstase este persoana potrivită pentru a le onora ca liant al grupurilor sociale, promotor al interesului naţional pentru toate categoriile de cetăţeni ai RM.
Maia Sandu, însă, fiind mai cerebrală, având studii exemplare în economie şi administrare publică, ar fi  excepţională în funcţia de prim-ministru. Argumentele sunt aici pe faţă, ţinând cont de personalitatea ei, descrisă mai sus.

Faptul că niciunul dintre cei doi preferaţi (cel puţin de mine) potenţiali victorioşi în campania prezidenţială nu cedează, este explicabil, dar nu contribuie la soluţionarea problemei. Timpul trece ireversibil şi Dodon (allias Plahotniuc)
jubilează din ce în ce mai abitir. Argumentul sondajelor nu ţine, căci egalitatea în scorul acumulat de către candidaţii noştri nu este chiar obiectivă. În sondaje nu se ţine cont de factori externi importanţi: 1. Andrei Năstase creşte în sondaje, chiar dacă în lupta pentru denigrarea lui sunt aruncate forţe diabolice, extrem de puternice, masive. 2. Imaginea Maiei Sandu (care nu este atacată, decât foarte uşor) este utilizată fără scrupule de aceste forţe în acelaşi scop - linşajul mediatic al lui Andrei Năstase. De ce? Pentru că de el se tem cel mai mult cei de care vrem să scăpăm cu atâta hotărâre. De Maia Sandu aceste forţe nu se sinchisesc. Vrem sau nu vrem, aceasta e realitatea.