marți, 24 februarie 2009

Care este, totuși, sexul puternic?

Aseara tarziu am urmarit un film exceptional ca impact emotional. Despre drama evreilor din Berlin in timpul razboiului. Sinagoga lor de alta data a fost transformata intr-un centru de acumulare si triere a semitilor pentru a fi dusi ulterior in lagarele mortii

Afara zi si noapte stateau adunate gramajoara, cu ochii atintiti spre ferestrele opace, sotiile - nemtoaice - ale barbatilor inchisi in asteptarea invitatiei de a pleca in ultimul lor drum. Casatoriile mixte le transformau in paria, dar foarte putine au renuntat la sotii lor, chiar daca divortul le oferea sansa de a se reintegra usor in societatea controlata de nazisti. 

Ceea ce m-a bulversat este faptul ca acolo in frigul strazii cutremurate periodic de bombardamente - razboiul se apropia de sfarsit - nu era nici un barbat. Femeile (evreice casatorite cu germani) detinute in fosta sinagoga nu erau asteptate jos, nu le stirga nimeni pe nume cu vocea gatuita de o speranta indaratnica. In fata pericolului si a suferintei barbatii au cedat. Au divortat invocand, probabil, mii de scuze spalandu-si rusinea cu lacrimile tacute si intelegatoare ale femeilor parasite pentru totdeauna. Ale femeilor care urmau sa moara in singuratate. 


Ma intreb care este totusi
sexul puternic?

luni, 16 februarie 2009

Febra electorală și Machiavelli

Toată lumea isi dă cu părerea asupra eventualelor rezultate ale alegerilor din 5 aprilie curent. Campania e în plină desfășurare. Febra...Cine va fi viitorul președinte? Evident, acest lucru va fi elucidat doar după ce vor fi constituite alianțele postelectorale. Iar acestea deocamdată sunt puțin previzibile. Se prea poate să asistăm la mariaje cu titlu percutant pentru așteptările noastre.

PCRM+PPCD+...PLDM, de exemplu. Oricât de șocante ar fi aceste coalizări, ele vor fi foarte bine argumentate și motivele enunțate vor fi dintre cele mai înălțătoare - interesul național. Se prea poate că într-adevăr acesta să fie susținut, dar e posibil ca pe parcurs, foloasele personale sau de partid, ce derivă dintr-o poziție majoritară în parlament, să eclipsese dorința de a face bine țării. Avem exemple de acest gen pentru documentare. Aplicată la realitatea politică din Republica Moldova, mi se pare teribilistă opinia (altfel corectă !) lui Machiavelli din Discorsi

"Atunci când siguranța patriei tale depinde în întregime de hotărârea care urmează a fi luată, nu trebuie dată nicio atenție dreptății sau nedreptății, bunatății sau cruzimii, caracterului ei lăudabil sau josnic. Dimpotrivă, lăsând deoparte orice considerație, trebuie adoptată cu toată convingerea acea alternativă care ar salva viața și ar menține libertatea patriei tale". 

Teribilistă, pentru că dacă e aplicata fidel de oameni politici cu veleități dictatoriale, o asemenea tactică surpă temelia unei patrii libere - liberatea cetățenilor săi. Degeaba înfrunți dusmanul extern, dacă în interiorul "cetății" oamenii au o putere mai mare decât legile, iar accesele războinice de exterminare și furia continuă împotriva"greșiților noștri " determină supremația răfuielii asupra justiției. Corupția e un flagel intolerabil pentru patrioții adevărați, dat combaterea acesteea nu poate fi o scuză pentru a comite ilegalități. 

Atunci când dragostea de patrie se confundă cu dorința de a o stăpâni, virtutea poate să subziste, dar se transformă într-o forță brută extaziată și dornică de noi cuceriri. Această virtute nu mai sprijină libertatea, ci o distruge. Și atunci, după o înfrângere de moment, inamicul extern trebuie doar să aibă puțintică răbdare.

joi, 12 februarie 2009

Magnolia

Mai mult decat a zis Mircea Badea despre ei, nu cred ca as putea spune. Nu e cazul. Doar ma gandesc ca ar fi bine sa persiste. Pentru ca încet încet trebuie sa revenim la esență. Societatea de consum riscă să ne transforme in elemente depersonalizate ale unui mecanism diabolic de rotatie a banilor. Cumparam o gramada de lucruri care nu ne folosesc la nimic in ultima instanta si suferim de insomnii pentru ca ne ofticam dupa resursele financiare necesare pentru a cumpara si mai multe. 

Imaginea dintr-un roman celebru: a iesit pe piata praful care-ti da mancarimi, deci avem nevoie de perii de scarpinat! Frumusetile artificiale insiliconate ne inculca ideea ca ce e natural e lipsit de frumusete - deci, chirurgul plastician este tatal perfectiunii. Sarmanul Domnul nostru, s-a chinuit sa ne faca dupa chipul si asemanarea Sa si iata ca nu e bine! A gresit profesia... Revin: Magnolia ne da sansa sa redevenim naturali cel putin la nivel de melomani. 

luni, 9 februarie 2009

Fără titlu, despre firesc...

Ce e firescul, normalitatea? De câte ori zicem: "A, dar e firesc sa fie așa!" și ne credem cei mai inteligenți și "realiști" oameni de pe pământ? Dar, Dumnezeule, nici măcar faptul că suntem oameni, că există acest pământ, că răsare soarele și se scaldă în praf vrăbiile nu este deloc "firesc"! 

Șestov zice: "Dezvoltarea universului nu e câtuși de puțin naturală, ceea ce ar fi natural e să nu fie absolut nimic, nici univers, nici dezvoltare." 

Steihardt: "Nimic nu e firesc și totul e de mirare și minunat". Și mai departe: "Iubirea de aproapele e un mister de credință. Dragostea și iertarea nu sunt naturale. Natural e principiul al doilea al termodinamicii". 

Când ultima dată te-ai minunat realizând că respiri? Orice s-ar întâmpla - respiri, vezi, auzi? Mă bucur acum că pe undeva, la Timișoara, o veche prietenă de-a mea și-a amintit de mine. Tatal ei, părintele Iulian, m-a botezat într-o noapte de an nou în mica bisericuță pe care o ctitorea. Dumnezeu să-l odihnească! 

Dana, te imbrățisez cu toată dragostea. Mi-ai amintit și de Gheorghe Zamfir și de minunații oameni pe care i-am întâlnit la Timișoara. Sună-mă, căci telefonul tău e mereu ocupat. Ne vom bucura împreună și ne vom minuna că putem să ne auzim bucuria aflându-ne la o mie de kilometri depărtare...

Bârfa nu are ce căuta între noi. Just ask!

Am auzit și am citit multe lucruri fanteziste despre mine. Unele emise cu reavoință, evident. N-am replicat niciodată. Țin cont întotdeauna de marele adevăr care ne avertizează asupra pericolului și ispitei de a înșira mărgăritare în treuca porcilor. Porcul rămâne porc, iar mărgăritarele în cel mai bun caz dispar în clăbucii de noroi. 

În general oamenii își croiesc atitudinea față de persoanele care nu acționează conform mentalității adoptate de consumatorul obișnuit în așa fel încât antireul lor să pară mai shic. Excepția confirmă regula, se zice. Ma întreb doar care regulă și cine o stabilește? 

Dacă am fi conștienți de puterea pe care ne-a dat-o Dumnezeu și pe care, din păcate, am zăvorat-o în diverși parametri regulatorii, am fi mult mai buni, mai fericiți și mai responsabili pentru tot ce facem. 

Ipocrizia, bârfa și incompetența îmi repugnă categoric, așa că dacă vrei să afli ceva despre mine sau te interesează părerea mea despre evenimete, fenomene, strategii și tactici politice sau de altă natură, întreabă-mă. 

Îți voi raspunde imediat, chiar aici,
pe acest blog.