Niște gânduri despre alianțe

După cum era de așteptat, imediat după alegerile, care, de altfel, au fost mai puțin alegeri democratice și mai mult o farsă ticluită de proxenetul de Grozești, au apărut voci febrile gata să ofere asistență strategică și tactică proaspeților deputați ai ACUM. În special mă refer la curentul zornic care pledează militant pentru negocieri grabnice cu socialiștii și debarcarea PDM de la guvernare. Sincer vorbind habar nu am din ce considerente se crede că socialiștii sunt dispuși să meargă împotriva lui Plahotniuc și cum vor arăta instituțiile statului în condițiile în care ACUM și PSRM vor ajunge la decizia de a le „epura” de democrați. Adică îl debarcă pe Jizdan și-l pun pe Ivan Ceban în locul lui? Sau îl dau afară pe Harunjen și-l pun pe Vasile Bolea să diriguiască procuratura? Că doar nu vă imaginați că socialiștii vor pleda pentru ca Andrei Năstase să fie procuror general al RM! Oi fi eu puțină la minte, dar chiar nu înțeleg deloc cum poți să scoți țara din captivitatea mafiotă „complotând”cu cei care au pus umărul din plin la fortificarea mafiei?! Cu toată stima pentru societatea civilă, parte din care pledează pentru o relaționare „tehnică” a blocului ACUM cu socialiștii, sunt categoric împotriva unor înțelegeri a opoziției reale cu PSRM, un partid profund corupt, pro-rus, condus de un ins lipsit de verticalitate, predispus spre trădare oricând, fișa biografică a căruia este plină de trocuri făcute cu Plahotniuc în momentele cruciale ale istoriei noastre politice.

Atunci când ACUM va intra realmente în Parlament, partidele componente Platforma DA și PAS, vor avea un rol foarte important acolo și fără a fi nevoite să facă alianțe cu PCRM, PD sau Șor. Fără a negocia cu ele. Da, scopul blocului este să eradicheze mafia și să elibereze instituțiile statului de elemente subordonate mafiei. Dar asta nu înseamnă neapărat că totul trebuie să se producă imediat ce ACUM a obținut acces în legislativ. Am avut răbdare să protestăm ani de zile fără a permite degenerarea în violențe, deși multă lume era gata să taie și să spânzure mafia sufocantă. Exact așa cred că trebuie să se procedeze în continuare: cu răbdare, curaj, hotărâre și perseverență. Este o mare diferență între a fi opoziție de stradă și opoziție în legislativ, unde sunt alte pârghii, altă vizibilitate, alte oportunități. În acest Parlament miș-maș-urile secrete, nocturne, nu se vor mai putea produce, căci în fiecare comisie va fi „omul nostru”, care va ține mâna pe pulsul fiarei. Să nu omitem faptul că e prima oară când în Parlamentul RM are acces o opoziție veritabilă, călită în timp, determinată să nu trădeze. Și să ne mai amintim, că orice concesie făcută puterii corupte de alte partide de opoziție pentru a obține o majoritate simplă, s-au terminat cu „decesul” binemeritat al acestoe partide: PPCD, PLDM, PL... Haideți să nu împingem spre un atare scenariu și blocul ACUM!

Atunci când cei 26 de deputați ai Platformei DA și PAS se vor instala în legislativ, ei nu vor trebui presați să-și facă treaba, ci să observe cu ochi de vultur absolut toate mișcările celorlalți pentru a interveni prompt și a informa opinia publică și partenerii de dezvoltare. ACUM nu are decât să urmărească cum PD și PSRM se descurcă în a se alia, altfel spus, își trădează propriile electorate. Și pentru un partid și pentru celălalt alianța pe față PD-PSRM este nocivă. Ea compromite PD-ul „pro-europenist” pentru că va trebui motivată alianța cu un partid pro-rus de sorginte sovietică și în aceeași măsură compromite „anti-oligarhicul” PSRM, care va trebui să-și justifice compromisul alierii cu mafia.

Pe timp de democrație dezbaterile sunt în capul mesei. Pe timp de dictatură lupta oamenilor consolidați e singura soluție!

Odată cu publicarea listelor de candidați pentru alegerile din 24 februarie, au izbucnit și răutățile atât de cunoscute și răz-cunoscute caracteristice moldovenilor. Rânzele s-au umflat, gata să crape, iar mințile, brusc, au devenit extrem de „lucide” și dornice să dea sfaturi deștepte și intransigente despre cum trebuia făcut, iar gurile au șuierat mărturisiri strașnice despre trădări și vendete. M-am întristat, dar nu am cum să nu recunosc că fără asta la noi nu se poate. Faza cu live-urile din Diapora care își deplâng soarta și o blamează pe Maia Sandu a constituit imediat un subiect de manipulare și isterizare penibilă a televiziunilor și postacilor lui Plahotniuc. Și nu cred că cei care le-au dat apă la moară nu erau conștienți de acest lucru, de faptul că postările lor vor constitui un motiv de mare bucurie pentru mafia de la guvernare și scribii lor parșivi.

Eu am o singură întrebare. Cum își imaginează cei supărați, cei care consideră că pe circumscripția Europei de Vest trebuia să candideze o persoană din Diaspora și nu Maia Sandu, identificarea pesoanei potrivite? Cum ar fi fost la modul practic posibil să se adune sute de mii de cetățeni moldoveni din Diaspora și să voteze o singură persoană din rândul lor? De unde ar fi trebuit ea să fie? Din Italia, din Franța, din Germania? Sau poate din Irlanda? Există asemenea oameni, care ar putea concura cu popularitatea și implicarea totală a Maiei Sandu? Pentru care ar vota cu siguranță TOATĂ DIASPORA? Nu prea cred.

Oameni buni, dacă ne dorim cu adevărat schimbarea, dacă ne dorim cu adevărat să facem ceva palpabil pentru țară și nu doar pentru rânza personală umflată și lipsită de noblețe, ar trebui să cântărim foarte bine orice ieșire publică, orice manifestare și judecată de valoare. Ar trebui să fim conștienți că hienele lui Plahotniuc amușină totul și orice „fâs” de-al nostru este folosit în interesul acestui mafiot și criminal odios. Călcați pe gâtlej rânza și amenințați-o cu ce vreți, dar nu-i ascultați șoaptele viclene și sufocante. Căci nu există altă cale decât să ne unim în jurul lui Andrei Năstase, Maia Sandu, Igor Munteanu, Octavian Țîcu, Domnica Manole, Alexandru Slusari, Maria Ciobanu și toți ceilalți din ACUM.

Nemulțumiri sunt și vor fi mereu. Întotdeauna e loc de mai bine, întotdeauna dintr-o parte se vede mai bine și întotdeauna își face loc printre circumvoluțiuni impresia că ai fi făcut mai bine decât cel care chiar face. Mama noastră de deștepți, ce suntem! Dar, haideți să cântărim impactul fiecărei acțiuni, haideți să gândim cu luciditate despre urmările pe care poate să le aibă fiecare manifestare publică a micii noastre supărări, haideți să nu lucrăm pentru mafie, ci să punem umărul la deconspirarea și îndepărtarea iremediabilă a mafiei de la putere. 

Pe timp de democrație dezbaterile sunt în capul mesei. Pe timp de dictatură lupta determinată a oamenilor consolidați e singura soluție! Cu asta am început, cu asta închei. Pentru că cred cu tărie în ceea ce spun.

„Independența” în această campanie e o cacealma!

Alegerile parlamentare se apropie cu pași repezi și strategiile subiecților politici pentru viitoarea campanie electorală devin tot mai limpezi. Scrutinul din februarie este decisiv pentru destinul RM și sunt sigură că puterea actuală va arunca în luptă tot arsenalul de care dispune pentru a-și păstra libertatea și averile. Evident că, printre alte subterfugii și „găselnițe” de manipulare a opiniei publice, nu vor lipsi candidații „independenți” și structurile politice paralele blocului ACUM. 

De curând a apărut "Convenţia Euro - Unionistă din Republica Moldova", o entitate bizară, sub umbrela căreia s-au grupat câteva partide mici, practic invizibile pe scena politică din Moldova, dar care vor tulbura cu bună știință bazinul electoral pro-european și chiar vor rupe o parte din voturi, făcând jocul lui Plahotniuc. Fără supărare, dar trebuie să fii orb de-a binelea ca să nu vezi rolul real al acestei „convenții” trase de urechi.

Cât despre „independenți”, am mai spus și continui să susțin ideea că aceștia nu vor exista realmente, ci doar în denumire, pentru a zăpăci, a buimăci electoratul. Similară a fost apariția „independentei” Silvia Radu, care s-a deconspirat în scurt timp după lansarea pe scena politică moldovenească. Un alt exemplu de „independent” este cel al actualului primar de Telenești, Vadim Lelic. Acest individ a călătorit din partid în partid ca frunza în vânt (PPCD, PLDM, PD) ca să se aciueze acum confortabil între cei trei trandafiri ai așa-zișilor democrați. „Independența” cu care flirtează actualmente Vadim Lelic nu este deloc credibilă, căci există dovezi clare că acesta e afiliat PD-ului. Că doar nu te apuci să faci poze cu Borsetca sau pe fundalul siglei PD doar ca să aibă oponenții material compromițător! 

Sindromul „Silvia Radu”, altfel spus apartenența camuflată la PD sub titulatura de „independent”, va fi un instrument folosit la greu de puterea conștientă că raitingul PD și a liderului acestuia este extrem de mic și nu e deloc avantajos pentru obținerea unui număr important de voturi. 

Ceea ce ar trebui să ne fie absout clar este faptul că în această campanie electorală, care promite a fi extrem de dură, „independenți” nu vor exista. Sub masca „independentului” se va ascunde întotdeauna un/o pedist/ă, care odată ajuns/ă în Parlament, va îngroșa instantaneu rândurile măscăricilor lui Plahotniuc.

Aceste alegeri, de fapt, vizează doar două forțe politice - lupta e între ele. Blocul Platforma DA+ PAS+reprezentanți integri ai societății civile și, de cealaltă parte, PD cu toți sateliții săi, inclusiv PSRM. Toți cei care nu aderă la Blocul respectiv (sau își negociază implicarea, participarea), dar vor merge în alegeri ca entități separate, vor face jocul lui Plahotniuc. Iar „independenții”, chiar dacă nu-și vor pune în butonieră câte un trandafiraș roșu, îl vor avea cu siguranță ascuns în cine știe ce locuri dosite pentru a-l scoate la iveală imediat după alegeri.

Un PAS cât o epocă

Azi, nu mâine sau răspoimâine, se hotărăște dacă Plahotniuc va mai  bântui ca un vampir hidos subconștientul bolnav, abscons al unui sclav plin de răni leproase sau i se va tăia cu hotărâre capul, după o tămâiere bună cu binecuvântatul usturoi. Moment după care sclavul eliberat nu doar psihic, va intra la un soi de reciclare pentru tratament fundamental în vederea unui viitor civilizat.

Orice oră, zi, săptămână nevalorificată de opoziția anti-oligarhică este o oră, o zi, o săpătmână de energie și putere oferită prostește lui Plahotniuc. 

Acum este stringent necesară consolidarea unui pol pro-european anti-oligarhic puternic și nu mă refer aici la puzderia de partiduțe de buzunar, activiști civici de paradă, analiști oleacă obiectivi, lupușori singuratici incapabili să facă echipă etc. care strigă pudibundico-artistic la cer. Vorbesc despre forțe reale, care și-au demonstrat consistența prin fapte, sacrificiu, tenacitate și curaj. Și singurul lucru, care ar bate primul cui la sicriul coșmarului pedist ar fi alianța responsabilă creată de Platforma Demnitate și Adevăr și Partidul Acțiune și Solidaritate. 

Nu că e vorba de întoarcerea unor datorii, dar PAS, totuși, a beneficiat din plin de sacrificiul Platformei DA în prezidențiale. Nu știu în ce măsură atunci Andrei Năstase și-a delegat responsabilitatea pentru decizia sa de a se retrage din cursă în favoarea Maiei Sandu sondajelor interne, membrilor și structurilor decizionale ale partidului său. Bănuiesc că în interiorul formațiunii au fost multe oale sparte de capul lui. Dar decizia a fost luată și nu doar atât – Maia Sandu a fost susținută prin implicarea de facto în campanie a platformiștilor, care au bătut drumurile republicii pentru ea exact așa cum ar fi făcut-o pentru propriul candidat la prezidențiale. Ceea ce au făcut cei din DA atunci se numește responsabilitate cetățenească, sacrificiu real pentru țară, călcarea fermă pe gâtul orgoliului propriu în numele unui beneficiu național. Dar, dintr-o simplă logică științifică, acest gen de sacrificiu nu poate fi repetat de două ori la rând, câci anihilează efortul unei construcții sănătoase de partid.

Momentul actual este de aceeași sorginte. Cineva trebuie să facă campanie pentru candidatul altui partid, căci cu doi candidați pe același bazin electoral nu se poate merge, e la mintea unui bebe. După toate raționamentele normale, de data aceasta Maia Sandu ar rebui să demostreze că este capabilă la rândul ei de sacrificiu, căci așa-ziși de-ai noștri cu rânza până peste ochi am avut destui pe parcursul nostru istoric. Este logic, firesc și necesar ca acum PAS să susțină candidatul Platformei Da pentru primăria Chișinăului. Nu zic s-o facă prin fapte, căci munca de teren nu seamănă să fie atuul PAS, dar măcar să zică odată: da, vă susținem căci împreună suntem o forță, sau ce slogan ar mai fi de inventat acolo.

Nicio alianță, familie, echipă nu poate suptaviețui dacă sacrificiul este unilateral. Un partid trăiește și prin propulsarea în alegeri a echipei proprii, nu doar a partenerului său de coaliție, altfel puterea slăbește, oamenii pierd motivația, fundraising-ul nu mai funcționează! Oare acest lucru elementar nu este de înțeles? Sau poate tocmai de aceea că este înțeles foarte bine, răspunsul este tărăgănat?! Mă întreb, care este motivul real al acestei întârzieri? De ce Maia Sandu nici pe Andrei Năstase nu vrea să-l susțină, nici candidatul propriu nu-l înaintează? Încă nu vreau să răspund tranșant. Sper încă să mi se confirme speranța că, după Năstase, mai există și alți lideri politici de factură modernă, emergentă, care au discernământ, curaj, capacitate de a decide în favoarea țării. 

Blocul Platforma DA+PAS trebuie să fie creat pentru a nu dispersa electoratul, pentru a câștiga întâi primăria capitalei, apoi legislativul. Mingea e în curtea PAS. În această situație există două deznodăminte: 1. Mingea va înlocui mazărea, prelungind un status quo profitabil doar pentru Plahotniuc, un criminal, uzurpator și torționar al propriului popor sau 2. Mingea se va transforma într-un proiectil de artilerie cu putere dublă, care va distuge timp de un an citadela răului și va consolida societatea. În acest caz vor câștiga copiii care cresc aici fără părinții nevoiți să plece peste hotare, mamele care-și plâng în perna străinătății dorul, bătrânii care se hrănesc doar cu lacrimi, căci nu au din ce să cumpere pâine, fiecare cetățean care se simte sufocat de aerul pestilențial din Republica Moldova, fiecare om care are o singură viață și vrea să și-o trăiască normal. Normal!