Patriotismul pentru proști: De ce insistă Prigojin să ia orașul Bakhmut?

Am citit mai multe opinii privind motivele insistenței acerbe a rușilor de a menține sub ocupație orașul ucrainean Bakhmut și de a cuceri teritoriile adiacente. Cea mai realistă mi se pare ipoteza publicată de Reuters, preluată și de DW.

Amintesc că, potrivit surselor de la Washington, din aproape 50.000 de wagneroviștii care au fost trimiși la război, peste 4.100 deja au murit și circa 10.000 au fost răniți. Dintre aceștia, peste 1.000 de mercenari de la sfârșitul lunii noiembrie până la începutul lui decembrie 2022 au fost uciși în luptele pentru Bakhmut. Bine, cred că cifrele sunt și mai mari, căci în decembrie luptele pentru oraș nu au contenit deloc. 

Unde mai pui că, potrivit estimărilor SUA, Prigojin cheltuiește aproximativ 100 de milioane de dolari, adică 94 de milioane de euro pe lună (!!!) pentru aceste operațiuni militare. Ei, asta chiar mă face să fiu sceptică în privința unui motiv precum exclusiv patriotismul!

Deci, DW scrie că administrația americană consideră că Yevgeny Prigojin, fondatorul PMC Wagner, care este apropiat de președintele rus Vladimir Putin, se zbate atât de feroce pentru a pune stăpânire pe Bakhmut dintr-un motiv câte se poate de mercantil: el încearcă să preia controlul asupra minelor de sare și gips din apropierea orașului Bakhmut. Acest lucru a fost raportat joi, 5 ianuarie, de Reuters, citând un reprezentant al Casei Albe. Lângă Bakhmut se află cel mai mare zăcământ de sare din Europa - Artemovskoye, a cărui suprafață este de 179 de kilometri pătrați.

De altfel, în octombrie, SUA au acuzat PMC Wagner că exploatează resursele naturale din Africa pentru a finanța războiul din Ucraina. CNN a și anunțat deja că Kremlinul, în colaborare cu hunta militară din Sudan, exportă în secret aur extras în această țară sub supravegherea PMC-urilor Wagner.

Iată așa e cu războaiele: motivele de suprafață ale agresorului, uneori, sunt departe de a fi autentice, iar criminalii și patriotismul necondiționat sunt noțiuni incompatibile.

Scriitorul Volodymyr Vakulenko a fost ucis. Trupul său a fost găsit la Izium

Războiul din Ucraina toacă oamenii fără niciun discernământ. Războiul e rece, chiar dacă arde și preface în cenușă case, orașe, copii, femei, bătrâni, bărbați vrednici, animale nevinovate, lanuri de grâu, copaci din păduri și parcuri... Războiul nu are suflet, exact așa cum nu-l au cei care l-au declanșat și l-au transformat în genocid.

Volodymyr Vakulenko a fost un scriitor pentru copii. A publicat treisprezece cărți, în special, colecții de poezii pentru copii: „Familia lui Soneckov”, „Cartea lui Tatus”. Printre cărțile sale sunt și „Monoliteracy” (2008), „You Are… Not” (2011), „The Sun’s Family” (2011), „We, the Province!” (2013) (dau titlurile în engleză, dar el a scris și a vorbit în ucraineana pe care a iubit-o nespus).

Volodymyr Vakulenko era cunoscut mai ales prin faptul că inventase propriul său stil de a scrie, care conține elemente de postmodernism, modernism, neoclasicism și absurdism logic, Volodymyr îl definea drept „contrliteratură”. El a fost un activist și voluntar pătruns de spiritul național, a participat la Revoluția Demnității (a fost rănit în Parcul Mariinsky pe 18 februarie 2014 în timpul unei ciocniri cu „titușki”). A fost o personalitate literară, remarcată și printr-o serie de premii importante precum premiul Tridentul de Argint, premiul Festivalului Internațional de Poezie Terra poetica și multe altele. A câștigat Concursul Internațional „Încoronarea Cuvântului” și alte concursuri de anvergură.

Volodymyr Vakulenko s-a născut, a crescut și a trăit în satul Kapitolovka din districtul Izyum, regiunea Harkov. A fost căsătorit de două ori. Are doi fii din prima și a doua căsătorie, respectiv, Vladislav (1995) și Vitaly (2008). Fiul cel mai mic al scriitorului s-a născut cu un handicap, se pare că suferea de autism, iar Vladimir îl creștea și educa singur. Era un patriot desăvârșit și chiar intra în conflict cu prorușii din localitate (se crede că tocmai ei l-au și denunțat ocupanților). Asta e tot ce pot să spun privind viața sa personală.

De mai bine de jumătate de an, părinții scriitorului care avea 50 de ani, și-au căutat fiul peste tot, cum au putut, din casă în casă. Până la urmă s-a aflat că rușii l-au răpit, băgându-l în vehicul cu inscripția „Z”, dar soarta lui rămânea necunoscută. Știrea că scriitorul a fost răpit lângă Izium împreună cu fiul său Vitaly, a apărut în aprilie. Mai târziu s-a știut că fiul lui Volodymyr a fost eliberat, dar nici rudele și nici prietenii săi nu au putut ajunge la părinții scriitorului în satul ocupat Kapytolivka; prin urmare, nu s-a știut nimic despre locul unde se afla acesta.

De curând, Volodymyr Vakulenko a fost găsit printre cei uciși de ruși în timpul ocupației regiunii Harkov. Trupul lui Vakulenko a fost îngropat cu numărul 319 în perioada ocupației, odată cu alți ucraineani uciși de criminalii lui putin în regiunea Izyum. În locul unde a fost descoperită această înhumare în masă, se aflau peste 440 de cadavre. Înhumarea a fost efectuată de serviciul ritual local, care ținea un jurnal cu date despre morți. Jurnaliștii „Suspilny” au găsit datele scriitorului sub numărul 319, indicat în jurnal. De asemenea, ei au găsit și o fotografie cu „cadavrul numărul 319” făcută înainte de înmormântare. Pe ea se văd actele lui Vakulenko și se poate observa un tatuaj de pe brațul lui. Informația despre moartea scriitorului a fost confirmată și de un examen ADN.

Scriitoarea Victoria Amelina, care se ocupă și de examinarea crimelor de război comise de ruși, spune că a descoperit jurnalul lui Volodymyr în care acesta a notat trăirile sale în timpul ocupației și pe care l-a ascuns în grădina părinților săi, fiind sigur că ocupanții vor veni după el. Ea afirmă că acest jurnal s-ar putea să fie publicat în curând. Acum la Muzeul de literatură din Harkiv se lucrează la digitalizarea textelor sale.

Bombardamentele satului Kapytolivka de lângă Izium au început pe 7 aprilie. Curând în sat au intrat coloane de blindate rusești, însoțite de focuri de armă și artilerie. Majoritatea locuitorilor s-au refugiat în beciuri. Dar un bărbat dintr-o casă de la intrarea în sat striga în continuare la convoaiele ocupanților: „Rașiștii sunt aici! Rașiștii sunt aici!’

Omul acela era Volodymyr Vakulenko.

O familie din Zaporojie cu doi copii minori împușcată pe loc. Genocidul continuă...

În noaptea de 21 noiembrie, rușii au lovit din nou într-o clădire rezidențială din districtul Kupyansky din regiunea Harkov. Sub dărâmături s-ar putea să fie oameni, serviciile de urgență sunt în stare de alertă și-și fac treaba. Deocamdată se știe că o persoană a murit, iar alta a fost transportată la spital în stare foarte gravă. 

De asemenea, pe parcursul nopții trupele ruse au lansat circa 60 de rachete Grad și de artilerie grea asupra districtului Nikopol din regiunea Dnepropetrovsk. Un bărbat de 78 de ani a fost rănit, o mulțime de case particulare au fost avariate.

În teritoriile temporar ocupate din regiunea Herson, agresorii ruși năvălesc în casele oamenilor și le jefuiesc. Ei fac asta sub pretextul că ar căuta grupuri de diversioniști. Mai mult ca atât, ei le interzic categoric copiilor să învețe în școlile ucrainene. Se știe că, cel puțin, în unul din satele regiunii, ocupanții au spart porțile și au doborât ușile caselor pentru a verifica dacă nu cumva copiii studiază online folosind diverse gadget-uri. Totodată, ei continuă să terorizeze populația, recurgând la relocarea forțată a băștinașilor din propriile lor case. Astfel, spre exemplu, locuitorii din Belovodsk au fost mutați cu forța în orașul Lugansk.

Familia Darmobedov. R.I.P.

Satrapii ruși continuă să comită crime inimaginabile în teritoriile temporar ocupate. Deja se știe ce orori descoperă procurorii după eliberarea localităților. Camere de tortură, gropi comune... În noaptea din 18 noiembrie, rușii au împușcat o întreagă familie cu doi copii minori în regiunea Zaporojie. Potrivit Ukrayinska Pravda, asasinarea familiei Darmobedov a avut loc în satul Kamysh-Zarya, unde bandiții militari din așa zisa republică din Doneșk și cei din regimentul lui Kadârov s-au instalat în vecinătatea acestei familii. La un moment dat ei s-au îmbătat și au acostat-o pe mama copiilor, Natalia, iar Alexandru, soțul acesteia, i-a sărit în apărare. L-au împușcat pe loc, iar apoi au tras în femeie și cei doi băieți minori: Volodymyr de 13 ani și Kyrylo de 6. O familie frumoasă a încetat să mai existe într-o clipită - soarele a fost înghițit de un monstru căruia omenirea este datoare să-i curme existența.

Nu vreau să arunc pietre în grădina nimănui. Doar amintesc că la 14 aprilie, Rada Supremă a recunoscut acțiunile Rusiei în Ucraina drept genocid al poporului ucrainean și a cerut comunității internaționale să facă același lucru. De asemenea Ucraina cere statelor considerate civilizate să recunoască Federația Rusă drept stat terorist, mai ales după ce aceasta aplică masiv tactica distrugerii infrastructurii energetice a Ucrainei în prag de iarnă și a bombardării masive regulate a orașelor ucrainene. 

Ce va face Occidentul după ce rachete rusești au căzut peste o fermă din Polonia?

Urmările atacului de la Kiev

Marți, 15 noiembrie, Rusia a efectuat atacuri masive în trei runde asupra orașelor ucrainene, vizând, în special, infrastructura critică. La Kiev, rachetele rusești au căzut peste trei blocuri locative din cartierul Pechersky. Un om a murit. 

Au fost înregistrate atacuri asupra instalațiilor energetice din toate regiunile țării. Cea mai dificilă situație este în regiunile centrale și nordice. Cel puțin jumătate din Kiev a rămas în întuneric. Preşedinţia a numit situaţia „critică”. Din cauza acestui atac masiv, Ukrenergo a procedat la întreruperi urgente de curent în aproape toată Ucraina. O centrală electrică din Herson a fost, practic, distrusă, regiunea Harkiv s-a cufundat în beznă, 90% din regiunea Ternopil a rămas în pană de curent, 80% din orașul Lviv, la fel. De asemenea, acest atac disperat a afectat și asigurarea cu energie electrică a Republicii Moldova: au fost înregistrate întreruperi masive de curent în multe raioane. 

„Acesta este cel mai masiv bombardament al sistemului energetic de la începutul războiului”, a declarat ministrul ucrainean al Energiei, Gherman Galușcenko.

Totdată, operatorii ucraineni de telefonie mobilă Kyivstar și Vodafone Ucraina au avertizat aseară asupra problemelor de comunicare din cauza întreruperilor de curent. „Prieteni, din cauza deconectărilor și a lipsei de curent, pot exista restricții temporare în funcționarea serviciilor noastre. Noi lucrăm. Fiți tari acolo!", a scris pe Twitter Vodafone Ucraina. Au apărut peste tot probleme cu internetul.

Aproape 100 de rachete au fost lansate ieri de ruși asupra Ucrainei în această revanșă diabolică pentru pierderea orașului Herson, pentru umilința pe care a suportat-o Lavorv la summitul G20 și pentru adoptarea rezoluției adunării generale ONU privind reparațiile pentru agresiunea împotriva Ucrainei care vor trebui acoperite de Federația Rusă. Apropo, Lavrov, după ce și-a îndrugat vechea poveste despre nazziștii din Ucraina, a fugit de la summit, probabil, pentru a evita o serie de întrebări neplăcute: atacul masiv asupra Ucrainei a început peste câteva ore după ce așa-zisul ministru rus de externe a părăsit Bali.

După atacul de la ferma din Przevodovі

Și mai grav este că două rachete rusești au căzut în Voievodatul Lublin din Polonia peste o fermă din Przevodovі, nu departe de granița cu Ucraina. Rachetele au distrus uscătoarele de cereale. Două persoane au fost ucise. Din cauza situației excepționale, prim-ministrul Morawiecki, consultându-se cu președintele Duda, a inițiat reuniunea Comitetului de securitate și apărare națională, care va avea loc astăzi. Și Ungaria a convocat urgent Consiliul de Securitate din cauza opririi conductei de petrol Drujba și a căderii rachetelor ruse în Polonia, a declarat reprezentantul oficial al guvernului ungar Zoltan Kovacs.

Ambasadorii NATO se vor întâlni tot astăzi pentru a discuta incidentul, iar președintele Biden a și convocat ieri liderii statelor participante la G20 în acest context. Deocamdată nimeni nu se grăbește să tragă concluzii, toți factorii de decizie, inclusiv cei din Polonia, așteaptă dovezi concludente prinvind lansarea rachetelor ucigașe.

Oricum, nu cred că e cazul să așteptăm tot felul de radicalisme. Deși mulți așteaptă activarea articolului 5 al statutului Alianței, nu cred că acest lucru se va întâmpla. NATO nu-și dorește escaladarea situației și bănuiesc că „cercetările” prinvind circumstanțele în care s-au produs exploziile în Polonia vor dura. Din păcate, chiar dacă ministrul ucrainean de externe Dmytro Kuleba a cerut un răspuns dur și principial la atacul cu rachete asupra Poloniei, occidentul nu e pregătit să anunțe război Federației Ruse. Ce înseamnă doi polonezi morți în raport cu miliarde de locuitori ai planetei Pământ?

I s-a spus că-i vor lua copilul și nu-l va putea găsi nicodată. Istoria Marianei Mamonova.

Mariana Mamonova cu fetița ei, Anna

Mariana Mamonova, medic militar ucrainean, era în vehiculul cu care, împreună cu alți soldați din unitatea sa, se îndrepta spre poziția lor de luptă din Mariupol. Totul în jur exploda din cauza atacurilor inamice continue și, deși era întuneric și foarte frig, cerul se lumina mereu de „artificiile” rachetelor cu fosfor. Mariana era pe front, în prima linie, chiar din februarie și abia de două săptămâni aflase că este însărcinată.

În acea noapte de început de aprilie, mașina în care se afla Mariana și camarazii săi a fost oprită și ea a auzit cum cineva le-a spus: „Din acest moment sunteți prizonieri ai Federației Ruse. Шаг влево, шаг вправо - расстрел!” Mariana povestește că s-a întors către băieți și a șoptit disperată: „spuneți-mi că nu suntem capturați, spuneți-mi că nu ne fac prizonieri!” Dar, din păcate, tocmai asta s-a întâmplat. 

Mariana și colegii ei au fost duși într-un depozit, unde au stat trei zile înainte de a fi duși la penitenciarul din Olenivka în partea temporar ocupată din estul Ucrainei. Pentru Mariana acest moment a fost începutul unui calvar de șase luni în care a dormit pe jos și a fost privată de acces la hrană sănătoasă și aer curat. Era intimidată și amenințată în timpul interogatoriilor nesfârșite. 

În special, Mariana era terifiată de gândul că copilul ei se va naște în captivitate și-i va fi luat. Despre asta îi spusese un oficial rus în timpul interogatoriilor. Mai mult ca atât, el a avertizat-o că dacă nu răspunde „cum trebuie”, copilul ei va fi dus în Rusia și va fi transferat de la un orfelinat la altul, astfel încât ea să nu-l mai poată găsi niciodată. Pentru a obține declarații false de la ea, satrapii aduceau și câini care lătrau, gata s-o sfâșie. 

În tot acest răstimp, Mariana era deținută într-o cameră pentru șase persoane, în care, de fapt, se aflau 40 de femei. Femeile mai în vârstă dormeau câte două sau trei într-un pat. Mariana cu o prietenă dormeau pe podea, sub un pat, învelindu-se cu o pătură. Abia când sarcina a devenit foarte vizibilă, la șapte luni, un medic i-a spus că are nevoie de mai mult aer curat și i s-a permis să se plimbe prin curte, dar asta se întâmpla în funcție de dispoziția gardianului aflat în tură.

în ultima lună de sarcină Mariana a fost transferată la o maternitate din Donețk unde a fost tratată bine, dar i s-a comunicat clar că are în față doar două scenarii posibile după naștere: fie că va fi trimisă la o închisoare din Donețk unde ar putea sta cu copilul ei atât timp cât îl alăptează, fie că va fi dusă la o unitate din Rusia, unde copilul îi va fi luat după ce va împlini trei ani. Era atât de speriată, încât nici nu avea curajul să întrebe ce scenariu îi este destinat. A plâns și a plâns...

Mariana cu soțul ei, Vasyl,
care a militat intens pentru eliberarea ei

Atunci când, în septembrie, s-a auzit despre un eventual schimb de prizonieri, Mariana a știut că acesta ar fi ultima ei speranță. Dar într-o vineri ea a primit vestea de care se temea îngrozitor - că din cauza situației de pe front, cele două părți nu au putut să se pună de acord asupra schimbului. Mariana a fost devastată - deja era în perioada când nașterea putea să se declanșeze în orice clipă. 

Totuși, în scurt timp, ceva s-a schimbat și deja marți ea a fost transferată împreună cu alte zeci de prizoniere într-un oraș din Rusia, lângă granița cu Ucraina. Acolo, după ce a fost legată la ochi (i-au fost legate și mânile) ea a urcat într-un avion militar și a fost transportată în Belarus. Deși zborul a durat vreo 20 de ore, soldații ruși nu au lăsat-o să meargă la toaletă.

Din Belarus Mariana, împreună cu alte femei eliberate din detenție a fost condusă până la granița cu Ucraina și  s-a întors acasă. Doar patru zile mai târziu, ea a născut o fetiță sănătoasă și a numit-o Anna.

Istoria Marianei Mamonova a fost publicată de jurnaliștii de la BBC. Textul integral în engleză îl puteți accesa aici: 

https://www.bbc.com/news/world-europe-63464868

 

O femeie însărcinată a ars de vie aseară la Dnipro. Barbarii nu înțeleg valoarea vieții...

Aseară, târziu, ocupanții au bombardat orașul Dnipro. Amintesc că regiunea Dnipropetrovsk se învecinează cu regiunea Zaporojie, ocupată temporar și cu zonele recent eliberate din regiunea Herson. Ea este bombardată de ruși aproape zilnic - în special, districtele Nikopol și Krivoy Rog. Astfel, aseară, fragmente de obuze au căzut și peste o benzinărie locală din Dnipro care a luat foc. În urma acestui atac, două persoane au fost ucise pe loc și alte patru au fost internate - trei oameni sunt în stare critică.

Inna Odanetz,
victima atacului armatei ruse

Una din persoanele care au murit era o femeie însărcinată. Inna Odanetz avea doar 25 de ani. Ea a ars de vie în automobilul parcat la benzinărie, în timp ce-l aștepta pe soțul său, Maxim. Bărbatul a fost grav rănit și acum este în spital.

După acest atac criminal, Volodimyr Zelensky a spus: „În fiecare zi luptăm cu teroriștii care ucid civili, bombardează orașe, distrug viețile și destinele ucrainenilor. Un alt atac cu rachete a avut loc astăzi. Ca urmare, două persoane au murit în Dnipro. Printre ele și o femeie însărcinată. Trei victime au fost internate la spital. Nu vom ierta niciodată! Răzbunarea va fi justă și inevitabilă”.

Și Olena Zelenska a comentat atacul barbar al rușilor: „O altă tragedie din cauza atacului terorist al Rusiei de la Dnipro. Au ucis și o femeie însărcinată. Barbarii nu înțeleg valoarea vieții. Fiecare moarte a ucrainenilor în acest război se transformă într-un stigmat pe soarta lor. Noi ținem minte tot și ei vor răspunde pentru toate și pentru toți - cei morți, cei rămași în viață și cei nenăscuți.”

De altfel, expertul militar ucrainean Oleg Jdanov spune că în curând Ucraina s-ar putea să se mai confrunte cu atacuri aeriene puternice, masive, ca cel din 10 octombrie. Expertul motivează supoziția sa prin faptul că putin s-ar putea „pregăti” astfel pentru summitul G-20 care urmează a se desfășura la 15 noiembrie în Bali. 

„Până pe 15, ne putem aștepta la alte astfel de atacuri din partea Federației Ruse, dure, sângeroase și puternice... Nu exclud variațiile pe tema că vor mai adună forțe pe ici pe colo pentru a lansa o lovitură masivă cu rachete, să repete, să zicem, un 10 octombrie... După cum vedem, ei fac tot posibilul să ne oblige cumva la negocieri. În același timp, Rusia nici nu vrea să audă despre retragerea trupelor sale de pe teritoriul Ucrainei"- a spus Jdanov.

Mda, cine mai crede că putin este capabil de un dram de maleabilitate și decizii raționale, ar trebui să se trezească la realitate, zic eu. Și, cel puțin, să nu mai sară din ițari, strigând că acest război nu este războiul său. Da, și să economisească la greu energia electrică, mama lui de cap patrat cu mintea-n colțuri...

Asasini de la distanță. Cine sunt cei care direcționează rachetele rusești spre infrastructura civilă a Ucrainei

Direcționând rachete rusești asupra unor ținte concrete din infrastura civilă ucraineană, inginerii militari (inclusiv programatori IT promițători) devin instrumente-cheie, ascunse sub paravanul anonimatului, care îi permit lui Putin să continue războiul său odios. Însă jurnaliştii de investigaţie de la The Insider, Bellingcat şi Der Spiegel au reuşit să afle cine sunt aceste persoane. Este vorba despre o unitate secretă din cadrul Centrului Principal de Calcul (MCC) al Forțelor Armate Ruse, care „desenează” misiunile de zbor pentru rachete de înaltă precizie și apasă butoanele de declanșare a atacurilor.

Amintesc doar că lovind cu rachete de înaltă precizie zonele rezidențiale și infrastructura civilă din Ucraina, doar la 10 octombrie Rusia a ucis 20 de civili și 108 au fost răniți, iar a doua zi, au mai fost efectuate aproximativ 30 de astfel de atacuri. De asemenea, pe 14 iulie la Vinnița o rachetă „Kalibr” a luat viețile a 27 de civili, printre care trei copii... și tot așa.

Despre autorii de la distanță a acestor atacuri nu există nicio informație cu acces liber, evident, precum nu există informații nici despre existența unității secrete în cadrul căreia „inginerii”-asasini activează. Toți acești asasini își ascund identitatea și, probabil, cred că nimeni niciodată nu va afla cu ce se ocupă în realitate. Dar jurnaliștii au reuit să afle că ei sunt înregistrați în calitate de rezidenți și angajați pe o singură adresă (strada Znamenka, 19 din Moscova, adresa oficială a Statului Major al Forțelor Armate Ruse), iar funcțiile lor sunt descrise ca „furnizarea de servicii IT” și „automatizarea forțelor armate ale FR”. Printre acești angajați, sunt și persoane civile: specialiști IT corporativi sau chiar designeri de jocuri.

Nu voi descrie modul în care jurnaliștii au reușit să descurce ghemul investigativ, dar, până la urmă, ei au aflat că respectiva divizie MCC este formată din trei echipe, fiecare dintre ele programând traiectoriile de zbor ale unui tip specific de rachete de înaltă precizie. Iată lista militarilor care le conduc:

ZM-14 („Kalibr", de pe mare) - maiorul Ivan Popov, maiorul Matvey Lyubavin, locotenentul Ekaterina Ciugunova, căpitanul Serghei Ilyin, căpitanul Yuri Nikonov, locotenentul superior Dmitry Tihonov;

9M728 (alias R-500, sisteme de rachete tactice Iskander (de la sol) - maiorul Pavel Obuhov, căpitanul Elvira Obuhova, maiorul Nikita Poplavsky, căpitanul Viktor Yaskelainen, locotenentul Alexandr Grigoryan, locotenentul Vladimir Petrov;

X-101 (aerian) - căpitanul Artem Cernov, căpitanul Alexei Betehtin, maiorul Andrei Ivaniutin, maiorul Nikita Poplavsky.

Și, respectiv, șeful Centrului de calculatoare, generalul Robert Baranov, colonelul Igor Bagniuk și locotenent-colonelul Anton Timașinov.

Cu toții neagă vehement apartenența la această divizie din MCC și, atunci când au fost contactați de jurnaliști, au spus care mai de care că sunt ba „santehnici”, ba lucrători la o crescătorie de porci, ba florari, ba șoferi de autobuz. Dar, fiind confruntați cu pozele în care sunt îmbrăcați în uniforme militare, au fost extrem de consternați. 

Acești asasini știu foarte bine că rachetele pe care le direcționează nu doar spre obiective militare ucrainene, omoară civili - femei și copii. Și, totuși, o fac. Nu există reguli și prevederi internaționale pentru ei în dorința acerbă de a distruge Ucraina și, odată cu ea, tot ce nu face parte din „russkiy mir”. Și dacă „protestatarii” lui Șor cred că într-un potențial acces nebun de a distruge și Moldova, putin i-ar ocoli, iar rachetele direcționate de acest MCC ar lovi pe alături, ei se înșeală. Rusia trebuie oprită odată pentru totdeauna. Nu mai am niciun dubiu că e un stat terorist cu o societate compromisă iremediabil.

Au spânzurat-o chiar lângă tribunal doar pentru că și-a iubit țara

La Skadovsk (un oraș din regiunea Herson), rușii au spânzurat o femeie ucraineană chiar lângă clădirea „instanței de judecată”. Tatiana Mudrenko avea 56 de ani și nu și-a ascuns niciodată apartenența etnică și dragostea pentru poporul său. A păstrat chiar și un mic steag ucrainean atașat de bicicletă și a mers la toate  mitingurile împotriva ocupanților. Nu a renunțat nici atunci când a fost stropită cu gaze lacrimogene în față și i-au fost afectați ochii. Era foarte supărată pe vecinii ei, care, de fapt, optau pentru Ucraina, dar în timpul ocupației și-au schimbat repejor fațetele trecând de partea Rusiei. Asta o revolta enorm!

Tatiana Mudrenko

Tatiana nu a mai fost de găsit, nu a mai putut fi contactată din 7 octombrie. Atunci sora ei geamănă, Natalya, a început s-o caute în disperare, publicând fotografii pe rețelele de socializare, cerând ajutor pentru a-și găsi persoana dragă. Până la urmă niște localnici i-au comunicat Natalyei că „poliția” a oprit mașina Tatianei și a soțului ei Anatoly, iar mai târziu au tăbărât la locuința lor, au făcut percheziție, l-au bătut crunt pe bărbat și le-au luat mașina și bicicleta.

„Tatiana nu a tăcut, ea le-a spus așa: „Skadovsk nu va fi niciodată un oraș rusesc. Skadovsk este Ucraina!”- a povestit mai târziu o persoană care a fost martoră la acele evenimente teribile. Tot ea a mai spus că soții au fost tixiți într-o mașină și de atunci mult timp nu a existat nicio informație despre soarta lor. 

Abia mai târziu, s-a aflat de la alți martori oculari că Tatiana Mudrenko a fost spânzurată chiar lângă tribunalul din Skadovsk. Soțul ei a rămas în viață și după ce a fost lăsat să plece din captivitate a putut obține trupul neînsuflețit al soției sale. 

Ororile comise de ocupanți în teritoriile ucrainene temporar ocupate întrec orice imaginație. Ei omoară, torturează, jefuiesc ca și cum nu ar fi oameni, ci mutanți - eșecuri ale unor groaznice experimente genetice. Este clar că ei nu se vor opri în dorința lor monstruoasă de a distruge, de a șterge de pe fața pământului Ucraina, care a îndrăznit să nu li se supună. 

Gândul care mă macină este oare cât timp o lume întreagă va rămâne ostateca unei nimicăciuni scrântite? Acum rușii au minat hidrocentrala de la Kahovsk, pregătindu-se să declanșeze o altă catastrofă de proporții, inundând circa 80 de localități, inclusiv orașul Herson. Știu că există o mulțime de probleme și nu este ușor să oprești acest monstru - imperiul răului, dar totuși nu mă pot abține să nu mă înteb: oare cât timp ne vom mai teme de el? 

Iranul este direct responsabil de moartea civililor ucraineni. Mai tolerăm regimurile dictatoriale?

Mă trezesc dimineața cu gândul la Ucraina și deschid înfricoșată știrile sperând că, totuși, poate, noaptea a fost mai liniștită. Dar nu... lașii continuă să atace orașele ucrainene. Astăzi, iarăși - Zaporojie, Jitomir, Nikolaev, Krivoi Rog, Harkov, Dnipro, Sumy... La Kyiv în urma exploziilor din această dimineață a izbucnit un incendiu de amploare, sunt pene de curent în tot orașul. Peste tot sunt vizate obiecte ale infrastructurii critice: putin vrea să arunce ucrainenii în beznă și frig, să-i lase fără apă acum, când vine iarna.

„Rușii continuă să folosească drone aeriene fără pilot Shahed-136 pentru a crea efecte psihologice asociate cu țintirea zonelor civile, în loc să încerce să creeze un efect operațional asimetric prin lansarea de lovituri concentrate împotriva țintelor militare legitime" - scrie Institutul American pentru Studiul Războiului (ISW) într-un nou raport. Adică tactica rușilor este să omoare civilii și să distrugă infrastructura critică din moment ce pe front sunt incapabili să se manifeste adecvat, ca o forță militară despre care au compus mituri. Mituri ce s-au spart imediat ce s-au cramponat de rezistența și profesionalismul forțelor armate ucrainene.

Iranul, regimul dictatorial al căruia se clatină puternic din cauza protestelor masive din țară, trebuie sancționat de urgență! Este absolut necesară stoparea furnizării de arme iraniene către agresorul rus. Mai ales că iranienii nu se rezumă la aprovizionarea cu arme a rușilor, ci îi și ajută la lansarea dronelor kamikaze Shahed-136 din Crimeea. În special, instructori iranieni sunt localizați pe poligonul Chauda, ​​la aerodromul militar Kirovsky și lângă Capul Tarkhankut.

Mihailo Podolyak, consilier al șefului biroului lui Zelensky, a spus clar: „Iranul este direct responsabil pentru omorul ucrainenilor. O țară care își asuprește propriul popor le furnizează acum rușilor arme monstruoase pentru a comite masacre în centrul Europei. Aceasta este ceea ce înseamnă treburi neterminate și concesii făcute regimurilor totalitariste. Deja e evident că doar aplicarea sancțiunilor nu mai este suficientă.” 

Potrivit președintelui Volodymyr Zelensky, Rusia a cumpărat deja 2.400 de drone kamikaze din Iran. Mai mult decât atât, Iranul intenționează să mai vândă Rusiei rachete balistice cu rază scurtă de acțiune Fateh-110 și rachete Zolfaghar care pot lovi ținte la o distanță de 700 de kilometri. 

Protest la ambasada Iranului din Kyiv

Da, Biden a avertizat public Teheranul să se abțină de la vânzarea UAV-urilor Rusiei, dar Iranul a ignorat bine merci declarațiile SUA și a mințit, negând livrările de drone către Federația Rusă. Politico sugerează că SUA ar putea să impună sancțiuni economice și de export acestei țări asiatice, la fel se gândesc ce să facă și statele UE. Această lentoare în luarea deciziilor stringente în privința Iranului este, evident, ineficientă și chiar malefică. Și nu e vorba de răbdare aici, ci de viețile curmate ale ucrainenilor care stăvilesc astăzi puhoaiele de orci printr-un sacrificiu de care, credeam, oamenii nu mai sunt capabili în zilele noastre.

A mai murit un copil în Ucraina... O postare cu înjurături de Elon Musk - interzis puritanilor!

Băiețelul de 11 ani care a fost salvat ieri din dărâmăturile unui bloc prăbușit în urma atacului aerian al rușilor asupra cartierelor rezidențiale din Nikolaev, a murit în spital. 

Am urmărit cu sufletul la gură momentul când salvatorii îl scot de sub blocurile de beton - băiețelul a fost prins sub ele timp de șase ore. Am văzut cum tatăl, obosit și fericit, strigă de-asupra tărgii: „Сыночек, сынуличка!”, învelindu-l cu ceva peste folia termoizolatoare cu care l-au acoperit salvatorii. Am plâns când am zărit cum băiețelul îl cuprinde pe tatăl său cu o mână și, slavă domnului, este viu... 

Vestea că, totuși, copilul nu a putut fi salvat, a frânt ceva în mine. Nu se poate așa ceva, cum să mai trăiești după ce speranța a renăscut în tine ca apoi să se năruie atât de groaznic, iremediabil?! Băiețelului i-a cedat inima și a murit. Ce e cu inima tatălui său?!

Crimele Rusiei fasciste sunt incalificabile. Războiul ăsta trebuie să se termine cât de curând în condițiile Ucrainei. Pentru mine este cert acest lucru. Și atunci când aud miorlăieli „pragmatice” care justifică lentoarea decizională în orice zonă decisivă pentru stoparea dezastrului, mă înfior, mă enervez, încep să urăsc...

Elon Musk, miliardarul „vizionar” cu tot felul de planuri cosmo-inovatoare, a declarat că nu mai poate finanța sistemul Starlink în Ucraina. S-a supărat pentru că a fost ridicat pe sus după ce și-a anunțat planul „genial” de încheiere a războiului în care Ucraina, practic, satisfăcea toate mofturile expansioniste ale dementului de la Kremlin. Își ia jucăriile, bosumflat, și pleacă din „pesociniță”. Această decizie va îngreuna mult avansarea militarilor ucraineni pe linia frontului. Această decizie favorizează enorm armata rusească. 

Ce m-am săturat să trăiesc într-o lume condusă de psihopați, narcisiaci, criminali... Da, astăzi lumea e condusă de ei, atât timp cât cei „normali” îi cocoloșesc și caută soluții diplomatice pentru a le face față, atât timp cei „normali” reacționează la atrocități și nu le previn, atât timp cât defensiva celor „normali” e mai puternică decât ofensiva pe care o cere Ucraina și realitatea care urlă a catastrofă.

De fapt, intenționam să scriu despre altceva, dar știrea cu Musk m-a dat gata. Fuck Tesla, fuck putin, fuck imbecilii care în loc să îndrepte armele împotriva unui dement, se înghesuie să zdohnească pe pământurile ucrainene! Iaka așa o dispoziție înainte de weekend, fuck me...

Rezoluția Adunării Generale ONU privind nerecunoașterea anexării teritoriilor ucrainene : chiar și talibanii din Afganistan au votat „pro”

Ieri Ucraina a obținut o victorie imensă, iar Federația Rusă a fost de-a dreptul umilită. Rezoluția Adunării Generale a ONU privind nerecunoașterea anexării teritoriilor ucrainene a fost votată neașteptat de solidar și doar cinci state s-au expus împotrivă. Cele patru, pe lângă Rusia însăși, sunt Belarus, Nicaragua, Coreea de Nord, Siria. Atât! Acesta e, de fapt, tot suportul „internațional” al Federației Ruse în acest moment. 

 

Rezoluția Adunării Generale a ONU, titlul căreia induce un mesaj puternic - „Integritatea teritorială a Ucrainei: protejarea principiilor Cartei ONU”, votată de 143 de state din cele 193 care fac parte din organizație (35 s-au abținut) - poate fi calificată pe bună dreptate drept istorică pentru că demonstrează cert că lumea, comunitatea internațională nu mai tolerează matrapazlâcurile lui putin, că Federația Rusă nu mai este o putere credibulă și nici „mare”, că ea poate fi înfruntată, iar încercarea rușilor de a anexa ilegal teritoriile ucrainene este nu este luată în serios și nu va fi niciodată recunoscută de comunitatea internațională. 

Evident, pentru ca acest lucru să se întâmple, a fost nevoie și de o importantă muncă pe terenul diplomației. Potrivit Politico, diplomați din SUA și UE au desfășurat o „campanie intensă de lobby” înaintea votului, în încercarea de a convinge țările care nu erau decise să susțină rezoluția. Reuters scrie că la o zi înainte de exercițiul votării, secretarul de stat american Anthony Blinken a convocat o întâlnire virtuală cu diplomați din peste 100 de țări. Drept urmare, după cum a menționat Politico, documentul a primit mai multe voturi decât au prezis analiștii. Chiar și talibanii din Afganistan au votat „pentru”.

Din 24 februarie, când Rusia a atacat Ucraina, Adunarea Generală a adoptat patru rezoluții care s-au referit la invazie. Ultima rezoluție a primit cel mai puternic sprijin.

Se pare că lumea s-a săturat să mai umble cu mănuși albe pe lângă putin... Unde mai pui că încercările acestuia de a-și demonstra mușchii prin atacuri barbare, masive, asupra orașelor ucrainene nu a înfricoșat pe nimeni. Dimpotrivă: după întâlnirea de ieri a grupului în format Ramstein, secretarul american al Apărării Lloyd Austin și comandantul superior al armatei americane Mark Milley au spus că aliații sunt preocupați acum să fortifice neîntârziat apărarea antiaeriană a Ucrainei și să creeze un sistem de apărare cu mai multe straturi împotriva amenințărilor aeriene. 

Rusia - STAT TERORIST! Astăzi rușii au intrat cu rachetele lor de corazieră în spațiul aerien al Republicii Moldova!

Federația Rusă răspunde dur după ce dictatorul a fost „felicitat” de ziua sa cu deteriorarea puternică a podului din Cremeea. Bine, el nu are cum s-o facă bărbătește, pe câmpul de luptă și atacă în disperare infrastructura și populțaia civilă. După ce nopțile trecute rachetele rusești au nimerit din plin blcouri de locuit în Zaporojie, astăzi a fost atacat centrul Kyivului. Explozii se aud și în alte orașe mari ale Ucrainei. Generalul Surovikin - criminal „notoriu” de război - a purces la justificarea numirii sale în funcția de comandant al armatei ocupante și e limpede că misiunea sa va fi, în primul rând, distrugerea orașelor ucrainene, căci pe câmpul de luptă rușii nu au cum să învingă. Acum sunt atacate și alte orașe ucrainene: s-au auzit explozii la Hmelnițki, Jytomyr, Ternopyli, Harkyv, Dnipro, Lviv... Vitaly Kim, șeful administrației militare a regiunii Mykolaiv, a spus că în acestă noapte rușii au lansat 10 rachete S-300 asupra orașului.

Dmitro Kuleba, ministrul ucrainean de externe: „Mai multe lovituri de rachete rusești în Ucraina. Singura tactică a lui Putin este teroarea asupra orașelor pașnice ucrainene, dar el nu va distruge Ucraina. Acesta este și răspunsul lui pentru toți  cei care vor să discute cu el despre pace: Putin este un terorist care vorbește prin rachete.”

A reacționat imediat și Volodimir Zelensky: „Este o dimineață grea. Avem de-a face cu teroriști. Zeci de rachete, drone Shahed iraniene. Ei au două ținte. Rețelele energetice din toată țara. Regiunile Kiev și Hmelnîțki, Lviv și Dnipro, Vinnitsa, regiunea Ivano-Frankivsk, Zaporojie, Sumy, Harkov, Jytomyr, regiunea Kirovograd, sudul țării. A doua țintă sunt oamenii. Au ales în mod deliberat un astfel de moment și astfel de ținte pentru a provoca mai mult rău. Stați în adăposturi astăzi. Respectați constant regulile de siguranță. Și amintiți-vă întotdeauna că Ucraina a existat înainte de apariția acestui inamic, Ucraina va exista și după el",

Dacă cineva a obosit de acest război și consideră că nu este al lui, va fi dezamăgit. Astăzi, între orele 08:33 - 09:02, trei rachete rusești de croazieră, lansate de pe navele militare ruse amplasate în Marea Neagră, au zburat de-asupra Republicii Moldova. Ministerul Apărării de la Chișinău informează că țintele respective au survolat spațiul aerian al țării noastre în următoarele direcții:

1. localitățile Ciornaia -Moghilev Podolsk (Ucraina) — Râbnița — Soroca — Moghilev Podolsk.

2. Ciornaia — Voronovka (Ucraina) — Râbnița — Rudi (Soroca)

3. Ciornaia (Ucraina) — s. Popencu (Republica Moldova) — Cineșcăuți (Florești) — în direcția Ucrainei

Aceste rachete au supus unui pericol enorm nu doar cetățenii moldoveni din localitățile respective, ci și avioanele civile cu zboruri regulamentare. 
Ministrul Nicu Popescu, a dispus convocarea de urgență a ambasadorului Federației Ruse la Chișinău, Oleg Vasnețov, pentru a solicita explicații părții ruse în legătură cu acest fapt absolut intolerabil.

E salutară această reacție rapidă, dar acum lucrurile devin mult mai serioase și pericolul de a fi loviți direct de acest război crunt devine pentru noi, moldovenii, unul real. Dramatic de real. Rusia este un stat terorist și nu se va opri decât în fața unei riposte puternice, devastatoare pentru regimul de la Kremlin. Cine vrea pace ar trebui să înțeleagă asta. Pentru că înghețarea războiului în ideea unor tratative de pace pe care Moscova niciodată nu le va lua în serios și le va utiliza doar pentru a-și fortifica forțele armate, este o naivitate. Un status-quo în regiune nu va aduce pacea, ci ne va prelungi doar agonia. 

Acum ori niciodată croiește-ți a ta soartă, Europa! - ăsta este laitmotivul pe care aș fi fericită să-l aud din culoarele Occidentului!
 

Un câine bătrân care urlă, plângând, pe ruinele casei în care a fost spulberată familia sa... Să ierți? Cum?!

Contraofensiva surprinzătoare a ucrainenenilor și protestele împotriva mobilizării din Rusia, reprimate crunt de forțele de ordine care îl slujesc în continuare pe satrapul din buncăr, au ținut titlurile zilei în ultimul timp. Dar paranoia lui putin mă întoarce mereu la crimele pe care continuă să le comită cu disperare și ferocitate soldații ruși în Ucraina. Deja putin nu mai are încredere în  propriul minister al apărării, în corpul superior de comandă al armatei sale de orci. În calitatea de comandant suprem, el emite ordine contradictorii și, probabil, a început să comunice direct cu comandanții ruși de pe teren. Astfel, atacurile feroce asupra infrastructurii civile și oamenilor pașnici din Ucraina ating din nou cote apocaliptice. 

29 septembrie 2022, Nikolaev,
stație de transport public

Vitali Kim anunță că și la Nikolaev noaptea a fost grea: cel puțin opt persoane au fost rănite după ce o rachetă a nimerit într-un bloc rezidențial cu nouă etaje. Amintesc că aseară, ca urmare a bombardării orașului, a avut loc o explozie în zona unei stații de transport public în urma căreia 3 persoane au fost ucise pe loc, iar 12 au fost rănite...

Doar în ultimele ore au fost bombardate șapte comunități din regiunea Sumy: în satul Pavlovka au fost distruse cinci case de locuit, sunt persoane rănite, iar una a decedat din cauza rănilor în drum spre spital. Liniile electrice și internetul au fost din nou deteriorate în mai multe localități. Trupele ruse au  atacat cu rachete și orașul Zaporojie- există oameni răniți și acolo, datele se precizează...

Tot ieri, în apropiere de orașul Zaporojie, rușii au bombardat un convoi de mașini cu civili care încercau să-și scoată rudele din teritoriile ucrainene ocupate. 30 de morți (inclusiv doi copii) și 92 de răniți... cifre preventive deocamdată. Atacul a venit la o zi după ce dictatorul rus a anunțat că va semna declarația de anexare a regiunilor ocupate, inclusiv a regiunii Zaporojie. Russkii mir...

Krym... No comment

La Dnipro, în urma atacului nocturn cu rachete Iskander, cel puțin trei persoane au murit și alte cinci au fost rănite. O întreprindere de transport a fost distrusă: au ars 52 de autobuse, altele 98 sunt deteriorate substanțial. În plus, au fost de-a dreptul mutilate mai multe blocuri supraetajate, un gimnaziu, un magazin și câteva clădiri administrative. 

Cel mai strașnic, totuși, a fost să aflu că acolo, ieri, o rachetă a nimerit direct într-o casă privată, nimicind-o complet. Toată familia a fost, pur și simplu, spulberată. S-a evaporat într-o clipă!
 

În urma acelui atac, au murit patru persoane: doi copii, mama și bunica lor, povestește primarul orașului Dnipro Boris Filatov: „A fost până nu demult o familie... Când a început războiul, mama a decis să mute copiii de pe bulevardul Polya într-un loc mai sigur. În sectorul privat. La bunica. Astăzi, o rachetă rusă a lovit în plin casa lor... Oamenii s-au evaporat literalmente. Bunica Alla, mama Natasha, fiica Vasilisa de 12 ani, băiețelul Ivan de 8 ani. Și cățelușul Jack.” 

„Când au sosit salvatorii, pe ruine l-au găsit doar pe bătrânul câine Krym. Stătea acolo și urla... Apoi a venit tatăl copiilor. El luptă pe front în Forțele Armate Ucrainene. Sub Liman. Vă rog, se poate să nu mai continui?”, a mai scris Filatov.

Krym în primele clipe după atac...

Krym (născut în Crimeea, de unde i se trage și numele) a fost preluat de veterinarii de la „Zookontroli”. Ei spun că, în urma tragediei, câinele s-a ales cu o contuzie și insuficiență cardiacă. „Îi este foarte frică”- spun veterinarii, care fac tot posibilul să-l stabilizeze cu preparate cardiace... 

Cum e posibil așa ceva?! O cuprind pe Greta, care e la fel de roșcată - seamănă cu Krym... Îl pup pe Darius care, probabil, e la fel de mic ca și Jack... Se poate și eu să mă opresc aici?..

Mobilizarea. Ce facem cu rușii care fug de ea în Europa?

Mă uit la modul în care decurge mobilizarea așa-zis parțială în Federația Rusă și am o singură întebare: oare aceste hoarde de mujlani (că nu mi se întoarce limba să le spun bărbați majorității dintre ei) care, amețiți de vodkă amestecată cu bere, își urlă, hlizindu-se, supremația și „determinarea” de a le o arăta „hoholilor” pe mama lui Kuzea, nu înțeleg că ei deja sunt morți? MORȚI?! Ascult femeile care-i îndeamnă să meargă la război pentru că „ты что, не мужик?!” și mă întreb dacă ele înțeleg măcar pentru o clipă că-și trimit soții la măcel și nu vor avea nici ce înmormânta pentru că „своих не бросаем" este o cacealma inventată de piariștii lui putin? 

„Великая страна"? „Великий народ"?! Acum sunt mai sigură ca niciodată că niciun zid și niciun țarc nu va apăra Europa și lumea de acest „великий” cancer. Doar o înfrângere militară totală, dezastruoasă, fatală, a lui putin și a regimului său va salva omenirea. O înfrângere militară urmată de detronarea imediată a nebunului și dezintegrarea imperiului. Altfel, nu vom scăpa de molimă. Și chiar m-am săturat până peste cap să fiu ostatica ei. Căci, ce altceva am fost și mai suntem de secole prin anexarea Basarabiei, deportări, foamete, rusificare, deznaționalizare, decapitare intelectuală, falsificare a istoriei, războiul din Transnistria, dodoni, bătârnci, panglicari de colorado, șantaj energetic etc etc?!

Dincolo de empatia și suferința mea pentru fiecare ucrainean atins de oroarea acestui război, mă dor nopțile de nesomn și pentru rușii care au curajul să protesteze. Îmi stăruie în urechi țipetele groaznice ale tinerei băgate în dubița poliției moscovite - ce-i făceau acolo de striga așa?! Urăsc nămilele echipate ca niște robocapi oriunde ar fi - Moldova, Belarus, Federația Rusă - sunt lașii în spatele cărora se ascund regimurile inumane, sunt lașii pe care îi plătim din impozitele noastre pentru ca să fim maltratați și chiar uciși în numele proliferării unor puteri banditești. 

Glorie eternă tinerei ucise cu lovituri ale bastoanelor de cauciuc la Moscova de acești lași, doar pentru că și-a dorit o viață decentă, liberă, demnă! Curaj celor care luptă împotriva lui putin, cu riscul de a fi închiși, așa cum luptă astăzi sute de femei din Yakutsk care au înconjurat polițiștii cu o „horă” - un dans popular numit osuokhai -  scandând „Nu genocidului!” și „Nu războiului!” Recunoștință enormă personalităților care nu s-au temut să spună adevărul, fiind siguri că vor avea de pătimit, că vor face ani grei de pușcărie pentru „defăimarea armatei ruse”. 

Acum Europa se frământă și se întreabă dacă e cazul să le deschidă granițele rușilor care fug de mobilizare. Părerea mea este că această problemă trebuie soluționată extrem de atent, astfel, încât să nu li se permită intrarea în această zonă liberă vatnicilor care până mai ieri ZZbierau de pe divane că armata rusă luptă cu NATO în Ucraina și că genocidul ucrainenilor este pe deplin justificat. Acești apărători împuțiți ai regimului lui putin, acești susținători exaltați ai ororilor comise de ruși la Bucea și Kramatorsk, nu au ce căuta în Europa. Și nu doar pentru că i-aș detesta eu sau alții ca mine. Este vorba și de chestii pragmatice aici: contaminarea masivă cu această boală incurabilă precum este șovinismul pestilențial al velico-rușilor ar amenința puternic democrația și pacea în Europa, ar crea tensiuni majore între ucrainenii refugiați și fasciștii ruși strecurați în acest spațiu dintr-o mărinimie și naivitate, scuzați, imbecilă, a oficialilor europeni care încă n-au înțeles bine gradul de descompunere, orci-zarea și zombificarea societății ruse. De departe nu toți cei care fug, panicați, de mobilizare sunt cetățeni care, implicit, condamnă războiul declanșat de putin în Ucraina.

Se pare că, în acest context, georgienii au găsit o soluție bună: la graniță rușii sunt trecuți prin testul la poligraf și, astfel, căcănarii pro-putiniști sunt developați și trimiși acasă. Nu mai zic de cei care, în panică, uită să dezlipească „Z”- urile de pe automobile. 

Cei care au susținut războiul nu trebuie să aibă acces la valorle democrației, nu au niciun drept să se bucure de viața lor biscisnică în Europa, în timp ce sute de copii ucraineni, omorâți cu bestialitate și fără nicio milă, zac în pământ, în moloz și în gropi comune anonime! În timp ce comportamentul animalic al invadatorilor ruși frizează nebunia generală a unui regim care aruncă omenirea în prăpastie. 

Plâng de fericire. 215 Eroi ai Ucrainei, printre care și comandanții Azovului au fost eliberați!

Svyatoslav „Kalina” Ponomar

Nu cred că am plâns atât de fericire din 24 februarie încoace. S-a întâmplat ceea ce mulți dintre noi, hai să fim sinceri, nu am mai crezut să se întâmple - au fost eliberați din captivitate 215 de Eroi ucraineni, printre ei militari, polițiști, membri ai gărzii naționale, grăniceri, soldați, vameși, civili. Și cel mai important este că au fost scoși din prizonierat mulți apărători ai Azovstalului. Printre ci - cei, soarta cărora am urmărit-o îndeaproape în acele zile dramatice de enormă tensiune când oțelăria din Mariupol se transformase în simbol al rezistenței eroice a poporului ucrainean în fața hoardelor de criminali ai regimului de la Kremlin.

Mykhailo Dianov

Ce să mai întind vorba, sunt în culmea fericirii, în special, pentru că au fost eliberați cinci comandanți ai eroicului Azov (trei ai regimentului și doi - de brigadă) cei cărora rușii le pregăteu cuștile de fier și un tirbunal „exemplar” al nazzismului ucrainean în teatrul dramatic din Mariupol, „reparat” în mare grabă: Denis „Redis” Prokopenko, Svyatoslav „Kalina” Ponomar, Oleg Khomenko, Serghei „Volyna” Volynsky, Denis Shlega. A ajuns în siguranță acasă și „Ptashka”- Kateryna Polishchuk- cea care nu doar le salva viața fiind paramedic, ci le alina și inimile eorilor din Azovstali, cântându-le în catacombele întunecoase. S-a văzut pe pământ natal și Maryana Mamonova, însărcinată acum în luna a opta: împreună cu alți medici ai spitalului din Mariupol, rușii au luat-o ostatică încă în aprilie. De asemenea, au ajuns acasă și seful politiei din Mariupol, Mykhailo Vershynin, precum și Mykhailo Dianov, sergent superior al Brigăzii 36 din Marina ucraineană, poza căruia (făcută în ultimele zile înainte de predare) a făcut înconjurul lumii. Fotograful însuși, Дмитро „Orest” Козацький, este și el acasă. Da, să nu uit și de cetățenii străini eliberați: cinci britanici, doi americani, un marocan, un suedez și un croat. Printre ei și cei care au fost condamnați la moarte în așa-numita DNR.

Denis „Redis” Prokopenko

Pentru conformitate: cei cinci comandanți ai Azovului au fost schimbați pe 55 de prizonieri de război ruși, iar alți 200 de prizonieri ucraineni - pe aliatul ucrainean și cumătrul lui Putin, Viktor Medvedchuk, arestat la mijlocul lunii aprilie în Ucraina - o nimicăciune din care a fost stors tot ce se putea și prezenta interes informațional pentru Ucraina.

Am urmărit dialogul lui Zelenschy cu cei cinci comandanți eliberați, care vor rămâne în Turcia în condiții de securitate și confort până la sfârșitul războiului (termeni agreați în acordul de schimb de prizonieri, care includ, însă, revederea cu membrii familiilor lor). De la începutul războiului nu l-am mai văzut pe președintele ucrainean atât de obosit - îi picau efectiv ochii în gură de nedormit ce era. Dar un lucru este cert - este om de cuvânt și va face tot ce e omenește posibil și chiar imposibil pentru a-i scoate din captivitate și pe ceilalți eroi ai Ucrainei, așa cum a promis. 

Kateryna „Ptashka” Polishchuk

Nu-mi pot imagina ce muncă enormă a stat luni de zile în spatele acestui schimb de prizonieri - cel mai de amploare dintre toate. Au fost implicate puteri, organisme, state despre care, probabil, nu vom afla niciodată totul. Schimbul a fost ținut secret până în ultima clipă. Primele date despre el s-au scurs în presa ucraineană și canalele Telegram abia miercuri seara, 21 septembrie. Oficial, autoritățile ucrainene au confirmat schimbul abia după miezul nopții, când președintele Volodymyr Zelenschy și șeful biroului său, Andriy Yermak, au discutat on-line cu cei cinci comandanți ai Azovului și oficialii ucraineni care au participat nemijlocit la procesul de îndeplinire a condițiilor acordului. 

P.S. Eliberarea Eroilor ucraineni pe fundalul istericalelor asurzitoare ale vatnicilor ruși care se pișă pe ei de frica să nu fie trimiși la război (citește:moarte sigură), a cozilor infernale la ieșirea din Fedrația Rusă, a protestelor împotriva războiului și a mobilizării începute ieri de cetățenii, hai să credem, deșteptați, în orașele-cheie ale țării-agresoare... Ah, ce zi, ce zi!