marți, 14 aprilie 2009

Nimic nu e asa cum pare...

Sfidarea drepturilor fundamentale ale omului in Republica Moldova "executata" intr-o maniera de etalare ostentativa, s-ar putea sa aiba printre alte scopuri din registrul "paruielii interne" acela de a demonstra ca Republica Moldova (dezavuandu-i-se adevarata esenta sistemica si in special a presedintelui Voronin) nu poseda capacitatea politica sa satisfaca cerintele elementare pentru a fi pozitionata ca un stat realmente aspirant la integrarea in UE. Dezastrul post-electoral ar putea grabi decizia occidentalilor preocupati de criza economica si relatiile complezente cu Rusia, de a ceda Moldova. UE si SUA pot sa prefere ca Republica Moldova sa ramana in zona de influienta ruseasca (nimic nou!), ba mai mult, sa se integreze plenar in Rusia din considerentul ca asta ar decongestiona o agenda incarcata, asigurand in acelasi timp o claritate politica - fiecare cu gastele din ograda sa, ba ar oferi o garantie a unei stabilitati in sensul politicii economice (energetice).
Si cine s-ar opune? Papusarul evenimentelor din Moldova post-electorala a avut grija sa prezinte TOATE personajele partase la joc intr-o lumina proasta. Voronin - autotitar, dictator, invinuit de genocid impotriva propriului popor, cele trei partide de opozitie - slabe, inconsecvente, incapabile sa organizeze proteste masive, Iurie Rosca - desprins de electoratul sau si etichetat ca autor din umbra al represaliilor. In general se creaza impresia ca lui Voronin (caruia i s-au pus in gura declaratii incendiare si pe fata - rafuiala crunta cu protestatarii) i se asterne incet incet covorul rosu spre iesire, iar occidentalii vor fi fericiti sa aprobe un nou candidat la presedentie pregatit demult in culisele politice. Cine va fi acesta se intreaba toata lumea, dar oricine ar fi, tot de la rasarit ii va veni lumina. Unii analisti politici din strainatate mentioneaza ca actualmente Rusia utilizeaza ratiunea ideologica a unui nou "imperiu liberal" pentru a extinde interesele sale de control. In mod special aceasta politica e valabila pentru statele invecinate culpabile de autoritarism. In plus, in interesul Rusiei a fost nu numai finantarea partidelor, dar si a "unui esantion special al presei care sa mentina permanent nemultumirea fata de guvernarea tarilor aflate in spatiul sau de influienta" (Janusz Bugajski "Pacea rece")... Concluzii?