Se afișează postările cu eticheta OCCIDENT. Afișați toate postările
Se afișează postările cu eticheta OCCIDENT. Afișați toate postările

miercuri, 16 noiembrie 2022

Ce va face Occidentul după ce rachete rusești au căzut peste o fermă din Polonia?

Urmările atacului de la Kiev
Marți, 15 noiembrie, Rusia a efectuat atacuri masive în trei runde asupra orașelor ucrainene, vizând, în special, infrastructura critică. La Kiev, rachetele rusești au căzut peste trei blocuri locative din cartierul Pechersky. Un om a murit

Au fost înregistrate atacuri asupra instalațiilor energetice din toate regiunile țării. Cea mai dificilă situație este în regiunile centrale și nordice. Cel puțin jumătate din Kiev a rămas în întuneric. Preşedinţia a numit situaţia „critică”. Din cauza acestui atac masiv, Ukrenergo a procedat la întreruperi urgente de curent în aproape toată Ucraina. O centrală electrică din Herson a fost, practic, distrusă, regiunea Harkiv s-a cufundat în beznă, 90% din regiunea Ternopil a rămas în pană de curent, 80% din orașul Lviv, la fel. De asemenea, acest atac disperat a afectat și asigurarea cu energie electrică a Republicii Moldova: au fost înregistrate întreruperi masive de curent în multe raioane. 

„Acesta este cel mai masiv bombardament al sistemului energetic de la începutul războiului”, a declarat ministrul ucrainean al Energiei, Gherman Galușcenko.

Totdată, operatorii ucraineni de telefonie mobilă Kyivstar și Vodafone Ucraina au avertizat aseară asupra problemelor de comunicare din cauza întreruperilor de curent. „Prieteni, din cauza deconectărilor și a lipsei de curent, pot exista restricții temporare în funcționarea serviciilor noastre. Noi lucrăm. Fiți tari acolo!", a scris pe Twitter Vodafone Ucraina. Au apărut peste tot probleme cu internetul.

Aproape 100 de rachete au fost lansate ieri de ruși asupra Ucrainei în această revanșă diabolică pentru pierderea orașului Herson, pentru umilința pe care a suportat-o Lavorv la summitul G20 și pentru adoptarea rezoluției adunării generale ONU privind reparațiile pentru agresiunea împotriva Ucrainei care vor trebui acoperite de Federația Rusă. Apropo, Lavrov, după ce și-a îndrugat vechea poveste despre nazziștii din Ucraina, a fugit de la summit, probabil, pentru a evita o serie de întrebări neplăcute: atacul masiv asupra Ucrainei a început peste câteva ore după ce așa-zisul ministru rus de externe a părăsit Bali.

După atacul de la ferma din Przevodovі
Și mai grav este că două rachete rusești au căzut în Voievodatul Lublin din Polonia peste o fermă din Przevodovі, nu departe de granița cu Ucraina. Rachetele au distrus uscătoarele de cereale. Două persoane au fost ucise. Din cauza situației excepționale, prim-ministrul Morawiecki, consultându-se cu președintele Duda, a inițiat reuniunea Comitetului de securitate și apărare națională, care va avea loc astăzi. Și Ungaria a convocat urgent Consiliul de Securitate din cauza opririi conductei de petrol Drujba și a căderii rachetelor ruse în Polonia, a declarat reprezentantul oficial al guvernului ungar Zoltan Kovacs.

Ambasadorii NATO se vor întâlni tot astăzi pentru a discuta incidentul, iar președintele Biden a și convocat ieri liderii statelor participante la G20 în acest context. Deocamdată nimeni nu se grăbește să tragă concluzii, toți factorii de decizie, inclusiv cei din Polonia, așteaptă dovezi concludente prinvind lansarea rachetelor ucigașe.

Oricum, nu cred că e cazul să așteptăm tot felul de radicalisme. Deși mulți așteaptă activarea articolului 5 al statutului Alianței, nu cred că acest lucru se va întâmpla. NATO nu-și dorește escaladarea situației și bănuiesc că „cercetările” prinvind circumstanțele în care s-au produs exploziile în Polonia vor dura. Din păcate, chiar dacă ministrul ucrainean de externe Dmytro Kuleba a cerut un răspuns dur și principial la atacul cu rachete asupra Poloniei, occidentul nu e pregătit să anunțe război Federației Ruse. Ce înseamnă doi polonezi morți în raport cu miliarde de locuitori ai planetei Pământ?

marți, 18 octombrie 2022

Iranul este direct responsabil de moartea civililor ucraineni. Mai tolerăm regimurile dictatoriale?

Mă trezesc dimineața cu gândul la Ucraina și deschid înfricoșată știrile sperând că, totuși, poate, noaptea a fost mai liniștită. Dar nu... lașii continuă să atace orașele ucrainene. Astăzi, iarăși - Zaporojie, Jitomir, Nikolaev, Krivoi Rog, Harkov, Dnipro, Sumy... La Kyiv în urma exploziilor din această dimineață a izbucnit un incendiu de amploare, sunt pene de curent în tot orașul. Peste tot sunt vizate obiecte ale infrastructurii critice: putin vrea să arunce ucrainenii în beznă și frig, să-i lase fără apă acum, când vine iarna.

„Rușii continuă să folosească drone aeriene fără pilot Shahed-136 pentru a crea efecte psihologice asociate cu țintirea zonelor civile, în loc să încerce să creeze un efect operațional asimetric prin lansarea de lovituri concentrate împotriva țintelor militare legitime" - scrie Institutul American pentru Studiul Războiului (ISW) într-un nou raport. Adică tactica rușilor este să omoare civilii și să distrugă infrastructura critică din moment ce pe front sunt incapabili să se manifeste adecvat, ca o forță militară despre care au compus mituri. Mituri ce s-au spart imediat ce s-au cramponat de rezistența și profesionalismul forțelor armate ucrainene.

Iranul, regimul dictatorial al căruia se clatină puternic din cauza protestelor masive din țară, trebuie sancționat de urgență! Este absolut necesară stoparea furnizării de arme iraniene către agresorul rus. Mai ales că iranienii nu se rezumă la aprovizionarea cu arme a rușilor, ci îi și ajută la lansarea dronelor kamikaze Shahed-136 din Crimeea. În special, instructori iranieni sunt localizați pe poligonul Chauda, ​​la aerodromul militar Kirovsky și lângă Capul Tarkhankut.

Mihailo Podolyak, consilier al șefului biroului lui Zelensky, a spus clar: „Iranul este direct responsabil pentru omorul ucrainenilor. O țară care își asuprește propriul popor le furnizează acum rușilor arme monstruoase pentru a comite masacre în centrul Europei. Aceasta este ceea ce înseamnă treburi neterminate și concesii făcute regimurilor totalitariste. Deja e evident că doar aplicarea sancțiunilor nu mai este suficientă.” 

Potrivit președintelui Volodymyr Zelensky, Rusia a cumpărat deja 2.400 de drone kamikaze din Iran. Mai mult decât atât, Iranul intenționează să mai vândă Rusiei rachete balistice cu rază scurtă de acțiune Fateh-110 și rachete Zolfaghar care pot lovi ținte la o distanță de 700 de kilometri. 

Protest la ambasada Iranului din Kyiv

Da, Biden a avertizat public Teheranul să se abțină de la vânzarea UAV-urilor Rusiei, dar Iranul a ignorat bine merci declarațiile SUA și a mințit, negând livrările de drone către Federația Rusă. Politico sugerează că SUA ar putea să impună sancțiuni economice și de export acestei țări asiatice, la fel se gândesc ce să facă și statele UE. Această lentoare în luarea deciziilor stringente în privința Iranului este, evident, ineficientă și chiar malefică. Și nu e vorba de răbdare aici, ci de viețile curmate ale ucrainenilor care stăvilesc astăzi puhoaiele de orci printr-un sacrificiu de care, credeam, oamenii nu mai sunt capabili în zilele noastre.


vineri, 14 octombrie 2022

A mai murit un copil în Ucraina... O postare cu înjurături de Elon Musk - interzis puritanilor!

Băiețelul de 11 ani care a fost salvat ieri din dărâmăturile unui bloc prăbușit în urma atacului aerian al rușilor asupra cartierelor rezidențiale din Nikolaev, a murit în spital. 

Am urmărit cu sufletul la gură momentul când salvatorii îl scot de sub blocurile de beton - băiețelul a fost prins sub ele timp de șase ore. Am văzut cum tatăl, obosit și fericit, strigă de-asupra tărgii: „Сыночек, сынуличка!”, învelindu-l cu ceva peste folia termoizolatoare cu care l-au acoperit salvatorii. Am plâns când am zărit cum băiețelul îl cuprinde pe tatăl său cu o mână și, slavă domnului, este viu... 

Vestea că, totuși, copilul nu a putut fi salvat, a frânt ceva în mine. Nu se poate așa ceva, cum să mai trăiești după ce speranța a renăscut în tine ca apoi să se năruie atât de groaznic, iremediabil?! Băiețelului i-a cedat inima și a murit. Ce e cu inima tatălui său?!

Crimele Rusiei fasciste sunt incalificabile. Războiul ăsta trebuie să se termine cât de curând în condițiile Ucrainei. Pentru mine este cert acest lucru. Și atunci când aud miorlăieli „pragmatice” care justifică lentoarea decizională în orice zonă decisivă pentru stoparea dezastrului, mă înfior, mă enervez, încep să urăsc...

Elon Musk, miliardarul „vizionar” cu tot felul de planuri cosmo-inovatoare, a declarat că nu mai poate finanța sistemul Starlink în Ucraina. S-a supărat pentru că a fost ridicat pe sus după ce și-a anunțat planul „genial” de încheiere a războiului în care Ucraina, practic, satisfăcea toate mofturile expansioniste ale dementului de la Kremlin. Își ia jucăriile, bosumflat, și pleacă din „pesociniță”. Această decizie va îngreuna mult avansarea militarilor ucraineni pe linia frontului. Această decizie favorizează enorm armata rusească. 

Ce m-am săturat să trăiesc într-o lume condusă de psihopați, narcisiaci, criminali... Da, astăzi lumea e condusă de ei, atât timp cât cei „normali” îi cocoloșesc și caută soluții diplomatice pentru a le face față, atât timp cei „normali” reacționează la atrocități și nu le previn, atât timp cât defensiva celor „normali” e mai puternică decât ofensiva pe care o cere Ucraina și realitatea care urlă a catastrofă.

De fapt, intenționam să scriu despre altceva, dar știrea cu Musk m-a dat gata. Fuck Tesla, fuck putin, fuck imbecilii care în loc să îndrepte armele împotriva unui dement, se înghesuie să zdohnească pe pământurile ucrainene! Iaka așa o dispoziție înainte de weekend, fuck me...

joi, 13 octombrie 2022

Rezoluția Adunării Generale ONU privind nerecunoașterea anexării teritoriilor ucrainene : chiar și talibanii din Afganistan au votat „pro”

Ieri Ucraina a obținut o victorie imensă, iar Federația Rusă a fost de-a dreptul umilită. Rezoluția Adunării Generale a ONU privind nerecunoașterea anexării teritoriilor ucrainene a fost votată neașteptat de solidar și doar cinci state s-au expus împotrivă. Cele patru, pe lângă Rusia însăși, sunt Belarus, Nicaragua, Coreea de Nord, Siria. Atât! Acesta e, de fapt, tot suportul „internațional” al Federației Ruse în acest moment. 





 














Rezoluția Adunării Generale a ONU, titlul căreia induce un mesaj puternic - „Integritatea teritorială a Ucrainei: protejarea principiilor Cartei ONU”, votată de 143 de state din cele 193 care fac parte din organizație (35 s-au abținut) - poate fi calificată pe bună dreptate drept istorică pentru că demonstrează cert că lumea, comunitatea internațională nu mai tolerează matrapazlâcurile lui putin, că Federația Rusă nu mai este o putere credibulă și nici „mare”, că ea poate fi înfruntată, iar încercarea rușilor de a anexa ilegal teritoriile ucrainene este nu este luată în serios și nu va fi niciodată recunoscută de comunitatea internațională. 

Evident, pentru ca acest lucru să se întâmple, a fost nevoie și de o importantă muncă pe terenul diplomației. Potrivit Politico, diplomați din SUA și UE au desfășurat o „campanie intensă de lobby” înaintea votului, în încercarea de a convinge țările care nu erau decise să susțină rezoluția. Reuters scrie că la o zi înainte de exercițiul votării, secretarul de stat american Anthony Blinken a convocat o întâlnire virtuală cu diplomați din peste 100 de țări. Drept urmare, după cum a menționat Politico, documentul a primit mai multe voturi decât au prezis analiștii. Chiar și talibanii din Afganistan au votat „pentru”.

Din 24 februarie, când Rusia a atacat Ucraina, Adunarea Generală a adoptat patru rezoluții care s-au referit la invazie. Ultima rezoluție a primit cel mai puternic sprijin.

Se pare că lumea s-a săturat să mai umble cu mănuși albe pe lângă putin... Unde mai pui că încercările acestuia de a-și demonstra mușchii prin atacuri barbare, masive, asupra orașelor ucrainene nu a înfricoșat pe nimeni. Dimpotrivă: după întâlnirea de ieri a grupului în format Ramstein, secretarul american al Apărării Lloyd Austin și comandantul superior al armatei americane Mark Milley au spus că aliații sunt preocupați acum să fortifice neîntârziat apărarea antiaeriană a Ucrainei și să creeze un sistem de apărare cu mai multe straturi împotriva amenințărilor aeriene. 



sâmbătă, 8 octombrie 2022

Premiul Nobel pentru Pace 2022 - trofeul îmPăciuirii?

Nimeni nu contestă valoarea și ponderea în lupta contra abuzurilor dictatoriale prin care s-au manifestat actualii laureați ai premiului Nobel pentru Pace: Ales Bialiatski din Belarus și organizațiile pentru drepturile omului Memorial (Rusia) și Centrul pentru Libertăți Civile (Ucraina), dar alegereaa în sine lasă un gust amar. Cel puțin, eu îl simt.

Se spune că Volodimir Zelensky a fost inclus în lista scurtă a candidaților, dar, după cum vedem, nu a „întrunit numărul necesar de voturi”, vorba clasicului. De ce oare? Am răsucit răspunsul pe toate părțile, dar singura cauză reală este mult prea evidentă: pentru că diplomația căcăcioasă a occidentalilor în fața criminalului de la Moscova mai dăinuie în colțurile unor minți timorate. 

Astăzi și întotdeauna m-am închinat în fața oamenilor care și-au făcut vârf de lance din conștiința lor și au mers până la capăt, înfruntând regimuri autocrate, acceptând cu stoicism și demnitate detenția în schimbul umilinței. Am scris despre deținuții politici din Rusia și am urmărit cu sufletul la gură revolta belorușilor împotriva dictatorului Likashenka. Toți cei care au înfruntat aceste regimuri inumane merită Premiul Nobel pentru Pace. Toți! 
Și, da, evident, toți deținuții politici din Rusia, Belarus și din teritoriile temporar ocupate de ruși trebuie să se bucure neîntârziat de Libertate. De Pace. 

Dar astăzi acest lucru nu este posibil decât în condițiile în care Ucraina va învinge! 

Tocmai de aceea ea trebuie susținută prin toate mijloacele de care dispune occidentul, inclusiv prin premiile generoase pe care le oferă. Din păcate, imaginea unui putin sănătos la cap edificată sârguincios de Merkel, Sarkozy și alți demnitari europeni care s-au bucurat de reducerea prețurilor la gazele rusești și alte facilități, mai dă roade, mai influențează atitudinea conciliantă față de Federația Rusă. Și de aici, probabil, vine și decizia comitetului Nobel. 

Sacrificiul Ucrainei, al poporului său, pentru pacea mondială este astăzi imens, incontestabil, curajul său - inegalabil. Ceea ce face astăzi poporul ucrainean pentru a ne salva pe noi (toți!) din ghearele însângerate ale unui monstru pe care puțini au avut curajul să-l înfrunte cu toată ființa, este fenomenal. Este crucial. Este singura chezășie a instalării Păcii, liniștii și prosperării, cel puțin în Europa. Odată cu Victoria totală a ucrainenilor, vom fi eliberați de șantajul, persecuția și agresiunea teritorială a Moscovei lui putin și vom putea respira ușurați. În PACE! 

Volodimir Zelensky și poporul ucrainean trebuiau să primească Premiul Nobel pentru Pace în acest an critic pentru pacea mondială, dar decidenții nu au avut curaj să recunoască asta.
Atât am avut de spus.


joi, 29 septembrie 2022

Am zis să nu mai „ating” politicul din RM, dar a ieșit Angela Merkel și ne-a avertizat să nu ne jucăm cu putin. Și m-a enervat, mama mă-sii!

M-am expus (în ambele sensuri ale cuvântului) nu o singură dată privind influența nefastă a strategiei geopolitice a ex-cancelarului german, Angela Merkel (inclusiv asupra politicului moldovenesc) în contextul eforturilor sale de a-l umaniza și a-l integra pe putin în sistemul european de guvernare pe toate dimensiunile acestuia. Cea economică a fost aproape fatală pentru toate statele civilizate de pe vechiul continent. Dependența energetică (exagerată și
nejustificată) de Rusia clatină și acum (când, fiind conștientizată, este demolată în mare grabă) bazele stabilității relative a bunăstării în UE. 
Politicile de îmblânzire a bestiei prin concesii, de scărpinare dulci după ureche și de oferire generoasă a jucăriilor pe care aceasta pune ochiul său însângerat, au condus la dezastrul pe care îl trăim astăzi cu toții, în moment ce doamna Markel se bucură de pensia binemeritată. 

Din păcate, înainte de a pleca din funcție, bănuiesc că dânsa a avut grijă să „pieptene” și elitele politice din Republica Moldova, astfel încât să asigure preluarea puterii de către un singur partid, loial moștenirii sale de conlucrare inteligentă, ca să zic așa, cu monstrul de la răsărit. Grea povară: să împaci principiile democratice pe care se bazează sistemul politic din UE cu dictatura și aplecarea dizgrațioasă către șantaj (nu doar energetic) a lui putin este, realmente, o măiestrie ce frizează magicul. 

Războiul din Ucraina, însă, a cutremurat atât de tare tot ce a construit în context Angela Merkel timp de 16 ani, încât puzzle-ul s-a prăbușit. Buffff! Iar după ce am tușit cu toții, înecați de praful de moloz, am zărit orizonturile reale: pe nesimțite, cât am stat noi frumușel crăcănați între est și vest, fluturând atent și exact cât ni s-a permis steagurile europene, putin a beneficiat de organele noastre genitale (expuse, nu-i așa?) cum i-a poftit văzul ochilor și dorința inimii. 

Paradoxul este că tragedia ucrainenilor a fost cumva benefică pentru noi: am fost impuși de situație să susținem o singură parte. Și nu am avut de ales (doare, dar ne retragem piciorul înțepenit, proptit în est, altfel riscăm să rămânem ologi). Astfel, situația ne-a impus să interzicem panglicile colorado și simbolurile fascismului rus, să solicităm accederea în comunitatea UE, să sprijinim plenar Ucraina, să avem discursuri clare anti-război și pro integrare în instuțiile europene etc. Totuși, în aspect intern, lucrurile trenează și frica de acțiuni dure, clare, fără echivoc, mai dăinuie, chiar dacă intențiile bune au fost expuse repetat în materie de discursuri.

Să fie clar - mă bucur enorm că Dodon nu mai e la guvernare. Bine, faptul că stă acum bine-mersi, într-un arest confortabil la domiciliu de unde este lăsat cu generozitate, să apară cu nica pe ceas în titlurile zilei din mass-media autohtonă, de unde îi tot dă din degețelu-i puhav actualei guvernări, mă cam revoltă, dar nu o voi face acum pe experta în jurisprudență - nu sunt și asta e! O fi nevoie de timp ca să aduni dovezi pe toate capetele de acuzare. Trec (mama mea de generoasă!) și peste corturile mercenarilor lui Șor care urâțesc centrul Chișinăului și cresc în sondaje un partid criminal - să zicem că de vină e democrația. Dar nu pot ignora faptul că, din prostie, din obișnuința de a fi strâmbănogi geopolitici sau din niște interese personale obscure, negocierile cu Gazpromul rusesc au fost o catastrofă - suntem în continuare ostaticii energetici ai Rusiei și - culmea! - ai Transnistriei, plătim enorm pentru gazele care, e adevărat, au ajuns la prețuri exorbitane peste tot în Europa, dar la noi ca la nimeni, unde mai pui că uzina de metale din Râbnița funcționează în continuare, ignorând cerințele de mediu, pompând bani în buzunarele unui oligarh rus care-l susține pe dementul din buncăr...

Am zis că nu mai scriu despre politicul nostru (cel puțin - intern). Atât timp cât continuăm să fim răzlețiți după o campanie electorală în care trollingul, fanatismul militant și agresiunea verbală au bătut toate recordurile, cât puterea nu este capabilă să ne unească printr-o idee națională și o comunicare transparentă, sinceră și cu adevărat respectuoasă pentru cetățenii care nu se regăsesc cu tot cu potroace în adulația pentru „eliberatorul mitic”, critica constructivă este ineficientă. 

Dar am făcut această excepție pentru că, iată, Angela Merkel iese din nou în lumina reflectoarelor și ne avertizează că putin nu glumește, nu blufează atunci când ne amenință cu un atac nuclear și trebuie să ținem cont de asta. Adică să nu-l mai supărăm pe băiețelul ăsta imprevizibil și să nu împingem lucrurile spre victoria totală a Ucrainei? Să fie mai maleabil Occidentul cu acest dement? Să ne crăcănăm din nou? Așa să înțeleg?! 

duminică, 25 septembrie 2022

Mobilizarea. Ce facem cu rușii care fug de ea în Europa?

Mă uit la modul în care decurge mobilizarea așa-zis parțială în Federația Rusă și am o singură întebare: oare aceste hoarde de mujlani (că nu mi se întoarce limba să le spun bărbați majorității dintre ei) care, amețiți de vodkă amestecată cu bere, își urlă, hlizindu-se, supremația și „determinarea” de a le o arăta „hoholilor” pe mama lui Kuzea, nu înțeleg că ei deja sunt morți? MORȚI?! 
Ascult femeile care-i îndeamnă să meargă la război pentru că „ты что, не мужик?!” și mă întreb dacă ele înțeleg măcar pentru o clipă că-și trimit soții la măcel și nu vor avea nici ce înmormânta pentru că „своих не бросаем" este o cacealma inventată de piariștii lui putin? 

„Великая страна"? „Великий народ"?! Acum sunt mai sigură ca niciodată că niciun zid și niciun țarc nu va apăra Europa și lumea de acest „великий” cancer. Doar o înfrângere militară totală, dezastruoasă, fatală, a lui putin și a regimului său va salva omenirea. O înfrângere militară urmată de detronarea imediată a nebunului și dezintegrarea imperiului. Altfel, nu vom scăpa de molimă. Și chiar m-am săturat până peste cap să fiu ostatica ei. Căci, ce altceva am fost și mai suntem de secole prin anexarea Basarabiei, deportări, foamete, rusificare, deznaționalizare, decapitare intelectuală, falsificare a istoriei, războiul din Transnistria, dodoni, bătârnci, panglicari de colorado, șantaj energetic etc etc?!

Dincolo de empatia și suferința mea pentru fiecare ucrainean atins de oroarea acestui război, mă dor nopțile de nesomn și pentru rușii care au curajul să protesteze. Îmi stăruie în urechi țipetele groaznice ale tinerei băgate în dubița poliției moscovite - ce-i făceau acolo de striga așa?! Urăsc nămilele echipate ca niște robocapi oriunde ar fi - Moldova, Belarus, Federația Rusă - sunt lașii în spatele cărora se ascund regimurile inumane, sunt lașii pe care îi plătim din impozitele noastre pentru ca să fim maltratați și chiar uciși în numele proliferării unor puteri banditești. 

Glorie eternă tinerei ucise cu lovituri ale bastoanelor de cauciuc la Moscova de acești lași, doar pentru că și-a dorit o viață decentă, liberă, demnă! Curaj celor care luptă împotriva lui putin, cu riscul de a fi închiși, așa cum luptă astăzi sute de femei din Yakutsk care au înconjurat polițiștii cu o „horă” - un dans popular numit osuokhai -  scandând „Nu genocidului!” și „Nu războiului!” Recunoștință enormă personalităților care nu s-au temut să spună adevărul, fiind siguri că vor avea de pătimit, că vor face ani grei de pușcărie pentru „defăimarea armatei ruse”. 

Acum Europa se frământă și se întreabă dacă e cazul să le deschidă granițele rușilor care fug de mobilizare. Părerea mea este că această problemă trebuie soluționată extrem de atent, astfel, încât să nu li se permită intrarea în această zonă liberă vatnicilor care până mai ieri ZZbierau de pe divane că armata rusă luptă cu NATO în Ucraina și că genocidul ucrainenilor este pe deplin justificat. Acești apărători împuțiți ai regimului lui putin, acești susținători exaltați ai ororilor comise de ruși la Bucea și Kramatorsk, nu au ce căuta în Europa. Și nu doar pentru că i-aș detesta eu sau alții ca mine. Este vorba și de chestii pragmatice aici: contaminarea masivă cu această boală incurabilă precum este șovinismul pestilențial al velico-rușilor ar amenința puternic democrația și pacea în Europa, ar crea tensiuni majore între ucrainenii refugiați și fasciștii ruși strecurați în acest spațiu dintr-o mărinimie și naivitate, scuzați, imbecilă, a oficialilor europeni care încă n-au înțeles bine gradul de descompunere, orci-zarea și zombificarea societății ruse. De departe nu toți cei care fug, panicați, de mobilizare sunt cetățeni care, implicit, condamnă războiul declanșat de putin în Ucraina.

Se pare că, în acest context, georgienii au găsit o soluție bună: la graniță rușii sunt trecuți prin testul la poligraf și, astfel, căcănarii pro-putiniști sunt developați și trimiși acasă. Nu mai zic de cei care, în panică, uită să dezlipească „Z”- urile de pe automobile. 

Cei care au susținut războiul nu trebuie să aibă acces la valorle democrației, nu au niciun drept să se bucure de viața lor biscisnică în Europa, în timp ce sute de copii ucraineni, omorâți cu bestialitate și fără nicio milă, zac în pământ, în moloz și în gropi comune anonime! În timp ce comportamentul animalic al invadatorilor ruși frizează nebunia generală a unui regim care aruncă omenirea în prăpastie. 


miercuri, 31 august 2022

Un necrolog la moartea lui Gorbi

 A murit Gorbaciov! Nu că l-aș deplânge - avea 91 de ani și suferea deja de insuficiență renală acută, dar, orice am spune, „perestroika” sa a fost un moment istoric de cotitură, valoarea căruia nu avem cum s-o subestimăm.

Generația mea, cel puțin, a trăit din plin efectele destrămării Cortinei de Fier, a „liberalizării” menghinei ideologice sovietice (așa-zisa „Glasnosti”), care a generat un proces ireversibil de renaștere națională nu doar în RSSM. Reformarea socială și economică a URSS, inițiată de Mihail Gorbaciov, a condus, într-un final, la destrămarea celui mai mare imperiu prin proclamarea suveranității majorității republicilor sovietice anexate de o Rusie care s-a erijat într-un „frate mai mare”, impunându-și supremația. 

Amintesc celor care știu despre URSS doar de pe internet, că elementele distinctive ale acestei supremații au fost avansarea limbii ruse la nivel de stat, exportul populației ruse „politruciste” în cele mai favorabile zone periferice (de unde au fost duși în gulaguri intelectualii și gospodarii), deznaționalizarea popoarelor (altele decât poporul rus) marginalizate, impunerea forțată a ideologiei comuniste drept singura valabilă, eradicarea sângeroasă a oricărui gen de opoziție, rescrierea criminală a faptelor istorice, etc.

Orice am spune, Gorbaciov a fost omul care a făcut istorie la nivel global, iar procesele declanșate de el, cu sau fără voia lui, au schimbat întreaga ordine mondială. Nu fac apologie garbaciovistă, dar realitatea nu poate fi ignorată. 

Evident, ca orice rus, Gorbaciov a fost contaminat de șovinism - moștenire genetică colectivă - și o demonstrează reacțiile sale la evenimente legate de setea de expansiune a rușilor. Astfel, în martie 2014, Gorbaciov a numit organizarea referendumului ilegal în Crimeea ocupată drept „corectare a unei greșeli istorice”. De altfel, în mai 2016, Serviciul de Securitate al Ucrainei i-a interzis intrarea în țară timp de cinci ani. El a răspuns că nu a mai călătorit în Ucraina de mult timp și că nici nu plănuiește s-o facă.

Pentru confomitate, însă, trebuie să spun că declanșarea războiului din Ucraina în februarie 2022 a fost o mare dezamăgire pentru Gorbaciov. Conform spuselor unui prieten apropiat al său, jurnalistul Alexandr Venediktov, Gorbaciov a fost perfect conștient de dezastrul real provocat de agresiune, considerând că prin acest act Putin i-a distrus toată moștenirea politică. 

Gorbi, așa cum i se spunea în Occident, a pus capăt cursei înarmării dintre Uniunea Sovietică şi Statele Unite ale Americii şi, prin urmare, Războiului Rece. Premiul Nobel pentru Pace a fost o distincție binemeritată și un elogiu de gratitudine pentru aportul său în acest context. Cu toate micilie și marile supărări provocate de activitatea sa, trebuie să recunoaștem că Mihail Gorbaciov a fost un lider unic, care a influențat istoria mondială într-un mod absolut impresionant, uriaș și extrem de benefic pentru noi toți.

R.I.P. Gorbi. Cine știe pe unde eram noi, românii moldoveni, acum, dacă nu ai fi existat...



miercuri, 17 august 2022

Avertismentul unui spion rus: dacă nu va fi oprit la timp, în curând acest maniac va arunca civilizația umană într-un alt masacru mondial!

Probabil, vă mai amintiți de cazul ofițerului serviciilor secrete ruse, Alexandr Litvinenko, care a fost otrăvit cu poloniu în 2006, după ce a obținut azil politic în Marea Britanie. El ajunsese să fie persecutat, arestat și re-arestat în Federația Rusă pentru că, în noiembrie 1998, împreună cu alți câțiva ofițeri ai FSB, și-a acuzat superiorii în mod public pentru ordinul de asasinare a lui Boris Berezovsky. Fiind deja la Londra, Litvinenko a scis două cărți în care a mai acuzat serviciile secrete ruse și de alte acte de terorism, inclusiv pe însuși Putin de coordonarea asasinării jurnalistei Anna Politkovskaya. 

Am adus vorba despre acest spion rus pentru că am dat de niște gânduri vizionare ale sale. Mai bine zis, de avertizarea privind esența tiranică a lui Putin și a eventualelor repercusiiuni ale acțiunilor acestuia în viitor. Nu știu dacă atunci, în 2006, l-a luat cineva în serios, dar, cel puțin, de acum încolo, ar trebui să fim mult mai vigilenți atunci când persoane scăpate de sub teroarea unor regimuri totalitare, criminale, ne cer să preîntâmpinăm unele lucruri. 

Deci, ce scria Litvinenko despre Putin? Traduc:

„În moment ce o lume întreagă este preocupată de un virtual Bin-Laden, salvându-se de un „terorism global”, în spatele zidurilor de la Kremlin crește ca pe drojdii următorul monstru, seamăn cu Hitler. Și dacă nu va fi oprit la timp, în curând acest maniac va arunca civilizația umană într-un alt masacru mondial, în colimatorul căruia se vor măcina milioane și milioane de vieți omenești.”

Zeci de ani crimele lui Putin au fost tolerate de Occident. Chiar dacă, după ocuparea peninsulei Crimeea, acesta a impus unele sancțiuni împotriva Federației Ruse, acestea au continuat să fie eludate înclusiv de state precum Franța și Germania. A trebuit să se ridice tot poporul ucrainean împotriva acestei canalii (in)umane, să accepte sacrificiul eroic și plin de demnitate o națiune întreagă, pentru ca lumea civilizată să se trezească și să conștientizeze urmările toleranței sale nesăbuite. 

Papa:
În cazul Dvs, sinuciderea nu este
un păcat!

Ceasul al doisprezecelea a sunat. Sper că Occidentul înțelege că nu poate admite o eventuală catastrofă nucleară care se coace în jurul centralei din Zaporojie și că nu mai poate fi vorba de o încheiere a războiului printr-o pace condiționată de ruși.

Victoria Ucrainei trebuie să fie deplină și temeinică. Doar așa Europa și lumea întreagă își va putea vedea de viață în continuare, revenind, încet încet, la firescul cotidian, care, apropo, oricum nu va mai fi la fel. Problemele climaterice din ce în ce mai dramatice, ecosistemul vulnerabil și resursele naturale pe cale de epuizare vor continua să fie provocări serioase cărora va trebui să le facem față și de acum încolo.


marți, 22 august 2017

Instantaneu politic într-o zi sumbră de august

Republica Moldova a ajuns un stat captiv și, în ultimă instanță, o durere de cap pentru partenerii săi de dezvoltare. Văzută din exterior, ea este o entitate statală mică, caracterizată în cei peste 25 de ani de independență oficială printr-o instabilitate politică intermitentă, acalmiile scurte alternând cu crize profunde, grave, copleșitoare pentru populația pauperizată. Pentru Europa interesul constant față de Republica Moldova a fost cel de securitate. Să nu uităm, că Republica Moldova, situată geografic exact între Uniunea Europeană și spațiul ex-sovietic, hărțuit mereu de o Rusie cu veleități imperiale, nu a reușit niciodată să depășească complexul fiicei vitrege. Nici în fața Europei, care a tratat-o superficial în măsura în care să nu devină un cap de pod rusesc, nici în fața Rusiei, care nu abandonează categoric rolul ”fratelui mai mare”, intoxicând spațiul informațional din jurul său, șantajând și sancționând la greu orice manifest de nesupunere. 

Republica Moldova nu a evoluat dincolo de complexul fiicei vitrege nici în fața României, care nu a valorificat momentele istorice favorabile unirii și, de multe ori a făcut jocul Rusiei, îngrijindu-se doar de interesele sale de moment. Relația dintre România și Republica Moldova nu a mers mai departe de podurile de flori și de interconexiunile culturale, România cedând impardonabil rușilor spațiul informațional moldovenesc, nefiind niciodată interesată realmente de apropierea de facto, prin interferențe economice puternice, a celor două state, mergând doar până acolo, până unde i-a permis Rusia.

Republica Moldova, la rândul ei, și-a păstrat cu sfințenie bleagă ”genomul abandonului” în politicile sale, mușcând, împreună cu partenerii de dezvoltare, nada toxică a pericolului geopolitic. În cadrul scrutinelor electoratul moldovean a fost pus în fața alegerii guvernării centrale și locale anume din această perspectivă. S-a votat cu corupții naționali, doar pentru a nu admite venirea pro-rușilor la putere. Ani la rând Europa a susținut guvernări corupte, doar din cauza factorului geopolitic. Oricine  a promis ”stabilitate” și a fluturat vectorul european ca pe un stindard, fie și fals, a avut lumină verde din partea partenerilor de dezvoltare. Așa s-a întâmplat în 2005, când Vladimir Voronin a fost ales Președinte al Republicii Moldova cu susținerea partenerilor de dezvoltare, obținând avizul lor după ce a refuzat să semneze așa-numitul pact Cozac, care prevedea expres federalizarea republicii. Așa s-a întâmplat în ultimul timp, când s-a mizat exclusiv pe guvernarea condusă (neoficial, dar sigur) de Vladimir Plahotniuc, un fost proxenet, ajuns ”nașul” Republicii Moldova prin devalizarea băncilor, capturarea instituțiilor publice și atacurile raider asupra întreprinderilor de stat.

Epoca Vladimir Plahotniuc a afectat Republica Moldova mai mult decât orice altă perioadă din istoria modernă a țării. Asemenea lipsă de bun simț și un asemenea grad de voracitate nu s-a pomenit până la el. Un banc aruncat pe rețelele de socializare spune că, probabil, Plahotniuc a descoperit secretul vieții veșnice, căci nu există niciun alt motiv plauzibil pentru ca să furi atât de mult. Anvergura de capturare și devalizare a statului a atins cote incompatibile cu noțiunea de stat, mi te stat de drept. Republica Moldova a ajuns o captură a unui clan mafiotic, condus de cel căruia opinia publică i-a dat supranumele ”El Coordonatore”. Mai mult decât atât, Plahotniuc a reușit să corupă, să cumpere pe față nu doar funcționari și deputați moldoveni, ci și o serie de oficiali români, europeni și americani, care i-au lustruit cu asiduitate imaginea de om politic. 

De exemplu, relația mai mult decât amicală a lui Plahotniuc cu fostul premier român Viorel Ponta, este binecunoscută. Probabil, istoria, în timp, va scoate la lumină multe aspecte obscure ale relațiilor ”coordonatorului” politicii moldovenești cu mediul politic și de afaceri român, publicând nume la care nici nu ne-am putut gândi. Ca să înțelegem cum funcționează metoda de corupere a lui Plahotniuc, e suficient să facem o comparație. Partidul Democrat, al cărui Președinte este, a obținut în cadrul ultimului scrutin 19 locuri în Parlament și a intrat la guvernare împreună cu alte două partide: PLDM, condus de Vlad Filat și PL, condus de Mihai Ghimpu. 

Astăzi, situația e total diferită. Fracțiunea PDM este cea mai numeroasă – 34 de deputați! La ea au aderat 14 deputați intrați în Parlament pe listele PCRM. De remarcat că traseismul politic a luat o amploare demnă doar de grotescul absurdului. PLDM a rămas doar cu 8 deputați, fiind distrus și eliminat de la guvernare după încarcerarea liderului său, Vlad Filat. PL a renunțat și el la guvernare, după ce CNA a făcut ravagii la primăria Chișinăului, însuși primarul liberal (nepotul lui Mihai Ghimpu) fiind reținut, ulterior plasat în arest la domiciliu. Acum PDM e singur la guvernare, controlează efectiv toate instituțiile statului și are o poziție dominantă în Parlament, dacă luăm în considerație că noul grup ”popular-european” condus de Valeriu Ghilețchi este totalmente obedient lui Plahotniuc (acest grup a fost creat prin corupere din doi membri ai partidului lui Iurie Leancă plus transfugi din PLDM), iar PSRM votează cum dictează Igor Dodon, actualul Președinte al Republicii Moldova, care are o misiune aparte în toată canavaua politică de la Chișinău (de sperietoare mătăhăloasă numită ”pericolul rusesc”, pe care Plahotniuc o fâlfâie în fața europenilor și americanilor ori de câte ori vrea niște finanțări din vest).

Decalajul dintre potenţialul financiar al lui Plahotniuc şi cel al actorilor politici și de afaceri reprezentativi din Republica Moldova, luați împreună, este imens. Unele surse estimează că Plahotniuc ar dispune de active în valoare de 2-2,5 miliarde de dolari, ceea ce reprezintă aproape o treime din PIB-ul ţării. El controlează, practic toate instituțiile și întreprinderile de stat, inclusiv cele din justiție și de combatere a corupției, forțele de ordine etc. Se spune, că în fața subalternilor, Plahotniuc nici nu încearcă să-și ascundă adevăratele intenții, el afirmă cu mândrie și satisfacție nedisimulată, că, da, a capturat țara, ssssuka!..

De fapt, am scris acestea pentru istorie, în caz că mafia va sugruma și ultimul exemplar de presă independentă sau toată opoziția va fi terminată cu presiuni și linșaje nu doar mediatice. Anul 2018, când ultimul cui va fi bătut în capacul mortuar al democrației din Republica Moldova, e aproape! Ei, și ce...







joi, 18 septembrie 2014

Degeaba e UE, dacă tot Rusia o duce de cap. Ucraina a fost trădată!

După ceea ce i s-a întâmplat Ucrainei, simt că în sufletul meu încolţeşte ceva. Nu sunt sigură ce e. Însă ştiu că nu e ceva de genul dezamăgirii existenţiale – am trecut demult aceşti munţi ai vieţii. E ceva cu totul neobişnuit. E ca şi cum aş sta în centrul meu şi aş căuta o cale. Mă uit în dreapta, mă uit în stânga şi nu văd nimic demn de urmat. Nimic sistemic. 
Sistemele se prăbuşesc în jurul meu, ca nucile la scuturat. În primul rând, cele politice. 

Realitatea politică e, pur şi simplu, ruptă demult de viaţă. Nu doar cea autohtonă. Faptul că Ucraina a fost impusă să îngenuncheze nu de ruşi, ci de aşa-zişii susţinători ai parcursului ei european, mă face să... nu, nu să vomit, ci să mă eliberez. Să mă eliberez de credinţe false, de dogme partiinice, de discursuri ipocrite, de adevăruri relevate de UE, de irascibilitatea mea faţă de putini, de sufocare, de speranţe, de naivitate... 

Ucraina a fost trădată, miile de morţi s-au dovedit a fi inutile... Pe scurt, degeaba e UE, dacă tot Rusia o duce de cap. Condiţiile aşa-zisei păci sunt atât de umilitoare pentru statul vecin, încât, în locul lui Poroşenco, probabil, mi-aş dori să-mi zbor creierii. Suspendat Acordul de Asociere, criminalii reabilitaţi fără urmărire penală, statut special pentru separatişti, limba rusă în capul mesei, pe scurt... Rusia şi-a impus totalmente dorinţele, nimeni nu a putut riposta cu nimic. Europenii au păpat morcovul şi s-au făcut că plouă... 

Putin, în schizofrenia lui, sau ce boală o mai avea, (poate o ceva cu calificativul „maniacal”), a câştigat bătălia fără a se rupe în fund. A sacrificat vreocâteva mii de ruşi, că slavă celui de sus, are o grămadă, şi a pus laba pe tot ce şi-a dorit. Dacă o să mai vrea ceva, o să mai ia, că nu e o problemă. Cine să-i stea în cale? Merkel? Păi, gemanii şi-au exprimat deja „satisfacţia” şi mulţumirea pentru pacea sângeroasă impusă Ucrainei! Geopolitica a dat-o în bară, da... Mai ales că acum Putin chiar nu mai are de ce se teme. 

Interesant, ce va mai dori sa rupă? A şi punctat pe undeva lista... Reiese că... oriunde nu ne-am duce, tot în Rusia ajungem?! Tot dodoniştii ne vor conduce?! Fie că-i cheamă filatişti, fie că-i cheamă plahatniucişti sau voroninicişti?..  Ah, ce mă mai eliberez! De iluzii, de lupte interioare, de datoria de cetăţean, de incertitudinea pentru cine votez la 30 noiembrie... Uite aşa, stau în centrul meu şi mă eliberez... Nu mă mai uit nici în stânga, nici în dreapta... Mă uit în sus!.. Aoleu, dar nici acolo nu e tocmai bine...  Doamne, dă-ţi sfetnicii afară!


miercuri, 21 iulie 2010

Se tem europenii de noi?

Zilele acestea Rusia a trecut din nou la treabă, convertind teama europenilor de a-şi pierde locurile de muncă într-un beneficiu pentru propria strategie geopolitică. Că vinurile noastre sunt "ingurgitabile" pentru esofagul delicat al ruşilor am înţeles demult. 

Remisiile în acest sens sunt tot mai scurte şi au o legătură directă cu stresul. Cum se enervează puţin omul cu stea (roşie) în frunte... gata!.. i se strânge tractul digestiv în convulsii spasmotice şi nu mai poate înghiţi nici un gât din vinul moldovenesc! Grea boală... fără leac! Adică ar fi o soluţie - transnistrizarea RM, dar există prea mulţi "ghimpi" în calea dobândirii acestui remediu. 

Totuşi, efortul Rusiei de a scăpa de "sughiţ"-ul alcoolic (prin extensie - de a păstra RM în ţarcul său de influenţă) rămâne a fi exemplar. Se ştie că procedeele de manipulare geopolitică sunt multiple. Au trecut timpurile când Hruşciov bătea cu papucul în tribună. Acum există alte "resurse" naturale prin care demnitarii europeni pot fi ţinuţi în lesă. Gaze, ţiţei şi... piaţa forţei de muncă. Mai există şi o sumedenie de guri prin care mesajul Moscovei poate fi popularizat. Ca să fie mai eficient. Guri care vorbesc italiana, engleza, germana. Şi o vorbesc foarte bine pentru că sunt guri ale nativilor din ţărilor respective: Italia, Marea Britanie, Germania. 

Isteria apropo de "pericolul" invaziei moldovenilor trebuie să fie provocată de cei care sunt ameninţaţi de acesta, nu? Ca să fie credibil avertismentul. Aşa dar, articolele (publicate în presa străină) despre "hoardele" de moldoveni, care vor devora Europa din cauza "miopiei politice" a lui Băsescu, sunt nişte mostre clare de lucrătură securistă rusească. Sunt tulpine de viruşi gata să atace din nou orice intenţie a RM de a spori imunitatea faţă de Moscova. Tulpine de viruşi pe care Bruxelles-ul e pe cale să le înghită. Sau nu?..