Mesaj pentru bărbatul polițist

Uită-te în ochii mei și spune-mi că ești bărbat. Căci înainte de toate fiecare polițist e bărbat – e fiul unei mame necăjite de pensia mizerabilă pe care o primește, e soțul, e fratele cuiva, e tatăl unor copii care au tot dreptul să trăiască într-o țară normală.

Uită-te în ochii mei, dragă polițist, și spune-mi că nu mă vei omorî, că nu-mi vei da cu bâta în cap atunci când vom sta față în față la 26 august. Eu nu sunt criminal, infractor, nu am furat, nu am ucis, nu mi-am făcut averi din sărăcia ta. Eu vreau să-i pedepsesc pe cei care au făcut asta, pe cei care te-au nenorocit, dându-ți doi bani ca să-i aperi de mine. Chiar crezi că merită să mă omori pentru ei? Merită să-ți iei pe suflet păcatul ăsta?

Ok, eu te iert de pe acum. Dar atunci când la 26 august vom sta față în față și vei hotărî să mă mutilezi sau să mă omori, la ordinul lui Jizdan, Cavcaliuc și Plahotniuc, să nu uiți niciodată ce ai făcut pentru un salariu de nimic, să nu uiți să te lauzi în fața copiilor tăi pentru ce ai primit bani și să nu mai spui că nu faci politică! Căci faci politică – una mârșavă, scârboasă, jegoasă – bați, omori, calicești oameni pentru ce?! Pentru ca Plahotniuc să trăiască în bogăția pe care tot de la tine și familia ta a furat-o. Omoară-mă, dar nu mai spune că nu faci politică! Și nu mai spune că ți-ai făcut treaba de polițist! Căci polițistul adevărat, bărbatul adevărat pe mine trebuie să mă apere de mafia lui Plahotniuc și nu invers!

Cine spune că lucrează la Plahotniuc, dar nu face politică – minte. Așa stau lucrurile astăzi.

Așa, deci, am ajuns cu toții într-un punct, mort, viu, nu știu, dar din el există două ieșiri. Mai bine zis, una, căci cealaltă e mai mult o intrare într-un loc lugubru, îngust și pestilențial. Orice soluție defensistă, dacă vă gândiți la așa ceva, duce spre intrarea în locul despre care am vorbit mai sus. Că ne conformăm, că vorbim pe la bucătărie, că plecăm cu toată familia din țară, că ne angajăm în sistem și ne legăm la gură – nu contează, toate aceste acțiuni contribuie la fortificarea regimului dictatorial. Sau, cel puțin, nu-l împiedică să se instaureze. Ceea ce va constitui, însă, o barieră serioasă pentru intronizarea dictaturii, adică singura soluție de ieșire din acest punct de răscruce, este lupta. Doar LUPTA.

De obicei viața ne aruncă în tot felul de situații și mereu suntem puși în fața unor alegeri. De regulă alegem cea mai bună soluție pentru noi. La modul personal. Și e corect așa. Bun. Situația actuală ar părea mai specială, mai puțin invazivă pentru viața personală și, deci, credem că nu ne afectează direct. Dar, dacă stăm să judecăm puțin, e tocmai situația care ne vizează mai direct ca niciodată! Doar că urmările ei ne vor distruge în timp, ca un șarpe boa care își îngurgitează victima încetișor, alene, fără grabă, îndreptând-o metodic spre burduhanul flămând. Acolo victima va muri, sufocată, topită de sucurile gastrice ale monstrului și nici măcar nu va mai putea striga după ajutor. Va fi prea târziu. 

Probabil că asupra unora dintre noi invalidarea alegerilor locale nu a avut un impact direct, devastator. Altfel spus e ca și cum acest abuz ne-a băgat piciorul drept în gura șarpelui, dar în rest fiind ok, nu simțim disconfortul. Așa, parcă ne gâdilă ceva la călcâi, dar cu mâinile libere putem duce la gură. De fapt, ceea ce s-a întâmplat vizează direct viața fiecăruia dintre noi, cetățenii Republicii Moldova. Regimul a întrecut orice măsură și, dacă îl lăsăm și acum să priceapă că mămăliga fierbe, dar nu explodează, el va desconsidera într-o veselie orice voință omenească disonantă. 

Realitatea imediată e următoarea: nimeni nu poate persevera în carieră pentru că peste tot sunt promovați doar ciracii lui Plahotniuc, nimeni nu poate să-și dezvolte o afacere pentru că Plahotniuc i-o ia din moment ce aceasta devine profitabilă, nimeni nu poate spune ceea ce crede, pentru că Plahotniuc îl bagă la pușcărie sau, pur și simplu, îl împușcă, nimeni nu poate câștiga nimic în instanță pentru că instanța e Plahotniuc, ești bătut, violat, scuipat, târât prin căcat, desfigurat etc. la tine acasă sau în stradă pentru că bandiții lui Țuțu sunt puterea, ești lăsat să zaci pe tărgile ambulanțelor pentru că nu există medicii buni - ei nu au loc într-un sistem viciat, iar tu nu ești de-al lui Plaha, părinții mor în sărăcie pentru că nu mai sunt bani pentru pensii, mergi la cumpărături și nu îndrăznești să cumperi nimic din cauza prețurilor exorbitante, hotarele sunt închise, vodca e ieftină...

Evident, vorbesc aici despre oameni. Despre lipsa lor de perspectivă într-un regim totalitar. Nu mă refer la lingăi, nevertebrate de tot soiul. Nu mă refer la țuțuiști. De fapt, știți cine e Plahotniuc? Un sistem. Dar știți de ce are putere diabolică? Pentru că este constituit dintr-o mulțime de entități - toți, dar absolut toți acei care fac parte din sistem și îi oferă generos puterea proprie. Astăzi, după umilința impardonabilă, odioasă, la care au fost supuși cetățenii moldoveni, nu există scuză capabilă să disculpe slujirea criminalului. Pentru că slujindu-l, EȘTI criminalul, ești sistemul în sine.

Hai să vedem. Ce ar fi el fără fiecare polițist care îl „apără”? Ce ar fi el fără fiecare membru de partid de prin satele și orașele noastre? Ce ar fi el fără fiecare funcționar care l-a ajutat să jefuiască băncile? Ce ar fi el fără fiecare dintre constructorii care-i fac de zor palate? Ce ar fi el fără fiecare dintre judecătorii și procurorii care îi protejează nu doar interesele proprii, dar și ale tuturor rapenelor sale? Ce ar fi el fără fiecare jurnalist, cameraman, producător de la holdingul său, care îi spală de zor imaginea de duhoarea iadului sau, pur și simplu, fac audiența aducătoare de reclame bănoase holdingului? Ce ar fi el fără fiecare dintre cei care îi duc hârtiile la guvern și parlament? Ce ar fi el fără fiecare dintre leancele cumpărate? Fără apa și sarea acestui pământ pe care fiecare dintre cetățenii inconștienți i-o dă zilnic? NIMENI! NI-MENI!

Repet: după invalidarea alegerilor locale din Chișinău de către hunta infamă, penală, jegoasă din PD-PSRM, nu mai există nicio cale neutră de supraviețuire. Trebuie să te hotărăști: ești cetățean demn sau ești criminal. Pentru că fiecare părticică oricât de infimă din ceea ce-l crează pe Plahotniuc, tot Plahotniuc este. Cine spune că lucrează la Plahotniuc, dar nu face politică – minte. Cine spune că lucrează la Plahotniuc, dar e onest – minte. Conștient. Așa stau lucrurile acum, dragii mei!

Am fost ai naibii de buni pe 1 iulie, dar vom fi bestiali la 26 august!

Despre finalitatea protestelor. În primul rând felicitări pentru cel mai înalt grad de consolidare de până acum în cadrul protestului din 1 iulie - am fost o putere cu adevărat de temut pentru criminalii uzurpatori. Scâncelile despre așa-zisa stingere a spiritului protestatar dacă nu „facem repede ceva” și întrebările retorice și pline de jele gen „nu și ce s-a schimbat?” le consider lașe, prostești chiar, total neconstructive. Democrația nu este o fată de măritat pe care o pețești la o „piankă” cu viitorii nănași. Ea necesită o luptă temerară, stoică, asumată, conștientizată. Nu de o zi și nu de două. Este mai mult decât clarissim că nu poți să intri la Plahotniuc acasă, să-l iei de urechi, să-i dai un șut în cur și să obții victoria mult dorită. Și atunci nu prea îi înțeleg pe „analiștii” care fac previziuni sceptice despre sucombarea treptată și ireversibilă a spiritului protestatar. Sinceră să fiu, mi se par chiar ușor distructive, chiar dacă sunt făcute cu bună intenție.

Protestul din 1 iulie a demonstrat cu prisosință că oamenii sunt capabili să se solidarizeze, să facă front comun împotriva dictaturii și sunt absolut conștienți de puterea pe care o au. Acest protest a însemnat și trecerea unei bariere psihologice care era cumva un soi de limitator al coagulării masive -  dezagrementul de a fi făcut jocul unor forțe politice, de a fi din nou victima profitorilor. Genomul scepticismului în acest sens s-a infiltrat în ADN-ul nostru din cauza multitudinii trădărilor politice prin care am trecut de la proclamarea independenței încoace. Dar în cadrul protestului s-a văzut clar că această temere este depășită, că ea nu are temei.

Trei. Manifestația de duminică a confirmat faptul că adevărata putere e a oamenilor cu demnitate - spiritul civic a crescut în progresie geometrică odată ce guvernarea și-a permis să insulte într-un hal inacceptabil cetățenii. „Bezpredelul” a întrecut ireversibil acea limită subțirică sub care apa încă nu clocotea, deși era pe punctul de a fierbe.

Mai departe. Mișcarea de rezistență creată ad-hoc pentru a stopa instaurarea dictaturii a coagulat forțe de cea mai diversă sorginte și a adus în fața oamenilor personalități de cea mai înaltă calitate. Pentru mine personal una dintre cele mai mari bucurii a fost să văd printre protestatari scriitorii generației moderne. Iată că scrisul s-a revărsat și în manifestul personal de civism asumat prin cuvântul rostit în fața mulțimii. Vitalie Ciobanu, Vasile Gârneț, Mircea V.Ciobanu, Maria Șleahtițchi, Vladimir Beșleagă sunt nume de mare valoare care au reabilitat cu brio rolul scriitorului moldovean dincolo de creator al sintezei inedite dintre gânduri și cuvinte – rolul de stindard al elitelor intelectuale într-un proces social-politic. Și mă refer aici nu doar la publicistică, ci și la ieșirea în față, pe baricade. Din amărăciunea generată de lipsa de verticalitate și de atitudine a multor scriitori de renume, mai vechi și mai noi, nu a mai rămas mare lucru după discursul lui Vitalie Ciobanu în PMAN. Da, faptul că Mihai Cimpoi a „genializat” creația lui Traian Vasilcău în cadrul lansării a nu-știu-câte-sprezece volume ale acestuia, mă mai scârbește, dar pot să trec deja peste asta.

Așa, mai departe. Acest protest a mai scos la iveală un lucru extrem de important: nici uzurpatorii nu mai cred în invincibilitatea lor și nici cei care îi apără. Plahotniuc a știut că protestatarii nu se vor lăsa provocați și nu vor lua cu asalt, nu vor vandaliza instituțiile statului. În fața Guvernului erau doar câteva polițiste tinerele. Frica criminalului pentru siguranța personală a fost atât de mare, încât nu s-a mai îngrijit de aparențe – sute de polițiști din toată republica au fost dislocați în exclusivitate în jurul cartierului în care se află locuința sa cât un palat și sediul PD. A fost încercuit tot cartierul, iar de sus acesta părea un uliu în care forțele de ordine abia de încăpeau. Am avut senzația clară că Plahotniuc s-a baricadat și a stat toată ziua cu inima în călcâie. Asta îl va face mai slab și mai susceptibil greșelilor.

Să mai spun că s-a văzut limpede că polițiștii suportă tot mai greu umilința la care sunt supuși de fiecare dată când populația protestează. Și ei sunt pe punctul de fierbere, mai e nevoie de un pas. Și sunt sigură că acesta nu va întârzia. Atunci să vedem cui îi va mai da ordine Jizdan…

La 26 august diaspora va veni acasă. Până în acea zi va trebui să informăm constant oamenii despre ceea ce se întâmplă, va trebui să menținem spiritul protestatar prin acțiuni de nesupunere civică, proteste mai mari și mai mici, flashmob-uri etc. S-ar putea să fie eficientă și o grevă a foamei. Fiecare dintre noi ar trebui să recurgă la tot ce îi stă în puteri pentru ca pe 26 august 1. să fim într-un număr impunător, o sută de mii, dacă se poate și 2. forțele de ordine să treacă de partea poporului. Atât. Așa că vorbim zilnic cu diaspora și adoptăm zilnic un polițist. Baftă tuturor, la treabă!

Nesupunerea civică, ce-i cu ea?

Chiar dacă Plahotniuc și toți servitorii săi, începând cu judecătorii vânduți și terminând cu mercenarii tv al-de Tabără, Cristal, Bogatu ș.a. au instituit dictatura în RM și democrația nu mai poate fi practicată în mod direct, voința cetățenilor este în continuare capabilă să se manifeste. Vorbesc aici despre nesupunerea civică. Aceasta, uneori, este singura modalitate de exercitare a voinței poporului și, respectiv, de aplicare a principiilor democrației veritabile.

Ce este nesupunerea civică? Teoretic, ea este o modalitate de protest al unui colectiv, unei comunități sau al unei națiuni, la limita legalității sau chiar cu încălcarea acesteia, pentru a determina o schimbare a  normelor fundamentale ale unui stat, pentru a-și apăra drepturile iremediabil încălcate de o autocrație, pentru a-și impune voința într-un aspect care contravine normalității, voinței populare. Nesupunerea civică este o formă extremă de protest non-violent, atunci când autoritățile sunt opace, intransigente, de neînduplecat pentru a schimba ceva prin proteste obișnuite.

Exemple de nesupunere civică sunt multe. E emblematic cazul boicotului autobuzelor din Montgomery de către comunitatea oamenilor de culoare pentru a-și revendica dreptul de circulație în transportul public nu doar în limita locurilor pe băncile din spate. Oamenii de culoare, în frunte cu Martin Luther King Jr., pe atunci un pastor local necunoscut, la un moment dat nu au mai mers cu autobuze, generând pierderi considerabile proprietarilor acestora. Astfel, în timp, regula conform căreia locurile din față erau preconizate doar pentru pasageri albi, a fost abolită. Da, această nesupunere civică a creat incomodități celor care au decis să renunțe la autobuze, dar determinarea colectivă de a o face solidar a produs efectul scontat.

Un alt exemplu de nesupunere civică a fost distrugerea proprietății militare ca formă de protest împotriva războiului din Irak sau distrugea plantațiilor pentru stoparea producerii organismelor modificate genetic. Da, există riscul să fii reținut sau să plătești o amendă, dar vorbim de situația în care cetățenii au un asemenea sentiment civic, încât sunt hotărâți să îndure aceste neplăceri în numele schimbărilor sociale fundamentale, cu bătaie lungă și cu repercusiuni benefice asupra viitorului copiilor lor.

Vedeți ce fac acum pompierii din Belgia. Ei manifestă consolidat pentru mărirea salariilor și pentru a determina guvernul să le aloce un buget mai mare anul viitor pentru operațiunile de salvare. Nu doar printr-un protest limitat în timp cu scandări și plecat seara acasă, ci prin acțiuni temerare: ei au provocat un mic incendiu, menținându-l artificial, au stropit cu spumă polițiștii și au blocat cu circa 30 de mașini de pompieri artera care duce spre locuința prim-ministrului. Ei vor face aceste și alte acte de nesupunere civică atât timp cât va fi nevoie pentru a obține Victoria.

Mecanismele legale existente nu presupun impunerea voinței populare în mod direct, legea nu prevede posibilitatea revizuirii permanente a prestației și reprezentativității celor aleși cu posibilitatea intrinsecă de a-i rechema din funcții. Și, cu regret, aceștia devin independenți de voința alegătorilor imediat ce li se validează mandatele de parlamentari. Iar aceste mandate nu mai pot fi retrase pe parcursul legislaturii. Cazul nostru bizar când oligarhatul de la guvernare nu acceptă oameni anti-sistem, chiar dacă ei au fost aleși legitim prin-o manifestare plenară a voinței populare, în măsura în care sunt gata să încalce perfid Constituția națională și Carta internațională va intra, probabil, în istoria neagră europeană. 

Și atunci, ce putem face ca să ne impunem voința dincolo de protest, căci acesta e desconsiderat de autoritățile moldovenești - ele tolerează protestul doar pentru a manipula partenerii de dezvoltare asupra așa-zisei libertăți de exprimare a opiniei în RM și nu se referă la el ca la o semnalizare a unei probleme grave care necesită soluționare și implicare serioasă? Da, putem să recurgem la nesupunere civică. Poporul are tot dreptul să manifeste printr-un refuz colectiv, numeros, exigent, responsabil și determinat de a se supune legilor nedrepte, învechite și, cu atât mai mult, fărădelegilor comise de cel ales. 

Evident, doar o societate matură, responsabilă, cu un sentiment cetățenesc dezvoltat, poate să recurgă la nesupunere civică, atunci când acesta devine singura contrapunere derapajelor democratice ale autorităților. Or, invalidarea unui mandat de primar ales într-un scrutin perfect legal, este un derapaj democratic catastrofal, la care nu a recurs nici măcar comunistul Voronin!

Ce se poate face la modul concret? De exemplu, putem să refuzăm să plătim facturile comunale. În acest caz trebuie să conștientizăm că s-ar putea să rămânem fără curent electric, fără apă etc. pe un termen imprevizibil. Cu încălzirea acum, vara, e mai simplu. Dar aceste incomodități asumate ar putea duce la pierderi colosale care ar paraliza sisteme și ar determina statul să reacționeze. Sau putem să blocăm diverse căi de acces prin ședere în fața instituțiilor publice. Am putea să nu executăm legi, să nu mai aplicăm reguli general acceptate etc. Evident, toate acestea ar avea efectul scontat doar în cazul în care există 1.o determinare puternică de a merge până la capăt, indiferent de incomoditățile pe care va trebui să le suportăm stoic și 2.un număr foarte mare de participanți. Nu 100 și nici 10.000. Ci sute de mii! Doar așa paralizia unor domenii vitale ale statului ar conduce la disfuncție atât de gravă, încât acesta ar ceda ca orice material sub o presiune mai mare decât gradul său de rezistență.

P.S. Nesupunerea civică este o alternativă plauzibilă a formei de protest responsabil. Nu zic că e singura soluție. Dar, indiferent dacă o alegem sau nu, pentru a avea succes trebuie să fim mulți. Conform unor surse neoficiale polițiștii simpli realizează foarte bine situația lor precară. Ei suportă consecințele unei guvernări ostile populației la fel cum o suportă fiecare dintre noi și, ca și noi, ceilalți, își doresc un trai decent. Pentru ca ei să treacă pe față de partea protestatarilor, ceea ce ar determina criminalii de la guvernare să fugă ca șobolanii de pe corabia naufragiată, numărul manifestanților trebuie să fie extrem de impunător. Dublu, triplu decât am ieșit în stradă vreodată. Așa că munca de informare și convingere trebuie continuată insistent, direcționat, permanent. Situația e tocmai prolifică pentru asta - guvernarea comite tot mai multe greșeli și viața cotidiană va deveni cu siguranță tot mai dificilă. Orice rău spre bine.

Fără titlu, dar din rărunchi!

Am renunțat la cursurile mele de televiziune pentru că la un moment dat tot ce le predam elevilor mei era în totală contradicție cu realitatea distorsionată - ca într-o oglindă strâmbă, în care mă uitam la mine când eram copil și pe când unii râdeau de se prăpădeau, eu plângeam de groază. Cum să-mi învăț elevii că televiziunea e un bun social, atunci când în Republica Moldova ea se prefăcuse într-o gunoiște, într-o mașinărie scârbavnică de făcut rahat?! Care cod deontologic?! Care dezbateri conform unor criterii profesioniste?! Nu mai aveam, practic, nicio posibilitate să le arăt perspectivele, să le demonstrez că televiziunea e minunată prin posibilitățile sale de a influența, de a informa, de a delecta și a culturaliza. TV 8 încă nu apăruse, iar Jurnal TV trecea printr-o perioadă extrem de dificilă. Publikile nu mai erau de dat drept exemplu, erau de dat doar cu piciorul în bot. Domeniul pe care l-am iubit atât nu mai avea loc pentru mine, pentru viziunile mele, pentru experiența mea. Când mă gândeam că s-ar putea să văd un elev de-al meu la canalele lui Plahotniuc, făcând uz de tot ce l-am învățat mai bine, mi se făcea negru înaintea ochilor.

Ok, de fapt am vrut să zic altceva, dar cumva în legătură cu începutul postării. Cu regret, nu voi putea fi mâine fizic la protest. Am plecat după turul doi al alegerilor, după 3 iunie, zicând că am făcut tot ce mi-a stat în puteri ca să câștigăm și am dreptul să plec în ideea de a mă sustrage puțin istoriei și a-mi regândi rostul. Dar, se vede că am plecat prea devreme. Sunt departe de casă acum, dar tot ce mă definește ca entitate umană și civică a rămas la Chișinău: gândul, inima, frământarea zilelor, visul nopților. Și dragostea.

Vă rog, dragii mei prieteni, să mergeți duminică la protest. Să mergeți și pentru mine. Să mergeți pentru toți cei pe care îi iubiți, dar au fost alungați din țară de niște criminali, de niște asasini ai drepturilor elementare umane procreați de acest Plahotniuc, tartorul care merită zeci de închisori pe viață în condiții inumane, căci moartea ar fi o pedeapsă prea ușoară pentru el. Nu se poate să renunțăm. E deja peste orice măsură. Și cum mi-aș răcori suflețelul dându-i un pumn în faianța rece și (vai!) ce scumpă, care-i umple leoarba! Să aud cum îi sar obturațiile de diamant și i se deșurubează implanturile de platină... Până la urmă e doar un individ. Cu picioare, mâini, colecist, rinichi și probleme cu prostata. Cum se poate să ne umilească în halul ăsta?! Corect, nu se poate. Și dacă partenerii de dezvoltare se arată a mia oară „extrem de îngrijorați”, atunci noi suntem chiar zaibiți di tăt. Și răi, ca niște câini flămânzi pregătiți pentru lupte. Pe scurt, haideți să începem să-i cântăm cântecul de lebădă, gâscă răgușită, rață cheală sau de ce-o mai fi acolo. Începeți și pentru mine, că eu fac ce fac și vin cât de repede pot.
P.S. Vă rog, dacă iese cu bătaie - și de la mine un ghiuldum!

Un pic de scatologie. În rest e despre boala lui Plahotniuc și curajul nostru

Ceea ce se întâmplă acum în Republica Moldova este un plagiat al romanelor lui Kafka. Un absurd, care exasperează prin labirinturi, paradoxuri, ilogisme, obscuritate și fraudare a tot ce înseamnă lege, logică și normalitate. Faptul că mandatul lui Andrei Năstase nu este validat la această oră denunță clar frica lui Plahotniuc de a-l lăsa pe noul primar ales să pătrundă după cortina, în spatele căreia se produc cele mai odioase crime împotriva populației. Probabil, este pentru prima dată când Plahotniuc chiar este impacientat serios, chiar dacă, se spune, este lipsit de emoții - stare generată de o anomalie psihică.

Voi face aici o digresiune scurtă, pentru a-mi motiva afirmația legată de anomalia psihică. Cum vă imaginați omul capabil să facă atâta rău fără a avea cele mai mici remușcări, să comită genocid împotriva propriilor concetățeni prin sărăcie lucie și să nu se mai sature de bogății, să-și construiacă lumi mirifice pe osemintele copiilor care se sinucid din durerea imensă de a fi despărțit de mama și tatăl plecați în căutarea unui bănuț, să ignore orice prescripție morală sau legală, convins că este nesancționabil, că este intangibil în genialitatea sa diabolică? De fapt, nici nu trebuie să vă puneți în funcție imaginația, căci pentru asemenea persoane există descrieri explicite în tratate de medicină mentală. De exemplu, conform unei descrieri sistematice a psihiatrului American Hervey M. Cleckley, există oameni la prima vedere fermecători, care fac de obicei o primă impresie bună și arată o normalitate remarcabilă, dar, în același timp, sunt egocentrici, necinstiți și nedemni de încredere, iar uneori au comportamente iresponsabile aparent fără alt motiv decât pentru distracție. Acești oameni (psihopații, căci despre ei este vorba), în mare măsură sunt lipsiți de sentimentul de vină, nu cunosc empatia și iubirea, iar relațiile de acest gen (prietenie, dragoste) sunt ocazionale și extrem de superficiale. Închei digresiunea, concluziile vă aparțin.

Revin la subiect. Vorbeam despre tergiversarea validării mandatului lui Andrei Năstase. De fapt, explicația e la îndemâna oricui, căci, chiar dacă primarul ales încă nu și-a ocupat oficial funcția, actele sale curajoase au rupt imediat aparențele bunăstării afișate și crimele mafiei imobiliare din Chișinău au ieșit la suprafață ca un balon umplut cu… hai să zic literar, excremente. Criminalii știu foarte bine că o singură înțepătură poate sparge balonul, inundându-le confortul și satisfacția cu propriile mase fetide. Deja chiar și cei care nu s-au interesat în mod special cunosc cazurile Gaudeamus, Guguță, grădinița nr.5, str. Bogdan Voevod, nr.1 etc. Sesizările oamenilor care au prins la curaj odată cu alegerea noului primar, au început să curgă gârlă (anexez și o scrisoare în care este vorba de școala nr. 52).

Cât vor întârzia criminalii instaurarea în funcție a noului primar general al municipiului? E o întrebare, răspunsul căreia este și el la suprafață: exact atât cât le vom permite! Nu cred că responsabilitatea civică a fost doar o scurtă palpitație a conștiinței noastre pe 3 iunie 2018. Sau, cel puțin, nu avem dreptul să o reducem doar la atât. Nu mai ține scuza cu cvadratura cercului. Am văzut cu toții că se poate, dacă ne mobilizăm. Se poate! E în joc tot ce poate fi mai prețios pentru om: starea de bine ACASĂ, viitorul copiilor, funcționarea NORMALĂ a instituțiilor statului, servicii publice accesibile, libertatea individuală, perspectiva profesională, sentimentul extrem de important al realizării personale etc. Dar și șansa de a schimba lucrurile este foarte mare. E nevoie doar să ne dorim asta cu adevărat. Nimeni nu o va face în locul nostru.

Acum ori niciodată!

Mafia moldovenească este în mare alertă. S-ar putea spune – în panică. Ședința de judecată în care urma să fie validat mandatul lui Andrei Năstase a fost amânată pe luni, 18 iunie. Ce nu reușesc să ascundă, ce vor să obțină Plahotniuc și acoliții săi prin această amânare? Oricum, toate crimele mafiei imobiliare din Chișinău nu vor putea fi tăinuite în câteva zile! Au încercat să demoleze repejor niște edificii privatizate ilegal și nu le-a reușit. Să fi înțeles că au întârziat? Că nu va mai trece nimic din ceea ce nu s-au grăbit să ducă la capăt până la alegeri? Să fi mizat atât de mult că va câștiga Silvia Radu, în cel mai rău caz, Ivan Ceban, și nu s-au asigurat deloc? Sunt întrebări la care, de fapt, răspunsul nu contează. Important este că nașterea lor demonstrează un singur lucru extrem, dar extrem de important: PLAHOTNIUC NU ESTE INFAILIBIL, IAR VICLENIA LUI ESTE DEPARTE DE A EGALA GENIALITATEA. Regimul lui Plahotniuc nu este o chestie făcută să dăinuie veșnic, ci poate fi demolat ca orice alt regim odios. Acum e momentul. Veriga slabă e pe punctul de a desface strânsoarea criminală a guvernării actuale.

De ce anume acum? Situația politică se deosebește mult de cea de până la scrutinul local, când protestele erau în toi, dar finalitatea lor, deși ele au avut un efect ineluctabil, era discutabilă. Orice tentativă de a presa guvernarea mai mult decât permite legea, ar fi fost un eșec. Inclusiv, pentru că partenerilor de dezvoltare le-a luat ceva timp ca să înțeleagă cum stau lucrurile pe aici și ce făcătură e pro-europenismul PD-ului. Acum, tehnic vorbind, căci practic asta se întâmplă permanent din 2009 încoace, guvernarea e cea care încalcă legea. Vizibil. Avem un PRIMAR ALES LEGITIM, iar tentativele disperate de a tergiversa instaurarea sa în funcție proiectează guvernarea în zona fraudei explicite, neacoperite de explicații cât de cât pertinente. Dacă nici măcar populistul și demagogul Ivan Ceban nu știe cum să motiveze tergiversarea validării mandatului lui Andrei Năstase, atunci nimeni nu va fi capabil s-o facă!

Acum nicio retorică proeuropeană nu-l mai salvează pe Plahotniuc. Frica lui de ceea ce poate să facă Andrei Năstase, odată instalat în funcție, este mai mult decât evidentă. Ceea ce e important acum la fel ca și în alegeri, este solidarizarea exemplară și presiunea consolidată a tuturor celor care l-au votat pe actualul primar ales asupra guvernării.

Dacă nici la 18 iunie mandatul lui Andrei Năstase nu va fi validat, atunci toți, dar absolut toți cei care l-au votat, trebuie să iasă la proteste. „Acum, ori niciodată, croiește-ți a ta soartă” nu sunt doar niște versuri, ci un manifest social, care a însoțit momentele de cumpănă, revoltă și schimbare progresistă. „Acum ori niciodată” nu este doar o figură de stil, ci un îndemn pe care ar trebui să-l citim în ochii fiecărui om, voința electorală a căruia este astăzi sfidată într-un mod total inacceptabil. Eu zic că luni ar trebui să ne impunem cu toată forța, revolta și fermitatea de care suntem capabili. Ajunge, oameni buni, lăsați la o parte scepticismul și jocurile de-a „turnul de fildeș”. Acum ori niciodată!

Andrei Năstase, mafia, țuțuiștii și ce-i de făcut

Fața hidoasă a mafiei imobiliare, ascunsă sub voalul unor aluzii la legalitate, este din ce în ce mai clară. Am trăit peste 25 de ani într-un Chișinău mâncat de cancer, ros de carii avariției, vândut și amanetat la criminali. Acum după ce lucrurile devin din ce în ce mai evidente, mă întreb cum de mai avem aer neimpozitat și soare nefacturat.

Cazul „Gaudeamus” este o mostră de criminalizare a domeniului imobiliar din Chișinău, o mică părticică din ceea ce se întâmplă de ani de zile în capitală. Acei „proprietari” spilcuiți ai edificiului în proces de demolare (clădirea cinematografului a fost privatizată cu... 20 000 de euro!), apăruți astăzi pentru a-l opri pe Andrei Năstase, sunt de departe reprezentanții țuțuismului, un gen de câini de pază ai mafiei, îmbrăcați în brand-uri, tunși în saloane de lux, parfumați cu Clive Christian. Țuțuiștii aceștia, care trăiesc într-o lume total paralelă bunului simț, într-o lume guvernată de criminalul Plahotniuc, cu legile ei perverse, cu valorile ei abjecte, nici nu-și imaginează că există posibilitatea că toată dichiseala lor s-ar putea să nu le mai fie trebuincioasă la un moment dat, atunci când vor ajunge la pârnaie.

De fapt, fiecare dintre noi, trăitorii capitalei, putem deconspira, sesiza cel puțin una-două ilegalități imobiliare care ni se întâmplă chiar în imediata apropiere a locuinței. Aceste ilegalități sunt atât de evidente, încât nu ai cum să nu le observi. Și nu mă refer aici la oamenii care suportă fizic consecințele dezastruoase ale construcțiilor abuzive și nu au cui se plânge. Vorbesc de noi, cei cărora încă nu ne-au crăpat pereții, nu ni s-au surpat fundamentele caselor și  nu ne-a dispărut lumina zilei din cauza blocurilor supra-etajate construite peste tot în oraș (urmare a comportamentului și mentalității corupționale nu doar a funcționarilor de la primărie, ci și a celor care profită din plin de acestea).

În ce mă privește, nici nu trebuie să ies din casă ca să observ, că terenul de lângă mine este abandonat unei mizerii indescriptibile – e ca o gunoiște în plin centru al orașului (str.București). Ceea ce am auzit despre proprietarul acestuia nu este deloc atipic – cică, terenul e al unui funcționar de la primărie, care, de altfel, și-a tras asemenea loturi de pământ (nu prea mari, dar localizate în zone extrem de profitabile) prin tot orașul. Și pentru că acestea, vorba moldoveanului mercantil, nu cer de mâncare, iar legea nu e pentru toți, funcționărașul respectiv a profitat din plin de haosul și atmosfera generală de la primăria municipală. O atmosferă de căpătuire personală „cu japca” prin orice metode și în timp restrâns, căci nu se știe niciodată cât stai pe acolo, că mai sunt și alți flămânjori pe lume cu rudele, prietenii și cumătrii proprii.

O altă suspiciune mi-a trezit construcția din curtea Spitalului de Urgență de pe str.București. Chiar în fața blocurilor 1 și 2 ale spitalului, înghesuit, rupând explicit o parte a unui altă dată întreg, este în plină edificare un bloc etajat în care, cică, vor fi birouri și nu mai știu ce. Se vede de departe că lotul acela de pământ nu avea cum în mod legal să fie atribuit altcuiva decât spitalului, căci mușcă clar din parcul, peluza sau orice spațiu verde aerisit ar putea fi acolo. Repet, uitați-vă în jur și le veți vedea cu toții - monumentele abjecte ale crimei instituționalizate, pietre funerare ale bunăstării noastre, ale democrației și drepturilor umane.

În curând vom avea oficial un primar general nou. Mafia știe că acesta nu va tolera crimele administrației precedente și de aceea îi tergiversează validarea. Oricum, chiar și așa, în aceste momente Andrei Năstase deja a demarat o luptă cruntă cu mafia imobiliară din Chișinău. Astăzi a reușit să obțină stoparea demolării cinematografului Gaudeamus. Cu mult curaj, insistență și determinare. Din câte îmi amintesc, asemenea lideri Moldova nu a mai pomenit de la independență încoace. Nu-l idolatrizez, nu am făcut așa ceva niciodată cu nimeni. Dar, judecând la rece, Andrei Năstase este liderul cu valoare maximă pentru situația de criză profundă în care ne sufocăm, este personalizarea unei șanse reale de a schimba destinul nostru, al cetățenilor acestei țări. Dacă renunțăm la orgolii, scepticism, cinism, lene, defensivă, expectativă și frică. Dacă îl susținem cu toată forța posibilă consecvent, zilnic, cu implicare practică și luciditate. Da, și cu răbdare, căci lupta abia a început.

Greșeala fundamentală a lui Plahotniuc

Duelul dintre Andrei Năstase și Ivan Ceban s-a încheiat, iar duminică justiția populară le va da verdictul. Știu sigur care va fi acesta, pentru că am toată încrederea în discernământul concetățenilor mei, chiar dacă Plahotniuc a încercat toate metodele suburbane de a-i manipula.

Cea mai mare greșeală a lui Plahotniuc este subestimarea oamenilor integri. El crede că a cunoscut foarte bine natura umană, că ea este lașă, hapsână, agresivă, vicleană, egoistă, manipulabilă, eminamente ușor „prostibilă”. Așa e, nu zic nu, dar există o specificare – asta e natura omului, dar nu prin excelență, nu totalmente, nu integral, nu a tuturor. Și, în general, oamenii normali iau de gât aceste caracteristici în anumite momente din viață și dau cu ele de pământ. Pentru că natura umană de aceea e UMANĂ, ca să se perfecționeze și să scape de atavisme, de instincte primare de junglă, de demonii săi interiori, de vibrațiile joase ale monstrului care se vârcolește acolo, undeva, la fundul prăpastiei din noi, de mizeria arhetipală, care mai zace prin colțurile nemăturate ale geneticii noastre.

Plahotniuc a crezut sincer, probabil, că banii pot rezolva totul, că mintea lui diabolică este superlativul întruchipat al geniului uman, că manipularea este mama liderismului, că legile mafiote sunt mai presus de orice constituție, că rânjitul în două rânduri este zâmbetul suprem al autosuficienței, iar „dumnezeu” este un compliment ordinar adresat persoanei sale de indivizi lipsiți total de imaginație. 

Da, și că cele două-trei cărți de-ale lui Machiavelli pe care le-a citit, așteptând sub ușă cât fetele lui erau futute de clienți burduhoși, cu lanțuri de aur la gât și degete înțepenite în „evantai”, sunt baza teoretică perfectă pentru pretenția lui exacerbată, psihopată, de a conduce lumea.

Mai departe. Considerându-ne apriori proști și înghițitori de gogoașe nemasticabile, dar perfect înghițibile, Plahotniuc și-a asmuțit potaia flămândă asupra lui Andrei Năstase și le-a spus atât: terminați-l! Firește că le-a aruncat și câte o halcă de bovină tăiată în ajun, proaspătă, aburindă, provocatoare de salivație abundentă și imaginație delirantă. Din lipsă exasperantă de material compromițător, potaia a utilizat acea imaginație și... s-a făcut de cacao. 

De ce? Vezi mai sus: subestimarea oamenilor integri. Oamenii integri au râs când au citit „bombele” mediatice ale potăii. Bine, au fost buimăciți inițial de, să zicem, spoturile electorale despre intenția de a introduce taxe pentru statul pe băncile din parcurile publice (spoturi făcute profesionist, pe bani mari!), dar au înțeles repede „fishka”.

Total revoltător! Incredibil, dom”le, oamenii ăștia integri nu se lasă manipulați chiar cu una cu două, hai să facem altceva – să interceptăm convorbiri telefonice cu mama lui Năstase și să le publicăm, să spunem că el va concesiona capitala arabilor pe 50 de ani, că șopronul pentru lemne este casă de lux, iar găinile maică-si trăiesc într-un castel, monument istoric de pe timpul lui Nastradin Hogea.

Evident în toată perioada campaniei electorale internetul a fost o sursă importantă de informație. Acolo în primul rând au fost răsturnate toate „producțiile” minților luminate ale lui Plahotniuc. Dar… fâs, n-a mers nimic. NU A MERS!  Deși Ion Ceban a avut în spate toți trollii și profesioniștii plătiți la greu din miliardul furat, el a reușit să atragă doar 297 fani noi pe FB! În timp ce numărul de fani ai lui Andrei Năstase a crescut cu 4047 - de 13 ori mai mult decât ai contracandidatului său! Aici a greșit rău de tot Plahotniuc în strategiile sale electorale – el ne-a considerat proști și a făcut o campanie pentru proști.

Mitul despre atotputernicia infailibilă a lui Plahotniuc a fost spulberat iremediabil de campania actuală. El cu toți „deștepții” lui salarizați au dat din chix în chix. Prăbușirea Silviei Radu a fost o lovitură grea pentru ei toți. O lovitură strașșșșșnică, cu barosul. „Parnasul” oligarhului s-a clătinat, nervii au cedat, brifingurile s-au împuținat…

Urmează încă o lovitură. Și mai strașșșșșnică. Pe 3 iunie. Chestia aia cu „eu pe trei votez Andrei!”, știți voi. Nu mă îndoiesc că știți.