Ceea ce se întâmplă
acum în Republica Moldova este un plagiat al romanelor lui Kafka. Un absurd,
care exasperează prin labirinturi, paradoxuri, ilogisme, obscuritate și
fraudare a tot ce înseamnă lege, logică și normalitate. Faptul că mandatul lui
Andrei Năstase nu este validat la această oră denunță clar frica lui Plahotniuc
de a-l lăsa pe noul primar ales să pătrundă după cortina, în spatele căreia se
produc cele mai odioase crime împotriva populației. Probabil, este pentru prima
dată când Plahotniuc chiar este impacientat serios, chiar dacă, se spune, este lipsit
de emoții - stare generată de o anomalie psihică.
Voi face aici o digresiune scurtă, pentru a-mi motiva afirmația legată
de anomalia psihică. Cum vă imaginați omul capabil să facă atâta rău fără a
avea cele mai mici remușcări, să comită genocid împotriva propriilor
concetățeni prin sărăcie lucie și să nu se mai sature de bogății, să-și construiacă
lumi mirifice pe osemintele copiilor care se sinucid din durerea imensă de a fi
despărțit de mama și tatăl plecați în căutarea unui bănuț, să ignore orice
prescripție morală sau legală, convins că este nesancționabil, că este
intangibil în genialitatea sa diabolică? De fapt, nici nu trebuie să vă puneți
în funcție imaginația, căci pentru asemenea persoane există descrieri explicite
în tratate de medicină mentală. De exemplu, conform unei descrieri sistematice a
psihiatrului American Hervey M. Cleckley, există oameni la prima vedere
fermecători, care fac de obicei o primă impresie bună și arată o normalitate
remarcabilă, dar, în același timp, sunt egocentrici, necinstiți și nedemni de încredere,
iar uneori au comportamente iresponsabile aparent fără alt motiv decât pentru
distracție. Acești oameni (psihopații, căci despre ei este vorba), în mare
măsură sunt lipsiți de sentimentul de vină, nu cunosc empatia și iubirea, iar
relațiile de acest gen (prietenie, dragoste) sunt ocazionale și extrem de superficiale.
Închei digresiunea, concluziile vă aparțin.

Cât vor întârzia criminalii instaurarea în funcție a
noului primar general al municipiului? E o întrebare, răspunsul căreia este și
el la suprafață: exact atât cât le vom permite! Nu cred că responsabilitatea
civică a fost doar o scurtă palpitație a conștiinței noastre pe 3 iunie 2018.
Sau, cel puțin, nu avem dreptul să o reducem doar la atât. Nu mai ține scuza cu
cvadratura cercului. Am văzut cu toții că se poate, dacă ne mobilizăm. Se poate!
E în joc tot ce poate fi mai prețios pentru om: starea de bine ACASĂ, viitorul copiilor, funcționarea NORMALĂ a instituțiilor statului, servicii publice accesibile, libertatea individuală, perspectiva profesională, sentimentul extrem de important al realizării personale etc. Dar și șansa de a schimba
lucrurile este foarte mare. E nevoie doar să ne dorim asta cu adevărat. Nimeni
nu o va face în locul nostru.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu