Așa, deci,
am ajuns cu toții într-un punct, mort, viu, nu știu, dar din el există două
ieșiri. Mai bine zis, una, căci cealaltă e mai mult o intrare într-un loc
lugubru, îngust și pestilențial. Orice soluție defensistă, dacă vă gândiți la
așa ceva, duce spre intrarea în locul despre care am vorbit mai sus. Că ne
conformăm, că vorbim pe la bucătărie, că plecăm cu toată familia din țară, că ne
angajăm în sistem și ne legăm la gură – nu contează, toate aceste acțiuni
contribuie la fortificarea regimului dictatorial. Sau, cel puțin, nu-l
împiedică să se instaureze. Ceea ce va constitui, însă, o barieră serioasă pentru intronizarea dictaturii, adică singura soluție de ieșire din acest punct de răscruce, este
lupta. Doar LUPTA.
De obicei
viața ne aruncă în tot felul de situații și mereu suntem puși în fața unor
alegeri. De regulă alegem cea mai bună soluție pentru noi. La modul personal. Și
e corect așa. Bun. Situația actuală ar părea mai specială, mai puțin invazivă
pentru viața personală și, deci, credem că nu ne afectează direct.
Dar, dacă stăm să judecăm puțin, e tocmai situația care ne vizează mai direct
ca niciodată! Doar că urmările ei ne vor distruge în timp, ca un șarpe boa care își
îngurgitează victima încetișor, alene, fără grabă, îndreptând-o metodic spre burduhanul flămând. Acolo victima va muri, sufocată, topită de sucurile
gastrice ale monstrului și nici măcar nu va mai putea striga după ajutor. Va fi prea târziu.
Probabil că asupra unora dintre noi invalidarea
alegerilor locale nu a avut un impact direct, devastator. Altfel spus e ca și cum acest abuz
ne-a băgat piciorul drept în gura șarpelui, dar în rest fiind ok, nu simțim
disconfortul. Așa, parcă ne gâdilă ceva la călcâi, dar cu mâinile libere putem
duce la gură. De fapt,
ceea ce s-a întâmplat vizează direct viața fiecăruia dintre noi, cetățenii
Republicii Moldova. Regimul a întrecut orice măsură și, dacă îl lăsăm și acum să
priceapă că mămăliga fierbe, dar nu explodează, el va desconsidera într-o veselie orice voință
omenească disonantă.
Realitatea imediată e următoarea: nimeni nu poate persevera în
carieră pentru că peste tot sunt promovați doar ciracii lui Plahotniuc, nimeni
nu poate să-și dezvolte o afacere pentru că Plahotniuc i-o ia din moment ce
aceasta devine profitabilă, nimeni nu poate spune ceea ce crede, pentru că
Plahotniuc îl bagă la pușcărie sau, pur și simplu, îl împușcă, nimeni nu poate câștiga
nimic în instanță pentru că instanța e Plahotniuc, ești bătut, violat, scuipat,
târât prin căcat, desfigurat etc. la tine acasă sau în stradă pentru că
bandiții lui Țuțu sunt puterea, ești lăsat să zaci pe tărgile ambulanțelor
pentru că nu există medicii buni - ei nu au loc într-un sistem viciat, iar tu nu
ești de-al lui Plaha, părinții mor în sărăcie pentru că nu mai sunt bani pentru
pensii, mergi la cumpărături și nu îndrăznești să cumperi nimic din cauza
prețurilor exorbitante, hotarele sunt închise, vodca e ieftină...
Evident,
vorbesc aici despre oameni. Despre lipsa lor de perspectivă într-un regim
totalitar. Nu mă refer la lingăi, nevertebrate de tot soiul. Nu mă
refer la țuțuiști. De fapt, știți cine e Plahotniuc? Un sistem. Dar știți de ce
are putere diabolică? Pentru că este constituit dintr-o mulțime de entități - toți, dar absolut
toți acei care fac parte din sistem și îi oferă generos puterea proprie. Astăzi, după umilința impardonabilă,
odioasă, la care au fost supuși cetățenii moldoveni, nu există scuză capabilă
să disculpe slujirea criminalului. Pentru că slujindu-l, EȘTI criminalul, ești sistemul în sine.
Hai să
vedem. Ce ar fi el fără fiecare polițist care îl „apără”? Ce ar fi el fără fiecare
membru de partid de prin satele și orașele noastre? Ce ar fi el fără fiecare
funcționar care l-a ajutat să jefuiască băncile? Ce ar fi el fără fiecare
dintre constructorii care-i fac de zor palate? Ce ar fi el fără fiecare dintre
judecătorii și procurorii care îi protejează nu doar interesele proprii, dar și
ale tuturor rapenelor sale? Ce ar fi el fără fiecare jurnalist, cameraman,
producător de la holdingul său, care îi spală de zor imaginea de duhoarea
iadului sau, pur și simplu, fac audiența aducătoare de reclame bănoase holdingului? Ce ar fi el fără fiecare dintre cei care îi duc hârtiile la guvern și parlament? Ce ar fi el fără fiecare dintre leancele cumpărate? Fără apa și sarea acestui pământ pe care fiecare dintre
cetățenii inconștienți i-o dă zilnic? NIMENI! NI-MENI!
Repet: după
invalidarea alegerilor locale din Chișinău de către hunta infamă, penală,
jegoasă din PD-PSRM, nu mai există nicio cale neutră de supraviețuire. Trebuie
să te hotărăști: ești cetățean demn sau ești criminal. Pentru că fiecare părticică
oricât de infimă din ceea ce-l crează pe Plahotniuc, tot Plahotniuc este. Cine
spune că lucrează la Plahotniuc, dar nu face politică – minte. Cine spune că
lucrează la Plahotniuc, dar e onest – minte. Conștient. Așa stau lucrurile
acum, dragii mei!
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu