Războiul din Ucraina toacă oamenii fără niciun discernământ. Războiul e rece, chiar dacă arde și preface în cenușă case, orașe, copii, femei, bătrâni, bărbați vrednici, animale nevinovate, lanuri de grâu, copaci din păduri și parcuri... Războiul nu are suflet, exact așa cum nu-l au cei care l-au declanșat și l-au transformat în genocid.
Volodymyr Vakulenko a fost un scriitor pentru copii. A publicat treisprezece cărți, în special, colecții de poezii pentru copii: „Familia lui Soneckov”, „Cartea lui Tatus”. Printre cărțile sale sunt și „Monoliteracy” (2008), „You Are… Not” (2011), „The Sun’s Family” (2011), „We, the Province!” (2013) (dau titlurile în engleză, dar el a scris și a vorbit în ucraineana pe care a iubit-o nespus).
Volodymyr Vakulenko era cunoscut mai ales prin faptul că inventase propriul său stil de a scrie, care conține elemente de postmodernism, modernism, neoclasicism și absurdism logic, Volodymyr îl definea drept „contrliteratură”. El a fost un activist și voluntar pătruns de spiritul național, a participat la Revoluția Demnității (a fost rănit în Parcul Mariinsky pe 18 februarie 2014 în timpul unei ciocniri cu „titușki”). A fost o personalitate literară, remarcată și printr-o serie de premii importante precum premiul Tridentul de Argint, premiul Festivalului Internațional de Poezie Terra poetica și multe altele. A câștigat Concursul Internațional „Încoronarea Cuvântului” și alte concursuri de anvergură.
Volodymyr Vakulenko s-a născut, a crescut și a trăit în satul Kapitolovka din districtul Izyum, regiunea Harkov. A fost căsătorit de două ori. Are doi fii din prima și a doua căsătorie, respectiv, Vladislav (1995) și Vitaly (2008). Fiul cel mai mic al scriitorului s-a născut cu un handicap, se pare că suferea de autism, iar Vladimir îl creștea și educa singur. Era un patriot desăvârșit și chiar intra în conflict cu prorușii din localitate (se crede că tocmai ei l-au și denunțat ocupanților). Asta e tot ce pot să spun privind viața sa personală.
De mai bine de jumătate de an, părinții scriitorului care avea 50 de ani, și-au căutat fiul peste tot, cum au putut, din casă în casă. Până la urmă s-a aflat că rușii l-au răpit, băgându-l în vehicul cu inscripția „Z”, dar soarta lui rămânea necunoscută. Știrea că scriitorul a fost răpit lângă Izium împreună cu fiul său Vitaly, a apărut în aprilie. Mai târziu s-a știut că fiul lui Volodymyr a fost eliberat, dar nici rudele și nici prietenii săi nu au putut ajunge la părinții scriitorului în satul ocupat Kapytolivka; prin urmare, nu s-a știut nimic despre locul unde se afla acesta.
De curând, Volodymyr Vakulenko a fost găsit printre cei uciși de ruși în timpul ocupației regiunii Harkov. Trupul lui Vakulenko a fost îngropat cu numărul 319 în perioada ocupației, odată cu alți ucraineani uciși de criminalii lui putin în regiunea Izyum. În locul unde a fost descoperită această înhumare în masă, se aflau peste 440 de cadavre. Înhumarea a fost efectuată de serviciul ritual local, care ținea un jurnal cu date despre morți. Jurnaliștii „Suspilny” au găsit datele scriitorului sub numărul 319, indicat în jurnal. De asemenea, ei au găsit și o fotografie cu „cadavrul numărul 319” făcută înainte de înmormântare. Pe ea se văd actele lui Vakulenko și se poate observa un tatuaj de pe brațul lui. Informația despre moartea scriitorului a fost confirmată și de un examen ADN.
Scriitoarea Victoria Amelina, care se ocupă și de examinarea crimelor de război comise de ruși, spune că a descoperit jurnalul lui Volodymyr în care acesta a notat trăirile sale în timpul ocupației și pe care l-a ascuns în grădina părinților săi, fiind sigur că ocupanții vor veni după el. Ea afirmă că acest jurnal s-ar putea să fie publicat în curând. Acum la Muzeul de literatură din Harkiv se lucrează la digitalizarea textelor sale.
Bombardamentele satului Kapytolivka de lângă Izium au început pe 7 aprilie. Curând în sat au intrat coloane de blindate rusești, însoțite de focuri de armă și artilerie. Majoritatea locuitorilor s-au refugiat în beciuri. Dar un bărbat dintr-o casă de la intrarea în sat striga în continuare la convoaiele ocupanților: „Rașiștii sunt aici! Rașiștii sunt aici!’
Omul acela era Volodymyr Vakulenko.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu