Marian Lupu continuă să aştepte în anticamera lui Mihai Ghimpu

Alegerile Preşedintelui Republicii Moldova urmau să aibă loc pe 23 octombrie. Evenimentul a fost amânat, iar argumentele inconsistente provoacă dubii serioase asupra determinării clasei politice de a duce lucrurile la bun sfârşit. De ce este tărăgănată alegerea Preşedintelui Republcii Moldova? Să punctăm ipotezele. 

Nici una dintre cele două fracţiuni din Parlament nu-l doreşte pe Marian Lupu în această funcţie. Motivele sunt de ordin personal şi strategic. Comuniştii îl resping ca pe un trădător care şi-a făcut imagine „pe spatele” lor. Cel puţin Voronin ( ranchiunos ca orice dictator care a pierdut demult contactul cu realitatea) asta insinuează de câte ori are ocazia. Tentativa deputatului comunist Vladimir Ţurcan (adică a Moscovei) de a-l convinge să fie mai puţin irascibil deocamdată nu are efect şi chiar riscă să scindeze fracţiunea. Asta pe fundalul zvonurilor tot mai insistente că în teritoriu şefii de toate nivelurile părăsesc nava roşie ca şobolanii - corabia piraţilor din Caraibe. E clar că dacă Lupu devine Preşedinte, va fi succesorul lui Voronin nu numai în calitate de Preşedinte al ţării, dar şi de Preşedinte al fostului PCRM. Tocmai de asta le e frică şi colegilor din Alianţă. Dacă Lupu preia pe cale „paşnică” PCRM, cine le mai garantează că va rămâne în timp partenerul liberalilor? Este binecunoscută şi concurenţa (ca să nu zic antipatia) dintre Vlad Filat şi Marian Lupu (secundat de Dumitru Diacov, Partidul Democrat al căruia a fost trădat de Filat). Ghimpu s-a pomenit în funcţia de şef al Legislativului (şi implicit de Preşedinte interimar al statului) tocmai pentru că cei doi nu au dorit să cedeze unul altuia această funcţie importantă într-o republică parlamentară.

Nu există nici o certitudine că vor fi identificate cele 61 de voturi necesare pentru ca Preşedintele să fie ales de Parlamentul Republicii Moldova. Să zicem că, deşi există motive de ordin personal şi de partid de a nu-l agrea tocmai pe Marian Lupu la funcţia de Preşedinte de stat, AIE (Alianţa pentru Integrare Europeană) este decisă să-l voteze. Însă cele 8 voturi necesare pentru ca acest vot să fie valabil, tot de la comunişti trebuie „pescuite”. Chiar dacă există deputaţi comunişti care ar vota pentru Lupu, nu există şi certitudinea că aceştea o vor face. Promisiunile pot fi ignorate chiar în ultima clipă. Din simplul motiv că Voronin şi Tcaciuc...

citeşte continuarea pe http://www.romanialibera.com/

Glamour-oasă, Patria mea! (Poem futu-rist)

Până la perestroica, Patria mea era un strugure de poamă pe harta Uniunii.

După aceasta, timp de câţiva ani, a fost un tricolor zvâcnind în aburii speranţei.

Apoi tricolorul s-a astâmpărat, acoperit de ceaţa unui "neo" greu de identificat.

Mai târziu Patria mea "s-a stabilizat" ca un scaun domnesc înfipt în veşnicie.

Cum e patria mea acum, în procesul alegerilor care riscă să devină tradiţie naţională?

O!

Acum Patria mea e glamour.

Are costum de mii de euro de la Hugo Boss.

De fapt, mie nu-mi place shoppingul, îmi place arta.

Aşa că aştept timpurile (cred că n-a mai rămas aşa de mult până atunci) 

Când Patria mea va fi un trup gol.

Ca şi regele său.

Adică cel din povestea electorală.

Nudul, pe care fiecare va putea să-şi exercite talentul de body-painter.

Sunt curioasă să ştiu ce ar picta pe muşchii Patriei mele fiecare dintre voi, dragi cititori...

Am scăpat de Voronin, ca să dăm de Ghimpu!

Acum câteva ore am discutat cu nişte persoane care şi-au pus mari speranţe în AIE şi au susţinut o campanie electorală pentru "democraţi" fără a face parte din organizaţii de partid teritoriale şi fără a aspira la avantaje personale. Au muncit în campanie aşa, "pentru patrie". Acum sunt dezamăgiţi. În special de comportamentul celor din Partidul Liberal. Ei nu înţeleg cum de cei pe care i-au votat îşi permit acum să se comporte ca nişte neciopliţi şi calcă în picioare cele mai elementare reguli de comportament politic? 

Şedinţele Parlamentului amânate pe motiv că avem oaspeţi în ţară, replici aruncate în public ca la bâlciul hahalerelor (vorba intelectualului Becali, şi acesta parlamentar european, Doamne mă iartă!) etc., etc. Am scăpat de Voronin ca să ne convingem că e veşnic viu? Probabil comportamentul de oameni care au venit la putere dintr-o întâmplare neaşteptată (dacă nu se constituia Alianţa, PL-ul nu ar fi avut aceiaşi cotaţie), vine dintr-o precaritate, deficienţă de pregătire morală, politică, din lipsă de maturitate, pur şi simplu. 

Constantin Cheianu scrie că cei trei - Ghimpu, Filat şi Lupu ar constitui împreună prototipul lui Voronin. Eu aş spune că cea mai defectuoasă componentă a acestui Frankenstein este Ghimpu, secundat de colegii de partid. 

Zilele acestea Corina Fusu a anunţat de la tribuna Parlamentului că nu mai revizuieşte Codul Audiovizualului, ci înlătură "lacunele" din el. Care sunt acestea? Cele care vizează alegerea membrilor CCA şi CO, mai bine zis, proporţia de trei cincimi din numărul deputaţilor prin votul cărora numirea în funcţia de membru a acestor instituţii este legitimă. Şi respectiv proporţia de două treimi din numărul membrilor CO care pot numi sau destitui Preşedintele Teleradio Moldova. Tocmai prevederile care protejează audiovizualul de dictatura exhaustivă a unui partid majoritar oricare ar fi acesta!

Deşi nu accept deloc politica editorială a Companiei Teleradio Moldova cred că Todercan a avut dreptate într-o măsură mare atunci când a zis că Fusu este ghidată şi de un impuls revanşard "Angela Aramă a făcut Codul, păi ea tot trebuie să facă ceva!" Păi, să facă, dar nu cu preţul revenirii la o dictatură, chiar dacă de o altă sorginte - cea "liberală"! 

Acum, după ce prevederile respective au fost înlăturate, în cazul în care anticipatele nu vor putea fi evitate şi printr-un concurs de împrejurări comuniştii vor obţine o majoritate confortabilă, aceştea lesne vor acapara fără jenă tot ce înseamnă televiziune şi radio în Republica Moldova. Nu "lacunele" au fost înlăturate, ci impiedimentele în faţa dictaturii. 

Şi ceea ce e mai neplăcut este că Fusu încearcă să ne mintă. Zi, dragă, că altfel nu poţi să schimbi oamenii compromişi din cele două instituţii, că vrei să-i promovezi acolo pe cei mai buni specialişti în audiovizual! Evident, mă îndoiesc deja că se doreşte aşa ceva - cred că tot de rude de-a lui Mihai Ghimpu va fi vorba. Acum, cine a trădat greva noastră, Corina?

Retorica politică

Iată că s-au încheiat lucrările summit-ului CSI. În sfârşit pot să-mi parchez maşina în curte. Altfel, a trebuit s-o las cu un cartier mai sus, pe strada Şciusev. 

Cu ce ne-am ales în urma vizitei şefilor şi altor demnitari din statele post-sovietice? Mai cu nimic, aşa se pare din informaţiile extrem de zgârcite care s-au strecurat printre dinţii uşilor închise. Închise nu pentru că s-ar fi pus în discuţie subiecte foarte importante şi cruciale pentru viitorul Republicii Moldova. Dimpotrivă, închise pentru că s-a bătut apa într-o piuă ambiguă şi fără consistenţă. De fapt, nu era nimic altceva de aşteptat. 

Republica Moldova încă nu a depăşit criza politică, Preşedintele nostru este deocamdată pe post de interimat, iar cele patru partide din coaliţia majoritară trag în direcţiile indicate de un vestit fabulist. Deci e greu de conceput că vreun oaspete - şef de stat s-ar fi lansat într-o socializare serioasă pe dimensiunea raporturilor bilaterale. Asta în cazul în care un summit CSI poate fi calificat măcar drept un prilej de discuţii informale între factorii de decizie geopolitică din spaţiul de tristă faimă.

Nu e cazul să ieşim din CSI - o spun, politicienii care, brusc s-au maturizat. Chiar dacă atunci când erau în opoziţie, au blamat isteric deputaţii care nu au susţinut iniţiativa Vitaliei Pavlicenco privind ieşirea din această structură pro-forma. Stenogramele şedinţelor Parlamentului din ziua cu dezbaterile respective raportate la situaţia actuală ar fi probabil mai haioase decât scenetele caragialiene. Tot aşa cu istoria românilor versus istoria integrată. Şi cu articolul 13 din Constituţie. "Coaliţia roş-oranj" nu a susţinut cele trei iniţiative!!! Oameni buni, deputaţii lui Iurii Ivanovici sunt trădători de neam, de ţară şi de...ce-o mai fi acolo. Retorici politice...

Ar fi curios să scrie Constantin Cheianu o piesă (cu umorul specific doar lui!) în care să alterneze replicile de atunci şi de acum ale lui Valeriu Cosarciuc, de exemplu, vis-a-vis de ieşirea din CSI, ale lui Leonid Bujor vis-a-vis de revenirea imediată! la istoria românilor etc. etc.

Ceea ce vreau să spun este că atitudinea faţă de retorica politică trebuie să fie lucidă şi nu emotivă, dacă dorim să construim o societate sănătoasă şi să nu ajungem să ne scuipăm printre scânduri putrede de gard.

Ceea ce vreau să spun este că ar fi bine să ne construim personalitatea şi viziunea proprie dincolo de fluctuaţiile politice sau de alt gen.

CEI TREI de fapt sunt doi

La această oră se pare că criza politică din Republica Moldova se apropie de obştescul sfârşit. Cred că după vizita lui Narâşchin Marian Lupu va fi ales fără prea mari probleme în funcţia de Preşedinte al ţării. Spuneam după alegeri că SUA şi Rusia vor negocia şi vor respecta un plan de acţiuni comun în vederea stabilizării situaţiei politice din Republica Moldova. Evident, neoficial. După împărţirea fotoliilor de primă importanţă, Preşedinţia va avea grijă ca interesele Rusiei să nu fie lezate în timp ce Prim-ministrul Vlad Filat va face demersuri pentru a obţine bani de la structurile occidentale. Este curios transferul de putere care decamdată s-a făcut dinspre Preşedinţie spre Guvern, Parlamentul brusc devenind cea mai insipidă şi neimportantă structură centrală din stat. Acum cel puţin e clar de ce tocmai Mihai Ghimpu, un politician cu un trecut irelevant în domeniu şi fără prea mari abilităţi diplomatice, a fost ales preşedinte al Parlamentului. Acolo de acum înainte se va desfăşura showul pentru presă şi public, Mihai Ghimpu se va război cu comuniştii suficient de spectaculos, dar absolut steril pentru că fracţiunea parlamentară a AIE va vota ceea ce-i vor dicta premeirul şi preşedintele Repuplicii Moldova. Politica reală de facto mutându-se la Guvern şi geopolitica - la Preşedinţie.

Stat tampon

Mai mulţi comentatori ruşi consideră că Republica Moldova, chiar dacă îşi va schimba guvernarea, nu va depăşi statutul de stat tampon, cel puţin raportat la Uniunea Europeană care doreşte securizarea frontierelor sale şi, astfel, menţine o distanţă "de complezenţă" de Rusia. Să vedem ce înseamnă a fi "stat tampon" în versiunea lui Martin Wight, specialist consacrat în teoria relaţiilor internaţionale:

"Un stat tampon este o putere slabă între două sau mai multe state puternice, menţinut sau chiar creat cu scopul reducerii conflictului dintre ele. O zonă tampon este o regiune ocupată de una sau mai multe puteri slabe aflate între două sau mai multe puteri mai tari; este definită uneori ca fiind un "vid de putere".

Fiecare putere mai mare va avea, în general, un interes vital de a împiedica alte puteri să controleze zona tampon şi va urmări acest interes în două moduri. Va căuta fie să menţină zona tampon neutră sau independentă, ori să stabilească propriul ei control, care poate conduce la anexarea, pe termen lung, a zonei tampon şi convertirea ei într-o provincie de frontieră. De aceea statele tampon pot fi împărţite, în linii mari, în oscilante, neutre şi satelite.

Oscilante sunt statele a căror politică este încurajarea prudentă a rivalităţii dintre vecinii ei puternici.

Neutre sunt statele fără nici o politică externă activă; ele speră să rămână neobservate.

Satelite sunt statele a căror politică externă este controlată de altă putere. Dacă statul mai slab a cedat formal acest control printr-un tratat, astfel încât prin lege cât şi în fapt a cedat o parte din suveranitatea sa, este cunoscut ca fiind protectorat".

În ce categorie da stat tampon se înscie Republica Moldova?

La hramul satului

Gradul de politizare a cetăţenilor unei ţări este barometrul bunăstării lor materiale, dar mai ales spirituale. În acest context absenteismul, apatia politică de care pionii electorali se tem în pragul scrutinelor, este o consecinţă a două posibile scenarii în derulare. Ori cetăţenii se bucură de o viaţă decentă şi respectiv au multe alte domenii de interes dincolo de politică, ori o duc greu şi sunt dezamăgiţi de politicieni, căutând soluţia bunăstării proprii în altă parte. 

La noi rata participării la vot a fost suficient de mare ca să înţelegem că cetăţenii mai cred încă în posibilitatea redresării situaţiei prin schimbarea (sau dimpotrivă, menţinerea la putere) clasei politice. Totuşi, mă gândesc uneori, că politicul este prezent atât în discursul public, cât şi în discuţiile private în măsura în care putem constata că este o dominantă. Toată lumea discută doar politică. 

La ţară, vecina - o femeie de vreo 70 de ani - citeşte cu glas tare discursul lui Voronin publicat în ziarul Comunistul. În jurul ei, pe scăunele de lemn stau vreo trei prietene de aceeaşi vârstă, înghiţind-o din ochi. Peste gard aud păreri controversate despre prestaţia lui Mihai Ghimpu şi încercări gălăgioase de a face un portret-robot al viitorului preşedinte de ţară. Implicarea cetăţenilot în procesul politic e un act civic de care putem doar să ne bucurăm. Dar... 

Mă gândesc despre ce vom discuta la masă cu rudele, prietenii, dacă criza politică din Republica Moldova va fi depăşită? Cum adică, să nu avem pe cine înjura?!

Madona neagră a plâns cu lacrimi de sânge peste Polonia

Dacă tot am zis că există şi alte subiecte de abordat decât politica, încerc să fiu consecventă...

Cândva demult, în 1996, am auzit pentru prima dată despre Fecioara Neagră care a fost adusă de valurile oceanului pe litoralul de pe Tenerife, una din insulele Canare. Catedrala construită în cinstea ei e foarte frumoasă, iar legenda este nu numai o investiţie spirituală, ci şi una profitabilă pentru cei care au dezvoltat afaceri în turism. 

Acum citesc despre icoana făcătoare de minuni din Czestochowa. Fecioara Maria are un chip mai deosebit şi nuanţa tuciurie a pielii i-a atras supranumele Madona Neagră. Curioasă (sau firească!) e inspiraţia mea de a picta îngerul negru cu chip de femeie? Am pornit de la femeia Baluba şi am ajuns să pun pe pânză o fecioară-înger, lăsându-mi imaginaţia de capul ei...

Dar nu despre asta vroiam să scriu, constat doar că nimic nu e întâmplător şi de fapt, ne-am dezvăţat să citim semnele - acesta ar fi subiectul unei alte discuţii... Deci, apropo de icoana expusă la mănăstirea Jasna Gora a ordinului paulin – se spune că este una dintre cele 70 de icoane pictate de sf.Luca. Iar în anul 326 sf. Elena a vizitat Ierusalimul şi a primit-o în dar, ducând-o la Constantinopol. De fapt, istoriografii atestă alte cifre. Factologia susţinută de ei plasează icoana din Czestochowa în arta bizantină din sec. IX-XI. Oricum, pentru mine, diletantă în istoria artelor, nu parametrii temporali sunt importanţi, ci rolul atribuit icoanei în destinul politic şi istoric al Poloniei. Icoana a apărat-o de multe invazii, vărsând lacrimi de sânge şi chiar năpustind moarte grea asupra duşmanilor. 

În 1655 Polonia a fost invadată de suedezi. Abia la Jasna Gora aceştea au fost stăviliţi prin puterea icoanei făcătoare de minuni. La 1 aprilie 1656 icoana a fost încoronată şi proclamată Ocrotitoarea Poloniei. Desigur, întotdeauna învingătorii scriu istoria şi într-o notă asupra vestigiilor turistice din Polonia am găsit următoarea expunere: 

”În Czestochowa religia interacţionează cu politica. În 1655 suedezii au încercat să ia mănăstirea cu asalt, însă nu au reuşit. Din acel moment Jasna Gora a devenit un simbol al opoziţiei populare. Când în 1981 a fost instituită starea excepţională în Polonia, mănăstirea a devenit adăpostul tuturor acelor care s-au opus regimului de atunci. Comunismul a căzut şi datorită motivării puternice oferite de icoana făcătoare de minuni. Şi acum mănăstirea e vizitată în mare parte de tineri. Foarte mulţi pelerini vin aici şi se roagă pentru pace şi bunăstare în ţara lor.” 

Se prea poate că e un comentariu patetic, exagerat, dar plauzibil. M-am rugat pentru un destin mai bun al Moldovei lui Ştefan cel Mare la Putna, lui Mihai Viteazul la mănăstirea Dealu din Târgovişte, lui Sf. Nicolae în Mira, Turcia, lui Sf. Marcu în Veneţia... Nu ştiu dacă m-au auzit Sfinţii Bărbaţi... Dar cred că Madona Neagră mă aude – toate femeile de pe pământ purtăm o parte din ea în noi...Altceva este că întotdeauna avem exact ceea ce merităm. Adică tot ceea ce avem e de fapt măsura credinţei noastre...

România: Mănăstirile vizitate împreună cu părinții mei

           Dincolo de politică există viaţă. Asta încerc să re-învăţ. Şi în această viaţă există şi vacanţe. Mănăstirea de la Curtea de Argeş, Cozia şi Dealu din Târgovişte sunt câteva escale minunate într-o scurtă vacanţă mult (de tot!) visată de părinţii mei. Le-am oferit-o cu drag, chiar dacă a trebuit să conduc câte cinci-şase sute de kilometri pe zi pentru a parcurge itinerarul propus. A fost minunat!