Alegi un drum după multe peripluri, lacrimi, îndoieli, nopţi răvăşite şi cucuie crescute spre interior. Mergi încet, ocolind gropile umplute ochi cu mâzga disperării, sărind peste bârfele şoşotite ca să nu te sfâşie spinii invidiei şi răutăţii încolţite. Cazi tocmai când nu te aştepţi şi pierzi în întuneric singurul prieten care ţi-a mai rămas - intuiţia. Respiri, respiri, respiri...Mâine mai e o zi. Ziua în care râzi de "suferinţa" inutilă şi stânjenitoare. Mergi pe drumul tău chiar dacă alţii se oftică pentru binele tău şi-ţi picură "prieteneşte" sfaturi de genul "e mai bine cu rău decât fără el". Ce expresie tâmpită! Inventată de cei care sunt altfel decât tine. Nici mai buni, nici mai răi. Pur şi simplu - altfel.
Angela, eu atat de mult vreau sa cred ca tie ti-e bine asa cum e. Iti doresc sa nu te paraseasca intuitia niciodata. Si sa fii fericita, pentru ca asta e finalitatea pe care o asteptam de la fiecare pas al nostru, de la fiecare cadere sau suis.
RăspundețiȘtergereDar nu trebuie sa crezi asta! Mi-e bine, dar asta nu inseamna ca nu vreau si mai mult! Sunt convinsa ca viata are a-mi oferi inca foarte multe descoperiri, relatii si lectii minunate. Toate vor fi pe masura urcusului. Pe masura status quo-ului nu exista nici o oferta:))
RăspundețiȘtergere