CEI TREI de fapt sunt doi

La această oră se pare că criza politică din Republica Moldova se apropie de obştescul sfârşit. Cred că după vizita lui Narâşchin Marian Lupu va fi ales fără prea mari probleme în funcţia de Preşedinte al ţării. Spuneam după alegeri că SUA şi Rusia vor negocia şi vor respecta un plan de acţiuni comun în vederea stabilizării situaţiei politice din Republica Moldova. Evident, neoficial. După împărţirea fotoliilor de primă importanţă, Preşedinţia va avea grijă ca interesele Rusiei să nu fie lezate în timp ce Prim-ministrul Vlad Filat va face demersuri pentru a obţine bani de la structurile occidentale. Este curios transferul de putere care decamdată s-a făcut dinspre Preşedinţie spre Guvern, Parlamentul brusc devenind cea mai insipidă şi neimportantă structură centrală din stat. Acum cel puţin e clar de ce tocmai Mihai Ghimpu, un politician cu un trecut irelevant în domeniu şi fără prea mari abilităţi diplomatice, a fost ales preşedinte al Parlamentului. Acolo de acum înainte se va desfăşura showul pentru presă şi public, Mihai Ghimpu se va război cu comuniştii suficient de spectaculos, dar absolut steril pentru că fracţiunea parlamentară a AIE va vota ceea ce-i vor dicta premeirul şi preşedintele Repuplicii Moldova. Politica reală de facto mutându-se la Guvern şi geopolitica - la Preşedinţie.

Stat tampon

Mai mulţi comentatori ruşi consideră că Republica Moldova, chiar dacă îşi va schimba guvernarea, nu va depăşi statutul de stat tampon, cel puţin raportat la Uniunea Europeană care doreşte securizarea frontierelor sale şi, astfel, menţine o distanţă "de complezenţă" de Rusia. Să vedem ce înseamnă a fi "stat tampon" în versiunea lui Martin Wight, specialist consacrat în teoria relaţiilor internaţionale:

"Un stat tampon este o putere slabă între două sau mai multe state puternice, menţinut sau chiar creat cu scopul reducerii conflictului dintre ele. O zonă tampon este o regiune ocupată de una sau mai multe puteri slabe aflate între două sau mai multe puteri mai tari; este definită uneori ca fiind un "vid de putere".

Fiecare putere mai mare va avea, în general, un interes vital de a împiedica alte puteri să controleze zona tampon şi va urmări acest interes în două moduri. Va căuta fie să menţină zona tampon neutră sau independentă, ori să stabilească propriul ei control, care poate conduce la anexarea, pe termen lung, a zonei tampon şi convertirea ei într-o provincie de frontieră. De aceea statele tampon pot fi împărţite, în linii mari, în oscilante, neutre şi satelite.

Oscilante sunt statele a căror politică este încurajarea prudentă a rivalităţii dintre vecinii ei puternici.

Neutre sunt statele fără nici o politică externă activă; ele speră să rămână neobservate.

Satelite sunt statele a căror politică externă este controlată de altă putere. Dacă statul mai slab a cedat formal acest control printr-un tratat, astfel încât prin lege cât şi în fapt a cedat o parte din suveranitatea sa, este cunoscut ca fiind protectorat".

În ce categorie da stat tampon se înscie Republica Moldova?

La hramul satului

Gradul de politizare a cetăţenilor unei ţări este barometrul bunăstării lor materiale, dar mai ales spirituale. În acest context absenteismul, apatia politică de care pionii electorali se tem în pragul scrutinelor, este o consecinţă a două posibile scenarii în derulare. Ori cetăţenii se bucură de o viaţă decentă şi respectiv au multe alte domenii de interes dincolo de politică, ori o duc greu şi sunt dezamăgiţi de politicieni, căutând soluţia bunăstării proprii în altă parte. 

La noi rata participării la vot a fost suficient de mare ca să înţelegem că cetăţenii mai cred încă în posibilitatea redresării situaţiei prin schimbarea (sau dimpotrivă, menţinerea la putere) clasei politice. Totuşi, mă gândesc uneori, că politicul este prezent atât în discursul public, cât şi în discuţiile private în măsura în care putem constata că este o dominantă. Toată lumea discută doar politică. 

La ţară, vecina - o femeie de vreo 70 de ani - citeşte cu glas tare discursul lui Voronin publicat în ziarul Comunistul. În jurul ei, pe scăunele de lemn stau vreo trei prietene de aceeaşi vârstă, înghiţind-o din ochi. Peste gard aud păreri controversate despre prestaţia lui Mihai Ghimpu şi încercări gălăgioase de a face un portret-robot al viitorului preşedinte de ţară. Implicarea cetăţenilot în procesul politic e un act civic de care putem doar să ne bucurăm. Dar... 

Mă gândesc despre ce vom discuta la masă cu rudele, prietenii, dacă criza politică din Republica Moldova va fi depăşită? Cum adică, să nu avem pe cine înjura?!

Madona neagră a plâns cu lacrimi de sânge peste Polonia

Dacă tot am zis că există şi alte subiecte de abordat decât politica, încerc să fiu consecventă...

Cândva demult, în 1996, am auzit pentru prima dată despre Fecioara Neagră care a fost adusă de valurile oceanului pe litoralul de pe Tenerife, una din insulele Canare. Catedrala construită în cinstea ei e foarte frumoasă, iar legenda este nu numai o investiţie spirituală, ci şi una profitabilă pentru cei care au dezvoltat afaceri în turism. 

Acum citesc despre icoana făcătoare de minuni din Czestochowa. Fecioara Maria are un chip mai deosebit şi nuanţa tuciurie a pielii i-a atras supranumele Madona Neagră. Curioasă (sau firească!) e inspiraţia mea de a picta îngerul negru cu chip de femeie? Am pornit de la femeia Baluba şi am ajuns să pun pe pânză o fecioară-înger, lăsându-mi imaginaţia de capul ei...

Dar nu despre asta vroiam să scriu, constat doar că nimic nu e întâmplător şi de fapt, ne-am dezvăţat să citim semnele - acesta ar fi subiectul unei alte discuţii... Deci, apropo de icoana expusă la mănăstirea Jasna Gora a ordinului paulin – se spune că este una dintre cele 70 de icoane pictate de sf.Luca. Iar în anul 326 sf. Elena a vizitat Ierusalimul şi a primit-o în dar, ducând-o la Constantinopol. De fapt, istoriografii atestă alte cifre. Factologia susţinută de ei plasează icoana din Czestochowa în arta bizantină din sec. IX-XI. Oricum, pentru mine, diletantă în istoria artelor, nu parametrii temporali sunt importanţi, ci rolul atribuit icoanei în destinul politic şi istoric al Poloniei. Icoana a apărat-o de multe invazii, vărsând lacrimi de sânge şi chiar năpustind moarte grea asupra duşmanilor. 

În 1655 Polonia a fost invadată de suedezi. Abia la Jasna Gora aceştea au fost stăviliţi prin puterea icoanei făcătoare de minuni. La 1 aprilie 1656 icoana a fost încoronată şi proclamată Ocrotitoarea Poloniei. Desigur, întotdeauna învingătorii scriu istoria şi într-o notă asupra vestigiilor turistice din Polonia am găsit următoarea expunere: 

”În Czestochowa religia interacţionează cu politica. În 1655 suedezii au încercat să ia mănăstirea cu asalt, însă nu au reuşit. Din acel moment Jasna Gora a devenit un simbol al opoziţiei populare. Când în 1981 a fost instituită starea excepţională în Polonia, mănăstirea a devenit adăpostul tuturor acelor care s-au opus regimului de atunci. Comunismul a căzut şi datorită motivării puternice oferite de icoana făcătoare de minuni. Şi acum mănăstirea e vizitată în mare parte de tineri. Foarte mulţi pelerini vin aici şi se roagă pentru pace şi bunăstare în ţara lor.” 

Se prea poate că e un comentariu patetic, exagerat, dar plauzibil. M-am rugat pentru un destin mai bun al Moldovei lui Ştefan cel Mare la Putna, lui Mihai Viteazul la mănăstirea Dealu din Târgovişte, lui Sf. Nicolae în Mira, Turcia, lui Sf. Marcu în Veneţia... Nu ştiu dacă m-au auzit Sfinţii Bărbaţi... Dar cred că Madona Neagră mă aude – toate femeile de pe pământ purtăm o parte din ea în noi...Altceva este că întotdeauna avem exact ceea ce merităm. Adică tot ceea ce avem e de fapt măsura credinţei noastre...