sâmbătă, 3 septembrie 2022

Bookfestul meu, Radmila mea... No, și oleacă Ianoș :)

Nu că aș fi dat curs îndemnului de a mai scrie și despre altceva decât despre războiul din Ucraina, dar nu pot să nu zic ceva și despre escapada mea la Bookfest-ul care, după doi ani de pandemie, a revenit la Chișinău. 

M-a scos din casă (anume astăzi!) Radmila Popovici care și-a lansat volumul de poeme „n ceruri odată”, apărut la editura Junimea de la Iași. Și la ediția precedentă a salonului am cumpărat mai multe cărți de la Junimea, care nu obosește să publice autori basarabeni și asta îmi trezește un sentiment de mare respect și chiar părtinire.

 Radmila, blondă, diafană, în rochița ei de culoare bleu - a fost o alegere (in)conștientă această semantică ucraineană? - a fost principesa scenei, chiar dacă a mai fost lansată concomitent o serie de cărți ale aceleiași edituri despre care, poate voi scrie după ce le voi citi. 

Nu fac critică literară niciodată, sunt un simplu cititor și, uneori, fac un exercițiu ezoteric: întreb universul ce vrea să-mi spună astăzi și deschid aleatoriu o carte. Acum am deschis-o pe a Radmilei. Prin versul ei, universul mi-a răspuns: „sânul mamei/ nu va mai avea/ gustul păcii/ niciodată”. Bum! 


La aceeași lansare, Ianoș Țurcanu a amuzat audiența cu spiritul său veșnic neastâmpărat, povestindu-ne cum s-a întâmplat să fie ostatic într-o casă de pe malul mării timp de șapte luni (o, fericire supremăăă!) și, printre alte maniscrise a dat gata și un volum de aforisme. După ce a coborât de pe scenă singura carte pe care o avea mi-a strecurat-o mie. MIE! Nici n-am bănuit câte kilograme de „țanțoșenie” ascundeam în cutia toracică până în acel moment! Iarăși deschid la întâmplare cartea: „Privighetoarea, după ce se mărită, se transformă în ciocănitoare”. No, stai, universule, ce treabă are acest aforism cu mine azi?! Ah, sorry, probabil, cel de mai jos e aforismul zilei mele: „Unii oameni sunt precum pantofii - merită să fie lăsați la ușă.” Ok, mă voi gândi la asta!

De fapt, nu mai obișnuiesc să merg prea des la deschideri de expoziții, lansări de carte, premiere, inaugurări de monumente și tăieri de panglici...

Nu mai obosesc lumea dornică de socializare cu prezența mea. Vin, însă, acolo unde știu că voi întâlni oameni tare dragi. Iar Radmila mi-i dragă. Tare. Altfel, îmi place să hoinăresc singură prin artă și literatură. Așa că, ignorându-i pe cei care m-au ignorat la rândul lor, prefăcându-se că nu mă cunosc, mi-am umplut cu o plăcere tainică, împlinită și promițătoare ghiozdanul: afară plouă și e timp de citit în fotoliul de lângă geamul ce dă spre orizonturi...

vineri, 2 septembrie 2022

Ați obosit de război? Felicitări! Tocmai asta a așteptat putin să facem!

Navigam printre știrile despre războiul din Ucraina și, brusc, am realizat că se întâmplă inevitabilul: șocul începutului a trecut, încep să mă raportez la aceste informații ca la simple statistici. Această „revelație” m-a cutremurat. Măcelarul de la Moskova asta își dorește - să obosim de război, să nu-l mai percepem ca pe un dezastru care ne privește, să ne plictisim și să nu-i mai acordăm o atenție mereu vigilentă.

Asta în timp ce bombardamentele cartierelor rezidențiale din orașele Ucrainei continuă (doar în ultimele 24 de ore în regiunea Donețk au fost uciși patru civili, iar peste zece oameni au fost grav răniți), în timp ce familii întregi trăiesc zilnic coșmarul atacurilor aeriene, pitindu-se prin beciuri, în timp ce deportarea cetățenilor și, mai ales, a copiilor ucraineni, continuă, în timpul ce lagărele de triaj diabolic se înmulțesc, în timp ce instituțiile europene abilitate nu au acces la colonia din Elenovka și la prizonierii din regimentul Azov (nu știm ce e cu ei, cum sunt întreținuți și dacă mai sunt vii), în timp ce pericolul unei catastrofe nucleare persistă, chiar dacă misiunea AIEA a ajuns la centrala din Energodar, în timp ce Lavrov continuă să amenințe Moldova cu „eliberarea” rușilor și găgăuzilor, inventând persecuții inexistente, în timp ce din cauza șantajului cu gaze ne amenință o iarnă grea...

În această dimineață ocupanții au tras asupra grădiniței „Теремок” din Slaveansk. Au distrus-o, la fel cum au făcut cu alte mii de grădinițe, școli și spitale din Ucraina. Imaginați-vă că asta s-a întâmplat azi dimineață cu grădinița la care tocmai vă pregăteați să vă duceți copilașul... Statistică, ziceți?

Nu, nu avem dreptul moral să „obosim”. Consider că războiul din Ucraina trebuie să facă în continuare titlurile zilei, să ne intereseze nu doar pentru „a fi la curent cu evenimentele”, ci pentru că este pus în joc viitorul Moldovei, a Europei, a lumii întregi. Și pentru că este de datoria noastră să nu cădem pradă (din cauza acestei „plictiseli”!) falsurilor scoase pe bandă rulantă de propaganda rusească. Ea nu obosește, ea nu se plictisește, ea își face treaba zombificatoare... 


joi, 1 septembrie 2022

E primul 1 septembrie în care nu-mi voi suna părinții-pedagogi...

Probabil astăzi internetul va exploda de poze colorate, dar și în alb-negru, cu elevii de azi și de demult, în prag de an școlar. De obicei, în această zi îmi sunam părinții care, deși la pensie, tot pedagogi au rămas mereu. Problema e că nu-i mai am. Au plecat anul ăsta, unul după altul, să-i învețe fizică și literatură română pe îngerii neastâmpărați. Ce se mai bucură, dolofanii, în prezența unor profesori ca mama și tata! 

Oare Cupidonii îvață și ei fizică?! Sau numai poezii de dragoste? No, bine, că mama a avut mereu o memorie fenomenală la așa ceva. Luați de aici, puștilor, și nu mai împușcați aiurea cu săgețile alea, creând drame existențiale! 

So, astăzi, primul 1 septembrie în care nu pun mâna pe telefon pentru a-mi suna părinții, este pentru mine o zi cu lumină tristă. Dar, totodată, plină de amintiri frumoase, amintiri, care mai au mirosul acela de bănci noi și pereți proaspăt vopsiți, de țigăncușe, flori domnești, trandafiri de grădină și vopsea de tipografie. 

Clasa a VII-a B, treceți în cabinetul vostru! Petrică Nicorici, trezește-te, vacanța s-a terminat! Angela, nu te așeza cu Liuda Pascari în bancă! Vei sta cu Alic Străjescu! Eh, dap eu vroiam să stau cu Jenea Gavriliuc... da, cui îi pasă?! Astăzi clasa noastră e împrăștiată prin lume. Liuda e medic la Chișinău, Alic și Jenea - în Italia... Petrică e la cimitir, în deal... 

De astăzi, ziua de 1 septembrie, va fi pentru mine mai mult decât un nou început de an școlar. Va fi ziua mamei, a tatei și a copilăriei mele, care, iată, a început să urce și ea în cer...


miercuri, 31 august 2022

Atât timp cât Constituția atestă un neadevăr istoric privind limba oficială a RM, suntem ostaticii unui război hibrid

Limba română pentru noi, basarabenii nu a fost doar limba pe care o vorbim acasă, doar limba în care ne înțelegem între noi de mici copii, nu este doar un mijloc de comunicare. Limba română a fost și rămâne a fi pentru noi, basarabenii, visul identitar pentru care au luptat și s-au sacrificat înaintașii noștri. Pentru care au luptat și părinții noștri și noi. Generația mea.

Limba română a fost dreptul nostru de a fi români pe care ni l-au contestat, ba chiar ni l-au răpit cu brutalitate, așa-zișii frați mai mari și pe care l-am dobândit odată cu renașterea națională din anii 80-90 ai secolului trecut. Din păcate, nici astăzi Constituția Republicii Moldova nu atestă oficial sintagma limba română ca limbă de stat și articolul 13 în continuare așteaptă să fie modificat conform adevărului istoric care nu lasă nicio îndoială: cetățenii Republicii Moldova vorbesc limba română, iar moldovenesc ne este doar dialectul, graiul.

Am avut șansa să particip la acea grandioasă mișcare de renaștere națională, fiind jurnalistă la Compania de Stat pe atunci – Teleradio-Moldova. Îmi amintesc timpurile când eram admonestată chiar și pentru faptul că am utilizat cuvântul „deja” într-o emisiune pentru copii, un cuvânt care suna prea românește pentru politrucii sovietici care controlau acest post de televiziune pe timpul URSS. 

Mai târziu, după 1994, când au revenit la putere forțe politice afiliate Moscovei, sintagma „limba română” a fost din nou interzisă la televiziunea de stat. Această sărbătoare – Limba noastră cea Română – s-a transformat peste noapte în Ziua limbii noastre. Atunci când, în cadrul unui maraton televizat dedicat acestei zile, am remarcat în emisie directă că oficialii noștri au „poreclit-o” cum au putut (oficială, de stat, maternă etc) și doar scriitorul Arcadie Suceveanu a numit-o corect – limba română, am fost somată că voi fi disponibilizată. Exemplele pot continua.

Astăzi la Chișinău avem o guvernare proeuropeană și, oarecum, pro-românească. Dar, cred că e important să înțelegem că atât timp cât în Constituția Republicii Moldova rămâne scris un neadevăr istoric, precum că limba oficială la noi este limba moldovenească – o invenție sovietică menită să ne deznaționalizeze - rămânem ostaticii unui război hibrid, care astăzi își arată adevărata față oripilantă, hidoasă, în războiul din Ucraina.  

Așa dar, ne doresc nouă, tuturor basarabenilor, o cât mai grabnică amendare a articolului 13 din Constituția Republcii Moldova, iar tuturor românilor – să fie mândri de limba română, să o protejeze de igerințe nefaste, s-o iubească și s-o prețuiască. Pentru că așa cum se cântă și se simte în limba română, nu se mai poate cânta și simți în nicio altă limbă pământeană.

/discursul meu on-line în cadrul  evenimentului „LIMBA ROMÂNĂ ESTE PATRIA MEA”, organizat de Comisia pentru românii de pretutindeni la Biblioteca Metropolitană, București, 31 august 2022/

Un necrolog la moartea lui Gorbi

 A murit Gorbaciov! Nu că l-aș deplânge - avea 91 de ani și suferea deja de insuficiență renală acută, dar, orice am spune, „perestroika” sa a fost un moment istoric de cotitură, valoarea căruia nu avem cum s-o subestimăm.

Generația mea, cel puțin, a trăit din plin efectele destrămării Cortinei de Fier, a „liberalizării” menghinei ideologice sovietice (așa-zisa „Glasnosti”), care a generat un proces ireversibil de renaștere națională nu doar în RSSM. Reformarea socială și economică a URSS, inițiată de Mihail Gorbaciov, a condus, într-un final, la destrămarea celui mai mare imperiu prin proclamarea suveranității majorității republicilor sovietice anexate de o Rusie care s-a erijat într-un „frate mai mare”, impunându-și supremația. 

Amintesc celor care știu despre URSS doar de pe internet, că elementele distinctive ale acestei supremații au fost avansarea limbii ruse la nivel de stat, exportul populației ruse „politruciste” în cele mai favorabile zone periferice (de unde au fost duși în gulaguri intelectualii și gospodarii), deznaționalizarea popoarelor (altele decât poporul rus) marginalizate, impunerea forțată a ideologiei comuniste drept singura valabilă, eradicarea sângeroasă a oricărui gen de opoziție, rescrierea criminală a faptelor istorice, etc.

Orice am spune, Gorbaciov a fost omul care a făcut istorie la nivel global, iar procesele declanșate de el, cu sau fără voia lui, au schimbat întreaga ordine mondială. Nu fac apologie garbaciovistă, dar realitatea nu poate fi ignorată. 

Evident, ca orice rus, Gorbaciov a fost contaminat de șovinism - moștenire genetică colectivă - și o demonstrează reacțiile sale la evenimente legate de setea de expansiune a rușilor. Astfel, în martie 2014, Gorbaciov a numit organizarea referendumului ilegal în Crimeea ocupată drept „corectare a unei greșeli istorice”. De altfel, în mai 2016, Serviciul de Securitate al Ucrainei i-a interzis intrarea în țară timp de cinci ani. El a răspuns că nu a mai călătorit în Ucraina de mult timp și că nici nu plănuiește s-o facă.

Pentru confomitate, însă, trebuie să spun că declanșarea războiului din Ucraina în februarie 2022 a fost o mare dezamăgire pentru Gorbaciov. Conform spuselor unui prieten apropiat al său, jurnalistul Alexandr Venediktov, Gorbaciov a fost perfect conștient de dezastrul real provocat de agresiune, considerând că prin acest act Putin i-a distrus toată moștenirea politică. 

Gorbi, așa cum i se spunea în Occident, a pus capăt cursei înarmării dintre Uniunea Sovietică şi Statele Unite ale Americii şi, prin urmare, Războiului Rece. Premiul Nobel pentru Pace a fost o distincție binemeritată și un elogiu de gratitudine pentru aportul său în acest context. Cu toate micilie și marile supărări provocate de activitatea sa, trebuie să recunoaștem că Mihail Gorbaciov a fost un lider unic, care a influențat istoria mondială într-un mod absolut impresionant, uriaș și extrem de benefic pentru noi toți.

R.I.P. Gorbi. Cine știe pe unde eram noi, românii moldoveni, acum, dacă nu ai fi existat...



marți, 30 august 2022

Eveniment. O insulă de latinitate într-o mare slavă /N.Iorga/

Duminică mi-am amintit cum e să ai în gestiune un program artistic, să aduni artiști frumoși pentru a organiza acest program și să fii moderatorul dispoziției generale, ținând mâna pe microfon și inima conectată la ritmul aplauzelor. A fost fain, m-am revăzut într-o postură care-mi vine mănușă, de care, probabil, mi-a fost dor, dar de care am fost lipsită, mă gândesc, din cauza implicării mele civice mereu active și stătătoare în gâtul multora. Dar, asta e! Îmi asum absolut toată responsabilitatea. 

Aliona DOROȘ și Cristina JITARI
Deci, despre eveniment. „O insulă de latinitate într-o mare slavă”, așa s-a numit și a fost dedicat Zilei Limba Noastră cea Română. Evenimentul a avut loc în cadrul proiectului „Promovarea valorilor identitar - românești în comunitățile din Republica Moldova” implementat de Centrul Liberal European și realizat cu sprijinul Departamentului Relației cu Republica Moldova al Guvernului din România. Coordonatoarele proiectului Aliona Doroș și Cristina Jitari, au menționat în debutul evenimentului că printre obiectivele acestui proiectul se regăsesc  refacerea deficitului de conținut românesc, referențial, în spațiul comunicațional din Republica Moldova  (spațiu dominat astăzi de narative în limba rusă sau de origine rusă) și evaluarea impactului de participare a comunităților și a administrației publice locale la promovarea culturii românești în comunitățile noastre.
 Geneza Art: 
Iurie GOLOGAN, Nicu ȚURCANU,
Mihai BORDIAN, 
Cristian PEREPELIUC

Le mulțumesc din toată inima actorilor care au răspuns imediat și fără fițe rugăminții mele de a ne onora cu prezența prin recitaluri de poezie. Nicolae Jelescu, Iurie Gologan, Nicu Țurcanu, Mihai Bordian, Cristian Perepeliuc au venit cu recitaluri de poezie de autori români, fiind aplaudați minute în șir de pubic. 

Mircea Zgherea (o voce autentică, cutremurătoare) a cântat piese cunoscute din repertoriul lui Mircea Vintilă și Tudor Gheorghe, iar picii Maxim Pojoga și Nicoleta Mereacre, ambii de doar 7 ani, au interpretat „cu foc și voie bună” cântece ce glorifică „neamul nostru românesc”. Maxim mi-a amintit de Dănuț al meu la vârsta aceea - frumușel de mama focului, cu pletele-n vânt, neastâmpărat și plin de vino-ncoace, de să-l mănânci, nu alta!

Nicolae JELESCU

La eveniment a avut o prestație remarcabilă - o mare descoperire pentru mine! - și ansamblul de muzică și dans popular „Romanița” (conducător Mihai Siminică), care tocmai a revenit de la Botoșani, unde a participat la Zilele Culturii Tradiționale și Zilele Chișinăului și a evoluat alături de „LUPII” lui Calancea. E un ansamblu creat pe lângă Colegiul de Medicină - studenți. Nu mi-aș fi dat seama că nu sunt profesioniști, dacă nu le aflam „obârșia”.

Maxim POJOGA
În contextul evenimentelor interculturale românești (Reuniunea Teatrelor Românești de la Chișinău, Saloanele de carte  Bookfest și altele)  se înscrie și Festivalul de film Românesc de la Iași. Prietenul și fostul meu coleg de televiziune, regizorul George Andros, care a participat la ediția din acest an cu filmul „Evanghelia după Spiridon Vangheli”, a spus că limba română a fost o cucerire uriașă pentru noi toți și a prezentat un fragment din filmul său în care „tatăl lui Guguță” se referă și la periplul prin care a fost creat primul abecedar în grafie latină. Autoritățile de atunci s-au arătat nemulțumite de faptul că în abecedar au fost incluse noțiunile „munți” și „mare” - cică, RM nu are așa ceva și nu au ce căuta în abecedar.

Ansamblul ROMANIȚA
O explozie de culoare a fost și expoziția pictorilor din lunca Prutului realizată de asociația Europe`s Art, vernisată în incinta Digital Park cu prilejul evenimentului. Expoziția a fost prezentată de Victoria Rocaciuc, artist plastic, cercetător ştiințific superior, conferențiar al Secției ,,Arte Vizuale" a Institutului Patrimoniului Cultural, care a menționat că o parte din banii obținuți din vânzarea lucrărilor va fi destinată ajutorării refugiaților ucraineni. Bravo, am zis și eu și publicul.

A fost frumos, a fost românește, a fost unificator... Ce plăcută e oboseala după asemenea „isprăvi”! 

 

miercuri, 24 august 2022

Un nebun i-a dat doar trei zile. Au trecut, însă, 180! Ucraina, la mulți ani!

Astăzi este Ziua Independenței Ucrainei. După șase luni de război, în pofida tuturor, Ucraina e în continuare liberă și chiar mai puternică decât altă dată. Mereu am spus că Ucraina nu poate fi învinsă în acest război pentru că poporul său, de la mic la mare, s-a solidarizat exemplar, cu o crâncenă voință și demnitate sacră, în fața unui agresor perfid și lipsit de orice atingere umană. Până și copiii adună bani pentru armata ucraineană cântând pe străzi, jucând șah (cel care pierde plătește), creând posturi „de control”, vânzându-și obiectele de manufactură etc. 

Aflu că Viktor Karachun și Evhen Yermakov, coproprietari ai ATB Corporations (unul dintre cele mai mari lanțur de supermarketuri din Ucraina) au trimis Forțelor de Apărare ucrainene 90 de camionete AWD. Este vorba de o donație în valoare de peste 95 de milioane UAH (peste 2,5 milioane de dolari)! Și ăsta e doar un singur exemplu, cel mai recent, care demonstrează limpede determinarea businessului ucrainean de a pune capăt războiului. 

De fapt, fiecare ucrainean găsește modul în care poate să ajute armata să țină piept agresorilor. Fiecare! Chiar și curajul și capacitatea de a supraviețui în orașele și satele ocupate temporar de ruși este, la fel, un mod de a înfrânge dușmanul. Nu mai zic de partizanii care acționează din ce în ce mai vizibil în aceste zone, dezasperând la culme dușmanii.

Am scris mult despre acest război, despre oamenii acestui război. Și despre ne-oamenii care l-au declanșat. Astăzi, de Ziua Independenței Ucrainei, mă gândesc că cineva, un nebun dezaxat ascuns într-un buncăr de lux, i-a dat acestei țări demne doar trei zile. Trei zile de la 24 februarie încoace! Au trecut, însă, 180 de zile și Ucraina rezistă, Ucraina își țese consecvent, zi de zi, victoria.

 La mulți ani, Ucraina! Fii puternică pentru tine și pentru noi!

marți, 23 august 2022

Cazul Daria Dughina. FSB fentat de o femeie și un copil de 12 ani?!

Nu voi specula pe seama autorilor asasinării propagandistei ultra-naționaliste ruse Daria Dughina, nu cred că vom cunoaște vreodată realitatea. S-ar putea să fi fost Armata Națională a Rusiei în ideea că se presupunea că în acel automobil s-ar afla însuși Alexandr Dughin, tatăl și mentorul ei, ideologul principal al lui putin, care a pledat mereu pentru edificarea unui stat euroasiatic sub hegemonia rusească. S-ar putea să fost chiar FSB - rușii au nevoie imperoasă acum  de o justificare a războiului și de compromitere a Ucrainei. Nu știu. Sunt sigură, însă, că acest act nu a fost pus la cale de ucraineni pentru că nu le folosește la nimic.

Faptul că autoarea asasinatului a fost „descoperită” de serviciile ruse în doar două zile este, însă, de domeniul fantezismului pueril. Să ne amintim că ucigașul jurnalistei Anna Politkoskaia nu este descoperit nici acum, după 5798 de zile de la tragedie. Hilar e că nu s-a ținut cont de faptul că versiunea rușilor denotă clar  impotența serviciilor secrete ruse care nu au fost capabile să identifice în timp real „pericolul” iminent prezentat de ucrainenacei Natalia Vovc și fetița sa de doar 12 ani - reiese că acestea au fentat coșcogea FSB în cel mai compromițător mod.

Federația Rusă „creează lumi fictive” „desemnând” o femeie ucraineană cu copilul ei de 12 ani ca fiind vinovate de aruncarea în aer a mașinii Dariei Dughina, spune Mihail Podolyak. Potrivit consilierului șefului Oficiului Președintelui Ucrainei, este surprinzător că rușii nu au găsit la fața locului și o carte de vizită a Sectorului de dreapta (Правый сектор) sau o viză pentru Estonia.

Daria Dughina, asasinată la vârsta de 29 de ani, a fost o susținătoare înverșunată a ideologiei tatălui său și o disimina la toate canalele televizate de propagandă pro-Kremlin și nu doar acolo. Ea spunea să Rusia nu luptă împotriva Ucrainei, ci împotriva întregului Occident și a globalismului. „Luptătorii din Azov nu sunt ucraineni - nu asta e identitatea lor autentică. Ei sunt creați artificial, contrar identității adevărate a ucrinenilor care este „prieten al rușilor” - spune Dughina. Ea mai afirma că „Ucraina în aspect geopolitic este un cordon saitar, este spațiul care desparte Rusia de Europa și compromite orice interacțiune dintre acestea: energetică, politică, culturală, la toate nivelurile.” Crimele comise de militarii ruși în Ucraina erau prezentate cumva poetic de Dughina drept o luptă dreaptă pentru a salva cetățenii pașnici ucraineni din Moarte. „Unitatea reală a Ucrainei a fost pierdută în timp, acum ea se identifică exclusiv prin numeroase  grupări cu diverse ideologii agresive, marcate de o rusofobie absolută” - susținea fiica lui Alexandr Dughin. 

Nu mi-e milă de tatăl Alexandr Dughin care-și deplânge fiica moartă. Compasiunea mea pentru dramele acestui gen de ruși se încheie în fața catafalcelor cu copii ucraineni omorâți de criminalii lui putin. În fața porților orașelor Bucea, Mariupol, Kramatorsk...

Astăzi, de Ziua Drapelului Național al Ucrainei pot să zic din toată inima doar atât: cred din toată inima în victoria ucrainenilor, дякую, що захищаєш мене! 
УКРАЇНА ПЕРЕМОЖЕ!

duminică, 21 august 2022

Developarea diplomației ruse: Nicio milă pentru populația ucrainiană!

Fața hidoasă a regimului de la Moskova transpare tot mai pregnant și acolo unde aceasta ar trebui să fie ascunsă cel mai bine - în diplomația rusă. După ce, anterior, Ambasada Rusiei în Marea Britanie a cerut execuția prin spânzurare a luptătorilor capturați ai regimentului Azov, iată că și reprezentantul permanent al Federației Ruse la Viena, Mihail Ulianov, a developat-o cu mare succes. Reacția sa la anunțul lui Zelenschy despre un alt pachet de ajutorare militară (în valoare de 775 mln de dolari) oferit de SUA Ucrainei a stârnit o revoltă justificată pe rețelele de socializare și nu doar acolo. Și ministerul austriac de externe a luat atitudine, comunicând că este „revoltat de declarațiile inumane ale reprezentantului permanent al Rusiei” și l-a convocat pentru astăzi, duminică, pentru explicații. 

Ce a declarat, totuși, acest așa-zis diplomat rus? Deși a șters ulterior tweet-ul, nu mai are cum să șteargă și miile de screenshot-uri care păstrează pentru istorie această monstruozitate: „No mercy to the Ukrainian population!” (Nicio milă pentru populația ucrainiană), a scris el. Acest apel la genocid reflectă exact, de altfel, adevărata intenție a Kremlinului privind Ucraina, precum o fac și sutele de atacuri aeriene și de alt gen asupra civililor din țara agresată. 



Numai noaptea trecută, în urma atacului asupra orașului 
Voznesensk, regiunea Nikolaev, a fost, practic, spulberată o clădire cu cinci etaje, iar printre numeroasele victime sunt și patru copii, acum internați în stare foarte gravă. Unei fetițe schijele i-au smuls pur și simplu un ochi...

Mai târziu Ulianov a încercat s-o scalde, justificându-se prin faptul că nu a fost înțeles: „Trebuie să-mi cer scuze. Am uitat cu cine am de-a face. Desigur, mă refeream la SUA și aprovizionarea cu arme și la președintele Ucrainei care a declarat chiar ieri că respinge orice discuții de pace. Într-adevăr, nicio milă din partea lor față de populația ucraineană. Asta am spus.” Serios? Asta ai spus?!