La
14 septembrie a eşuat cel de-al doilea concurs de suplinire a funcţiei de
director al postului de televiziune Moldova 1, deşi de această dată şi-au depus
dosarele cel puţin trei candidaţi puternici: Arcadie Gherasim, Mircea Surdu,
Dorin Scobioală. Toţi cu o experienţă importantă în televiziune şi în
management. Nu mai spun că Mircea Surdu activează şi în prezent la acest post
de televiziune şi cunoaşte cel mai bine situaţia de acolo, investind în
emisiuni de audienţă respectabilă efort maxim.
De
fapt, ce s-a întâmplat? 4 membri ai CO au votat în ultimă instanţă pentru
Mircea Surdu, iar alţii doi pentru Dorin Scobioală. Nu a fost desemnat nici unul
din cei doi candidaţi, căci pentru a alege directorul TVM e nevoie de 5 voturi pro.
La prima vedere, concursul a fost un exerciţiu democratic şi regulile acestuia
au fost respectate: nimeni nu poate impune voinţa proprie membrilor Consiliului
de Observatori, organ, care „confirmă în
funcţie, în bază de concurs, preşedintele companiei, directorul radiodifuziunii
şi directorul televiziunii” (art.58, p.f, al Codului Audiovizualului din RM). Nimeni, decât PL în persoana Corinei Fusu (cel
puţin până nu demult) şi propriul ego al membrilor CO - personalităţi strivite
de povara sacralităţii lor monstruoase. De această dată nici măcar nu sunt
sigură că eşecul a fost determinat de factorul politic, cel de al doilea ieşind
prea mult în evidenţă. Trist, dar adevărat: televiziunea naţională este în
continuare tratată drept o jucărie de fiţe. Nu-l votez pe Mircea Surdu, pentru
că m-a criticat pe Facebook – acesta, spre exemplu, a fost unul din
argumentele, pentru care a eşuat concursul... Glamour moldovenesc...Off!
În
general, confirmarea în funcţie a directorului TVM nu este doar o invitaţie,
aluzie sau sugestie făcută membrilor CO. Aceasta este una din responsabilităţile,
atribuţiile directe ale CO, stipulată prin lege. Concluzia pe care o trag după
repetatele eşecuri reprobabile ale actualului consiliu este una: demisia in
corpore. De ruşine şi din respect pentru propria persoană. Cine îl mai are.
De
fapt, în varianta iniţială a Codului Audiovizualului din RM, acest CO nu
exista. După lungi consultaţii cu regretatul Constantin Pârţac, am fost
convinsă, la fel ca şi Domnia sa, că aceasta ar fi o soluţie benefică pentru
funcţionarea practică a televiziunii publice. Atribuţiile CO ar fi fost
îndeplinite de CCA. Nu zic că CCA este un organism de reglementare minunat – acum la noi totul e relativ, dar astfel, cel
puţin, ar fi fost economisite surse financiare din bugetul RM. Acum membrii CO
ridică peste 7-8 mii de lei lunar fiecare, doar pentru că vin la şedinţe. Cu
cât mai multe şedinţe, cu atât mai mulţi bani în buzunarul lor. Pentru ce?!
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu