marți, 18 august 2009

Spirala politică

O analiză foarte bună a veleităţilor şi ambiţiilor actualilor lideri ai Alianţei a fost publicată astăzi în Jurnal de Chişinău. Nicolae Negru se plasează pe poziţia unui comentator militant şi obiectiv. Întrebarea cine va fi prim-ministru este crucială. Mai bine zis, cine îşi doreşte funcţia de prim-ministru? Acel care îşi va asuma responsabilitatea guvernării nu pentru că nu a reuşit să obţină altceva mai bun, ci pentru că îi pasă de ţara lui, acela este politicianul-patriot prin excelenţă. 

Doar că deocamdată nu s-a pronunţat nimeni - nici Vlad Filat, nici Mihai Ghimpu şi nici Serafim Urechean - în acest sens. Dimpotrivă, cred că negocierile s-au ţinut în mare taină şi destul de îndelung tocmai pentru că nimeni dintre cei trei nu şi-a dorit această funcţie. 

Lupta electorală cu PCRM a fost crâncenă pentru că puterea e o domniţă greu de cucerit/cedat. Şi pentru că aceasta oferă ceea ce nimic altceva nu e în măsură să ofere - libertatea de a fi dictator. Comuniştii trebuie să dispară ca entitate politică, nici vorbă. Dar nu cred că cei care vor veni sunt atât de civilizaţi încât să opereze în termenii democraţiei reale. 

Moldova 1 va cânta osane altei guvernări, alţi oameni de afaceri vor avea "verde" pentru a câştiga tendere şi licitaţii barosane etc. Spun asta fără scepticism sau sarcasm. E firesc ca cei care câştigă să-şi tragă foloase din asta. Doar că raportul dintre interesul personal şi cel naţional în activitatea politică ar trebui să se bazeze pe alte proporţii. Evident. 


Deci, la nivelul educaţiei noastre de tip sovietico-mafiotic, desăvârşirea clasei politice va mai dura. Important e să fie scoase vizele pentru cetăţenii români şi să fie semnat acordul ce vizează micul trafic la frontieră. Măcar atât pentru început. Mergem pe spirală... În șirul lui Fibonacci...

duminică, 16 august 2009

Duda, Sturza şi istoria

De când castelul Bran a fost redobândit de familia regală, totul s-a schimbat acolo. Am fost dezamăgită - din păcate acest vestigiu istoric se transformă într-un kitch, într-un capriciu al snobismului de sânge albastru. N-am nimic cu familia regală şi chiar consider monarhismul drept un regim destul de funcţional. Dar ceea ce se întâmplă la castelul Bran (pe unde am dat în scurta mea vacanţă) este inadmisibil. 

Chiar dacă acest castel a aparţinut printr-un accident de generozitate reginei Maria, el are o istorie proprie şi aceasta, din păcate, acum este practic ignorată, castelul fiind umplut cu mobilier "împărătesc" dintr-o generaţie incompatibilă cu însăşi personalitatea castelului Bran. Dintr-o fortăreaţă virilă acesta e transformat într-un iatac cu danteluţe. Frumos, nimic de zis, dar trist în esenţă... 

Principele Radu a fost cândva actor (Radu Duda, se numea pe atunci). Într-o vizită la televiziunea din dealul Schinoasei, unde a înregistrat un splendid spectacol poetic l-am cunoscut şi eu. A petrecut chiar o seară care nu s-a mai încheiat decât în zori la mine acasă împreună cu Nicu Alifantis, familia Porubin şi alţi prieteni povestind şi discutând despre istoria românilor. Erau anii renaşterii noastre naţionale. Vreau să cred că nu suferă de sindromul săracului îmbogăţit peste noapte care îşi face statui de aur pentru a se impune şi a le arăta vecinilor ce noroc a avut. Cu tot respectul...

Apropo, foarte curioasă demisia lui Ion Sturza... Dacă o pun în legătură cu ceea ce am scris în articolul "Pe ultima sută de metri, eu cu cine votez?" publicat la rubrica "Politică" (alegeri) în revista electronică ACUM, se configureză o situaţie cât se poate de clară a viitorului Republicii Moldova. Să vedem... 

Un alt descendent al nobilimii, o altă pagină în istoria românilor?

sâmbătă, 8 august 2009

Alianţa pentru integrare europeană e constituită. So?

Am vaga impresie că vom ajunge la alegeri anticipate. Faptul că liderii Alianţei deja se pronunţă explicit asupra intenţiei de a exclude posibilitatea negocierilor şi de a verifica doar "patriotismul" comuniştilor, descoperă fragilitatea speranţei de a intra în normalitate. 

Puţin credibilă ideea că comuniştii vor ceda şi vor vota o persoană angajată politic din exteriorul PCRM - aşa cum înţeleg că vor insista liderii Alianţei. Sugestia lui Vlad Filat că aceştia ar trebui să cedeze puterea într-un mod "civilizat", e o chichiţă literară - cu siguranţă nici el nu crede în aşa ceva. 

Deci, responsabilitatea unei eventuale perpetuări a instabilităţii politice (şi economice) în Republica Moldova va fi pusă pe seama PCRM. Cel puţin electoratul liberalilor, care începuse să dea primele semne de dezamăgire (am discutat cu oamenii din teritoriu), îşi vor păstra încrederea în partidele pe care le-au votat. 

De douăzeci de ani suntem în "perioada de tranziţie", care a devenit un fel de scuză de la caz la caz pentru diverse guvernări. Să intrăm oare acum în "perioada anticipatelor" care va dura...
Doamne fereşte!

joi, 6 august 2009

Integrame politice

Scenariile privind evoluţia evenimentelor politice par a se îndrepta spre zona scepticului. Liderii necomunişti au fost "uniţi" atâta timp cât au avut un scop comun. Faptul că acum nu mai sunt la fel de încântaţi de prietenia a la cei trei muşchetari, denotă crunta realitate că "anticomunismul" lor este destul de relativ. Şi că din start retorica lor electorală nu a fost decât un bluf politic. Dezamăgire mare pentru alegători. Dar... nu e nici prima, nici ultima. 

Politicul într-o ţară eminamente balcanică este o alternare a extazului cu disperarea. Iar politicienii noştri sunt un produs autohton. Ceva mai devreme ziceam că M.Lupu este pionul care câştigă. În zvonistica politică transpare o altă versiune curioasă: s-ar putea ca acesta (adică pionul) să fie colegul său "onorific" de partid. 

Dacă Diacov a planificat totul: accederea sa în legislativ prin intermediul lui Lupu, ca apoi să-l ignore făcând coaliţie cu comuniştii - atunci e un jucător genial. Mai ales că şi-a păstrat şi partidul, spre deosebire de Iurie Roşca, care acum a rămas fără susţinerea populară şi, deci, vulnerabil. Dar care va avea de câştigat de pe urma mişcării lui Diacov. Oricum pentru a alege preşedintele, în cazul acestui scenariu, mai e nevoie de câteva voturi. Cine le va furniza? 

Ei, dar e un simplu zvon... Continuăm să rezolvăm integrame...

duminică, 2 august 2009

Comuniştii şi ruşii

Aşa dar, sursele media informează destul de sfios despre debutul unor negocieri încă obscure dintre polul liberal şi PD. Există aici două probleme asupra cărora se concentrează cetăţenii din Republica Moldova în funcţie de pregătirea lor politică. 

Brandul "Jos comuniştii" a elaborat în timp spiritul unei generaţii care îşi pune toate speranţele în prăbuşirea comuniştilor ca sistem de guvernare şi dogmă ideologică de tip sovietic (românofobă). Pe această dimensiune (vorba lui Marian Lupu) s-ar putea să existe o şansă, s-ar putea ca PCRM să treacă în opoziţie. 

Pe cealaltă "dimensiune" - geopolitică, deocamdată nu cred să se schimbe ceva. Am mai spus-o într-un articol publicat în revista electronică ACUM: din păcate poziţia pe care o afirmă M.Lupu în negocieri nu deschide nicio perspectivă de eliberare, de ieşire din zona de influienţă rusească. El doreşte păstrarea statutului de ţară membră a CSI şi renunţarea la aspiraţia accederii în structurile euro-atlantice. 


În concluzie: s-ar putea să scăpăm de Voronin, dar de Putin - ba!

sâmbătă, 1 august 2009

Filmul „Doubt”. Și puțin despre Jurnal

Atâtea ipoteze şi îndoieli frământă acum opinia publică încât am impresia că aerul se încinge nu numai din cauza soarelui. Probabil deloc întâmplător, ca să mă destind, am ales să urmăresc filmul DOUBT. Şi am descoperit o capodoperă. 

O piesă excelentă tradusă profesionist în limbajul cinematografic - realizări ale lui John Patrick Shanly. De actori ce să mai zic: Meryl Streep şi Philip Seymour Hoffman. Un film pe care tare aş vrea să-l privească toţi acei care practică în apariţiile publice atacul la persoană fără a se documenta, acei care de facto profesează bârfa. 

Apropo, observ o schimbare radicală în politica editorială a Jurnalului. Transpare clar optica Antenei. Am impresia că de curând s-a schimbat finanţatorul. Cel puţin articolele inserează analize mai serioase, mai interesante, chiar dacă fenomenul politic şi personajele implicate sunt privite printr-o prismă specială. 

Voiculescu versus Băsescu se extinde peste Prut? Să înţelegem că dragostea noastră pentru Băsescu (mama lui de populist!) va fi încet încet anesteziată cu ajutorul unor formatori de opinie?

joi, 30 iulie 2009

Hai să vă distrez puţin... Despre EU tv

Mă bucur că blogul meu a ajuns să fie citit chiar şi de copii. Vitalie Cojocari mă citează pe pagina dlui. Aş vrea doar să precizez că a cam exagerat cu "tăiatul" şi "spânzuratul" - la EU tv am preferat să aplic torturi mai sofisticate, cum ar fi "picătura chinezească", în ţeapă am tras doar câţiva practicanţi - aşa, de distracţie.

Bun, hai să explic puțin situația. EU tv a devenit o televiziune privată, respectiv, nu mai suge bani din bugetul municipal. Respectiv, a fost nevoie de eficientizarea cheltuielilor. Asta e unu la mână. Doi - nu am „alungat” pe nimeni pentru viziuni politice, deși așa s-a interpretat orice am făcut.


Elena Robu a plecat pentru că s-a supărat pe mine. De ce? Trebuia să facă un reportaj pe un proiect de lege discutat la comisia parlamentară pentru educație și cultură, dar a adus doar părerea lui Filat (care nu avea nicio treabă cu comisia respectivă!) pe acest subiect. Am rugat-o să refacă reportajul, mergând a doua zi în Parlament pentru a solicita opiniile membrilor comisiei de resort. Atât! S-a supărat și nu a mai venit la serviciu a doua zi. 

Valentina cu VIP-ul. O emisiune extrem de costisitoare, fiind solicitate o grămadă de resurse. Dar... fără niciun sponsor! Adică fără niciun sponsor care să plătească ceva televiziunii. Cu Filat în generic. Am zis ori pui mai mulți politicieni în generic, ori îl scoți pe Filat. Și doi - aduci sponsori, altfel nu mai putem susține financiar acest show exorbitant. Nu a făcut nici una nici alta. Am fost nevoiți să-l închidem - nu mai aveam bani pentru această afacere personală a fetei.

Am „tăiat” și „spânzurat”? Poate așa se numește asta. Dar mi-am dorit să fac o televiziune cu adevărat bună. Bine, că oricum, nu am reușit din cauza că am plecat, până la urmă, și eu, e altă poveste. Dar am luptat pentru ea cât am putut până a trânti ușa. Parol!

Staţi puţin, că şi eu vreau să fiu preşedinte!

Ei, gata, vreo două-trei ore de bucurie ingenuă e suficient sau poate chiar prea mult. Acum, că situaţia e clară, să vedem ce va urma. La prima vedere, s-ar părea că jocul îl face Marian Lupu şi toată lumea îl va curta pentru a-l atrage spre un pol sau altul. Nişte surse anonime au lăsat să se înţeleagă că prima rundă de negocieri s-a şi produs în această noapte. Deocamdată Cele trei partide de opoziţie nu au ajuns la o înţelegere. 

Evident, imaginea lui Marian Lupu e prima care-ţi vine în minte atunci când te gândeşti la viitorul preşedinte al ţării - există mai multe motive obiective şi subiective. Dar problema e, probabil, că cei trei lideri ai opoziţiei văd lucrurile altfel. 

De exemplu Vlad Filat poate dori postul de preşedinte invocând faptul că deţine cel mai mare număr de mandate din partea opoziţiei. Ieri în emisiunea lui M. Surdu Alexandru Tănase a fost destul de răutăcios cu Valeriu Lazăr în acest sens.

Urecheanu - şi el a spus public de atâtea ori că va fi viitorul preşedinte încât se prea poate să insiste şi în continuare ca un decan de vârstă. 

Mihai Ghimpu e cunoscut ca un politician suficient de orgolios şi greu de aplecat spre compromise... Aşa dar... lupta s-a încheiat. Trăiască lupta! (apropo, mai vezi o dată videoclipul Happy srl ca să nu ţi se pară totul prea dramatic...)

Rezultatele alegerilor

Acum, după ce au fost procesate 98% din procesele verbale situaţia e următoarea: PCRM - 45,1%, AMN - 7,40%, PLDM -16,40%, PDM -12,50%, PL -14,40%. 

Mai sunt 4,30% din voturile acumulate de partidele dincolo de competiţie. 38,20% sunt procentele acumulate de cele trei partide liberale. Lupu rămâne a fi "de aur". Cel care a făcut jocurile este genial! 

Nu vreau, cel puţin în dimineaţa asta
să mă gândesc la adevărata dimensiune geopolitică a rezultatelor acestui scrutin. Nu-mi pasă acum de interesele celor din umbra jucătorilor politici. Ca simplu cetăţean vreau să mă bucur pentru schimbare, chiar dacă această va surveni doar la nivel de retorici politice. Oricum, e un pas înainte, oricum e o şansă.