Nu cedăm! Republica Moldova e a noastră, nu e a lor!

În ce se transfrormă Republica Moldova? Mai întâi i s-a furat bunăstarea, penuria materială afectând grav majoritatea populaţiei. Flămândul e mai uşor de manipulat de către cei sătuli, ghiftuiţi, bolnavi de înavuţire. După asta cei mai activi au fost alungaţi din ţară. Da, e adevărat, nu cu mătura sau prin decrete oficiale. Cu impunerea unor condiţii inumane de trai. Apoi populaţiei i s-a interzis dreptul de a alege. Celor alungaţi în primul rând. Frauda a fost atât de evidentă, încât doar maidanezii nu au putut-o vedea. 

Între timp populaţia a fost lipsită de accesul la informaţie veridică. Au fost construite sau cumpărate pentru redirecţionare fabrici de macaroane, care produc tone de paste. Atât cât să ajungă nu doar pentru a acoperi urechile populaţiei, ci şi gura. Astfel, oamenii au rămas muţi şi surzi, clămpănind doar din ochii speriaţi, repetând în spume albe ceea ce le dictează lucrătorii de la fabricile respective. Cei care nu s-au aruncat asupra macaroanelor, au avut voce şi asta a deranjat, aşa că pentru ei au fost deschise temniţe. Şi nişte cyborgi au început să-i arunce acolo. Ah, da, pe lângă aceşti cyborgi şi lucrători anonimi de la fabricile de paste au fost create şi armate de mercenari. Aceştia laudă, justifică ceea ce fac primii, denigrează sarcastic ceea ce fac ceilalţi, mint cu o neruşinare perversă, denaturând cras adevărul şi iau pentru asta bani buni. 

Totuşi, au rămas prea mulţi din cei care au rezistat tenataţiilor şi s-a recurs la o altă stratagemă - ei sunt ameninţaţi ca să tacă. Să tacă cu orice preţ. Şi, mai ales, să nu îndrăznească să facă investigaţii, să nu afle mai multe despre cei care recurg la acţiunile de desfiinţare a statului RM, descrise mai sus. A început o adevărată "vânătoarea de vrăjitoare", "vrăjitoarele" fiind jurnaliştii şi activiştii civici, care nu s-au vândut, care îşi fac cu demnitate meseria, cărora nu le curg balele după cei treizeci de arginţi oferiţi cu generozitate de Plahotniuc şi acoliţii săi. 

Oricum, oricât de abominabilă ar fi situaţia din Republica Moldova, societatea mai are o şansă. Faptul că ea, atâta cât a mai rămas în stare de veghe, s-a solidarizat cu jurnaliştii şi activiştii persecutaţi, a şubrezit sistemul. Acesta a făsut un pas înapoi - se vede că nu orice îi este permis, căci mai există factori de influenţă  (s-ar putea ca aceştia să vină dinafară). 

Iată că a fost semnată ordonanţa de neîncepere a urmăririi penale a jurnalistei Mariana Raţă, care este vizată într-un proces iniţiat în urma sesizării depuse de Vladimir Botnari, ex-comisar al Chişinăului. Vezi, Doamne, acesta s-a plâns că în cadrul investigaţiei efectuate de jurnalistă, i-au fost accesate ilegal datele personale. Prinţesa Botnari, de fapt, este unul din criminalii judecaţi penal pentru neglijenţă în serviciu în timpul evenimentelor din 7 aprilie 2009, fapt care nu i-a împedicat pe mai marii zilei să-l numească mare şef de securitate la Moldtelecom, instituţie controlată de Plahotniuc, se pare.

Tentacolele sinistre ale guvernării se întind pe zi ce trece, să nu ne îmbătăm cu apă rece. Tentative de a urmări penal oamenii cu verticalitate sunt şi vor mai fi (e în plină desfăşurare urmărirea penală a magistratei Domnica Manole, activistul civic Andrei Donică riscă cinci ani de puşcărie, postul de televiziune Jurnal TV a fost, practic, desfiinţat în situaţia în care Plahotniuc deţine mai toată piaţa publicitară audiovizuală din RM, etc.) Vom avea nevoie de multă putere de solidarizare. E unica noastră şansă.

Şcoala mea de televiziune şi Şcoala de creaţie DaVinci vă oferă un curs inedit - "Descoperă vedeta din tine!"

Timpul trece, iar ideile şi dorinţele nevalorificate transformă cărările noastre în poteci înguste acoperite de frunze uscate, care trosnesc şi oftează odată cu fiecare pas leneş pe care-l facem, plictisiţi de viaţă. Gata cu asta, basta! Vă oferim oportunitatea de a ieşi din spaţiul confortabil care vă turmenteză, vă îngraşă, vă taie elanul, vă îndepărtează de viaţa plină de culoare şi plăcere a creaţiei şi a făuririi propriei personalităţi. E vorba de un proiect inedit iniţiat de Şcoala de televiziune a Angelei Aramă şi Şcoala de creaţie DaVinci, condusă de Valentina Zeleniuc. De această dată ne-am unit eforturile, înfiinţând Şcoala de televiziune şi dezvoltare personală, pentru a oferi beneficiarilor un curs exhaustiv în vederea reorientării spre o viaţă de calitate chiar şi în condiţiile precare din Republica Moldova. Pe scurt, după acest curs veţi fi un alt om, un om care îşi cunoaşte potenţialul şi ştie să se bucure de el, un om care poate face televiziune, dacă acesta îi este visul.

Obiectivele cele mai importante ale cursului "Descoperă vedeta din tine!", oferit de Şcoala de televiziune şi dezvoltare personală:

 Cunoaşterea diverselor domenii de televiziune (prezentator, reporter, regizor, realizator, producător etc.), care ar permite participanţilor la training să-şi expună ideile în vocabular tv şi să creeze produse audiovizuale, perfecţionarea şi corectarea dicţiei, asumarea unui comportament adecvat în faţa camerei de filmat sau a unui auditoriu, aprecierea obiectivă a concurenţei.

Depășirea complexelor și blocajelor personale prin intermediul tehnicilor aplicate, a fricii de a se expune în public. Descoperirea talentelor de comunicare ascunse, dezinhibarea personalităţii. Crearea abilităţilor de munca într-o echipă profesionistă, de depăşire a situaţiilor de conflict şi valorificarea calităţilor personale de socializare, comunicare.

Descoperirea talentelor de comunicare ascunse, dezinhibarea personalităţii, perfecţionarea şi corectarea dicţiei, asumarea unui comportament adecvat în faţa camerei de filmat sau a unui auditoriu, aprecierea obiectivă a concurenţei, dar şi cultivarea respectului faţă de sine şi de ceilalţi.


Depășirea prin intermediul tehnicilor aplicate a complexelor și blocajelor personale, a fricii de a vorbi în public. Descoperirea talentelor de comunicare ascunse, dezinhibarea personalităţii. Crearea abilităţilor de munca într-o echipă profesionistă, de depăşire a situaţiilor de conflict şi valorificarea calităţilor personale de socializare.

Posibilitatea de a practica un discurs autonom din punct de vedere al gândirii în fața camerei de luat vederi, (implicit, în faţa unui auditoriu) - exercitiu indispensabil unui businessman de succes, care dorește să producă o impresie publică favorabilă și să-și promoveze personalitatea și afacerea în mass media, .

Descoperirea şi dezvoltarea potenţialului fiecărui participant la training, deschizând calea spre o viaţă de calitate, adaptată şi deschisă faţă de schimbare.


METODE DE PREDARE:
- cursuri teoretice interactive;
- laboratoare practice de creaţie;
- vizite de cunoaştere la studiouri tv din RM;
- întâlniri periodice cu specialişti şi vedete tv pentru schimb de experienţă.

Cursul "Descoperă vedeta din tine!" se ţine 2 ore cumulative de două ori pe săptămână într-un anturaj cald, comod, confortabil, adaptat, în centrul oraşului Chişinău.

Vârsta de la care se poate beneficia de curs e 14 ani, unlimited.



Începem la 1 februarie, 2017, ora 17.00

După 4 luni de studii diploma e garantată!
Taxa de studiu - 145 euro per lună.
Grupele sunt formate din nu mai mult de 10 persoane.
Doritorii de a participa la curs se pot înscrie simplu:
La nr de tel. 069163422; 069846840
Pe FB prin mesaj pentru Angela Aramă, Valentina Zeleniuc
sau pe pagina   https://www.facebook.com/scoalatv/
Aici, pe blog, prin comentariu.
Lăsaţi următoarea informaţie: numele, vârsta, nr de tel.

Harunjen şi "Potcoava de Aur"

Iată că avem procuror general! Încă o ispravă  nocturnă a preşedintelui Timofti, încă un produs de artizanat de-al lui Plahotniuc. Un zâmbet de rechin satisfăcut în plus... Eduard Harunjen va deţine una din cele mai importante funcţii în stat timp de 7 ani. Ceea ce înseamnă că cel puţin încă 7 ani puşcăriabilii politicului moldovenesc nu vor fi pedepsiţi pentru fărădelegile comise, iar reforma în justiţie, oricât de bune ar fi legile, va rămâne în continuare o promisiune lipsită de sens şi valoare, compromisă prin calitatea dubioasă a oamenilor din sistem. 

Pentru cine au mimat guvernanţii noştri concursul pentru suplinirea postului de procuror general? De ce se mai joacă cu ţara în bumbi? Nu cred că partenerii de dezvoltare sunt chiar aşa de miopi, încât să nu vadă aţele albe cu care Plahotniuc îşi coase intrigile politice, subordonându-şi instituţie după instituţie. Ca un şarpe boa el înghite încet prada, devorând implacabil muşchi după muşchi, os după os. Prin desemnarea actualului procuror general, persoană supusă lui Plahotniuc din creştet până la degetul mic de la picior, s-a pus capăt chiar şi ideii de luptă cu corupţia. Filat, probabil, va rămâne primul şi ultimul om de stat încarcerat şi va ispăşi singurel crima colectivă de devalizare a băncilor şi spălarea masivă de bani iliciţi.

Probabil, de acum încolo trebuie să ne aşteptăm la atacuri mult mai fără perdea în adresa persoanelor care luptă pentru a scoate ţara din captivitatea oligarhului. Dosarele comandate de "şef" vor fi fabricate cu multă dedicaţie şi recunoştinţă de către actualul procuror general. Nu că până acum s-ar fi obosit să se ascundă... Să nu uităm că doar în ultimul timp avocaţii Anei Ursachi au fost hărţuiţi impardonabil, magistrata Domnica Manole a fost pusă sub acuzare, diaspora moldoveneasca nu-şi poate apăra drepturile în instanţele naţionale, interpreţii Pasha Parfeni şi Cătălin Josan au fost excluşi dintr-un concert important (interesant, cum explică acest gest proprietarii radio Noroc, cine şi în ce mod i-a intimidat, i-a constrâns să elimine numele celor doi interpreţi din lista performerilor de la ediţia a 11-a a spectacolului live "Potcoava de Aur"? Sau poate va cânta în locul lor chiar Harunjen? Ceva de genul: "foaie verde, muhamor, am ajuns eu procuror!").

Şi astea sunt doar câteva artificii ale "justiţiarului" Plahotniuc. Unde mai punem faptul că acesta bagă un buzunare tot ce aduce venit în Republica Moldova, după colectarea exclusivistă a metalelor uzate, el mai vrea să monopolizeze ("de stat") jocurile de noroc şi industria farmaceutica. Eu una nu înţeleg un lucru: de câţi bani are nevoie Plahotniuc ca să se sature odată şi odată?! Sau e vorba de altceva, de vreo boală psihică, care se potoleşte doar când mai fură ceva? Un fel de cleptomanie la nivel macro?

Totuşi, nu cred că dezmăţul criminalilor aflaţi actualmente la putere prin fraudă şi stratageme diabolice, va continua la nesfârşit. Va veni timpul când fiecare va răspunde în faţa legii şi a propriului popor. 

Madame Bovary dincolo de Flaubert...

Iată că într-un stat bulversat de un politic vitreg, de furtuni sociale, de grotescul existențial, se întâmplă minuni. Da, minuni! Ele au și o denumire. Simplă, fără ifose și pretenții exclusiviste - Teatrul Geneza Art. Am bănuit asta după spectacolul „Floare albastră”, mi-am confirmat supoziția după „De vorbă cu Emma”. Am fost convinsă mai mult decât se poate de evenimentul „Madame Bovary”: teatrul Geneza Art este un fenomen mi-nu-nat, spre care ar trebui să ne îndreptăm cu cea mai mare atenție și grijă.

Ar fi un efort sizific să încerc să despic firul în patru, analizând la rece spectacolul în cauză. Din simplul motiv, că nu poți supune, nu poți înșeua pasiunea în încercarea de a o adapta unei descrieri cerebrale. Iar „Madame Bovary” de la Geneza Art tocmai despre pasiune este. Pasiunea, căreia în general i se contestă dreptul la existență, căreia habotnicul îi prorocește focul veșnic, pasiunea care te coboară în cele mai tenebroase adâncuri ale iadului și te ridică în cele mai înalte slăvi ale cerului, pasiunea, care te omoară și te învie cu cruzimea unui devorator feroce și cu sublimul aripilor celeste.

Daniela Burlaca semnează regia, scenografia și, bănuiesc, este autoarea „întregului”, a compoziției sferice, holografice a spectacolului, plasându-l dincolo de Flaubert, într-o lume a trăirilor atât de autentice, încât pe parcursul lui nu respiri, nu exiști în afară. Absorbția e totală. Și nu e nevoie de cuvinte, de explicații, de gesturi teatrale prețioase. Expresia corporală vorbește, șoptește, urlă, doare, străpunge dorința, înfioară...

În general, este remarcabil felul Danielei Burlaca de a înțelege și a alege suportul dramaturgic al spectacolelor sale. Probabil, nu se regăsește în piesele gata elaborate. Este căutătorul, exploratorul, marele combinator al textelor ce îi „ating” sufletul. Eminescu și Micle în „Floare albastră”, Cepeleaga și Cehov în „De vorbă cu Emma”, Dabija, Nelega, Sofocle, Necrasov, Oana Pelea și alții în „4 Mama”, Flaubert în „Madame Bovary”...

Și regizoarea Daniela Burlaca se distinge printr-o emancipare extrem de curajoasă. Rolurile sunt atribuite celor mai potriviți actori, gesturile nu depășesc autenticul, cuvintele (puține, de altfel) sunt zvâcniri ale trăirilor lăuntrice. Indiferent că sunt plate ca cele ale domnului Bovary (interpretat exact, fidel de Boris Cremene), rigide, bigote, ca cele ale mamei domnului Bovary (Radmila Popovici excelează în prima sa experiență de scenă), lascive, seducătoare, dar și pline de frici mărunte, ca cele ale amantului și lașului perfect (în distribuție - Nicu Țurcanu), duplicitare, afectate de nesiguranță, ca cele ale notarului cu veleități artistice, trepădând între cele două fațete ale personalității sale incapabile să depășească mediocritatea provincială (Cristian Perepeliuc în tandem cu Mihai Bordian), subcutanate, subversive, ademenitoare, hipnotice, ca cele ale cămătarului, stăpân al acestei lumi nebune (Ștefan Bouroșu)... Da, și, evident, pasionale, exhaustive, lipsite de orice menajamente pedante, ca cele ale înseși doamnei Bovary (Daniela Burlaca).
Vorbeam mai sus despre expresia corporală, dominanta spectacolului. Sinceră să fiu, nu am mai văzut o asemenea abordare totală, o redare atât de precisă a durerii lăuntrice sfâșietoare, pe o altă scenă. 

Irina Slobodeaniuc împreună cu Irina Ciubaciuc, Alina Zmeu, Ana-Sia Cărăuș, Doina Tosca au împins răcnetul mut al suferinței doamnei Bovary la limita insuportabilă, electrocutantă a ființei umane. La fel cum dansul ingenuu, imn al speranței și bucuriei de a iubi, interpretat de Daniela și Andrei Malcoci a contrastat izbitor cu realitatea hâdă ce i-a urmat. Ah, încerc să înghesui simțirea în cuvinte și o las baltă. Nimic nu se compară cu emoția din sala cuprinsă de o tăcere aciuată pe vârful sufletului pe tot parcursul spectacolului. Mergeți să-l vedeți. Și punctum.

P.S. Încă mai sunt copleșită de acest spectacol. Încă mai cred că ne putem mântui prin artă. Iar atunci când credința aceasta va începe să dea chixuri (căci plaho-dodonia amușină insistent tulpina mea, cea axis mundi), voi merge din nou la teatrul Geneza Art. Ca să mă trezesc, ca să sper din nou, ca să gust iarăși fericirea de a fi în Creație...

Diaspora, treceți Prutul!

Diaspora - acest cuvânt e pe buzele tuturor în ultimul timp, în special, după alegerile din 13 noiembrie. Evident, mai bine era pe ordinea de zi a CEC-ului și a Parlamentului cu mult înainte, dar nu-mi fac iluzii că am fi cetățenii unui stat normal, cu guvernare bine intenționată vis-a-vis de poporul care a ales-o. 

E cât se poate de cert, că diaspora a fost ignorată cu bună intenție, căci tocmai de acolo aveau să vină cele mai multe voturi pentru schimbare, pentru reformare  reală și scoaterea din captivitatea oligarhică a Republicii Moldova. Acolo, în Spania, Italia, Anglia, Portugalia, SUA etc. concetățenii noștri ar fi votat Maia Sandu. Și au făcut-o cu prisosință, doar că de departe nu toți cei care au venit la secțiile de vot. Și nu pentru că ar fi avut alte preferințe, ci pentru că nu au fost lăsați să-și exercite dreptul la libera alegere. Așa cum, la 25 noiembrie, cetățenii din țară nu au avut acces la ședința de judecată în cadrul căreea au fost examinate contestațiile moldovenilor din diaspora. Cordon viu în jurul Judecătoriei Centru! De cine se teme onorata instanță?! De ce banii publici sunt irosiți pentru restricții ilicite?! Reiese că noi plătim ca să ne fie încălcate drepturile elementare... Bun, ăsta e un „of” mai vechi și se referă la mai toate domeniile de care țin și alte drepturi ale noastre demult încălcate și răz-încălcate... pe banii noștri.

Nu cred în faptul că cei 143 de moldoveni stabiliți în străinătate, care au atacat în judecată hotărârile CEC cu privire la contestațiile privind votul din diaspora, vor găsi dreptate în instanțele din RM. Ar fi prea frumos ca justiția noastră să conteste rezultatele alegerilor prin care Dodon va deveni președinte și va numi în funcția de procuror general un slugoi de-al lui Plahotniuc. 

Totuși, în eventualitatea unor reforme în sistemul electoral, s-ar impune stringent niște amendamente substanțiale în ceea ce privește alegerile în diaspora: excluderea limitei (nefondate prin studii recente) de doar 3000 de buletine de vot per secție de vot, includerea unor soluții alternative de vot, așa cum s-a făcut și în România (votul prin corespondență, de ex.), revizuirea (mărirea) numărului secțiilor de vot deschise în străinătate conform unor date total depășite, culese „după ureche” și, probabil, altele.

Modificările acestea ar contribui la participarea plenară a moldovenilor din diaspora la procesul electoral, e cât se poate de limpede. Asta o înțelege și Plahotniuc, tocmai de aceea nu le va accepta. Dar, asta nu înseamnă că acesta nu va atenta la Codul Electoral. Se aude deja că își dorește ca jumătate dintre deputați să fie aleși nominal, adică să-i fie obedienții taciturni, ca să nu zic muți. Are președinte, are guvern, își asigură și parlament în eventualitatea ca Maia Sandu și Andrei Năstase vor reuși să acumuleze un număr important de voturi în următorul scrutin... Mă întreb așa... retoric, chiar nu are ac cojocul ăsta?! Diaspora, trecem Prutul sau cum acolo?

Totuşi, eu cu cine votez în toată "ciuleandra" asta electorală?!

Aoleu, s-a retras Lupu din campania electorală! Şi a făcut-o, vorba lui, în "favoarea" Maiei Sandu. Să susţină mai abitir parcursul prooccidental al RM! Că până acum l-a susţinut de s-a rupt în şale, sărmanul. Bun, anunţul a fost făcut, electoratul s-a agitat un pic şi e cazul să lămurim nişte lucruri.

 Intenţia de a-i acorda un spor de voturi Maiei Sandu printr-o retragere spectaculoasă, plină de patos şi cuvinte frumoase, este, evident, o cacealma. O bufonadă prost regizată, ce demonstrează că Plahotniuc îşi cam iese din mână şi nu mai percepe obiectiv realitatea politică din RM. Jocurile lui au intrat la apă, nu-l mai ajută nici inspiraţia de sorginte diabolică, de care a dat dovadă pe parcursul ultimilor ani. Prea multă lume s-a deşteptat, protestele fiind un vaccin de imunitate extrem de eficient contra "vrăjelilor" lui El Coordinatore.

Preocupările adevărate au fost, probabil, de alt gen decât cele enunţate oficial la briefingul de ieri. Şi anume: un transfer de imagine negativ asupra Maiei Sandu, migrarea unui procent semnificativ ale voturilor pentru Lupu către Igor Dodon, salvarea reputaţiei PD şi aburirea partenerilor occidentali.

 În ceea ce ţine de aşa-zisa susţinere a Maiei Sandu, s-a dorit să se infiltreze suspiciunea că ea ar fi unul dintre candidaţii afiliaţi lui Plahotniuc. Gestul temerar al lui Andrei Năstase a fost imitat tocmai pentru a continua zânzania stârnită cumva atunci. Trollii nu vor întârzia să bage strâmbe în acest sens, sperând să bulverseze electoratul opoziţiei, să-i intoxice pe cei slabi de înger. O demonstrează clar şi aberaţiile expuse de Igor Dodon la conferinţa de presă de astăzi: că Andrei Năstase a renunţat la lupta împotriva oligarhiei criminale, că Maia Sandu e "un Chirtoacă în fustă" şi e omul lui Plahotniuc, că doar el a rămas în opoziţie şi deplânge protestatarii, care au luptat pentru altceva decât pentru a o vota pe Maia Sandu etc. Un discurs mai cinic nu am auzit în viaţa mea!

Dicolo de teatrul jucat acum de Plahotniuc şi Dodon (la care, iată, s-a alăturat cu succes şi Iurie Leanca, care le face jocul cu multă măiestrie, jelind că, iată, Maia Sandu "a trimis votanţii PD în braţele lui Dodon) se ascunde ipocrizia unui joc perfid, calculat, din care ambii îşi doresc să scoată dividende grase. Mai ales că alegerile deja sunt fraudate în mare măsură prin mărirea subită a numărului de alegători pe listele electorale şi alte tehnici deja aplicate. Faptul că Dodon este calul de bătaie al lui Plahotniuc o demonstrează şi mărturiile unor persoane, cărora membii PD le-au confirmat că de la "centru" li s-a indicat să-l voteze pe marele socialist (offshorist) şi nu pe Maia Sandu.

Oricât de isteric a trâmbiţat "creşterea în sondaje" a lui Lupu holdingul lui Plahotniuc, oricât de mari au fost presiunile asupra angajaţilor la întreprinderi şi instituţii de stat să semneze că vor vota pentru candidatul PD, că vor fotografia buletinele de vot etc. realitatea nu a putut fi eludată - era clar că Lupu nu va acumula nici jumătate din voturile scontate, ba chiar va fi un "fâs" electoral de cea mai mare jenă. Retragerea lui face parte dintr-o strategie încropită ad-hoc pentru a salva cumva aparenţele. Apropo, nu cred că vom mai auzi în curând ceva despre politicianul Marian Lupu - cred că "utilitatea" lui a expirat şi va fi aruncat la gunoiul istoriei alături de alţi shor-icei şi shor-icuţe.

Probabil, presiunea partenerilor occidentali a fost destul de puternică, având o influenţă importantă asupra deciziei lui Plahotniuc. Faptul că el a apărut la briefing alături de Lupu, e o dovadă. "Şi eu sunt aici, eu sunt buuun, nu mă daţi în căutare internaţională, nu mai investigaţi crimele mele!" le-a sugerat oligarhul occidentalilor. O fi negociat el ceva cu dânşii, nu ştiu, dar nu i-a prostit, cu siguranţă.

În concluzie, rămânem calmi, votăm nr.5 Maia Sandu (+Andrei Năstase) şi nu ne lăsăm păcăliţi de stratagemele lui Plahotniuc. Mai mult decât atât, continuăm să-i convingem pe vecini, rude, prieteni, cunoscuţi, colegi de serviciu să ne urmeze în demersul nostru pentru scoaterea din captivitate a Republicii Moldova. Mai avem până duminică trei zile!

Gestul lui Andrei Năstase versus mitul Eliberatorului

Mă voi adresa acum celor care deplâng retragerea lui Andrei Năstase din cursa electorală pentru prezidenţiale. Înţeleg, evident, mobilul decepţiei, dar, dată fiind ineficienţa şi chiar nocivitatea lui, voi încerca să-l smulg cu rădăcină cu tot. Pentru că acest mobil este fals şi provine dintr-un genom naţional, creat pe parcursul istoriei noastre destul de haine cu noi, protagoniştii săi. Partea aceea vulnerabilă din moştenirea noastră genetică, care a răspuns atât de dureros la pasul lui Andrei, se numeşte "mitul Eliberatorului". Acest mit trăieşte în noi de secole şi continuă să ne dea bătăi de cap.

Miturile în sine nu sunt nici bune, nici rele, ele sunt doar nişte povestiri fabuloase despre fenomene, zei şi eroi legendari. Din păcate, unele dintre ele, încetăţenindu-se în mintea noastră, provoacă erori comportamentale, mutilează simţurile menite să ne crescă puterea interioară şi generează stagnare într-o istorie vitregă. Mitul Eliberatorului, în care am crezut cu îndărătnicie pe parcursul istoriei noastre contemparane (Elţin, Gorbaciov, Snegur, Roşca, Filat, Chirtoacă, mai nou Băsescu, Codruţa Kovesi cu DNA etc.), ne-a aruncat într-o stare de expectaţie şi slăbiciune. De ce? Pentru că aşteptând Eliberatorul, ne-am absolvit de responsabilitatea proprie şi l-am înzestrat pe el, eroul nostru, cu capacităţi supranaturale pe care el, evident, nu le are. Nu poate un om, oricât de zelos ar fi, să salveze un popor, care nu face altceva decât să creadă aproape fanatic în acesta ca în ţar, bojică sau stăpân bun la inimă. Şi atunci când conştientizăm neputinţa asta, aruncăm Eliberatorul, care ne-a "dezamăgit şi trădat", la gunoi şi ne punem pe aşteptat un altul, care, în mod firesc, va avea aceeaşi soartă - rebut istoric. Probabil, dacă ar pogorî Însuşi Cristos pe pământ, am aştepta oleacă să vedem ce ne pune în pungă şi dacă pensiile şi salariile nu ar creşte în vreocâteva luni, L-am goni şi pe El, profund decepţionaţi: iaka şi aista mare Eliberator, ne-a promis şi n-a făcut, Iuuuuda!

Acest cerc vicios trebuie întrerupt, dacă ne dorim să accedem la un alt nivel de dezvoltare al statului nostru. Andrei Năstase nu este Eliberator! Nu este zeu, nu este tătuca şi nu are capacităţi supranaturale. El nu poate, dând din nas ca Samantha, să facă magii, nu are bagheta lui Harry Potter şi nici măcar nu mânuieşte un buzdugan fermecat ca Făt-Frumos din lacrimă. Şi este sub demnitatea lui şi a noastră să-l tratăm astfel. Dacă ar fi devenit preşedintele RM, Andrei Năstase nu ar fi reuşit să scoată ţara din captivitate de unul singur, oameni buni! Un sistem corupt poate fi eradicat doar prin participare profesionistă, concentrată, planificată a unei clase de politicieni noi, susţinuţi de echipe cu mentalitate nouă, matură, responsabilă! Sau v-aţi imaginat că o să-l puneţi pe Andrei Năstase în fotoliul prezidenţial şi gata, în Moldova vor curge râuri de lapte printre maluri de Prut unite cu patria-mamă?! Sau o să vi se împartă funcţii ca la druji? Sau o să vi se soluţioneze problemele cu un pocnet din degete? Sau o să vă fie înmânate distincţii de stat pentru merite deosebite în susţinerea dedicată şi plină de speranţe a preşedintelui? Şi dacă nu se întâmplă? Gunoiştea politică e mare - mai e loc pentru un Eliberator detronat acolo?

Pe scurt, bocitul decepţionat al gestului extrem de responsabil şi matur al lui Andrei Năstase este un semn de mare slăbiciune. Este un semn, că nu v-aţi dorit cu adevărat scoaterea din captivitate a RM, că încă aşteptaţi un Eliberator fantezist, trăind o poveste tristă fără de sfârşit. Este un semn că suferiţi de egocentrism şi vă pasă doar de interesele personale. Este un semn că nu aveţi încredere în Andrei Năstase şi îl suspectaţi de nesăbuinţă politică, de gesturi lipsite de suport logic. Ceea ce înseamnă că nu sunteţi pregătiţi pentru o schimbare veritabilă a clasei politice, că vă complaceţi încă în aşteptarea lui Godot, adică a Eliberatorului şi că, dacă aţi fi fost în locul liderului PPDA, nu aţi fi fost capabili să găsiţi o cale de compromis raţional, ci aţi fi mers, împăunaţi, cu două candidaturi puternuice de centru-dreapta la alegeri şi le-aţi fi pierdut iremediabil.

P.S. Era odată un evreu, care a fost surprins stând zi şi noapte la monumentul lui Ştefan cel Mare din Chişinău cu un buchet de flori în mâinile tremurânde a bătrâneţe. Un jurnalist curios îl înreabă ce aşteaptă. "Păi, aştept să vină americanii să ne elibereze!". "Hahaha, râde jurnalistul, lasă moşule, că voi, evreii, tot aşa î-aţi aşteptat şi pe ruşi, când erai mai tânăr!" "Şi, ce, n-au venit?!"

A meritat sacrifiul lui Andrei Năstase?

Momentul aproape nesperat s-a produs. Acum lucrurile s-au limpezit - avem un singur candidat la prezidenţiale şi îndoiala s-a stins înainte de a se transforma în agonie. Votăm Maia Sandu. Punct! Cel puţin, aşa văd eu situaţia. Şi o consider istorică. Totuşi, până la alegeri mai este ceva de făcut pentru ca întrebarea din titlu să obţină un răspuns pozitiv.

Retragerea lui Andrei Năstase din cursă (în ideea de a avea un singur candidat pe eşichierul anti-sistem, anti-oligarhie, pro-europa, vizibil în sondaje) nu a fost o decizie simplă şi s-ar putea să nu fie agreată de unii dintre susţinătorii săi mai categorici. Nu mai zic, că îi pune pe jar pe mercenarii lui Plahotniuc (inclusiv pe dodonişti), care se vor activiza, vor sări în sus ca dracii la tămâiere, recurgând şi la alte tertipuri josnice, manipulând, minţind, născocind, exploatând frustrările şi orgoliile. Şi, nu în ultimul rând, s-ar putea să-i îmbete cu apă rece pe votanţii exclusivişti, elitişti, ai liderului PAS, aceştia adoptând o atitudine cinică faţă de cei din PPDA. De fapt, sacrificiul lui Andrei Năstase abia începe. Acum echipa lui va trebui să găsească suficientă motivaţie ca să nu slăbească presiunea asupra guvernării şi să continue la fel de dinamic activitatea în teren, schimbând din mers subiectul promovat. Va fi mai greu, căci, se ştie, poporul nostru încă nu a depăşit în mare parte stadiul patriarhal de dezvoltare. Unii vor începe să se scarpine la ceafă, oftând că e de râsul lumii să aleagă "o muiere" să-i conducă, alţii se vor revolta că Andrei (pentru care ei şi-au rupt "telineaşca" în corturile din PMAN) nu le-a cerut sfatul, distrugând "mitul Eliberatorului" din care aceştia s-au alimentat pe parcursul nopţilor friguroase. Tipicarii se vor simţi dezamăgiţi, considerând că şeful lor a fost cumpărat (căci în capul lor nu încape ideea că poţi renunţa la postul de preşedinte pur şi simplu de dragul ţării), maximaliştii îşi vor şterge lacrima cu fraze de genul "dacă nu e Andrei, atunci nu votez cu nimeni", etc.

Tocmai din aceste considerente, sacraficiul lui Andrei Năstase nu poate fi doar un motiv de jubilare, ci mai curând, un argument decisiv pentru responsabilizare maximă. Nu numai a PPDA, ci, în special a PAS. Din acest moment, campania electorală în favoarea Maiei Sandu, trebuie să se desfăşoare în aşa mod, încât transferul de imagine, efectuat prin înţelegerea cu Andrei Năstase, să fie menţinut până în ziua alegerilor propriu-zise. Victoria Maiei Sandu în egală măsură va fi şi victoria lui Andrei Năstase, căruia trebuie să i se garanteze o funcţie înaltă, decizională în stat după alegeri, pentru ca să-şi poată continua lupta cu corupţia şi criminalitatea. Victoria PAS va fi în egală măsură şi victoria PPDA, bazinele electorale ale cărora se interpătrund şi au aceleaşi aspiraţii în ceea ce priveşte viitorul Republicii Moldova. Repet, transferul de imagine (care vine dinspre Andrei Năstase spre Maia Sandu şi nu invers) trebuie valorificat din plin, altfel, entuziasmul primelor zile de după evenimentul de ieri se va stinge şi dreapta anti-oligarhică nu va acumula numărul necesar de voturi pentru a ieşi în turul doi.

Decizia de a se retrage din prezidenţiale în favoarea Maiei Sandu va lovi, deşi nesemnificativ, dar inevitabil, în electoratul PPDA şi nu în cel al PAS, care s-ar putea chiar să crească. Bănuiesc, că Andrei Năstase şi echipa sa au fost şi sunt conştienţi de asta. Important este ca şi Maia Sandu, echipa ei, să înţeleagă că fructificarea retragerii liderului PPDA din cursă depinde acum şi de disponibilitatea PAS de a renunţa la pantofii cu toc şi vestimentaţie la patru ace (necesare în instituţiile europene şi la conferinţe de presă) în favoarea cismelor de gumă pentru a merge în teren şi a convinge populaţia obosită de promisiuni, vlăguită de sărăcie, decepţionată şi chiar agresivă, că soluţia Maia+Andrei este cea mai bună. Nu pur şi simplu Maia, ci Maia+Andrei, PAS+PPDA. Altfel... Nu, nu cobesc. Nu poate fi altfel, căci odată cu actul temerar de retragere din electorală a lui Andrei Năstase, epoca rânzelor politice din Republica Moldova a apus. Precedentul e întotdeauna un început de schimbare.

Maia sau Andrei, aceasta e întrebarea...

Au rămas zile numărate până la alegerile prezidenţiale din Republica Moldova. Probabil, fiecare a decis deja cu cine votează. Mai grea e dilema pentru electoratul proeuropean. Aceleaşi frământări, aceleaşi dubii din cauza fragmentării, a orgoliilor şi a incapacităţii de a fructifica prin compromis o şansă unică. Am aşteptat cu înfrigurare momentul când va fi anunţat candidatul unic al dreptei. Mai aştept încă, mai sper. Deşi tot mai clară este improbabilitatea desemnării acestuia. Dacă ar fi fost să fie, pasul se făcea până acum. PASul. Da, cu riscul de a fi învinuită de misoginism, hahaha, cred că pasul trebuia făcut de Maia Sandu. De ce? Voi încerca să-mi argumentez logica.

Evident, Maia Sandu este exponentul unei clase noi (multaşteptate!) de politicieni şi şi-a demonstrat calităţile de "jeleznaia knopocika" nu doar în perioada aflării sale în funcţia de ministră a educaţiei. Certificată e şi temeritatea, consecvenţa deciziilor sale, discursul inteligent şi tranşant. Este vizibilă şi susţinerea nedisimulată pe care i-o oferă unii politicieni din România şi, probabil, occidentul în general. Maia Sandu este sobră, elegantă, întotdeauna cu toate cuvintele acasă şi nu dă semne de vulnerabilitate, indiferent de situaţie. Dar... Maia Sandu nu este populară! Nu mă refer la notorietate, ci la celelalte sensuri ale cuvântului: ea nu are alura accesibilităţii, nu poate fi înţeleasă cu uşurinţă de oricine, nu recurge la discursuri simple, nu o interesează să se bucure de simpatia poporului, să se bată pe burtă cu cineva, etc. Elitismul ei este o caracteristică. Nici pozitivă, nici negativă, ci doar o caracteristică, care îi conturează tot mai clar electoratul: acesta circumscrie, în speţă, intelectualitatea urbană.
Andrei Năstase nu este opusul Maiei Sandu, a nu se interpreta astfel ceea ce voi spune. El a demonstrat cu brio temeritate şi neînfricare, este exponentul unei noi generaţii de politicieni, prestează un discurs inteligent. Nu în aceste calităţi constă diferenţa. Diferenţa e vădită în aspectul practic, al activismului, al impulsului energetic motivaţional, al capacităţii de a mobiliza, a convinge, a oferi speranţă şi încredere în schimbarea iminentă. Oricui. De la intelectual la ţăran, de la tânăr la vârstnic. Indiferent de etnie, simpatie politică (chiar geopolitică) şi apartenenţă religioasă sau de alt ordin. Altfel spus, Andrei Năstase e popular. El poate coagula incompatibilul şi are energie cât pentru zece, contaminându-i (pasional!) pe cei din jur cu virusul activismului social. Dacă e să consultăm atribuţiile Preşedintelui RM (în mare parte axate pe experienţă juridică), atunci Andrei Năstase este persoana potrivită pentru a le onora ca liant al grupurilor sociale, promotor al interesului naţional pentru toate categoriile de cetăţeni ai RM.
Maia Sandu, însă, fiind mai cerebrală, având studii exemplare în economie şi administrare publică, ar fi  excepţională în funcţia de prim-ministru. Argumentele sunt aici pe faţă, ţinând cont de personalitatea ei, descrisă mai sus.

Faptul că niciunul dintre cei doi preferaţi (cel puţin de mine) potenţiali victorioşi în campania prezidenţială nu cedează, este explicabil, dar nu contribuie la soluţionarea problemei. Timpul trece ireversibil şi Dodon (allias Plahotniuc)
jubilează din ce în ce mai abitir. Argumentul sondajelor nu ţine, căci egalitatea în scorul acumulat de către candidaţii noştri nu este chiar obiectivă. În sondaje nu se ţine cont de factori externi importanţi: 1. Andrei Năstase creşte în sondaje, chiar dacă în lupta pentru denigrarea lui sunt aruncate forţe diabolice, extrem de puternice, masive. 2. Imaginea Maiei Sandu (care nu este atacată, decât foarte uşor) este utilizată fără scrupule de aceste forţe în acelaşi scop - linşajul mediatic al lui Andrei Năstase. De ce? Pentru că de el se tem cel mai mult cei de care vrem să scăpăm cu atâta hotărâre. De Maia Sandu aceste forţe nu se sinchisesc. Vrem sau nu vrem, aceasta e realitatea.