Duelul
dintre Andrei Năstase și Ivan Ceban s-a încheiat, iar duminică justiția
populară le va da verdictul. Știu sigur care va fi acesta, pentru că am toată
încrederea în discernământul concetățenilor
mei, chiar dacă Plahotniuc a încercat toate metodele suburbane de a-i manipula.
Cea mai
mare greșeală a lui Plahotniuc este subestimarea oamenilor integri. El crede că
a cunoscut foarte bine natura umană, că ea este lașă, hapsână, agresivă,
vicleană, egoistă, manipulabilă, eminamente ușor „prostibilă”. Așa e, nu zic
nu, dar există o specificare – asta e natura omului, dar nu prin excelență, nu totalmente,
nu integral, nu a tuturor. Și, în general, oamenii normali iau de gât aceste
caracteristici în anumite momente din viață și dau cu ele de pământ. Pentru că
natura umană de aceea e UMANĂ, ca să se perfecționeze și să scape de atavisme,
de instincte primare de junglă, de demonii săi interiori, de vibrațiile joase
ale monstrului care se vârcolește acolo, undeva, la fundul prăpastiei din noi,
de mizeria arhetipală, care mai zace prin colțurile nemăturate ale geneticii
noastre.
Plahotniuc
a crezut sincer, probabil, că banii pot rezolva totul, că mintea lui diabolică
este superlativul întruchipat al geniului uman, că manipularea este mama
liderismului, că legile mafiote sunt mai presus de orice constituție, că
rânjitul în două rânduri este zâmbetul suprem al autosuficienței, iar „dumnezeu”
este un compliment ordinar adresat persoanei sale de indivizi lipsiți total de
imaginație.
Da, și că cele două-trei cărți de-ale lui Machiavelli pe care le-a
citit, așteptând sub ușă cât fetele lui erau futute de clienți burduhoși, cu
lanțuri de aur la gât și degete înțepenite în „evantai”, sunt baza teoretică
perfectă pentru pretenția lui exacerbată, psihopată, de a conduce lumea.
Mai
departe. Considerându-ne apriori proști și înghițitori de gogoașe
nemasticabile, dar perfect înghițibile, Plahotniuc și-a asmuțit potaia flămândă
asupra lui Andrei Năstase și le-a spus atât: terminați-l! Firește că le-a
aruncat și câte o halcă de bovină tăiată în ajun, proaspătă, aburindă,
provocatoare de salivație abundentă și imaginație delirantă. Din lipsă
exasperantă de material compromițător, potaia a utilizat acea imaginație și...
s-a făcut de cacao.
De ce? Vezi mai sus: subestimarea oamenilor integri.
Oamenii integri au râs când au citit „bombele” mediatice ale potăii. Bine, au
fost buimăciți inițial de, să zicem, spoturile electorale despre intenția de a
introduce taxe pentru statul pe băncile din parcurile publice (spoturi făcute
profesionist, pe bani mari!), dar au înțeles repede „fishka”.
Total
revoltător! Incredibil, dom”le, oamenii ăștia integri nu se lasă manipulați
chiar cu una cu două, hai să facem altceva – să interceptăm convorbiri
telefonice cu mama lui Năstase și să le publicăm, să spunem că el va concesiona
capitala arabilor pe 50 de ani, că șopronul pentru lemne este casă de lux, iar
găinile maică-si trăiesc într-un castel, monument istoric de pe timpul lui
Nastradin Hogea.
Evident în toată
perioada campaniei electorale internetul a fost o sursă importantă de
informație. Acolo în primul rând au fost răsturnate toate „producțiile”
minților luminate ale lui Plahotniuc. Dar… fâs, n-a mers nimic. NU A MERS! Deși Ion Ceban a avut în spate toți trollii
și profesioniștii plătiți la greu din miliardul furat, el a reușit să atragă
doar 297 fani noi pe FB! În timp ce numărul de fani ai lui Andrei Năstase a
crescut cu 4047 - de 13 ori mai mult decât ai contracandidatului său! Aici a
greșit rău de tot Plahotniuc în strategiile sale electorale – el ne-a
considerat proști și a făcut o campanie pentru proști.
Mitul despre atotputernicia infailibilă a lui
Plahotniuc a fost spulberat iremediabil de campania actuală. El cu toți
„deștepții” lui salarizați au dat din chix în chix. Prăbușirea Silviei Radu a
fost o lovitură grea pentru ei toți. O lovitură strașșșșșnică, cu barosul.
„Parnasul” oligarhului s-a clătinat, nervii au cedat, brifingurile s-au
împuținat…
Urmează încă o lovitură. Și mai
strașșșșșnică. Pe 3 iunie. Chestia aia cu „eu pe trei votez Andrei!”, știți
voi. Nu mă îndoiesc că știți.