Totuşi, nici nu se observa că am deposedat poalele copacului de floare, atât de generos a rodit. Mirosul de floare de tei mă urmăreşte şi acum, după ce am înşirat-o în pod peste două ediţii de vineri ale „Jurnalului de Chişinău”.
Când veneam spre casă, o vecină m-a întrebat impacientată: „Voi aţi scos ceapă de pe lot?” Din câte ştiam, mama nu făcuse aşa ceva. „Păi, să-i spui că cineva i-a furat ceapa!” Hopa! Ieri puii, azi ceapa… Parcă nu aveam probleme de atitudine faţă de ziua de marţi! În fine, reacţia mamei a fost dură, dar suportabilă. Au fost atinse şi forţele de ordine, care nu-şi fac treaba, deşi sunt plătite din banii contribuabililor. Dar şi hoţii, care se căpătuiesc pe seama muncii altora. Aceştia şterpelesc ceea ce muncesc părinţii noştri la ţară şi ne vând „producţia” (nouă, copiilor) la oraş. Hă-tu-i!
Tata a întors chipiul cu cozorocul la ceafă şi a emis o idee în vederea soluţionării problemei. „Ar trebui să stropim în jur cu căcat… dar n-avem WC afară!” Pentru veridicitate trebuie să recunosc că avem, dar îl folosim mai rar, aşa că nu există suficient „material lucrativ” acolo.
Vorba e că pe timpurile când tata era director de liceu, cineva tăia brazii din parcul şcolar (era iarnă). Au încercat să pună pază, să se plângă la primărie, să injure ca între bărbaţi… Nimic nu a funcţionat. Şi atunci unul din profesori a avut revelaţia! Evrica! Până în seară toţi brazii au fost unşi cu…peria. Singurul brad tăiat după asta a fost găsit chiar lângă gardul liceului. Probabil, a durat ceva timp până când pojghiţa cu pricina s-a dezgheţat "îmbrăţişată cu căldură" şi omul şi-a dat seama de unde vine mirosul!
Oare senzaţia olfactivă l-o fi urmărit şi pe el la fel de insistent, precum pe mine mă îmbată şi acum mirosul de floare de tei?
:) M-a amuzat. Chiar s-ar fi opriţi hoţii din cauza mirosului?! Cred că înainte hoţişorii erau mai cu gusturi şi fineţe olfactivă; acum – … nu prea cred. Dar ca să iau şi bine din rău, voi spune că am putea concluziona că şi Chişinăul nostru din când în când e-ngrijit şi păzit cu aceeaşi grijă şi durere iubitoare ca şi brazii liceului Turnului de Fildeş.
RăspundețiȘtergereM-am amuzat e puţin spus, dar şi, cred că m-a dat gata o idee nouă - ce-ar fi să ungem cu """ şi caznaua statului, şi obiectele ce în mod "subiectiv" şi stihiinic au fost sau sînt supuse privatizării, şi ceasurile de la staţiile de autobuze, şi gardurile caselor de cultură, ale grădiniţelor, ale centrelor de agrement sau sport de prin sate şi multe altele...or trebuie ceva măcar să miroase,, dacă, vorba anticului, banii nu o fac!
RăspundețiȘtergere