Febra electorală (2)

Febrilitatea campaniei actuale este, ca și toate fenomenele pământești, o chestie extrem de relativă. Dacă nu deschizi televizorul, luptele electorale nu sunt mai palpabile decât luptele gladiatorilor depuse în sertarele prăfuite ale istoriei. Oamenii merg la serviciu, iau masa, dorm, piaptănă câinii, curăță dinții, spală vesela, așteaptă să se încălzească afară, citesc romane, visează și discută despre o gramadă de fleacuri, chiar dacă mai aduc vorba și despre niscai concurenți electorali urmăriți accidental "pe sticlă". Și totuși, în ce masură rezultatele alegerilor vor determina o schimbare palpabilă în societate? Cine e în masură s-o impulsioneze? 

Chirtoacă, Filat? Chiar dacă sunt nume relativ noi în domeniu, nu cred că au suficientă personalitate pentru a face față provocărilor și circumstanțelor. Dacă într-o bună zi Filat s-ar trezi fără sacul cu bani, coliba lui partiinică s-ar prăbuși ca sălașul lui Alil din povestea celor trei purceluși. Dorin e prea cocolit de unchi. Urecheanu e depășit și lipsit de inteligență politică. Serebrian de mână cu Lucinschi e chiar ușor jenant. Pavlicenco, hopa-mitica-ind dintr-un partid în altul, nu se impune ca lider. Lista poate continua. 

Sigur, nimeni nu va guverna de unul singur - prognozele atestă cote multe și mărunte ale partidelor care vor accede în parlament. Coalizările vor fi iminente. Și atunci cine cu cine? Oh! Miciurin "otdâhaet"...

Ceea ce e sigur, e procentul încă destul de mare al comuniștilor. Ceea ce înseamnă că tot ei vor decide cu cine încheie pactul. Spectacolul post-electoral ne va ține în priză vreo câteva zile (săptămâni) și... Oamenii vor continua să hrănească pisicile, să meargă acasă după serviciu, să certe copiii, să bage la frigider resturile de mâncare, să spună bancuri, să se plimbe cu bicicleta și să înjure politicienii...