Let it be! In 2010.

Mai sunt trei zile pana la finele anului 2009. Si ca de fiecare data o stare emotionala speciala ne face sa devenim (putin!) copii din nou. Aceasta stare este indusa de (chiar daca nu recunoastem pe fata) tensiunea asteptarii unui miracol. Intotdeauna ne dorim ca anul care vine sa ne aduca ceea ce ne lipseste. Si pentru scurt timp chiar ajungem sa credem ca noaptea de revelion are semnificatia unei anticamere a bunastarii (spirituale, materiale). Dna bunastare ne asteapta dupa ora 00.00 cu o cupa de sampanie. Sigur ne asteapta. Tocmai pe noi. Pe mine. Da, si pe tine, evident! La multi ani, straine!

50 cei mai influenti moldoveni

A aparut anuarul cu titlul enuntat mai sus. Din lipsa de spatiu - mare imbulzeala pe dimensiunea influentei nationale, domnilor! - autorii au publicat doar topul 10 politic elaborat de expertii revistei. Desi au fost solicitate si top 10 economic si top 10 cultural. Ii inteleg perfect, asa ca public aici topurile elaborate de mine in toate cele trei directii. Daca tot le-am scris! Top politic Anul 2009 a fost anul al egerilor. Nu numai ale celor parlamentare, ci şi celor de esenţă istorică „existenţială” pentru Republica Moldova. Cei menţionaţi în topul politic au determinat într-un fel sau altul apariţia unei oportunităţi de schimbare a regimului şi a şansei reale de a democratiza societatea. Dar abia anul ce vine, 2010, va demonstra în ce măsură viaţa poate să bată filmul, adică iluzia. 1. Vlad Filat Dă dovadă de o perseverenţă geamănă cu ferocitatea, acţionează extrem de concis, rezultativ şi îşi crează profesionist şi „agresiv” imaginea. Şi-a asumat responsabilitatea celui mai ingrat post (Prim-ministru), transformând dificultatea în beneficiu. 2. Vladimir Voronin Nu l-a acceptat pe Marian Lupu în calitate de candidat la funcţia de Preşedinte, determinând plecarea acestuia din PCRM. Nu a dat dovadă de suficientă dexteritate machiavelică pentru a schimba legislaţia în favoarea PCRM după alegerile din 29 iulie, favorizând crearea unui adversar politic redutabil - AIE. 3. Iurie Leancă Acţionează rapid, profesionist, având scopuri bine detrminate şi strategii elaborate punctual. Prin eficienţa sa în calitate de Ministru de Externe este pe punctul de a schimba imaginea Republicii Moldova în exterior şi implicit determină fortificarea PLDM în interiorul ţării. 4. Dumitru Diacov A ştiut să-şi menţină atu-ul de „negustor” de voturi, de data aceasta pliindu-se perfect pe dimensiunea democratică. Este campionul combinaţiilor politice în anul 2009, schimbând rapid pilonii succesului său. 5. Vladimir Ţurcan Este primul deputat comunist care a participat frecvent la emisiuni de dezbateri, prin asta sporindu-le audienţa şi credibilitatea. Este omul „din interior” care a consemnat public (fie prin aluzii, fie prin reticenţă) începutul unei fisurări de proporţii a PCRM. 6. Mihai Ghimpu A aprins speranţa şi optimismul în sufletul fiecărui cetăţean obişnuit. Prin ascensiunea mai mult accidentală decât firească în funcţiile-cheie în stat a confirmat valabilitatea înţelepciunii populare din poveştile cu Cenuşărese. 7. Dorin Chirtoacă Spiritul său teribilist până la alegerile din 5 aprilie combinat cu avantajul de a nu avea încă un trecut politic „încărcat” a adus PL în Parlament. Deşi echipa liberală este profesionistă cu mare aproximaţie, ea îşi are rostul în fortificarea componentei pro-româneşti a actualei guvernări. 8. Marian Lupu Prin ieşirea (întârziată, dar spectaculoasă) din PCRM a schimbat practic cursul istoriei în Republica Moldova. Deocamdată istoria nu a dat de înţeles că-i recunoaşte meritul. 9. Iurie Roşca Printr-o tactică de suprasaturaţie informaţională grobiană a contribuit la succesul politic al lui Vlad Filat. I-a aruncat mingea la fileu atacând cu deosebită insistenţă postul de televiziune PRO TV. Astfel PLDM şi-a desfăşurat motivat una dintre cele mai reuşite campanii de promovare, apărând libertatea de exprimare în Republica Moldova. 10. Serafim Urechean A erodat imaginea PCRM prin atacuri metodice şi adesea isterice în Parlament. A reuşit să-şi asigure un final liniştit al carierei politice, promovăndu-şi oamenii în cele mai influente (şi bănoase) structuri statale, în special în justiţie şi dezvoltare informaţională. Top economic Criza financiară mondială, pierderea parţială a pieţei din Rusia şi „verticala puterii” creată de ex-preşedintele V.Voronin, au aprofundat dificultatea cu care se confruntă tradiţional încercarea de a supravieţui a cetăţenilor din Republica Moldova, a afectat în continuare mediul de afaceri intern. Majoritatea agenţior economici şi-au „optimizat” la maxim cifrele de afaceri. Totuşi, unii au reuşit să se menţină, să reziste, alţii chiar să se dezvolte. 1. Ludmila Climoc, director general ORANGE Moldova Orange este unica companie de telefonie mobilă care a înregistrat o creştere constantă de vânzări în anul 2009 şi rămâne a fi extrem de ingenioasă în ceea priveşte soluţiile de marketing. O femeie care ştie să „deposedeze” de bani consumatorul în aşa fel încât acesta să-i ofere cu bucurie. 2. Carmina Vicol, director general ÎCS PRIME CAPITAL Afacerea de creditare se extinde şi în 2009, ceea ce înseamnă că cetăţenii din Republica Moldova mai construiesc case, îşi doresc apartamente şi încep afaceri noi. Iar feliile de pepene roşu au fost extrem de tentante pe parcursul anului trecut, când statul a oferit doar pere mălăieţe. 3. Kenan Ozcelik, director general EVBM Pe parcursul anumui 2009 îndemnul de a merge la o bere a rămas valabil şi a stins necazul moldovenulor care nu s-au hotărât să plece peste hotare, asigurând voturile în campaniile electorale. S-au şi realizat nişte vise în urma promoţiilor inspirate, parole! 4. Val Butnaru, preşedinte JURNAL TRUST MEDIA A reuşit să atragă o investiţie de (cel puţin aşa se declară) peste un milion de euro din Germania pentru a lansa o televiziune locală de ştiri difuzate prin satelit. E un succes de afaceri, dar şi o importantă contribuţie la pluralismul mass media în Republica Moldova. 5. Ionela Ciuhrii, country manager BEST JOBS SRL 5,5 milioane de vizite şi 175 milioane de afişări lunar! Mai e nevoie de argumente pentru a demonstra că Faces.md este acum cel mai popular site de socializare din Republica Moldova? 70 000 mii de utilizatori unici în fiecare zi... Ce partid politic ar fi în stare să bată recordul? 6. Natalia Vrabie, preşedinte Moldova Agroindbanc Revista EUROMANEY califică MAIB drept cea mai bună bancă din Moldova în anul 2009. Acelaşi lucru îl zice şi revista britanică FINANCE CENTRAL EUROPE. Nu există motive să nu apreciem opinia unor specialişti. 7. Silvia Radu, preşedinte RED UNION FENOSSA Dincolo de investiţia şi impactul asupra domeniului energetic al Republicii Moldova, compania respectivă promovează politici de dezvoltare moderne. Printre acestea relaţionarea cu mediul academic, cu facultatea de energetică a UTM, unde în toamna anului 2009 a fost inaugurată şi o sală de studii dotată de UNION FENOSSA. 8. Dan Lozovan, director general TV CTC/TV DIXI A atras în 2009 primul partener media de nişă cu capital străin, afacerea de vânzare a 51% din acţiuni estimându-se la peste 4 milioane dolari SUA. Ulterior TV CTC a investit peste 2 milioane dolari SUA în dezvoltarea afacerii în Republica Moldova. 9. Gheorghe Erizanu, director al editurii CARTIER Graţie viziunii sale moderne asupra procesului editorial, librăriile CARTIER au depăşit rolul de spaţii de comercializare a cărţilor şi au devenit adevărate laboratoare culturale. Lansările de carte, lecturile, cercurile de discuţii au înviorat substanţial lumea cititorilor, chiar dacă nu au contribuit şi la creşterea capacităţii lor de cumpărare. Totuşi, vânzările de carte la BOOKFEST 2009 le-au depăşit pe cele din 2008. 10. Cătălin Giosan, director PRO TV Chişinău A ştiut să gestioneze fiecare eroare comisă de politicieni, precum şi dorinţa acestora de ascensiune, în favoarea postului de televiziune PRO TV. Managerul care ştie să creeze imagine şi să sporească audienţa indiferent de cifra de afaceri. Top cultural Priorităţile politice au devansat procesul cultural în anul 2009. Evenimentele culturale de anvergură au lipsit de pe agenda socială din simplul motiv că a fost o perioadă în care s-au manifestat alt gen de personaje publice. Totuşi oamenii de cultură au continuat să se manifeste şi chiar am avut parte, ca spectatori, de un şir de performanţe artistice demonstrate de talentele noastre autohtone. 1. Valeriu Jereghi, regizor Filmul său ARRIVEDERCI, în special tema abordată şi impactul emoţional, au determinat un eveniment care s-a produs în premieră internaţională în ianuarie 2009. Pentru prima dată în istoria sa, Parlamentul European a invitat o echipă de creaţie cinematografică, organizând şi proiecţia filmului artistic realizat de aceasta, în faţa parlamentarilor europeni la Bruxelles. 2. Andrei Locoman, director al Teatrului „Eugen Ionesco” La 09.09.09 trupa teatrului s-a mutat în noul lor sediu de pe bulevardul Renaşterii, realizându-şi visul ce părea mai mult decât iluzoriu. Două evenimente teatrale au constituit corolarul dramaturgic al teatrului în anul 2009: spectacolul „Romeo şi Julieta” în regia lui Cris Medea şi colaborarea cu teatrul japonez HAGIMARU – spectacolul „Povestea unui om mort găsit în stradă” în regia lui Petru Vutcărău. 3. Nelly Ciobanu, interpretă A participat la EUROVISION şi a cucerit din nou publicul prin forţa talentului său şi, evident, prin vibraţia piesei realizate în stil etno-pop HORA DIN MOLDOVA. 4. Dan Bălan, compozitor şi interpret În noiembrie 2009 pentru prima dată în zece ani de carieră a susţinut acasă, la Chişinău, un concert de anvergură şi a spart a câta oară inimile fanelor sale. Rămâne a fi o personalitate în showbiz-ul internaţional, lansând de curând şi clipul CHICA BOMB, realizat la Los Angeles de Hype Williams, un clipmaker renumit. 5. Jerome Poulain, peşedinte al fundaţiei ORANGE Compania ORANGE s-a distins prin suportul acordat artiştilor din Republica Moldova pe parcursul aflării sale aici. La 25 noiembrie 2009 a fost lansată oficial şi Fundaţia ORANGE în Moldova, care include printre priorităţile sale şi domeniul cultural. Doamne ajută! 6. Emilian Galaicu-Păun, scriitor Mereu conectat la procesul literar este omul „vajnic” care poate decide asupra sâmburelui de talent al celor care îi trimit în flux continuu maniscrisele şi aşteaptă rezoluţia. Este poetul, traducătorul, criticul, moderatorul etc. perfecţionist. În 2009 a publicat volumul ARME GRĂITOARE, prima carte de versuri originală a autorului tipărită în Republica Moldova. 7. Varvara Buzilă, preşedinte al Societăţii de Etnologie În noiembrie 2009 au fost lansate zece CD-uri şi DVD-uri realizate cu sprijinul financiar al Ambasadei SUA în Republica Moldova. Albumele constituie un inestimabil la conservarea patrimoniului nostru imaterial. Valorile pe care acum cu siguranţă nu le vom pierde sunt memoria folclorică a rapsodului Elena Oca, cultura etno-folclorică a satului Paicu, Cantemir etc. 8. Geta Burlacu, interpretă Anul 2009 a fost productiv prin concertele mari de la Filarmonica Naţională şi cele două albume pe care le-a lansat: O SETE NEBUNĂ şi LA POARTA PĂMÂNTULUI. Interpreta s-a menţinut pe valul manifestării sale energice în viaţa publică din Republica Moldova şi România şi prin participarea la diverse activităţi cu caracter filantropic şi de promovare. 9. Pavel Parfeni, interpret Un nume relativ nou pe scena muzicală, dar pare a fi promiţător cel puţin prin ascensiunea rapidă şi premiile importante pe care le-a luat pe parcursul anului 2009: Vitebsk (Slaveanschi bazar), Brăila, Mamaia, precum şi participarea spectaculoasă la festivalul de muzică uşoară de la Braşov. 10. Olga Tira, interpretă A cucerit 5 medalii (printre care două de aur) la Campionatul lumii la Măiestrie Interpretativă care s-a desfăşurat în iulie 2009 la Los-Angeles. Acest festival este o analogie a Jocurilor Olimpice şi este patronat de gubernatorul Californiei Arnold Schwarzenegger.

Vlad Filat. O chestie de PR...

Fiecare ascensiune este încercată de pericole pe care Dumnezeu le aşează în faţa omului pentru a-l face mai puternic. Sau pentru a-i arăta că nu a mers pe drumul hărăzit de soartă. Orice vedetă trece prin testul popularităţii, orice om politic - prin testul autosuficienţei exagerate. Crearea imaginii, adică PR-ul, este o chestie de manual, dar trebuie coraborată cu realitatea şi schimbările de circumstanţe. Imaginaţia şi adesea curajul de a sparge tipare învăţate sunt cheia succesului. Dincolo de promovarea acţiunilor, activităţii respectivului om politic, evident. 

Acum cel mai mediatizat om politic de la noi este, fără îndoială, Vlad Filat. Chiar dacă electoratul său nu este neapărat cel preluat de la PPCD (se estimează că acest electorat a migrat spre PL), acest politician are abilităţi evidente - tenacitatea şi puterea de muncă enormă - care l-au caracterizat în special pe Iurie Roşca. Chiar dacă nu dispune de acelaşi magnetism contaminant, Vlad Filat îşi crează imaginea consecvent şi calcă ferm, dur, intransigent urcând treptele spre scopul deloc abandonat de a deveni preşedinte al Republicii Moldova. Ca un politician care ştie să discearnă între discursul public şi politica în sine, deseori contrară acestuia, are mereu în stăpânire deplină pupitrul pe care accesează ca un jonglor veritabil targheturile de moment pentru a fi 24 din 24 "cel mai iubit dintre pământeni". 

Urmăresc procesul şi observ că, din păcate, grandomania îi dă târcoale. Ultimele fotografii de la Congresul PPE, care au umplut paginile de internet, îmi amintesc de pereţii sediului PPCD de pe Iorga, 5. Eu cu acela, Eu cu acesta, Eu cu aceştea, Eu cu acestea şi tot aşa. Complacerea aceasta nu e tocmai indiciul cel bun, din simplul motiv că în timp conduce la distorsionarea totală a realităţii şi o supraapreciere fatală a propriei importanţe. 

Eu zic că nu putem evita lecţiile pe care le învăţăm pe propriile cucuie, dar unde se poate e bine să le învăţăm din cucuiele "accesate" de alţii.

Încă nu s-a terminat... Ave, Caezar

Deci, preşedinte nu ne-a fost sortit să avem nici astăzi. Dar era de aşteptat, aşa că trecem peste asta. Întrebarea e: ce urmează? Dincolo de amendamente masive şi utile pentru muşchii cuiva la legislaţia în vigoare. Ne aşteaptă un spectacol politic.

Politicienii noştri vor continua să ne demonstreze că viaţa e un teatru şi cred că vom asista la remixuri pe teme clasice gen uciderea (politică) a lui Caesar - cu participarea lui Brutus, evident. Gen incendierea (politică) a Romei de către nesăbuitul Nero sau desfrâul (politic) al lui Caligula. Peste toate va plana întrebarea megalitică to be or not to be?

Mâine CCA selectează candidaţii pentru CO

Dincolo de convulsiile lui Corneliu Mihalache care a acţionat în judecată CCA pentru că a anunţat un nou concurs (după părerea dânsului - nelegitim) pentru suplinirea posturilor vacante din Consiliul de Observatori la Teleradio Moldova, CCA a demarat concursul. Au fost depuse mai mult de 30 de cereri.

Din informaţia care s-a strecurat deja spre public - a şi avut loc o şedinţă care a fost suspendată din lipsă de cvorum - cunoaştem deja unii dintre candidaţi. În primul rând este salutară prezenţa pe liste a foştilor grevişti Viorica Cucereanu şi Constantin Luncă. Eugen Râbca este un candidat serios, care cunoaşte cel mai bine, probabil, domeniul adiovizualului din punct de vedere al mecanismelor generale de funcţionare. Ghenadie Brega insistă, deşi (decizie incomprehensibilă pentru mine) a fost respins data trecută de comisia parlamentară de profil pe motiv de "lipsă de profesionalism". Câţiva oameni de cultură de renume se regăsesc printre candidaţi: Viorica Meşină, Sandu Vasilache, Alexandru Leancă, Marian Stârcea.

De ce urmăresc procesul cu atâta atenţie? Pentru că indiferent de criticile acerbe (tendenţioase şi manipulatore) şi atacurile la persoană din presă în momentul elaborării Codului Audiovizualului, acesta funcţionează! Şi sper ca reforma începută cu atâta "scârţ" să continue.

Îmi permit o digresiune "lirică" apropo de cum se schimbă optica politică în funcţie de anturaj şi circimstanţe de moment. Curios lucru: după 4 aprilie 2005 şi până acum cei care au votat pentru Voronin, în special eu şi colegii mei de partid de atunci - am fost făcuţi zob, decimaţi, "trădătorizaţi" de 60 de ori pe minut, iar lui Vlad Filat, să zicem, nu i se imputa niciodată nimic - selecţia mediatică a funcţionat impecabil. Acum lucrurile se prezintă altfel - 4 aprilie a fost un act de curaj şi s-au votat principii, s-a votat stabilitatea politică, ceea ce comuniştii nu doresc să facă acum, zice Alexandru Tănase, vicepreşedinte al PLDM. Păi, cine a votat atunci şi cine a elaborat cele zece principii? A-a-a, păi, a votat Vlad Filat şi ăştea...cum le zice?..

Aşa e şi cu Codul - fu-u-u, ce lege "comunistă" a făcut Aramă. Dar hai să încercăm, poate reuşim să obţinem vreo funcţie...Nu mă refer la cei nominalizaţi, ci la indivizi de genul filologului Gheorghe Lupuşoru etc. (care nici nu au citit legea, altfel ar fi înţeles că Domniile lor nu întrunesc nici una din abilităţile profesionale referitoare la postul râvnit), dar care îşi doresc să fie "nacealnici pe zdanie" cu orice preţ. În cazul dânşilor "zdania", probabil, nu contează.

P.S. Revin la tema postării enunţând un dubiu care transpare ca o ţeapă într-o viaţă de om fericit. Mă întreb, totuşi: faptul că nu se fac presiuni asupra CCA în acest moment îseamnă că lucrurile revin la normalitate sau...că până la urmă Codul va fi abrogat, înlocuit printr-o altă lege (aşa cum a anunţat mai devreme dna Corina Fusu) şi toţi cei aleşi acum vor fi sacrificaţi în favoarea unor persoane impuse de cei de la guvernare? Dumnezeule, ce-mi veni?! Nu se poate, că doar sunt democraţi la putere!

Eu mă duc sa ma culc, noapte bună, Moldova.

Titlul e unul dintre mesajele de pe banda rulantă a emisiunii PRO TV "În profunzime" de luni, 30 noiembrie. Mi s-a părut haios acest mesaj (cel puţin, sincer) deşi nu aş subscrie pesimismului care transpare clar în text. Probabil telespectatorul respectiv şi-a manifestat astfel dezamăgirea pentru faptul că invitaţii Lorenei Bogza - Alexandru Tănase (PLDM), Veaceslav Untilă (AMN), Dumitru Diacov (PD), Dorin Chirtoacă (PL) - pentru prima dată nu au putut ascunde animozităţile care fierb în alianţa de la guvernare. Cele câteva aşa zise promisiuni politice făcute PCRM de către Marian Lupu cu siguranţă nu au fost discutate în cadrul AIE şi la modul în care reacţiona Alexandru Tănase, e evident că au supărat foarte rău PLDM. Tănase a avut câteva replici dure mai ales vis-a-vis de bâlbâielile referitoare la statalitate, iredentism, istoria care trebuie, cică, scrisă de comun acord cu toate forţele politice. Într-adevăr aceste poziţii au fost elaborate după ureche şi dezvelesc oasele politice ale PD atinse de osteoporoza disperării. Sentiment, dincolo de retorica publică "frăţească" a AIE, neîmpărtăşit de PLDM, AMN şi PL. PLDM nu este interesat ca Marian Lupu să devină preşedinte pentru că politicile declarate de acesta contravin programului de guvernare aplicat deja de Vlad Filat în măsura în care îi permit circumstanţele. Şi e evidentă oricum antipatia lor reciprocă. Cei din AMN şi-au atins deja interesele personale şi sunt mulţumiţi - nu se ceartă cu nimeni pentru că sunt ocupaţi cu afacerile proprii. Iar Mihai Ghimpu ar fi un sfânt politic dacă şi-ar dori "intens" renunţarea la interimat, chiar dacă la dezvelirea monumentului din faţa Muzeului de istorie a declarat că e convins că "dacă Lupoaica e reinstalată la locul ei, Lupu va deveni Preşedinte". Scriam în Revista Acum.tv că se prea poate ca nici o forţă politică să nu dorească alegerea lui Marian Lupu în fotoliul prezidenţial. Acum sunt sigură de asta. Chiar în acest moment ascult ştirile şi înţeleg că alegerile prezidenţiale din 7 decembrie sunt deja compromise. Mihai Ghimpu a şi emis un decret prin care crează comisia pentru schimbarea Legii Supreme a Republicii Moldova. Deci, AIE nu mai aşteaptă ziua alegerilor nici măcar de formă, face următorul pas ca şi cum alegerile prezidenţiale nu au avut loc. 

P.S. Remarc prestaţia Lorenei Bogza care a ştiut să "scotocească" răspunsurile, provocându-şi invitaţii. Bună emisiune!

PRO TV versus CCA: verde pentru Moldova!

Astăzi CCA a prelungit de drept licenţa postului PRO TV. Aş vrea să-l felicit din toată inima, dar nu pot. Am pătimit de multe ori pentru că nu am făcut jocul celor "care trebuie". Risc totuşi să spun un adevăr. Această "victorie" are un gust amar pentru că de la bun început a fost un truc, un bluf, un spectacol politic, dacă doriţi. Evident, atunci când Iurie Roşca se apucă să ameninţe public pe cineva, te cam trec fiorii, dată fiind "povestea vieţii lui" - se ştie că acest politician ştie să-şi atingă scopurile. Dar...

Dar am spus-o şi în emisiunea "În profunzime"- isteria provocată de refuzul CCA de a prelungi licenţa de drept postului PRO TV a fost de la bun început un spectacol pentru amatori. Mai ales mă deranjează totala lipsă de bun simţ când se invocă argumentul că această prelungire de pomină este conformă legii. Nu este. E adevărat, Codul prevede într-un articol special modul de prelungire de drept a licenţelor. Dar tot Codul în ultimul său capitol zice că legea anterioară este abrogată, iar radiodifuzorii vor activa în baza licenţelor vechi doar până la expirarea acestora.

Deci toată lumea trebuie să-şi ridice licenţele noi şi asta se face în cadrul concursului. Toţi sunt egali în faţa legii. Faptul că Iurie Roşca a pornit un război împotriva PRO TV nu înseamnă decât că a făcut o gafă politică pentru care electoratul l-a taxat cu vârf şi îndesat. PCRM nu ar fi făcut aceeaşi gafă pentru că şi-ar fi tras clapa în faţa europenilor şi nu aveau nevoie de aşa ceva în campania electorală.

În general PRO TV a făcut un joc murdar. Spun asta cu mare părere de rău tocmai pentru că sunt un telespectator fidel al acestui post tv. De la bun început a exploatat situaţia pentru a-i face campanie electorală PLDM, care a convocat mitinguri de solidaritate prin raioane. Apoi a continuat să incite spiritele publicând imagini pe muzică tensionată titrând "PRO TV fără licenţă", deşi emitea bine mersi cu acordul CCA. A indus intenţionat confuzia de termeni "a refuza acordarea licenţei DE DREPT" cu teribilistul "A refuza acordarea licenţei". Apoi a dezinformat opinia publică internaţională, ceea ce îmi displace şi chiar îmi repugnă.

Bu-u-un. Acum Curtea Supremă de Justiţie a OBLIGAT CCA să-i facă pe plac PRO TV, deşi, atenţie!, Curtea Constituţională a declarat perfect legal regulamentul CCA care prevede că licenţele vechi vor fi substituite prin licenţe de tip nou în cadrul concursurilor pe măsură ce acestea expiră. Deci e clar că decizia Curţii Supreme a fost făcută la indicaţia celor care au promis acest lucru PRO TV-ului în schimbul unei politici editoriale "corecte" în campania electorală.

Ceea ce e total dezgustător este şantajul pe care PRO TV continuă să-l exercite asupra CCA. Cică "PRO TV solicită CCA ca acesta să scoată imediat la concurs TOATE frecvenţele (şi să i le dea pe tavă! - n.a.) pentru ca PRO TV să aibă acoperire naţională". De ce? "Pentru că e "singurul post de televiziune care merită" aşa ceva. Modestia întruchipată!

Adevărul este, probabil, că PRO TV se teme (tare!) de concurenţa cu care se va confrunta acerb în timp foarte scurt. Jurnal TV şi Publika TV, dacă vor realiza intenţiile declarate, vor schimba radical situaţia de pe piaţa audiovizualului din Republica Moldova. Se ştie că acum PRO TV se confruntă şi cu o fluctuaţie neplăcută de cadre, acestea îndreptându-se spre cele două posturi menţionate.

Repet, sunt un fan PRO TV, vreau ca în Republica Moldova să existe mai multe posturi tv de limbă română. Dar comportamentul acestora în relaţia lor cu instituţia de reglementare şi în special prieteniile cu factorii politici, nu trebuie să depăşească limita raţională şi de bun simţ. 

Acum să înţeleg că dacă CCA nu va acorda PRO TV toate frecvenţele pe care şi le doreşte, acesta va porni o nouă campanie de blamare şi va apela din nou la tutorii politici pentru a corupe justiţia? Asta în timp ce presa are menirea să identifice actele de corupţie şi să le facă publice?

Să vedem. Remarc doar că frecvenţele se calculează destul de greu şi momentan nu mai sunt prea multe de calculat. Deci, PRO TV va dori la următorul concurs să deposedeze mai mulţi radiodifuzori de frecvenţele pe care emit după ce au trecut prin concurs şi au investit în valorificarea acestora bani grei. Da-a-a... Să-mi spună şi mie cineva care e diferenţa dintre comportamentul PRO TV şi cel al lui Sâtnic care strigă în gura mare, săriţi libertatea de exprimare e în pericol pentru că CCA nu mă lasă să retransmit Golos Rossii? Argumentul "PRO TV e mai bun, că-i de-al nostru" nu ţine. Şi nu trebuie să ţină într-o ţară democratică.

P.S. Cu PRO TV acum e acelaţi lucru ca şi cu AIE. Nu se poate să-i critici, dă-le tot ce vor şi fă-te că nu vezi gafele lor pentru că altfel se va spune că eşti cu comuniştii. Ce tâmpenie, pardon. Nu contest faptul că s-au comis multe ilegalităţi pe timpul comuniştilor. Dar tocmai de asta am ales democraţii - ca să ne se mai întâmple. Şi să fie clar: dacă în Republica Moldova vor fi retrase licenţele radiodifuzorilor - fie acesta PRO TV, fie acesta NIT etc., libertatea de exprimare şi implicit visul european al Republicii Moldova va sucomba ca lebăda lui Saint-Saens întinzându-şi gâtul ofilit peste primul gard de sârmă ghimpată de la Prut.

Doamne, te rog să "contabilizezi" şi asta atunci când Ecaterina va veni s-o judeci...

Am aflat despre moartea Ecaterinei Balan prea târziu. Aseară. Nu am avut timp să-mi iau rămas bun de la ea. Dar mă gândesc că anume asta şi-ar fi dorit: să ne amintim de ea altfel decât prohodită. 

Când am venit la televiziune aveam nouăsprezece ani şi nu înţelegeam nici eu cum de s-a întâmplat să trec concursul de crainici. Ştefan Culea şi Ecaterina Balan erau monştrii sacri care m-au întâmpinat, evident nu o mare doză de scepticism. Eram prea timidă, sâsâiam, înmuiam dizgraţios "n"-ul din cuvântul "ministru" şi mă făceam pete roşii de câte ori aveam emoţii. 

Eu cu Șefan Culea
din păcate, nu am nicio poză cu Ecaterina Balan

Ştefan Culea "m-a terorizat" vreo jumătate de an, insistând asupra dicţiei, dar mai ales asupra capacităţii mele de rezistenţă psihologică. Apoi mi-a dat drumul pe sticlă. Cel mai des eram în turul doi, închizând staţia hăt după miezul nopţii. Aveam trac de fiecare dată şi orice apariţie la ecran era un şoc pe care trebuia să învăţ a-l depăşi. 

În curând toată lumea a înţeles că sunt însărcinată (între timp mă măritasem) şi prea puţini s-au arătat entuziasmaţi că abia am venit (uite la dânsa!) şi deja plec în concediu de maternitate. Oh, prin ce dileme am fost nevoită să trec! 

Şi recunoştinţa mea pentru Ecaterina Balan nu va fi niciodată în măsură să compenseze suportul pe care mi l-a acordat atunci. M-a susţinut ferm şi cu multă căldură în acelaşi timp. Atunci am cunoscut-o de fapt dincolo de alura de vedetă. Abia atunci am sesizat câtă blăndeţe ascunde vocea ei: "nu asculta pe nimeni, copilul acesta e tot ce poţi avea mai scump pe lume!" 

Acum când mă uit la băiatul meu, drag mie pănă la Domnul şi înapoi, zăresc undeva pe o proiecţie numai de mine văzută, zâmbetul calm al Doamnei Ecaterina. Dumnezeu s-o odihnească!

Pe doi ani la revedere...

Urmăream de dimineaţă ştirile şi am fost surprinsă de faptul că la ceremonia de "investire" a recruţilor cu titlul nobil de "soldat" se mai interpretează şi acum Прошание славянки. 

Nu e o problemă gravă, evident, dar dacă tot insistăm asupra patriotismului celor care merg să-şi apere ţara, atunci poate ar fi bine să ne punem întrebarea despre care ţară, totuşi, este vorba?

Limba rusă în menghina politicului

...Unul dintre cele mai şovine ziare de limbă rusă din Republica Moldova “Komerssant plus” striga ca din gură de şarpe zilele acestea că în octombrie 2009 la Bruxelles premierul Vlad Filat a vorbit despre “influenţa enormă a mass media ruseşti în Republica Moldova, care a creat deliberat o imagine negativă blocului NATO”. În continuare autorul articolului avertizează cititorul asupra faptului că “din discursul domnului Filat reese că pentru a redresa, a schimba imaginea NATO în opinia publică naţională şi a convinge cetăţenii că Republica Moldova trebuie să fie membră a acestei Alianţe politico-militare este nevoie de o perioadă de tranziţie în cadrul căreia influenţa anti-NATO a mass media ruseşti va fi anihilată”. 

Urmează, evident o pledoarie pentru libertatea de expresie care, iată, este în pericol! Şi, ceea ce e mai grav, un apel la “solidarizare” adresat tuturor media de limbă rusă care are o tentă de nesupunere civică. Dar în ce ţară, domnilor, mai există un asemenea monopol asupra mijloacelor de informare în masă instaurat de un stat străin?! 

Cunoaşterea limbii ruse este privită de majoritatea moldovenilor (românilor) din dreapta Prutului ca un beneficiu. Limba rusă este incontestabil una dintre limbile care au dat lumii opere geniale, este limba în care şi-a găsit expresia una dintre cele mai mari contribuţii la patrimonial cultural mondial. Să comunici prin intermediul acestei limbi cu cetăţenii ţărilor ex-sovietice, să citeşti în original capodoperele lui Dostoievski, Lermontov, Esenin, Ahmatova, să poţi savura “pe viu” arta dramatică a coloşilor Abdulov, Iancovski, Tabacov, Leonov, să urmăreşti originalul filmelor lui Mihalcov, Concealovscki, Gaidai este o binecuvântare. 

Tocmai de aceea ea nu poate fi tolerată concomitent ca un instrument de manipulare ideologică, de oprimare a spiritului naţional într-in stat care de ani buni şi-a proclamat libertatea. Conferirea limbii ruse a statutului de limbă oficială în Republica Moldova ar însemna nu doar marginalizarea şi dispariţia treptată a mediului de comunicare în limba română. Ar însemna asumarea necondiţionată şi ireconciliabilă a “căstrării” identitare a populaţiei majoritare din dreapta Prutului şi distorsionarea gravă a conceptului de convieţuire civilizată a etniilor autohtone. Ar însemna dispariţia Republicii Moldova ca stat independent. 

citeşte articolul în întregime aici www.romanialibera.com

A fi sau a ni fi...AIE

La 10 noiembrie vom alege şeful statului. Adică se va face o tentativă de a pune capăt crizei politice din Republica Moldova. Dacă ar fi să tragem o linie (înainte de a intra pe finală) şi să evaluăm prestaţia partidelor politice parlamentare până în acest moment, am observa că deşi AIE se menţine în perimetrul unei singure entităţi politice, valoarea activă a fiecăruia dintre cele patru partide este diferită. 

Contribuţia fiecărui partid la procesul de deblocare a situaţiei moştenite de la guvernarea precedentă este inegală şi chiar deja se poate vorbi despre posibilele perspective de supravieţuire politică în timp a fiecăruia dintre cele patru partide. 

Dacă am face un clasament în confirmitate cu acţiunile, intenţiile şi rezultatele obţinute, cred că PLDM are cele mai mari şanse de consolidare ca partid cu echipă credibilă şi consecvent în acţiuni. Este singurul partid care a întreprins acţiuni energice, vizibile în special pe colaterala externă, păstrând şi consolidându-şi imaginea. În cazul unor eventuale alegeri anticipate, e de presupus că PLDM ar obţine un scor mult mai avansat în comparaţie cu ceilalţi parteneri de alianţă şi în raport cu scorul obţinut în cadrul scrutinului din aprilie 2009. 

AMN (după tăcerea profundă care a cuprins-o după ce a obţinut posturile râvnite) nu ar mai avea şanse să ajungă în Parlament, iar PL contabilizând lipsa de bun simţ şi educaţie politică a liderului său ar putea scădea dramatic în rating. 

De simpatiile electoratului PD vom putea vorbi doar după 10 noiembrie sau, se prea poate, nici atunci.

Nu mă refer la nimic special...

Încă sunt la serviciu, soarele îmi bate în geam şi-mi dau seama că deja e hăt după amiază. De două zile suntem obligaţi să circulăm cu faza mică. E un eveniment şi ăsta! Dimineaţa, la cinci şi jumătate, când am ieşit din casă, am aprins farurile de la maşină în mod firesc. 

Acum însă, la trei p.m., cum o fi? Mă duc să văd cum e să aprinzi lumina în plină zi în Republica Moldova.

Daţi să vorbim pe româneşte!

Epopeea revenirii fireşti la matricea identitară a românilor din Republica Moldova este departe de a se fi încheiat. Conştientizarea adevăratei dimensiuni a impactului dezastruos provocat de maşinăria ideologiei sovietice s-a produs în anii de renaştere naţională. Dar repercusiunile deznaţionalizării masive sunt încă destul de sesizabile şi revenirea la normalitate necesită nu numai un efort susţinut din partea cetăţenilor , ci şi o politică lingvistică definită, realistă, asumată de autorităţile Republicii Moldova. 

De ce este atât de important acest aspect al politicilor publice în Republica Moldova? Corectitudinea vorbirii în limba română, statutul acestei limbi la nivel de comunicare, nu este doar un moft al intelectualilor, nu este doar un măr al discordiei aruncat la întâmplare (sau cu rea intenţie) din turnul de fildeş al diverselor elite moldovene. Este barometrul, indicatorul de suprafaţă al transformării unei societăţi profund alterate de mentalitatea sovietică în una de structură şi aspiraţie europeană. 

Argumentul este cât se poate de simplu. Filosofia ideologiei URSS era de a aduna sub auspiciile limbii ruse (limbă care nu poartă nici o vină!) “un popor” de homo sovieticuşi fericiţi nevoie mare. Limbii ruse i-a revenit rolul ingrat de a căsăpi culturi şi istorii seculare, de a “băga în capul”(vorba Chiriţei) reprezentanţilor etniilor din republicile sovietice aspiraţii “măreţe”, leniniste, marxiste, imperialiste. Şi aşa lumea a vorbit şi a gândit ruseşte. Azi, mâine, zece, şaptezeci de ani. Generaţii întregi. Şi chiar dacă, după revenirea statistică la normalitate în 1989, cetăţenii Republicii Moldova au făcut un efort enorm pentru a se debarasa de rusisme şi a învăţa limba maternă literară (la cursuri, cu dicţionare şi din operele marilor autori români re-descoperiţi), cuvintele româneşti încă mult timp au rămas înşirate ca mărgăritarele… pe sfoara (topica) rusească. 

Încă mult timp oamenii au gândit ruseşte, traducând de fapt concomitent ideile în limba română. Întâmplător sau nu, pentru partidele de titulatură democrată votează cei care au reuşit nu numai să se exprime, dar şi să gândească româneşte. Cei care încă mai aleg comuniştii din convingere sau comoditate (mă refer doar la populaţia care se identifică drept moldoveni) în marea lor majoritate vorbesc o română aproximativă, continuând să recurgă la rusisme şi să construiască frazele după modelul rusesc. Şi dacă vocabularul activ a crescut în timp, traducerea ad-literam din limba rusă ne mai dă mari bătăi de cap. 

Calcurile din limba rusă sunt încă un handicap major al exprimării noastre în limba română. De exemplu în publicitatea stradală sau cea audio-vizuală persistă slogane de genul “Dacă ferestre, atunci – Veco”... 

 continuare pe www.romanialibera.com

Marian Lupu continuă să aştepte în anticamera lui Mihai Ghimpu

Alegerile Preşedintelui Republicii Moldova urmau să aibă loc pe 23 octombrie. Evenimentul a fost amânat, iar argumentele inconsistente provoacă dubii serioase asupra determinării clasei politice de a duce lucrurile la bun sfârşit. De ce este tărăgănată alegerea Preşedintelui Republcii Moldova? Să punctăm ipotezele. 

Nici una dintre cele două fracţiuni din Parlament nu-l doreşte pe Marian Lupu în această funcţie. Motivele sunt de ordin personal şi strategic. Comuniştii îl resping ca pe un trădător care şi-a făcut imagine „pe spatele” lor. Cel puţin Voronin ( ranchiunos ca orice dictator care a pierdut demult contactul cu realitatea) asta insinuează de câte ori are ocazia. Tentativa deputatului comunist Vladimir Ţurcan (adică a Moscovei) de a-l convinge să fie mai puţin irascibil deocamdată nu are efect şi chiar riscă să scindeze fracţiunea. Asta pe fundalul zvonurilor tot mai insistente că în teritoriu şefii de toate nivelurile părăsesc nava roşie ca şobolanii - corabia piraţilor din Caraibe. E clar că dacă Lupu devine Preşedinte, va fi succesorul lui Voronin nu numai în calitate de Preşedinte al ţării, dar şi de Preşedinte al fostului PCRM. Tocmai de asta le e frică şi colegilor din Alianţă. Dacă Lupu preia pe cale „paşnică” PCRM, cine le mai garantează că va rămâne în timp partenerul liberalilor? Este binecunoscută şi concurenţa (ca să nu zic antipatia) dintre Vlad Filat şi Marian Lupu (secundat de Dumitru Diacov, Partidul Democrat al căruia a fost trădat de Filat). Ghimpu s-a pomenit în funcţia de şef al Legislativului (şi implicit de Preşedinte interimar al statului) tocmai pentru că cei doi nu au dorit să cedeze unul altuia această funcţie importantă într-o republică parlamentară.

Nu există nici o certitudine că vor fi identificate cele 61 de voturi necesare pentru ca Preşedintele să fie ales de Parlamentul Republicii Moldova. Să zicem că, deşi există motive de ordin personal şi de partid de a nu-l agrea tocmai pe Marian Lupu la funcţia de Preşedinte de stat, AIE (Alianţa pentru Integrare Europeană) este decisă să-l voteze. Însă cele 8 voturi necesare pentru ca acest vot să fie valabil, tot de la comunişti trebuie „pescuite”. Chiar dacă există deputaţi comunişti care ar vota pentru Lupu, nu există şi certitudinea că aceştea o vor face. Promisiunile pot fi ignorate chiar în ultima clipă. Din simplul motiv că Voronin şi Tcaciuc...

citeşte continuarea pe http://www.romanialibera.com/

Glamour-oasă, Patria mea! (Poem futu-rist)

Până la perestroica, Patria mea era un strugure de poamă pe harta Uniunii.

După aceasta, timp de câţiva ani, a fost un tricolor zvâcnind în aburii speranţei.

Apoi tricolorul s-a astâmpărat, acoperit de ceaţa unui "neo" greu de identificat.

Mai târziu Patria mea "s-a stabilizat" ca un scaun domnesc înfipt în veşnicie.

Cum e patria mea acum, în procesul alegerilor care riscă să devină tradiţie naţională?

O!

Acum Patria mea e glamour.

Are costum de mii de euro de la Hugo Boss.

De fapt, mie nu-mi place shoppingul, îmi place arta.

Aşa că aştept timpurile (cred că n-a mai rămas aşa de mult până atunci) 

Când Patria mea va fi un trup gol.

Ca şi regele său.

Adică cel din povestea electorală.

Nudul, pe care fiecare va putea să-şi exercite talentul de body-painter.

Sunt curioasă să ştiu ce ar picta pe muşchii Patriei mele fiecare dintre voi, dragi cititori...

Am scăpat de Voronin, ca să dăm de Ghimpu!

Acum câteva ore am discutat cu nişte persoane care şi-au pus mari speranţe în AIE şi au susţinut o campanie electorală pentru "democraţi" fără a face parte din organizaţii de partid teritoriale şi fără a aspira la avantaje personale. Au muncit în campanie aşa, "pentru patrie". Acum sunt dezamăgiţi. În special de comportamentul celor din Partidul Liberal. Ei nu înţeleg cum de cei pe care i-au votat îşi permit acum să se comporte ca nişte neciopliţi şi calcă în picioare cele mai elementare reguli de comportament politic? 

Şedinţele Parlamentului amânate pe motiv că avem oaspeţi în ţară, replici aruncate în public ca la bâlciul hahalerelor (vorba intelectualului Becali, şi acesta parlamentar european, Doamne mă iartă!) etc., etc. Am scăpat de Voronin ca să ne convingem că e veşnic viu? Probabil comportamentul de oameni care au venit la putere dintr-o întâmplare neaşteptată (dacă nu se constituia Alianţa, PL-ul nu ar fi avut aceiaşi cotaţie), vine dintr-o precaritate, deficienţă de pregătire morală, politică, din lipsă de maturitate, pur şi simplu. 

Constantin Cheianu scrie că cei trei - Ghimpu, Filat şi Lupu ar constitui împreună prototipul lui Voronin. Eu aş spune că cea mai defectuoasă componentă a acestui Frankenstein este Ghimpu, secundat de colegii de partid. 

Zilele acestea Corina Fusu a anunţat de la tribuna Parlamentului că nu mai revizuieşte Codul Audiovizualului, ci înlătură "lacunele" din el. Care sunt acestea? Cele care vizează alegerea membrilor CCA şi CO, mai bine zis, proporţia de trei cincimi din numărul deputaţilor prin votul cărora numirea în funcţia de membru a acestor instituţii este legitimă. Şi respectiv proporţia de două treimi din numărul membrilor CO care pot numi sau destitui Preşedintele Teleradio Moldova. Tocmai prevederile care protejează audiovizualul de dictatura exhaustivă a unui partid majoritar oricare ar fi acesta!

Deşi nu accept deloc politica editorială a Companiei Teleradio Moldova cred că Todercan a avut dreptate într-o măsură mare atunci când a zis că Fusu este ghidată şi de un impuls revanşard "Angela Aramă a făcut Codul, păi ea tot trebuie să facă ceva!" Păi, să facă, dar nu cu preţul revenirii la o dictatură, chiar dacă de o altă sorginte - cea "liberală"! 

Acum, după ce prevederile respective au fost înlăturate, în cazul în care anticipatele nu vor putea fi evitate şi printr-un concurs de împrejurări comuniştii vor obţine o majoritate confortabilă, aceştea lesne vor acapara fără jenă tot ce înseamnă televiziune şi radio în Republica Moldova. Nu "lacunele" au fost înlăturate, ci impiedimentele în faţa dictaturii. 

Şi ceea ce e mai neplăcut este că Fusu încearcă să ne mintă. Zi, dragă, că altfel nu poţi să schimbi oamenii compromişi din cele două instituţii, că vrei să-i promovezi acolo pe cei mai buni specialişti în audiovizual! Evident, mă îndoiesc deja că se doreşte aşa ceva - cred că tot de rude de-a lui Mihai Ghimpu va fi vorba. Acum, cine a trădat greva noastră, Corina?

Retorica politică

Iată că s-au încheiat lucrările summit-ului CSI. În sfârşit pot să-mi parchez maşina în curte. Altfel, a trebuit s-o las cu un cartier mai sus, pe strada Şciusev. 

Cu ce ne-am ales în urma vizitei şefilor şi altor demnitari din statele post-sovietice? Mai cu nimic, aşa se pare din informaţiile extrem de zgârcite care s-au strecurat printre dinţii uşilor închise. Închise nu pentru că s-ar fi pus în discuţie subiecte foarte importante şi cruciale pentru viitorul Republicii Moldova. Dimpotrivă, închise pentru că s-a bătut apa într-o piuă ambiguă şi fără consistenţă. De fapt, nu era nimic altceva de aşteptat. 

Republica Moldova încă nu a depăşit criza politică, Preşedintele nostru este deocamdată pe post de interimat, iar cele patru partide din coaliţia majoritară trag în direcţiile indicate de un vestit fabulist. Deci e greu de conceput că vreun oaspete - şef de stat s-ar fi lansat într-o socializare serioasă pe dimensiunea raporturilor bilaterale. Asta în cazul în care un summit CSI poate fi calificat măcar drept un prilej de discuţii informale între factorii de decizie geopolitică din spaţiul de tristă faimă.

Nu e cazul să ieşim din CSI - o spun, politicienii care, brusc s-au maturizat. Chiar dacă atunci când erau în opoziţie, au blamat isteric deputaţii care nu au susţinut iniţiativa Vitaliei Pavlicenco privind ieşirea din această structură pro-forma. Stenogramele şedinţelor Parlamentului din ziua cu dezbaterile respective raportate la situaţia actuală ar fi probabil mai haioase decât scenetele caragialiene. Tot aşa cu istoria românilor versus istoria integrată. Şi cu articolul 13 din Constituţie. "Coaliţia roş-oranj" nu a susţinut cele trei iniţiative!!! Oameni buni, deputaţii lui Iurii Ivanovici sunt trădători de neam, de ţară şi de...ce-o mai fi acolo. Retorici politice...

Ar fi curios să scrie Constantin Cheianu o piesă (cu umorul specific doar lui!) în care să alterneze replicile de atunci şi de acum ale lui Valeriu Cosarciuc, de exemplu, vis-a-vis de ieşirea din CSI, ale lui Leonid Bujor vis-a-vis de revenirea imediată! la istoria românilor etc. etc.

Ceea ce vreau să spun este că atitudinea faţă de retorica politică trebuie să fie lucidă şi nu emotivă, dacă dorim să construim o societate sănătoasă şi să nu ajungem să ne scuipăm printre scânduri putrede de gard.

Ceea ce vreau să spun este că ar fi bine să ne construim personalitatea şi viziunea proprie dincolo de fluctuaţiile politice sau de alt gen.

CEI TREI de fapt sunt doi

La această oră se pare că criza politică din Republica Moldova se apropie de obştescul sfârşit. Cred că după vizita lui Narâşchin Marian Lupu va fi ales fără prea mari probleme în funcţia de Preşedinte al ţării. Spuneam după alegeri că SUA şi Rusia vor negocia şi vor respecta un plan de acţiuni comun în vederea stabilizării situaţiei politice din Republica Moldova. Evident, neoficial. După împărţirea fotoliilor de primă importanţă, Preşedinţia va avea grijă ca interesele Rusiei să nu fie lezate în timp ce Prim-ministrul Vlad Filat va face demersuri pentru a obţine bani de la structurile occidentale. Este curios transferul de putere care decamdată s-a făcut dinspre Preşedinţie spre Guvern, Parlamentul brusc devenind cea mai insipidă şi neimportantă structură centrală din stat. Acum cel puţin e clar de ce tocmai Mihai Ghimpu, un politician cu un trecut irelevant în domeniu şi fără prea mari abilităţi diplomatice, a fost ales preşedinte al Parlamentului. Acolo de acum înainte se va desfăşura showul pentru presă şi public, Mihai Ghimpu se va război cu comuniştii suficient de spectaculos, dar absolut steril pentru că fracţiunea parlamentară a AIE va vota ceea ce-i vor dicta premeirul şi preşedintele Repuplicii Moldova. Politica reală de facto mutându-se la Guvern şi geopolitica - la Preşedinţie.

Stat tampon

Mai mulţi comentatori ruşi consideră că Republica Moldova, chiar dacă îşi va schimba guvernarea, nu va depăşi statutul de stat tampon, cel puţin raportat la Uniunea Europeană care doreşte securizarea frontierelor sale şi, astfel, menţine o distanţă "de complezenţă" de Rusia. Să vedem ce înseamnă a fi "stat tampon" în versiunea lui Martin Wight, specialist consacrat în teoria relaţiilor internaţionale:

"Un stat tampon este o putere slabă între două sau mai multe state puternice, menţinut sau chiar creat cu scopul reducerii conflictului dintre ele. O zonă tampon este o regiune ocupată de una sau mai multe puteri slabe aflate între două sau mai multe puteri mai tari; este definită uneori ca fiind un "vid de putere".

Fiecare putere mai mare va avea, în general, un interes vital de a împiedica alte puteri să controleze zona tampon şi va urmări acest interes în două moduri. Va căuta fie să menţină zona tampon neutră sau independentă, ori să stabilească propriul ei control, care poate conduce la anexarea, pe termen lung, a zonei tampon şi convertirea ei într-o provincie de frontieră. De aceea statele tampon pot fi împărţite, în linii mari, în oscilante, neutre şi satelite.

Oscilante sunt statele a căror politică este încurajarea prudentă a rivalităţii dintre vecinii ei puternici.

Neutre sunt statele fără nici o politică externă activă; ele speră să rămână neobservate.

Satelite sunt statele a căror politică externă este controlată de altă putere. Dacă statul mai slab a cedat formal acest control printr-un tratat, astfel încât prin lege cât şi în fapt a cedat o parte din suveranitatea sa, este cunoscut ca fiind protectorat".

În ce categorie da stat tampon se înscie Republica Moldova?

La hramul satului

Gradul de politizare a cetăţenilor unei ţări este barometrul bunăstării lor materiale, dar mai ales spirituale. În acest context absenteismul, apatia politică de care pionii electorali se tem în pragul scrutinelor, este o consecinţă a două posibile scenarii în derulare. Ori cetăţenii se bucură de o viaţă decentă şi respectiv au multe alte domenii de interes dincolo de politică, ori o duc greu şi sunt dezamăgiţi de politicieni, căutând soluţia bunăstării proprii în altă parte. 

La noi rata participării la vot a fost suficient de mare ca să înţelegem că cetăţenii mai cred încă în posibilitatea redresării situaţiei prin schimbarea (sau dimpotrivă, menţinerea la putere) clasei politice. Totuşi, mă gândesc uneori, că politicul este prezent atât în discursul public, cât şi în discuţiile private în măsura în care putem constata că este o dominantă. Toată lumea discută doar politică. 

La ţară, vecina - o femeie de vreo 70 de ani - citeşte cu glas tare discursul lui Voronin publicat în ziarul Comunistul. În jurul ei, pe scăunele de lemn stau vreo trei prietene de aceeaşi vârstă, înghiţind-o din ochi. Peste gard aud păreri controversate despre prestaţia lui Mihai Ghimpu şi încercări gălăgioase de a face un portret-robot al viitorului preşedinte de ţară. Implicarea cetăţenilot în procesul politic e un act civic de care putem doar să ne bucurăm. Dar... 

Mă gândesc despre ce vom discuta la masă cu rudele, prietenii, dacă criza politică din Republica Moldova va fi depăşită? Cum adică, să nu avem pe cine înjura?!

Madona neagră a plâns cu lacrimi de sânge peste Polonia

Dacă tot am zis că există şi alte subiecte de abordat decât politica, încerc să fiu consecventă...

Cândva demult, în 1996, am auzit pentru prima dată despre Fecioara Neagră care a fost adusă de valurile oceanului pe litoralul de pe Tenerife, una din insulele Canare. Catedrala construită în cinstea ei e foarte frumoasă, iar legenda este nu numai o investiţie spirituală, ci şi una profitabilă pentru cei care au dezvoltat afaceri în turism. 

Acum citesc despre icoana făcătoare de minuni din Czestochowa. Fecioara Maria are un chip mai deosebit şi nuanţa tuciurie a pielii i-a atras supranumele Madona Neagră. Curioasă (sau firească!) e inspiraţia mea de a picta îngerul negru cu chip de femeie? Am pornit de la femeia Baluba şi am ajuns să pun pe pânză o fecioară-înger, lăsându-mi imaginaţia de capul ei...

Dar nu despre asta vroiam să scriu, constat doar că nimic nu e întâmplător şi de fapt, ne-am dezvăţat să citim semnele - acesta ar fi subiectul unei alte discuţii... Deci, apropo de icoana expusă la mănăstirea Jasna Gora a ordinului paulin – se spune că este una dintre cele 70 de icoane pictate de sf.Luca. Iar în anul 326 sf. Elena a vizitat Ierusalimul şi a primit-o în dar, ducând-o la Constantinopol. De fapt, istoriografii atestă alte cifre. Factologia susţinută de ei plasează icoana din Czestochowa în arta bizantină din sec. IX-XI. Oricum, pentru mine, diletantă în istoria artelor, nu parametrii temporali sunt importanţi, ci rolul atribuit icoanei în destinul politic şi istoric al Poloniei. Icoana a apărat-o de multe invazii, vărsând lacrimi de sânge şi chiar năpustind moarte grea asupra duşmanilor. 

În 1655 Polonia a fost invadată de suedezi. Abia la Jasna Gora aceştea au fost stăviliţi prin puterea icoanei făcătoare de minuni. La 1 aprilie 1656 icoana a fost încoronată şi proclamată Ocrotitoarea Poloniei. Desigur, întotdeauna învingătorii scriu istoria şi într-o notă asupra vestigiilor turistice din Polonia am găsit următoarea expunere: 

”În Czestochowa religia interacţionează cu politica. În 1655 suedezii au încercat să ia mănăstirea cu asalt, însă nu au reuşit. Din acel moment Jasna Gora a devenit un simbol al opoziţiei populare. Când în 1981 a fost instituită starea excepţională în Polonia, mănăstirea a devenit adăpostul tuturor acelor care s-au opus regimului de atunci. Comunismul a căzut şi datorită motivării puternice oferite de icoana făcătoare de minuni. Şi acum mănăstirea e vizitată în mare parte de tineri. Foarte mulţi pelerini vin aici şi se roagă pentru pace şi bunăstare în ţara lor.” 

Se prea poate că e un comentariu patetic, exagerat, dar plauzibil. M-am rugat pentru un destin mai bun al Moldovei lui Ştefan cel Mare la Putna, lui Mihai Viteazul la mănăstirea Dealu din Târgovişte, lui Sf. Nicolae în Mira, Turcia, lui Sf. Marcu în Veneţia... Nu ştiu dacă m-au auzit Sfinţii Bărbaţi... Dar cred că Madona Neagră mă aude – toate femeile de pe pământ purtăm o parte din ea în noi...Altceva este că întotdeauna avem exact ceea ce merităm. Adică tot ceea ce avem e de fapt măsura credinţei noastre...

România: Mănăstirile vizitate împreună cu părinții mei

           Dincolo de politică există viaţă. Asta încerc să re-învăţ. Şi în această viaţă există şi vacanţe. Mănăstirea de la Curtea de Argeş, Cozia şi Dealu din Târgovişte sunt câteva escale minunate într-o scurtă vacanţă mult (de tot!) visată de părinţii mei. Le-am oferit-o cu drag, chiar dacă a trebuit să conduc câte cinci-şase sute de kilometri pe zi pentru a parcurge itinerarul propus. A fost minunat!

O-o-ops!

Uneori mă gândesc că nu e bine să scriu despre politică, să fac pronosticuri sau să presupun scenarii eventuale. Prea le nimeresc de multe ori. Scriam despre tot ce se întâmplă în speranţa că, totuşi, se va întâmpla ca excepţia să nu confirme regula. De fapt nici nu prea scriu aici chiar tot ce-mi trece prin cap, păstrez cele mai tranşante aprecieri în jurnalul meu de pe stick. Dar chiar şi aşa, lucrurile se pliază ca unse pe încercările mele de "ghicitoare". Chiar aşa de previzibili să fie politicienii noştri? Da. Nişte pipote cu urechi, gură şi extremităţi. Tocmai de asta am plecat din politică, n-am reuşit deloc să-mi edific o rânză care să substituie restul organelor pasibile de tot genul de sensibilităţi. Diacov...ziceam eu că e isteţ. Astăzi, când disensiunile din cadrul AIE au ajuns să fie mai mult decât probabile, I"ll be back-ul lui Iurie Roşca sună destul de ameninţător. We did it again? O-o-ops! 

P.S.
Dar nu cred că amenințarea e reală, de unde plec eu cu gândul că nimic nu se mai poate face, acolo în scurt timp fumegă ruinele...

Ruşii beau şampanie!

Acalmia politică din Republica Moldova aşternută ca o ceaţă vâscoasă peste aşteptările noastre, s-ar putea să nu fie de bun augur. Zic "s-ar putea" pentru că întotdeauna este loc de turnuri neaşteptate, de buturugi mici care răstoarnă în ultima clipă carul gata să se umple. 

 Cele două tabere s-au înarmat cu strategii şi tactici de abordare a momentului crucial "alegerea preşedintelui", în aşa fel încât să dea bine la electorat. Retorica vizează patriotismul de care oponentul trebuie să dea dovadă cedând voturile necesare celuilalt. De facto nimeni nu dă nici un semn că ar putea ceda sau negocia ceva.

Comuniştii zic că formează un pol de centru - stânga şi nu au de gând să discute cu o alianţă ipotetică, liberalii afirmă că comuniştii vor demonstra lipsa lor de patriotism dacă nu vor ceda civilizat puterea. Ceea ce este absolut evident, este faptul că nici unii nici ceilalţi nu caută soluţii de depăşire a crizei. Se caută doar stratageme de a obţine puterea în stat. 

Este o luptă extrem de dură şi din cauza că factorii externi de această dată sunt flasci în exercitarea presiunilor. Occidentul încearcă să împace într-un mod diplomatic lupul cu oile, dar nu are vigoarea şi influenţa decisivă. Iar Rusia (şi aici e tocmai punctul forte al acestei
a) stă liniştită şi savurează deja biruinţa pentru că oricine ar câştiga, Ea, imperatriţa, nu are nimic de pierdut. Dimpotrivă.

Am s-o pot duce!

Vladimir Voronin pleacă la Soci. Ca şi altă dată se consultă cu Medvedev, deşi nimic nu confirmă o susţinere certă a PCRM de către Moscova. Dimpotrivă, situaţia îmi aminteşte istorioara cunoscută despre băiatul care îl agasa pe taică-său cerându-i pâine cu unt. Bocea şi cerea: Vreau pâine cu unt, dă-mi pâine cu unt... Taică-său la început foarte calm îi răspundea: N-am. Vreau pâine cu unt, dă-mi pâine cu unt!... N-am. Dă-mi!.. N-am. Dă-mi! Dă-mi! Dă-mi!...Când ţi-oi da o pâine cu unt n-ai s-o poţi duce! (Pauză) Am s-o pot, am s-o pot duce!

Spirala politică

O analiză foarte bună a veleităţilor şi ambiţiilor actualilor lideri ai Alianţei a fost publicată astăzi în Jurnal de Chişinău. Nicolae Negru se plasează pe poziţia unui comentator militant şi obiectiv. Întrebarea cine va fi prim-ministru este crucială. Mai bine zis, cine îşi doreşte funcţia de prim-ministru? Acel care îşi va asuma responsabilitatea guvernării nu pentru că nu a reuşit să obţină altceva mai bun, ci pentru că îi pasă de ţara lui, acela este politicianul-patriot prin excelenţă. 

Doar că deocamdată nu s-a pronunţat nimeni - nici Vlad Filat, nici Mihai Ghimpu şi nici Serafim Urechean - în acest sens. Dimpotrivă, cred că negocierile s-au ţinut în mare taină şi destul de îndelung tocmai pentru că nimeni dintre cei trei nu şi-a dorit această funcţie. 

Lupta electorală cu PCRM a fost crâncenă pentru că puterea e o domniţă greu de cucerit/cedat. Şi pentru că aceasta oferă ceea ce nimic altceva nu e în măsură să ofere - libertatea de a fi dictator. Comuniştii trebuie să dispară ca entitate politică, nici vorbă. Dar nu cred că cei care vor veni sunt atât de civilizaţi încât să opereze în termenii democraţiei reale. 

Moldova 1 va cânta osane altei guvernări, alţi oameni de afaceri vor avea "verde" pentru a câştiga tendere şi licitaţii barosane etc. Spun asta fără scepticism sau sarcasm. E firesc ca cei care câştigă să-şi tragă foloase din asta. Doar că raportul dintre interesul personal şi cel naţional în activitatea politică ar trebui să se bazeze pe alte proporţii. Evident. 

Deci, la nivelul educaţiei noastre de tip sovietico-mafiotic, desăvârşirea clasei politice va mai dura. Important e să fie scoase vizele pentru cetăţenii români şi să fie semnat acordul ce vizează micul trafic la frontieră. Măcar atât pentru început. Mergem pe spirală... În șirul lui Fibonacci...

Duda, Sturza şi istoria

De când castelul Bran a fost redobândit de familia regală, totul s-a schimbat acolo. Am fost dezamăgită - din păcate acest vestigiu istoric se transformă într-un kitch, într-un capriciu al snobismului de sânge albastru. N-am nimic cu familia regală şi chiar consider monarhismul drept un regim destul de funcţional. Dar ceea ce se întâmplă la castelul Bran (pe unde am dat în scurta mea vacanţă) este inadmisibil. 

Chiar dacă acest castel a aparţinut printr-un accident de generozitate reginei Maria, el are o istorie proprie şi aceasta, din păcate, acum este practic ignorată, castelul fiind umplut cu mobilier "împărătesc" dintr-o generaţie incompatibilă cu însăşi personalitatea castelului Bran. Dintr-o fortăreaţă virilă acesta e transformat într-un iatac cu danteluţe. Frumos, nimic de zis, dar trist în esenţă... 

Principele Radu a fost cândva actor (Radu Duda, se numea pe atunci). Într-o vizită la televiziunea din dealul Schinoasei, unde a înregistrat un splendid spectacol poetic l-am cunoscut şi eu. A petrecut chiar o seară care nu s-a mai încheiat decât în zori la mine acasă împreună cu Nicu Alifantis, familia Porubin şi alţi prieteni povestind şi discutând despre istoria românilor. Erau anii renaşterii noastre naţionale. Vreau să cred că nu suferă de sindromul săracului îmbogăţit peste noapte care îşi face statui de aur pentru a se impune şi a le arăta vecinilor ce noroc a avut. Cu tot respectul...

Apropo, foarte curioasă demisia lui Ion Sturza... Dacă o pun în legătură cu ceea ce am scris în articolul "Pe ultima sută de metri, eu cu cine votez?" publicat la rubrica "Politică" (alegeri) în revista electronică ACUM, se configureză o situaţie cât se poate de clară a viitorului Republicii Moldova. Să vedem... 

Un alt descendent al nobilimii, o altă pagină în istoria românilor?

Alianţa pentru integrare europeană e constituită. So?

Am vaga impresie că vom ajunge la alegeri anticipate. Faptul că liderii Alianţei deja se pronunţă explicit asupra intenţiei de a exclude posibilitatea negocierilor şi de a verifica doar "patriotismul" comuniştilor, descoperă fragilitatea speranţei de a intra în normalitate. 

Puţin credibilă ideea că comuniştii vor ceda şi vor vota o persoană angajată politic din exteriorul PCRM - aşa cum înţeleg că vor insista liderii Alianţei. Sugestia lui Vlad Filat că aceştia ar trebui să cedeze puterea într-un mod "civilizat", e o chichiţă literară - cu siguranţă nici el nu crede în aşa ceva. 

Deci, responsabilitatea unei eventuale perpetuări a instabilităţii politice (şi economice) în Republica Moldova va fi pusă pe seama PCRM. Cel puţin electoratul liberalilor, care începuse să dea primele semne de dezamăgire (am discutat cu oamenii din teritoriu), îşi vor păstra încrederea în partidele pe care le-au votat. 

De douăzeci de ani suntem în "perioada de tranziţie", care a devenit un fel de scuză de la caz la caz pentru diverse guvernări. Să intrăm oare acum în "perioada anticipatelor" care va dura...
Doamne fereşte!