Mâine CCA selectează candidaţii pentru CO

Dincolo de convulsiile lui Corneliu Mihalache care a acţionat în judecată CCA pentru că a anunţat un nou concurs (după părerea dânsului - nelegitim) pentru suplinirea posturilor vacante din Consiliul de Observatori la Teleradio Moldova, CCA a demarat concursul. Au fost depuse mai mult de 30 de cereri.

Din informaţia care s-a strecurat deja spre public - a şi avut loc o şedinţă care a fost suspendată din lipsă de cvorum - cunoaştem deja unii dintre candidaţi. În primul rând este salutară prezenţa pe liste a foştilor grevişti Viorica Cucereanu şi Constantin Luncă. Eugen Râbca este un candidat serios, care cunoaşte cel mai bine, probabil, domeniul adiovizualului din punct de vedere al mecanismelor generale de funcţionare. Ghenadie Brega insistă, deşi (decizie incomprehensibilă pentru mine) a fost respins data trecută de comisia parlamentară de profil pe motiv de "lipsă de profesionalism". Câţiva oameni de cultură de renume se regăsesc printre candidaţi: Viorica Meşină, Sandu Vasilache, Alexandru Leancă, Marian Stârcea.

De ce urmăresc procesul cu atâta atenţie? Pentru că indiferent de criticile acerbe (tendenţioase şi manipulatore) şi atacurile la persoană din presă în momentul elaborării Codului Audiovizualului, acesta funcţionează! Şi sper ca reforma începută cu atâta "scârţ" să continue.

Îmi permit o digresiune "lirică" apropo de cum se schimbă optica politică în funcţie de anturaj şi circimstanţe de moment. Curios lucru: după 4 aprilie 2005 şi până acum cei care au votat pentru Voronin, în special eu şi colegii mei de partid de atunci - am fost făcuţi zob, decimaţi, "trădătorizaţi" de 60 de ori pe minut, iar lui Vlad Filat, să zicem, nu i se imputa niciodată nimic - selecţia mediatică a funcţionat impecabil. Acum lucrurile se prezintă altfel - 4 aprilie a fost un act de curaj şi s-au votat principii, s-a votat stabilitatea politică, ceea ce comuniştii nu doresc să facă acum, zice Alexandru Tănase, vicepreşedinte al PLDM. Păi, cine a votat atunci şi cine a elaborat cele zece principii? A-a-a, păi, a votat Vlad Filat şi ăştea...cum le zice?..

Aşa e şi cu Codul - fu-u-u, ce lege "comunistă" a făcut Aramă. Dar hai să încercăm, poate reuşim să obţinem vreo funcţie...Nu mă refer la cei nominalizaţi, ci la indivizi de genul filologului Gheorghe Lupuşoru etc. (care nici nu au citit legea, altfel ar fi înţeles că Domniile lor nu întrunesc nici una din abilităţile profesionale referitoare la postul râvnit), dar care îşi doresc să fie "nacealnici pe zdanie" cu orice preţ. În cazul dânşilor "zdania", probabil, nu contează.

P.S. Revin la tema postării enunţând un dubiu care transpare ca o ţeapă într-o viaţă de om fericit. Mă întreb, totuşi: faptul că nu se fac presiuni asupra CCA în acest moment îseamnă că lucrurile revin la normalitate sau...că până la urmă Codul va fi abrogat, înlocuit printr-o altă lege (aşa cum a anunţat mai devreme dna Corina Fusu) şi toţi cei aleşi acum vor fi sacrificaţi în favoarea unor persoane impuse de cei de la guvernare? Dumnezeule, ce-mi veni?! Nu se poate, că doar sunt democraţi la putere!

Eu mă duc sa ma culc, noapte bună, Moldova.

Titlul e unul dintre mesajele de pe banda rulantă a emisiunii PRO TV "În profunzime" de luni, 30 noiembrie. Mi s-a părut haios acest mesaj (cel puţin, sincer) deşi nu aş subscrie pesimismului care transpare clar în text. Probabil telespectatorul respectiv şi-a manifestat astfel dezamăgirea pentru faptul că invitaţii Lorenei Bogza - Alexandru Tănase (PLDM), Veaceslav Untilă (AMN), Dumitru Diacov (PD), Dorin Chirtoacă (PL) - pentru prima dată nu au putut ascunde animozităţile care fierb în alianţa de la guvernare. Cele câteva aşa zise promisiuni politice făcute PCRM de către Marian Lupu cu siguranţă nu au fost discutate în cadrul AIE şi la modul în care reacţiona Alexandru Tănase, e evident că au supărat foarte rău PLDM. Tănase a avut câteva replici dure mai ales vis-a-vis de bâlbâielile referitoare la statalitate, iredentism, istoria care trebuie, cică, scrisă de comun acord cu toate forţele politice. Într-adevăr aceste poziţii au fost elaborate după ureche şi dezvelesc oasele politice ale PD atinse de osteoporoza disperării. Sentiment, dincolo de retorica publică "frăţească" a AIE, neîmpărtăşit de PLDM, AMN şi PL. PLDM nu este interesat ca Marian Lupu să devină preşedinte pentru că politicile declarate de acesta contravin programului de guvernare aplicat deja de Vlad Filat în măsura în care îi permit circumstanţele. Şi e evidentă oricum antipatia lor reciprocă. Cei din AMN şi-au atins deja interesele personale şi sunt mulţumiţi - nu se ceartă cu nimeni pentru că sunt ocupaţi cu afacerile proprii. Iar Mihai Ghimpu ar fi un sfânt politic dacă şi-ar dori "intens" renunţarea la interimat, chiar dacă la dezvelirea monumentului din faţa Muzeului de istorie a declarat că e convins că "dacă Lupoaica e reinstalată la locul ei, Lupu va deveni Preşedinte". Scriam în Revista Acum.tv că se prea poate ca nici o forţă politică să nu dorească alegerea lui Marian Lupu în fotoliul prezidenţial. Acum sunt sigură de asta. Chiar în acest moment ascult ştirile şi înţeleg că alegerile prezidenţiale din 7 decembrie sunt deja compromise. Mihai Ghimpu a şi emis un decret prin care crează comisia pentru schimbarea Legii Supreme a Republicii Moldova. Deci, AIE nu mai aşteaptă ziua alegerilor nici măcar de formă, face următorul pas ca şi cum alegerile prezidenţiale nu au avut loc. 

P.S. Remarc prestaţia Lorenei Bogza care a ştiut să "scotocească" răspunsurile, provocându-şi invitaţii. Bună emisiune!

PRO TV versus CCA: verde pentru Moldova!

Astăzi CCA a prelungit de drept licenţa postului PRO TV. Aş vrea să-l felicit din toată inima, dar nu pot. Am pătimit de multe ori pentru că nu am făcut jocul celor "care trebuie". Risc totuşi să spun un adevăr. Această "victorie" are un gust amar pentru că de la bun început a fost un truc, un bluf, un spectacol politic, dacă doriţi. Evident, atunci când Iurie Roşca se apucă să ameninţe public pe cineva, te cam trec fiorii, dată fiind "povestea vieţii lui" - se ştie că acest politician ştie să-şi atingă scopurile. Dar...

Dar am spus-o şi în emisiunea "În profunzime"- isteria provocată de refuzul CCA de a prelungi licenţa de drept postului PRO TV a fost de la bun început un spectacol pentru amatori. Mai ales mă deranjează totala lipsă de bun simţ când se invocă argumentul că această prelungire de pomină este conformă legii. Nu este. E adevărat, Codul prevede într-un articol special modul de prelungire de drept a licenţelor. Dar tot Codul în ultimul său capitol zice că legea anterioară este abrogată, iar radiodifuzorii vor activa în baza licenţelor vechi doar până la expirarea acestora.

Deci toată lumea trebuie să-şi ridice licenţele noi şi asta se face în cadrul concursului. Toţi sunt egali în faţa legii. Faptul că Iurie Roşca a pornit un război împotriva PRO TV nu înseamnă decât că a făcut o gafă politică pentru care electoratul l-a taxat cu vârf şi îndesat. PCRM nu ar fi făcut aceeaşi gafă pentru că şi-ar fi tras clapa în faţa europenilor şi nu aveau nevoie de aşa ceva în campania electorală.

În general PRO TV a făcut un joc murdar. Spun asta cu mare părere de rău tocmai pentru că sunt un telespectator fidel al acestui post tv. De la bun început a exploatat situaţia pentru a-i face campanie electorală PLDM, care a convocat mitinguri de solidaritate prin raioane. Apoi a continuat să incite spiritele publicând imagini pe muzică tensionată titrând "PRO TV fără licenţă", deşi emitea bine mersi cu acordul CCA. A indus intenţionat confuzia de termeni "a refuza acordarea licenţei DE DREPT" cu teribilistul "A refuza acordarea licenţei". Apoi a dezinformat opinia publică internaţională, ceea ce îmi displace şi chiar îmi repugnă.

Bu-u-un. Acum Curtea Supremă de Justiţie a OBLIGAT CCA să-i facă pe plac PRO TV, deşi, atenţie!, Curtea Constituţională a declarat perfect legal regulamentul CCA care prevede că licenţele vechi vor fi substituite prin licenţe de tip nou în cadrul concursurilor pe măsură ce acestea expiră. Deci e clar că decizia Curţii Supreme a fost făcută la indicaţia celor care au promis acest lucru PRO TV-ului în schimbul unei politici editoriale "corecte" în campania electorală.

Ceea ce e total dezgustător este şantajul pe care PRO TV continuă să-l exercite asupra CCA. Cică "PRO TV solicită CCA ca acesta să scoată imediat la concurs TOATE frecvenţele (şi să i le dea pe tavă! - n.a.) pentru ca PRO TV să aibă acoperire naţională". De ce? "Pentru că e "singurul post de televiziune care merită" aşa ceva. Modestia întruchipată!

Adevărul este, probabil, că PRO TV se teme (tare!) de concurenţa cu care se va confrunta acerb în timp foarte scurt. Jurnal TV şi Publika TV, dacă vor realiza intenţiile declarate, vor schimba radical situaţia de pe piaţa audiovizualului din Republica Moldova. Se ştie că acum PRO TV se confruntă şi cu o fluctuaţie neplăcută de cadre, acestea îndreptându-se spre cele două posturi menţionate.

Repet, sunt un fan PRO TV, vreau ca în Republica Moldova să existe mai multe posturi tv de limbă română. Dar comportamentul acestora în relaţia lor cu instituţia de reglementare şi în special prieteniile cu factorii politici, nu trebuie să depăşească limita raţională şi de bun simţ. 

Acum să înţeleg că dacă CCA nu va acorda PRO TV toate frecvenţele pe care şi le doreşte, acesta va porni o nouă campanie de blamare şi va apela din nou la tutorii politici pentru a corupe justiţia? Asta în timp ce presa are menirea să identifice actele de corupţie şi să le facă publice?

Să vedem. Remarc doar că frecvenţele se calculează destul de greu şi momentan nu mai sunt prea multe de calculat. Deci, PRO TV va dori la următorul concurs să deposedeze mai mulţi radiodifuzori de frecvenţele pe care emit după ce au trecut prin concurs şi au investit în valorificarea acestora bani grei. Da-a-a... Să-mi spună şi mie cineva care e diferenţa dintre comportamentul PRO TV şi cel al lui Sâtnic care strigă în gura mare, săriţi libertatea de exprimare e în pericol pentru că CCA nu mă lasă să retransmit Golos Rossii? Argumentul "PRO TV e mai bun, că-i de-al nostru" nu ţine. Şi nu trebuie să ţină într-o ţară democratică.

P.S. Cu PRO TV acum e acelaţi lucru ca şi cu AIE. Nu se poate să-i critici, dă-le tot ce vor şi fă-te că nu vezi gafele lor pentru că altfel se va spune că eşti cu comuniştii. Ce tâmpenie, pardon. Nu contest faptul că s-au comis multe ilegalităţi pe timpul comuniştilor. Dar tocmai de asta am ales democraţii - ca să ne se mai întâmple. Şi să fie clar: dacă în Republica Moldova vor fi retrase licenţele radiodifuzorilor - fie acesta PRO TV, fie acesta NIT etc., libertatea de exprimare şi implicit visul european al Republicii Moldova va sucomba ca lebăda lui Saint-Saens întinzându-şi gâtul ofilit peste primul gard de sârmă ghimpată de la Prut.

Doamne, te rog să "contabilizezi" şi asta atunci când Ecaterina va veni s-o judeci...

Am aflat despre moartea Ecaterinei Balan prea târziu. Aseară. Nu am avut timp să-mi iau rămas bun de la ea. Dar mă gândesc că anume asta şi-ar fi dorit: să ne amintim de ea altfel decât prohodită. 

Când am venit la televiziune aveam nouăsprezece ani şi nu înţelegeam nici eu cum de s-a întâmplat să trec concursul de crainici. Ştefan Culea şi Ecaterina Balan erau monştrii sacri care m-au întâmpinat, evident nu o mare doză de scepticism. Eram prea timidă, sâsâiam, înmuiam dizgraţios "n"-ul din cuvântul "ministru" şi mă făceam pete roşii de câte ori aveam emoţii. 

Eu cu Șefan Culea
din păcate, nu am nicio poză cu Ecaterina Balan

Ştefan Culea "m-a terorizat" vreo jumătate de an, insistând asupra dicţiei, dar mai ales asupra capacităţii mele de rezistenţă psihologică. Apoi mi-a dat drumul pe sticlă. Cel mai des eram în turul doi, închizând staţia hăt după miezul nopţii. Aveam trac de fiecare dată şi orice apariţie la ecran era un şoc pe care trebuia să învăţ a-l depăşi. 

În curând toată lumea a înţeles că sunt însărcinată (între timp mă măritasem) şi prea puţini s-au arătat entuziasmaţi că abia am venit (uite la dânsa!) şi deja plec în concediu de maternitate. Oh, prin ce dileme am fost nevoită să trec! 

Şi recunoştinţa mea pentru Ecaterina Balan nu va fi niciodată în măsură să compenseze suportul pe care mi l-a acordat atunci. M-a susţinut ferm şi cu multă căldură în acelaşi timp. Atunci am cunoscut-o de fapt dincolo de alura de vedetă. Abia atunci am sesizat câtă blăndeţe ascunde vocea ei: "nu asculta pe nimeni, copilul acesta e tot ce poţi avea mai scump pe lume!" 

Acum când mă uit la băiatul meu, drag mie pănă la Domnul şi înapoi, zăresc undeva pe o proiecţie numai de mine văzută, zâmbetul calm al Doamnei Ecaterina. Dumnezeu s-o odihnească!

Pe doi ani la revedere...

Urmăream de dimineaţă ştirile şi am fost surprinsă de faptul că la ceremonia de "investire" a recruţilor cu titlul nobil de "soldat" se mai interpretează şi acum Прошание славянки. 

Nu e o problemă gravă, evident, dar dacă tot insistăm asupra patriotismului celor care merg să-şi apere ţara, atunci poate ar fi bine să ne punem întrebarea despre care ţară, totuşi, este vorba?

Limba rusă în menghina politicului

...Unul dintre cele mai şovine ziare de limbă rusă din Republica Moldova “Komerssant plus” striga ca din gură de şarpe zilele acestea că în octombrie 2009 la Bruxelles premierul Vlad Filat a vorbit despre “influenţa enormă a mass media ruseşti în Republica Moldova, care a creat deliberat o imagine negativă blocului NATO”. În continuare autorul articolului avertizează cititorul asupra faptului că “din discursul domnului Filat reese că pentru a redresa, a schimba imaginea NATO în opinia publică naţională şi a convinge cetăţenii că Republica Moldova trebuie să fie membră a acestei Alianţe politico-militare este nevoie de o perioadă de tranziţie în cadrul căreia influenţa anti-NATO a mass media ruseşti va fi anihilată”. 

Urmează, evident o pledoarie pentru libertatea de expresie care, iată, este în pericol! Şi, ceea ce e mai grav, un apel la “solidarizare” adresat tuturor media de limbă rusă care are o tentă de nesupunere civică. Dar în ce ţară, domnilor, mai există un asemenea monopol asupra mijloacelor de informare în masă instaurat de un stat străin?! 

Cunoaşterea limbii ruse este privită de majoritatea moldovenilor (românilor) din dreapta Prutului ca un beneficiu. Limba rusă este incontestabil una dintre limbile care au dat lumii opere geniale, este limba în care şi-a găsit expresia una dintre cele mai mari contribuţii la patrimonial cultural mondial. Să comunici prin intermediul acestei limbi cu cetăţenii ţărilor ex-sovietice, să citeşti în original capodoperele lui Dostoievski, Lermontov, Esenin, Ahmatova, să poţi savura “pe viu” arta dramatică a coloşilor Abdulov, Iancovski, Tabacov, Leonov, să urmăreşti originalul filmelor lui Mihalcov, Concealovscki, Gaidai este o binecuvântare. 

Tocmai de aceea ea nu poate fi tolerată concomitent ca un instrument de manipulare ideologică, de oprimare a spiritului naţional într-in stat care de ani buni şi-a proclamat libertatea. Conferirea limbii ruse a statutului de limbă oficială în Republica Moldova ar însemna nu doar marginalizarea şi dispariţia treptată a mediului de comunicare în limba română. Ar însemna asumarea necondiţionată şi ireconciliabilă a “căstrării” identitare a populaţiei majoritare din dreapta Prutului şi distorsionarea gravă a conceptului de convieţuire civilizată a etniilor autohtone. Ar însemna dispariţia Republicii Moldova ca stat independent. 

citeşte articolul în întregime aici www.romanialibera.com

A fi sau a ni fi...AIE

La 10 noiembrie vom alege şeful statului. Adică se va face o tentativă de a pune capăt crizei politice din Republica Moldova. Dacă ar fi să tragem o linie (înainte de a intra pe finală) şi să evaluăm prestaţia partidelor politice parlamentare până în acest moment, am observa că deşi AIE se menţine în perimetrul unei singure entităţi politice, valoarea activă a fiecăruia dintre cele patru partide este diferită. 

Contribuţia fiecărui partid la procesul de deblocare a situaţiei moştenite de la guvernarea precedentă este inegală şi chiar deja se poate vorbi despre posibilele perspective de supravieţuire politică în timp a fiecăruia dintre cele patru partide. 

Dacă am face un clasament în confirmitate cu acţiunile, intenţiile şi rezultatele obţinute, cred că PLDM are cele mai mari şanse de consolidare ca partid cu echipă credibilă şi consecvent în acţiuni. Este singurul partid care a întreprins acţiuni energice, vizibile în special pe colaterala externă, păstrând şi consolidându-şi imaginea. În cazul unor eventuale alegeri anticipate, e de presupus că PLDM ar obţine un scor mult mai avansat în comparaţie cu ceilalţi parteneri de alianţă şi în raport cu scorul obţinut în cadrul scrutinului din aprilie 2009. 

AMN (după tăcerea profundă care a cuprins-o după ce a obţinut posturile râvnite) nu ar mai avea şanse să ajungă în Parlament, iar PL contabilizând lipsa de bun simţ şi educaţie politică a liderului său ar putea scădea dramatic în rating. 

De simpatiile electoratului PD vom putea vorbi doar după 10 noiembrie sau, se prea poate, nici atunci.

Nu mă refer la nimic special...

Încă sunt la serviciu, soarele îmi bate în geam şi-mi dau seama că deja e hăt după amiază. De două zile suntem obligaţi să circulăm cu faza mică. E un eveniment şi ăsta! Dimineaţa, la cinci şi jumătate, când am ieşit din casă, am aprins farurile de la maşină în mod firesc. 

Acum însă, la trei p.m., cum o fi? Mă duc să văd cum e să aprinzi lumina în plină zi în Republica Moldova.

Daţi să vorbim pe româneşte!

Epopeea revenirii fireşti la matricea identitară a românilor din Republica Moldova este departe de a se fi încheiat. Conştientizarea adevăratei dimensiuni a impactului dezastruos provocat de maşinăria ideologiei sovietice s-a produs în anii de renaştere naţională. Dar repercusiunile deznaţionalizării masive sunt încă destul de sesizabile şi revenirea la normalitate necesită nu numai un efort susţinut din partea cetăţenilor , ci şi o politică lingvistică definită, realistă, asumată de autorităţile Republicii Moldova. 

De ce este atât de important acest aspect al politicilor publice în Republica Moldova? Corectitudinea vorbirii în limba română, statutul acestei limbi la nivel de comunicare, nu este doar un moft al intelectualilor, nu este doar un măr al discordiei aruncat la întâmplare (sau cu rea intenţie) din turnul de fildeş al diverselor elite moldovene. Este barometrul, indicatorul de suprafaţă al transformării unei societăţi profund alterate de mentalitatea sovietică în una de structură şi aspiraţie europeană. 

Argumentul este cât se poate de simplu. Filosofia ideologiei URSS era de a aduna sub auspiciile limbii ruse (limbă care nu poartă nici o vină!) “un popor” de homo sovieticuşi fericiţi nevoie mare. Limbii ruse i-a revenit rolul ingrat de a căsăpi culturi şi istorii seculare, de a “băga în capul”(vorba Chiriţei) reprezentanţilor etniilor din republicile sovietice aspiraţii “măreţe”, leniniste, marxiste, imperialiste. Şi aşa lumea a vorbit şi a gândit ruseşte. Azi, mâine, zece, şaptezeci de ani. Generaţii întregi. Şi chiar dacă, după revenirea statistică la normalitate în 1989, cetăţenii Republicii Moldova au făcut un efort enorm pentru a se debarasa de rusisme şi a învăţa limba maternă literară (la cursuri, cu dicţionare şi din operele marilor autori români re-descoperiţi), cuvintele româneşti încă mult timp au rămas înşirate ca mărgăritarele… pe sfoara (topica) rusească. 

Încă mult timp oamenii au gândit ruseşte, traducând de fapt concomitent ideile în limba română. Întâmplător sau nu, pentru partidele de titulatură democrată votează cei care au reuşit nu numai să se exprime, dar şi să gândească româneşte. Cei care încă mai aleg comuniştii din convingere sau comoditate (mă refer doar la populaţia care se identifică drept moldoveni) în marea lor majoritate vorbesc o română aproximativă, continuând să recurgă la rusisme şi să construiască frazele după modelul rusesc. Şi dacă vocabularul activ a crescut în timp, traducerea ad-literam din limba rusă ne mai dă mari bătăi de cap. 

Calcurile din limba rusă sunt încă un handicap major al exprimării noastre în limba română. De exemplu în publicitatea stradală sau cea audio-vizuală persistă slogane de genul “Dacă ferestre, atunci – Veco”... 

 continuare pe www.romanialibera.com