sâmbătă, 17 septembrie 2022

MACBETH. Monstrul care transformă dragostea în ură

De obicei, scriu despre spectacole imediat după vizionare. Aseară, însă, nu am avut curaj s-o fac - nu puteam înghesui totul într-un text scund, adunat la miez de noapte. Am așteptat să mă limpezesc, dar m-am trezit cu imagini apocaliptice în mine - arta și realitatea s-a amestecat și în loc de fantomele din mintea delirantă a soției lui Macbeth, regele ucigaș, care-și spălau (la propriu!) cămășile însângerate în apele unei mânturiri interzise asasinilor, i-am văzut pe oamenii deshumați la Izyum și la Bucea, agitându-și brațele mumificate în fața criminalului-dictator pe care zidurile Kremlinului nu-l mai pot ascunde de furia universului, cerând dreptate și răzbunare. 

Da, aseară am fost la „Macbeth”, un spectacol în regia lui Mihai Țărnă, montat la Teatrul Fără Nume după William Shakespeare și Eugen Ionesco. Un spectacol matur, un spectacol care scoate la iveală extrem de limpede adevărul despre cea mai odioasă crimă pe care o poate săvârși omul transfigurat de setea de putere: transformarea dragostei pure în ură pură. Pentru a face acest lucru Mihai și-a accesat tot arsenalul regizoral care-l identifică drept un creator original și-i proclamă (a câta oară!) manifestul metaforic: precis, impecabil, perfect. Fiecare imagine, fiecare sunet, fiecare mișcare, lumină, umbră, culoare, succesiune - toate sunt exact și mereu acolo unde respirația sălii e pe punctul de a se opri.

Nu am cum să vorbesc despre prestația fiecărui actor și despre viziunea detaliată asupra personajelor, dar trebuie să remarc că și aici Mihai Țărnă a spart tipare. 

Regele Duncan (interpretat superb de Alexandru Dicusar) linge cocoșei de zahăr, trădându-și vigilența cu o sete imbecilă de răsfățat al sorții. Vrăjitoarele (Antonia Barancea, Victoria Țurcanu, Rada Mișcoi) care zboară la propriu peste scena fantasmagorică, trăgând din iqosuri, sunt, de fapt aceleași fete care, în sacouri marca TFN, ne tot întrebau ciudat de insistent înainte de spectacol dacă ne simțim bine. Insistența asta mă făcea să mă simt cumva ca un om căruia i se pregătește un act de trădare în timp ce este aburit cu zâmbete false și dulcegării. Lady Macbeth năruie (în sfârșit!) conceptul modern de femeie frumoasă - scheletică, botoxată, cu buze enorme cât să-i încapă în gură toate p*lele „de succes” ale lumii. Lady Macbeth (Mihaela Popescu) a lui Mihai Țărnă este Femeia supremă, este zeița trezită la viață din profunzimile și tainele arheologice ale pământului din care venim și în care plecăm, este întruchiparea maternității, a procreației divine, a iubirii angelice, dar și a patimii carnale în prag de explozie, stăvilită cu greu între coapsele viguroase, generoase, profund ademenitoare... Ah, ce păcat, păcat, păcat e că Macbeth (interpretat de Alexandru Rusu) nu s-a mulțumit cu acest dar și l-a strivit cu ambiția sa bolnavă! Ce păcat e că Lady Macbeth l-a încurajat s-o facă, aprinzându-i poftele nestăvilite de putere... Din iubire. Omorând-o...

Scoția timpurilor lui Macbeth, ce treabă are ea cu noi? Ei, la întrebarea aceasta răspunsurile sunt individuale. Câți spectatori și ne-spectatori - atâtea răspunsuri...

vineri, 16 septembrie 2022

După eliberarea regiunii Harkiv începe documentarea crimelor comise acolo de ocupanți. Primele cifre ale ororii...

Izyum... Rănile ocupației
 Al doilea sentiment după euforia victoriilor   armatei ucrainene în regiunea Harkiv, a fost   teama de ce vor găsi acolo după eliberare. Din   păcate, ea s-a adeverit. Mi-e greu să-mi   imaginez cum au supraviețuit oamenii sub   ocupația rusă. Și asta se întâmplă în secolul   XXI! 

 În primul rând vidul informațional și   imposibilitatea de a comunica cu apropiații - nu   aveau nici telefonie și nici internet. Timp de   jumătate de an ei au trăit doar cu o speranță   îndărătnică de ucrainean. Da, ei n-au știut   despre atrocitățile din Bucea, dar nici despre   faptul că nu a fost capturată capitala. Ei nu au știut despre distrugerea Mariupolului, despre zeci de mii de civili, practic, îngropați în molozul de acolo, dar nici despre consolidarea întregii Europe și a SUA în sprijinul armatei ucrainene, care este mai puternică ca niciodată...

Apoi teroarea. Starea de asediu cu obligativitatea de a ieși din casă exclusiv cu banderolă albă pe braț... Perchezițiile care aveau loc chiar în stradă, bărbații fiind dezbrăcați până la chiloți pentru a fi examinați de tatuaje... Beciurile în care erau aruncați fără niciun motiv bărbați, femei, chiar și copii... Torturile la care erau supuși pentru a denunța cunoscuți, rude, prieteni care au legătură cu armata ucraineană sau organele de drept legitime ale Ucrainei... În Balaklya asemenea camere de torutră erau chiar în subsolurile „poliției”. Oamenii din vecinătate nu puteau dormi nopțile din cauza strigătelor celor torturați acolo. În special cu curent electric. Criminalii opreau ventilația ca să se audă mai bine... Nu aveau milă nici de copii - polițiștii de frontieră ucraineni au salvat cinci adolescenți pe care rușii i-au ținut închiși într-un subsol timp de o săptămână, aruncându-i acolo după cinci zile de „filtrări”...

Mama, tata, fetița de 6 ani...

Sute de oameni omorâți... Familii întregi șterse de pe fața pământului... Într-o pădure din apropiere de cimitirul din Izyum au fost descoperite gropi comune. De asemenea pe teritoriul vechiului cimitir Izyum sunt în jur de 500 de morminte noi - majoritatea ale locuitorilor orașului - marcate cu cruci simple făcute din două scânduri. Pe majoritatea crucilor sunt indicate niște numere de serie, mai rar - numele de familie și data morții... Astăzi încep exhumările și vom afla adevărul despre crimele ascunse în pământul atât de bolnav al acestui război inuman...

De altfel, pe urmele eliberării, deja au fost documentate oficial peste 40 de crime comise de ruși. Un singur caz: în satul Zokrema un locuitor a fost obligat să sape o groapă în care au fost aruncați doi bărbați împușcați de ocupanți. Aveau urechile tăiate...

Oficialii spun că s-ar putea ca la Izyum numărul oamenilor omorâți de invadatori să fie mult mai mare decât al celor din Bucea... Consilierul șefului Ministerului Apărării, Aleksey Kopytko, a spus ieri că „distrugerea cauzată de ocupanții din Izyum este comparabilă ca amploare cu distrugerea din mai multe Borodyanka și din punct de vedere al numărului de victime - cel puțin cu două Bucea”. 

Potrivit lui Kopytko, trupele ruse „au aruncat mai multe rachete asupra orașului Izyum decât peste Mariupol, deși populația din Izyum era de aproximativ 10 ori mai mică”. „Există clădiri rezidențiale cu mai multe etaje peste care bombele au fost aruncate în mod deliberat. S-au prăbușit intrări întregi. Zeci de morți...”

Și totuși... pe parcursul contraofensivei și eliberării localităților temporar ocupate soldații ucraineni au fost întâmpinați (mai peste tot!) cu drapele ale Ucrainei! Cum în aceste condiții de groază locuitorilor din teritoriile ocupate nu le-a fost frică să ascundă aceste steaguri, să le păstreze, împăturite frumos laolaltă cu speranța de a-și dobândi libertatea? Incredibili! Mă închin cu un respect enorm în fața acestor oameni... Slavă Ucrainei!



joi, 15 septembrie 2022

„Parada suveranităților” sau ce facem cu Transnistria în condițiile dezintegrării Federației Ruse?

Deocamdată rezultate războiului criminal declanșat lui Putin arată cam așa: NATO s-a extins, economia rusă este în pragul colapsului, armata rusă este dezonorată, Ucraina este înarmată până în dinți, Organizația Tratatului de Securitate Colectivă (o alternativă jenantă a NATO, încropită de putin) s-a prăbușit, Kazahstanul l-a trimis pe putin la origini, cortina de fier a căzut de cealaltă parte, rușii au devenit niște paria în lume... Există și o veste bună: s-ar putea ca peste 53.000 de familii din Federația Rusă să primească automobile Lada noi...

Cu toate acestea, putin nu recunoaște că a comis o greșeală invadând Ucraina (o afirmă Olaf Scholz, care recent a discutat îndelung cu acesta la telefon). Respectiv, el nu va renunța, dar asta nu înseamnă că sârșitul său nu este aproape. În acest context, apar tot mai multe opinii ale personalităților europene care îndeamnă comunitatea să se pregătească fundamental pentru prăbușirea iminentă a regimului de la Kremlin, astfel încât nu fie luată prin surprindere, așa cum s-a întâmplat atunci când s-a dezintegrat URSS. 

Anne Applebaum, o cunoscută scriitoare și jurnalistă americană, spune că atunci când scrie că americanii și europenii trebuie să se pregătească pentru victoria Ucrainei, de fapt, se referă la faptul că această victorie (desigur, în sensul ucrainean al termenului) va conduce implicit și la sfârșitul regimului lui Putin. Și acest lucru trebuie prevăzut cu toate cărțile pe masă pentru că este dificil de presupus cine anume îl va înlocui pe Putin, mai ales în condițiile în care anturajul său nu este pregătit să transfere puterea în mod democratic.

Dar, cred că victoria Ucrainei va conduce nu doar la schimbarea regimului moscovit. M-am referit tangențial la un potențial „transfer de putere” în articolul precedent și subliniez în continuarea acestuia că nu am în vedere nici instalarea unui așa-zis succesor ales de însuși putin (se știe deja că acesta este fiul secretarului Consiliului de Securitate Nikolai Patrushev, care acum deține funcția de ministru al agriculturii), ci, dincolo de răsturnarea regimului, dezintegrarea Federației Ruse. 

Ministrul ucrainean al Apărării, Reznicov, a menționat deja unul dintre scenariile colapsului regimului de la Kremlin, numindu-l „parada suveranităților” pe care o vor înfăptui Tatarstan, Bashkortostan și alte entități administrative ale Federației Ruse. De fapt, prin luna mai citeam undeva că reprezentanții a șase mișcări naționale au făcut o declarație publică cu privire la crearea Ligii Națiunilor Libere, scopul căreia este de a decoloniza popoarele Federației Ruse și a-și dobândi suveranitatea reală. Inițiativa a reunit activiști din Bashkirya, Buryatya, Ingushetya, Kalmykya, Erzia și Udeghe. 

Să nu uităm că există și enclavele separatiste, problema cărora va fi repusă pe tapet de țările păgubașe: Georgia, Azerbaijan... Mă întreb ce va face  Republica Moldova cu Transnistria și dacă se pregătește să-și revendice drepturile suverane asupra acestui teritoriu cu toată determinarea posibilă. 

Faptul că, de curând, Federația Rusă i-a refuzat sprijinul Armeniei în conflictul din Karabah, demonstrează clar slăbiciunea armatei lui putin care nu mai este capabilă să facă față războiului din Ucraina.

Deci, se apropie momentul decisiv pe care nu avem dreptul să-l ratăm. Ukraina ne-a și propus ajutor în soluționarea problemei transnistrene. Ce facem noi în aceste condiții? Nu am auzit niciun răspuns încă și mi-e teamă că guvernarea noastă pur și simplu nu-l are, iar soluția „как-нибудь само рассосётся" nu va funcționa aici în niciun fel. 

marți, 13 septembrie 2022

Situația socio-politică din Federația Rusă: între dezastrul războiului și revoluție?

Contraofensiva ucraineană dinamitează și starea de lucruri în țara agresoare, Federația Rusă. Aș vrea să cred că procesele începute acolo sunt ireversibile, deși resetarea socio-politică va fi extrem de dificilă: rușii, în cea mai mare parte, sunt săraci cu punga și cu duhul, zombificați, bolnavi de șovinism militant și n-o au deloc cu democrația. Să vedem, totuși, ce se întâmplă, contextual, în Federația Rusă, să trecem la treabă, adică la sumarul unor chestii ce ar conta în ideea spargerii dictaturii lui Putin.

După manifestări sporadice anti-război ale unor cetățeni activi și și ale unor demnitari, hai să zicem întregi la minte, curmate cu bestialitate de regim, în marile orașe încep încet-încet acțiunile colective. Iată că mai mulți deputați municipali din 18 districte din Moscova, Sankt Petersburg și Kolpino cer demisia lui Putin. Ei au lansat o petiție cu un text concis, ce nu „discreditează” pe nimeni și îndeamnă și alți deputați municipali să li se alăture, semnând-o deschis. Iată textul publicat de deputat municipal al districtului Semenovsky din Sankt Petersburg Ksenia Torstrem:

Noi, deputații municipali ai Rusiei, considerăm că acțiunile președintelui V.V. Putin dăunează viitorului Rusiei și al cetățenilor săi. Cerem demisia lui Vladimir Putin din funcția de președinte al Federației Ruse!

Vă amintesc că și săptămâna trecută, la 7 septembrie, deputații municipali din Smolninskoye (Sankt Petersburg) au cerut Dumei de Stat să-l acuze pe Putin de înaltă trădare și să-l înlăture de la putere din cauza consecințelor nefaste a războiului din Ucraina asupra Federației Ruse. Declarația lor spune că decizia de a intra în război cu Ucraina a condus la distrugerea armatei ruse, probleme în economia rusă, creșterea potențialului militar al Ucrainei și extinderea NATO spre est. Bine, era de așteptat ca a doua zi, deputații să fie chemați la poliție. Cinci dintre cei șapte s-au ales cu procese verbale în temeiul articolului administrativ privind „discreditarea” armatei ruse, doi au fost eliberați fără protocoale.

La 8 septembrie, deputații municipali din districtul Lomonosovsky (Moscova) de asemenea s-au adresat lui Putin cu o cerere de a-și da demisia. În apel se spune că în țările în care puterea este schimbată  regulat „oamenii, în medie, trăiesc mai bine și mai mult decât în ​​acele țări în care liderul părăsește funcția doar cu picioarele înainte”. De asemenea, deputații menționează că, începând cu al treilea mandat al lui Putin, „totul a mers cumva prost”.

 „Retorica pe care o folosiți dvs și subalternii dvs este intolerantă și agresivă, ceea ce în cele din urmă a aruncat efectiv țara noastră înapoi în epoca Războiului Rece. Rusia a început din nou să fie tratată cu ură și amenințăm din nou întreaga lume cu arme nucleare... Opiniile dvs, modelul dvs de management sunt depășite și împiedică dezvoltarea Rusiei și a potențialul uman al acesteia”, mai menționează deputații.

Toate aceste demersuri demonstrează că în Federația Rusă a început să dispară frica demnitarilor de nivel local față de regimul de la Kremlin. Deocamdată nu vedem manifestări de același gen din partea reprezentanților puterii centrale, dar întotdeauna revoluțiile au început de jos. Revolta vine de jos în sus, amplificându-se, și nu invers. 

Și bloggerii (deocamdată vorbim de genul de propagandiști mai mici și nu despre cei de la canalele federale) au demarat un trend în care se întreabă „cine e de vină?” (кто виноват?). La început răspunsul i-a vizat pe generalii incopetenți din cauza cărora ucrainenii au reușit să recupereze în cinci zile teritorii ocupate cu greu de armata rusă timp de cinci luni. Unul din acești bloggeri propunea chiar ca generalii culpabili de eșec să fie împușcați ca pe timpul primului război mondial, în izmene - „чтоб мундир не портить.” Atunci când, deși generalii au mai fost schimbați, situația a rămas acceeași, răspunsul la întrebarea crucială „cine e de vină?” a început să-l vizeze pe Putin. Se aude că acest răspuns este sugerat chiar din cercurile militare superioare care își neagă responsabilitatea: noi am executat ordinul de a începe războiul din Ucraina, deci, de vină e cel care l-a dat! 

Toate acestea induc speranța că într-un timp real putem fi martori la mai multe scenarii demarate la Moscova în ideea de a schimba regimul. Iată unul dintre acestea, la latitudinea rațiunilor mele (baba Vanga n-are nicio treabă):

  • Dacă Putin nu răspunde urgent la întrebarea „cine e de vină?”, societatea ar putea să explodeze, respectiv, el ar putea să scoată din beci ghilotina și să înceapă să taie capetele „inculpaților” de rang înalt din armată. 
  • Înghesuiți la colț, generalii ar putea să se asocieze cu oligarhii și să inițieze o lovitură de stat, agățând toate pisicile moarte chiar de cel de care s-au temut cel mai tare, dar pe care îl vor face singurul responsabil de dezastru, fiind comandant suprem al forțelor armate ale Federației Ruse - Putin. Ta-ram!

Să mai ținem cont de faptul că fuga armatei ruse nu mai poate fi ascunsă, tăvălugul informațional nu mai poate fi oprit, iar o nouă încorporare este practic compromisă: rușii nu mai vor să lipte în Ucraina, mai ales că puterea nu-și onorează promisiunile de a-i răsplăti pe măsură. Mai mult decât atât: programul de creare a batalioanelor de voluntari de către administrațiile locale ruse s-a prăbușit. Nici măcar primarul Moscovei, Sobianin, nu a reușit să adune suficienți voluntari pentru a-i trimite la război. 

Se spune că oligarhii au fost obligați să creeze structuri paramilitare particulare, ceea ce ar demonstra că nici măcar Putin nu mai contează pe propria armată. Evident, aceste structuri ar urma să fie finanțate de respectivii oligrahi și nu din bugetul de stat. Mă întreb, în cazul în care informația este veridică, cât de dispuși vor fi acești oligarhi (care acum sunt preocupați de propriile capitaluri, încercând disperat să le scoată de sub ingerința sancțiunilor) să întrețină cu bani grei aceste structuri militare în interesul lui Putin? Mai ales că acestea vor fi înarmate din contul armatei ruse, generalii căreia sunt și ei din ce în ce mai supărați pe comandantul lor suprem tot mai dus cu pluta? Hm... permiteți-mi să fiu sceptică.

luni, 12 septembrie 2022

Fără gaze sau fără voi? Fără voi... Așa ar trebui să simțim cu toată ființa și la Chișinău

Contraofensiva armatei ucrainene ne ține lipiți de ecranele monitoarelor de trei zile încoace și abia de-mi pot stăpâni emoțiile care mă încearcă. Bucuria eliberării este enormă. Mândria pentru fiecare luptător ucrainean care arborează bicolorul țării sale peste localitățile scăpate de urgie, pentru fiecare Erou al acestor vremuri dramatice îmi umple mintea și plămânii. Canaliile fug de rup pământul. Pentru că nu au avut ce căuta pe pământ străin, pentru că motivația lor egală cu zero îi transformă în niște ființe jalnice, pentru că Ucraina este imposibil de ucis, pentru că la 24 februarie imperiul răului și-a semnat sentința și acum aceasta este pusă în aplicare. 

Euforia, însă, trebuie stăpânită - e prea devreme să lăsăm garda jos. Eu zic să mai facem câte ceva:

  • Odată cu bucuria eliberării, să cultivăm și recunoștința eternă pentru sacrificul celor care au adus-o cu prețul propriilor vieți. Atât de tinere, atât de frumoase, atât de pline de demnitate! Și să nu-i uităm pe Eroii apărării Mariupolului care mai așteaptă să fie salvați din prizonierat, slavă lor!
  • Odată cu bucuria eliberării, să facem tot ce ne stă în puteri pentru a menține atitudinea de condamnare categorică a acțiunilor disperate ale Kremlinului putinist care va continua să se răzbune pe populația civilă, distrugând infrastructura ucraineană, așa cum a făcut ieri, cu centrala din Harkov.
  • Odată cu bucuria eliberării, să intensificăm presiunea asupra propriilor guverne pentru a le determina să acorde urgent tot suportul necesar Ucrainei - ea luptă împotriva răului absolut care, altfel, ne-ar înghiți, cu tot cu identități naționale și aspirații europene, pe toți. Mă refer aici nu doar la Republica Moldova, ci la tot ce înseamnă civilizație. Societatea rusă nu mai poate fi salvată așa cum este astăzi. Ne-o demonstrează și faptul că deși armata putleristă fuge într-o dezordine și confuzie umilitoare, lăsând în urmă tehnică militară și dâre de mațe sfârtecate, ea, societatea rusă, în  mare parte, găsește potrivit să aplaude frenetic bombardamentul centralei de la Harkov care a tăiat curentul și apa în casele și spitalele din țara vecină (pe care tocmai se lăudau că o „eliberează”!). 

Ceea ce a spus Zelenschy aseară în acest context este absolut monumenatal. Președintele ucrainean s-a adresat invadatorilor fără a mai lăsa loc de interpretări filosofico-pragmatice privind determinarea țării sale de a învinge, iar asta înseamnă că se apropie și eliberarea noastră:

„Încă mai credeti ca suntem un singur popor? Încă mai credeti că ne puteți speria, distruge, forța să facem concesii? Nu va dați seama nici acum? Nu ați înțeles nici acum cine suntem noi? Pentru ce luptăm? Care este treaba cu noi? Citiți pe buzele mele:
Fără gaze sau fără voi? Fără voi...
Fără lumină sau fără voi? Fără voi...
Fără apă sau fără voi? Fără voi...
Fără mâncare sau fără voi? Fără voi...
Frigul, foamea, întunericul și setea nu sunt așa de strașnice și mortale pentru noi, precum este „prietenia„ și „frăția” voastră. Dar istoria va pune totul la locul său. Și vom avea și gaze, și lumină, și apă și mâncare... dar fără voi!"

Amin! Sunt sigură și perfect conștientă că aceste cuvinte se referă și la mine, și la tine - așa ar trebui să simțim cu toată ființa! Victoria Ucrainei ne va elibera, repet, și pe noi - în sfârșit vom coborî de pe crucea răstignirii între vest și est, în sfârșit vom scăpa de lanțurile tributare și vom putea respira în voia noastră.
Slavă Ucrainei!