duminică, 7 august 2022

Ajutând Ucraina ne ajutăm pe noi înșine. Altfel nu avem nicio șansă să trăim într-o lume sigură!

Hai să văd partea bună în faptul că FB m-a blocat din nou, deja pentru 30 de zile: am reactivat blogul. Sper, că aici voi fi în siguranță și nu voi cădea pradă nici trollilor, nici unui Zuckerberg care-l place pe Trump. Evident, nu sper să fiu protejată aici și de atacurile aeriene ale criminalilor ruși, în caz că vor decide ca, după Cosovo și Karabahul de munte, să reactiveze și în Republica Moldova un focar de război. 

Am fost câteva zile la mare. Marea Neagră. E atât de frumoasă la Mamaia! Dar nu puteam să nu mă gândesc de fiecare dată, atunci când intram în valurile răcoritoare, la minele care explodează în apropiere de litoralul ucrainean. În Ucraina aceeași Mare e o rană. Războiul orcilor mi-a distrus o parte din copilărie acolo, la Zatoca. Dacă n-am voie să spun asta pe FB, o spun aici: ÎI URĂSC!

Disperarea execrabilă cu care bombardează cartierele rezidențiale, stațiile de transport public, gările și grădinițele, plăcerea psihopată cu care torturează și ucid oameni nevinovați, nu poate să stârnească decât revoltă și dezgust profund. Astă noapte orcii s-au năpustit cu ample raiduri aeriene asupra mai multor regiuni din Ucraina. Trei sectoare din Harkov au fost țintite hoțește, în noapte. Nikolaev, Dnepropetrovsk... nici nu-mi pot imagina groaza cuibărită în sufletele oamenilor care mai locuiesc în aceste zone... Carne vie amestecată cu pământ și speranțe moarte...

Dacă omeniarea nu va înțelege că prețul plătit astăzi pentru impunerea sancțiunilor și înarmarea Ucrainei este incomparabil mai mic decât cel pe care îl vom plăti în viitor dacă nu oprim poftele de expansiune și înfeudare ale lui Putin printr-o victorie netă asupra Rusiei, nu avem nicio șansă să mai trăim într-o lume sigură. Astăzi nu mai e loc pentru tratative și cedări. Diavolul s-a arătat în deplina sa ferocitate și doar trimiterea lui în iad este soluția supraviețuirii civilizației contemporane. 

Jens Stoltenberg, Secratar General NATO: „Evident, pentru sprijinirea Ucrainei prin introducerea sancțiunilor, prin suport economic, militar, umanitar, plătim un preț. Dar prețul în cazul în care nu vom sprijini Ucraina este și mai mare. Pentru mine este o problemă de moralitate, dar vorbim aici și de o națiune suverană și independentă cu peste 40 de milioane de cetățeni din Europa, care a fost atacată brutal de o forță mai puternică - Rusia. Dacă nu reacționăm la asta, după ce am văzut ce s-a întâmplat la Bucea și în alte locuri, înțelegerea mea despre ce înseamnă un comportament decent, adecvat, ca vecini și prieteni declarați ai Ucrainei, este invalidată. Deci, cu siguranță, plătim un preț, dar dacă nu luăm atitudine și lăsăm brutalitatea să continue, lăsăm brutalitatea Rusiei să fie răsplătită, vom plăti un preț și mai mare. Este în interesul nostru să ajutăm Ucraina. Pentru că dacă Ucraina pierde războiul, un mare pericol ne amenință și pe noi. Europa va deveni și mai vulnerabilă în fața agresiunii ruse.” 


sâmbătă, 15 februarie 2020

Câinii străzilor - ce facem cu ei?

Revin la problema maidanezilor, despre care scriu în ultimul timp pe FB. 
Soluţionarea ei depinde foarte mult de disponibilitatea autorităţilor de a nu mai sabota Regulamentul adoptat de municipalitate care revede un mecanism foarte bun de reglementare spre a elibera spaţiile urbane de haitele de câini: Capturare prin mijloace condescendente – Vaccinare – Sterilizare – Repunerea în mediul cu care s-au obişnuit a câinilor sănătoşi, deja incapabili să se reproducă. Aceste acţiuni conectate la politici legislative dure îndreptate spre protecţiea animalelor, luarea la evidenţă prin mecanisme bine puse la punct a tuturor patrupezilor, plus campanii naţionale emergente de stimulare a adopţiei, desigur, ar da un rezultat palpabil în timp. Metode civilizate, mature, empatice. 

Dar chiar dacă, printr-o minune, toate acestea s-ar întâmpla printr-o trezire bruscă şi fericită a factorilor de decizie, mă îndoiesc că problema ar dispare. De ce? Vă dau trei argumente.

     Pentru că la noi încă persistă mentalitatea defensivă, sloganul conştiinţei colective fiind "las-că!": vreau să fie soluţionată problema, scriu despre asta pe FB, merg chiar la un protest, două, dar... ar fi bine s-o soluţioneze realmente altcineva: eu nu am timp, sunt obosit după serviciu, am problemele mele, las-că mâine, mi-e jenă să-l dau pe mâna poliţiei pe vecinul care-şi maltratează câinele (totuşi mai beau un pahar de vin cu el), tac când altul îşi aruncă câinele în stradă (că-i bătrân şi nu mai latră ca lumea, că s-a săturat pur şi simplu de el, că e căţea pe cale de a făta, nefiind sterilizată la timp sau, şi mai grav, cu tot cu pui, după ce i-a adus pe lume) etc. Una dintre justificările curente: Ei, da ce să-i fac, că doar n-oi lua toţi câinii abandonaţi la mine acasă!

     Nu există educaţia timpurie a atitudinii corecte faţă de animalele domestice de companie, care trebuie să fie o atitudine extrem de responsabilă, onestă, tolerantă. Trăim într-o societate patriarhală, înapoiată în acest sens. Această educaţie ar trebui să fie făcută şi în cadrul şcolii, dar şi în familie. Manifestul sadic, abandonul şi torturarea animalului prin lipsirea lui de necesităţi elementare (hrană, apă, protecţie de vreme rea) trebuie să devină motiv de reacţie promptă, intolerantă, a oricăui cetăţean şi aceast lucru se obţine prin educaţie corectă, de mic copil.

     Snobismul. Dau mii de lei pe un câine de rasă, dar detest maidanezul, care e semn de sărăcie. Or, fiecare maidanez, spre deosebire de câinii de rasă (pe care îi înmulţim cu dăruire şi inconştienţă socială) este unic în felul său, irepetabil în frumuseţea sa şi este mult mai imun la boli, la infecţii. Şi, da, este mult mai recunoscător pentru dragostea pe care i-o oferim. Într-o societate civilizată adopţia unui câine al străzii trebuie să fie tratată ca un act de caritate şi responsabilitate socială pozitiv, firesc, normal. Şi, da, acesta trebuie făcut doar dacă eşti sigur că te descurci, că-l vei vaccina la timp, îl vei steriliza şi-i vei oferi măcar minimul necesar. Un patruped nu este o jucărie pe care o cumperi pentru distracţie sie sau copilului, el este un membru al familiei care are nevoie de grijă şi tratament responsabil. 

     Câinii străzilor nu poartă nicio vină pentru că există. Absolut toată responsabilitatea cade pe umerii noştri, ai oamenilor. E timpul să ne-o asumăm şi să reacţionăm conform dimensiunii noastre umane.  

marți, 5 martie 2019

Niște gânduri despre alianțe


După cum era de așteptat, imediat după alegerile, care, de altfel, au fost mai puțin alegeri democratice și mai mult o farsă ticluită de proxenetul de Grozești, au apărut voci febrile gata să ofere asistență strategică și tactică proaspeților deputați ai ACUM. În special mă refer la curentul zornic care pledează militant pentru negocieri grabnice cu socialiștii și debarcarea PDM de la guvernare. Sincer vorbind habar nu am din ce considerente se crede că socialiștii sunt dispuși să meargă împotriva lui Plahotniuc și cum vor arăta instituțiile statului în condițiile în care ACUM și PSRM vor ajunge la decizia de a le „epura” de democrați. Adică îl debarcă pe Jizdan și-l pun pe Ivan Ceban în locul lui? Sau îl dau afară pe Harunjen și-l pun pe Vasile Bolea să diriguiască procuratura? Că doar nu vă imaginați că socialiștii vor pleda pentru ca Andrei Năstase să fie procuror general al RM! Oi fi eu puțină la minte, dar chiar nu înțeleg deloc cum poți să scoți țara din captivitatea mafiotă „complotând”cu cei care au pus umărul din plin la fortificarea mafiei?! Cu toată stima pentru societatea civilă, parte din care pledează pentru o relaționare „tehnică” a blocului ACUM cu socialiștii, sunt categoric împotriva unor înțelegeri a opoziției reale cu PSRM, un partid profund corupt, pro-rus, condus de un ins lipsit de verticalitate, predispus spre trădare oricând, fișa biografică a căruia este plină de trocuri făcute cu Plahotniuc în momentele cruciale ale istoriei noastre politice.

Atunci când ACUM va intra realmente în Parlament, partidele componente Platforma DA și PAS, vor avea un rol foarte important acolo și fără a fi nevoite să facă alianțe cu PCRM, PD sau Șor. Fără a negocia cu ele. Da, scopul blocului este să eradicheze mafia și să elibereze instituțiile statului de elemente subordonate mafiei. Dar asta nu înseamnă neapărat că totul trebuie să se producă imediat ce ACUM a obținut acces în legislativ. Am avut răbdare să protestăm ani de zile fără a permite degenerarea în violențe, deși multă lume era gata să taie și să spânzure mafia sufocantă. Exact așa cred că trebuie să se procedeze în continuare: cu răbdare, curaj, hotărâre și perseverență. Este o mare diferență între a fi opoziție de stradă și opoziție în legislativ, unde sunt alte pârghii, altă vizibilitate, alte oportunități. În acest Parlament miș-maș-urile secrete, nocturne, nu se vor mai putea produce, căci în fiecare comisie va fi „omul nostru”, care va ține mâna pe pulsul fiarei. Să nu omitem faptul că e prima oară când în Parlamentul RM are acces o opoziție veritabilă, călită în timp, determinată să nu trădeze. Și să ne mai amintim, că orice concesie făcută puterii corupte de alte partide de opoziție pentru a obține o majoritate simplă, s-au terminat cu „decesul” binemeritat al acestoe partide: PPCD, PLDM, PL... Haideți să nu împingem spre un atare scenariu și blocul ACUM!

Atunci când cei 26 de deputați ai Platformei DA și PAS se vor instala în legislativ, ei nu vor trebui presați să-și facă treaba, ci să observe cu ochi de vultur absolut toate mișcările celorlalți pentru a interveni prompt și a informa opinia publică și partenerii de dezvoltare. ACUM nu are decât să urmărească cum PD și PSRM se descurcă în a se alia, altfel spus, își trădează propriile electorate. Și pentru un partid și pentru celălalt alianța pe față PD-PSRM este nocivă. Ea compromite PD-ul „pro-europenist” pentru că va trebui motivată alianța cu un partid pro-rus de sorginte sovietică și în aceeași măsură compromite „anti-oligarhicul” PSRM, care va trebui să-și justifice compromisul alierii cu mafia.

miercuri, 6 februarie 2019

Facturi exagerate la „lumină” sau cum ne jefuiește statul capturat



De curând am postat pe FB pățania părinților mei cu facturile incredibil de mari la consumul de energie electrică pentru ultimele două luni. Și am înțeles că este o problem generală – au fost sute de comentarii în care oamenii mărturiseau aceleași probleme. Ce ar fi putut să fie? Tarifele nu au fost mărite oficial în ultimul timp, deci problema e în altceva. S-ar putea să fie defecte contoarele, dar asta înseamnă că din start au fost procurate și omologate niște chinezării, iar cineva și-a umplut buzunarele cu bani nejustificați, mărind arbitrar valorile indicate în facturi. Bun, nu am cum să dovedesc asta, deci rămâne o ipoteză. O altă ipoteză ar fi, așa cum zic oamenii, că s-ar putea să trișeze chiar contoarele electronice, care s-ar putea să fi fost programate s-o facă. Ipoteze de acest gen sunt mai multe. Contează doar faptul că nu sunt cazuri unice, ci e o „epidemie” de plăți nejustificat de mari. Probabil specialiștii ne vor da un răspuns în timp, până atunci eu zic că fiecare dintre persoanele care se simte lezată, furată de statul lui Plahotniuc, ar trebui să scrie sesizare la furnizorul său de energie electrică și să insiste să i se facă dreptate. Ar trebui să-i inundăm, să-i sufocăm cu petiții și sesizări. Să protestăm la ușa lor, așa încât să li se facă lehamite de furat. Și, evident, pe 24 februarie – să ieșim masiv la vot pentru a mătura odată și odată ograda noastră invadată de căpușe netrebnice, mârșave.

Vă amintesc, că în ceea ce privește tarifele la energia electrică și gazele naturale, noi, cetățenii din dreapta Nistrului, am fost mințiți și exploatați de ani buni de zile. În 2017 ne-au stors de bani mult și bine fără niciun fel de scrupule. Cum? Simplu! Din iulie Moldova a început să achiziționeze energie electrică de la Hidrocentrala Cuciurgan cu 10 % mai ieftin decât prevedea contractul incheiat anterior cu furnizorul din Ucraina. Totodată, în perioada ianuarie - august 2017, dolarul s-a depreciat față de moneda națională cu peste 10 %. Socotiți și Dvs cu cât trebuia să se micșoreze imediat tariful la energia electrică și la gazele naturale! Însă, în pofida promisiunilor făcute de guvernare, consumatorii finali, adică noi, nu am resimțit nicio micșorare de tarif mult timp. Unde s-a prăpădit diferența dintre prețul real și sumele mari plătite în continuare de cetățeni – rămâne doar să ghicim.  

Mai mult ca atât, în urma semnării contractului de livrare a energiei electrice cu furnizorul din Transnistria, a continuat majorarea datoriilor de peste 6 miliarde de dolari față de Gazprom pentru gazele consumate în partea stângă a Nistrului, sumă care este pusă și astăzi pe contul nostru, al tuturor. Astfel, amânând ajustarea firească a prețurilor la energie electrică și gaze naturale, bandiții de la putere au obligat oamenii, inclusiv agenții economici, să plătească total nejustificat zeci de milioane de dolari, ca mai apoi, doar în scop electoral, să opereze modificări insignifiante ale tarifelor.

În general, actuala guvernare este campioană la crearea schemelor economice de jefuire permanentă a cetățenilor, lucru știut. Și nu pot să trec cu vederea un exemplu elocvent în acest sens. Vorbesc despre acea unică indemnizație de 600 de lei oferită cu „generozitate” pensionarilor. De fapt, această pomană (pentru care au fost alocați 300 mln. lei), s-a făcut din contul indexării pensiilor pentru aprilie 2019! Ceea ce, poate nu știu bătrânii noștri este că s-au făcut niște modificări la legislația privind sistemul de pensii, prin care acum Guvernul nu este obligat să indexeze pensiile dacă inflația nu depășește 2 %. Și nu ar fi nimic grav dacă Banca Națională ar fi o instituție independentă. Dar așa cum ea este obedientă, slugarnică, este evident că va întocmi rapoartele lunare în așa mod încât în aprilie 2019 să nu existe niciun motiv juridic pentru vreo majorare de pensii pentru că, conform calculelor sale nu va exista inflație mai mare de 2%! 

Acum să mă refer puțin și la noua lege de salarizare în sectorul bugetar. O asemenea debandadă cred că nu s-a mai văzut pe la noi! Pedagogii se plâng că au primit salarii mai mici, iar Filip îi învinuiește că sunt avizi de atenție publică și mint. Despre cele 20% din salariu condiționate de comportamentul exemplar al pedagogilor și bibliotecarilor nu mai zic... Am mai scris despre asta pe FB și am remarcat că acest comportament („meritele deosebite”) va fi evaluat de o comisie internă a instituției de învățământ, ceea ce înseamnă că, de fapt, pedagogii vor trebui să fie extrem de cuminței, să iubească cu ardoare direcția instituției, să îndeplinească cu mare sacrificiu toate poftele acesteia - doar așa vor putea spera să fie remunerați 100%!

Pe final, să mai zic că pentru a rezista până la alegeri, statul s-a dedat împrumuturilor frenetice de la bănci, majorând semnificativ datoria internă. Deja la 2 ianuarie erau împrumutate peste 470 mln. lei sau de 2,5 ori mai mulți bani decăt în anul trecut în perioada similară. Plus la acestea, toate autoritățile de resort au primit indicații strașnice de a încasa pentru perioada recentă sume maxime din amenzi de la agenții economici și populație. Poate și furnizorii de energie electrică au primit indicații să falsifice facturile livrate populației? Nu m-aș mira...

joi, 3 ianuarie 2019

Pe timp de democrație dezbaterile sunt în capul mesei. Pe timp de dictatură lupta oamenilor consolidați e singura soluție!


Odată cu publicarea listelor de candidați pentru alegerile din 24 februarie, au izbucnit și răutățile atât de cunoscute și răz-cunoscute caracteristice moldovenilor. Rânzele s-au umflat, gata să crape, iar mințile, brusc, au devenit extrem de „lucide” și dornice să dea sfaturi deștepte și intransigente despre cum trebuia făcut, iar gurile au șuierat mărturisiri strașnice despre trădări și vendete. M-am întristat, dar nu am cum să nu recunosc că fără asta la noi nu se poate. Faza cu live-urile din Diapora care își deplâng soarta și o blamează pe Maia Sandu a constituit imediat un subiect de manipulare și isterizare penibilă a televiziunilor și postacilor lui Plahotniuc. Și nu cred că cei care le-au dat apă la moară nu erau conștienți de acest lucru, de faptul că postările lor vor constitui un motiv de mare bucurie pentru mafia de la guvernare și scribii lor parșivi.

Eu am o singură întrebare. Cum își imaginează cei supărați, cei care consideră că pe circumscripția Europei de Vest trebuia să candideze o persoană din Diaspora și nu Maia Sandu, identificarea pesoanei potrivite? Cum ar fi fost la modul practic posibil să se adune sute de mii de cetățeni moldoveni din Diaspora și să voteze o singură persoană din rândul lor? De unde ar fi trebuit ea să fie? Din Italia, din Franța, din Germania? Sau poate din Irlanda? Există asemenea oameni, care ar putea concura cu popularitatea și implicarea totală a Maiei Sandu? Pentru care ar vota cu siguranță TOATĂ DIASPORA? Nu prea cred.

Oameni buni, dacă ne dorim cu adevărat schimbarea, dacă ne dorim cu adevărat să facem ceva palpabil pentru țară și nu doar pentru rânza personală umflată și lipsită de noblețe, ar trebui să cântărim foarte bine orice ieșire publică, orice manifestare și judecată de valoare. Ar trebui să fim conștienți că hienele lui Plahotniuc amușină totul și orice „fâs” de-al nostru este folosit în interesul acestui mafiot și criminal odios. Călcați pe gâtlej rânza și amenințați-o cu ce vreți, dar nu-i ascultați șoaptele viclene și sufocante. Căci nu există altă cale decât să ne unim în jurul lui Andrei Năstase, Maia Sandu, Igor Munteanu, Octavian Țîcu, Domnica Manole, Alexandru Slusari, Maria Ciobanu și toți ceilalți din ACUM.

Nemulțumiri sunt și vor fi mereu. Întotdeauna e loc de mai bine, întotdeauna dintr-o parte se vede mai bine și întotdeauna își face loc printre circumvoluțiuni impresia că ai fi făcut mai bine decât cel care chiar face. Mama noastră de deștepți, ce suntem! Dar, haideți să cântărim impactul fiecărei acțiuni, haideți să gândim cu luciditate despre urmările pe care poate să le aibă fiecare manifestare publică a micii noastre supărări, haideți să nu lucrăm pentru mafie, ci să punem umărul la deconspirarea și îndepărtarea iremediabilă a mafiei de la putere. 

Pe timp de democrație dezbaterile sunt în capul mesei. Pe timp de dictatură lupta determinată a oamenilor consolidați e singura soluție! Cu asta am început, cu asta închei. Pentru că cred cu tărie în ceea ce spun.