Se afișează postările cu eticheta DESPRE MINE. Afișați toate postările
Se afișează postările cu eticheta DESPRE MINE. Afișați toate postările

marți, 9 martie 2010

Notă de călătorie introvertită. Strasbourg

Răsfoiesc notiţele din diverse călătorii. Nu prea am reuşit să scriu pe când eram deputat, cu atât mai preţioase sunt notiţele de călătorie (sporadice) care s-au păstrat ca prin minune după incendiul din Parlament...

"A trecut ceva timp de când am plecat din ţară. Acum sunt la Srasbourg, voi petrece aici cinci zile. Îmi face plăcere să zbor cu avionul. Orice decolare este o promisiune. O invitaţie la călătoria spre tine însuţi. Ar trebui să recitesc pasajele lui Mircea Eliade despre "omul călător" ca stare spirituală. Mă voi bucura de ceea ce-mi pot dărui cărţile pe care mi le-am luat, de liniştea acestui oraş drăguţ cu străduţe pitoreşti. Am regăsit aici mirosul copilăriei mele legat de scurtele vizite la Bucureşti. Doar casele vechi îl mai păstrează. 

Este a doua oară când mi se întâmplă. Prima dată l-am simţit la Londra, unde am stat într-un hotel amenajat într-o casă construită hăt înainte de a mă naşte. Nu vreau să pierd legătura atemporală cu fetiţa din mine. E o legătură atât de puternică, încât sunt sigură că dacă într-o zi în drum spre Ungheni, aş descoperi că părul bătrân din mijlocul câmpiei (sub care ne adăposteam cu bunica de arşiţă în drum spre Veveriţa) nu mai este, aş muri. Mi s-ar surpa lianţii dintre dimensiunile pe care le parcurgem în parametri eterni, pas cu pas."

miercuri, 24 februarie 2010

Ascultă-mă!

De ce m-am hotărât să realizez o emisiune cu copii? Pentru că m-am săturat de ipocrizie şi vreau să respir liber! Cine m-a împiedicat s-o fac până acum? Nimeni! Doar că acum e cu mai multă culoare şi bucurie...

luni, 18 ianuarie 2010

Nu am depus niciun dosar pentru vreun post de conducere! Ogoiți-vă!

Astăzi câteva persoane m-au întrebat dacă e adevărat că mi-am depus dosarul pentru vreo funcţie de conducere în cadrul companiei "Teleradio Moldova". Una dintre ele, ba chiar două, mi-au "relatat" că de fapt, toată lumea e convinsă că mi l-am depus, acest lucru vehiculându-se cu multă certitudine. Se zice că "mă susţin" unele forţe politice şi e sigur că voi trece, că deocamdată dosarul meu se ţine "la rece" ca să iasa la iveală mai aproape de concursul propriu-zis...

Mă conving a câta oară că sosia mea gândită şi inventată în laboratoarele "opiniei publice" e mereu vie. Ca Lenin, Dumnezeu să-l ierte, dacă poate. Multe am auzit despre umila mea persoană, mai ales de când m-am aventurat în politică. Nu am răspuns decât în cazuri speciale. Unul dintre acestea este cel enunţat.

Deci, scumpii mei "biografi", consemnaţi următorul fapt: nu am depus niciun dosar pentru Companie, nu am avut nici cea mai anemică intenţie în acest sens. 
Uno - pentru că am deja un loc de muncă, duo - pentru că am ieşit din politică. Adică - mă simt minunat acolo unde sunt, am de gând să realizez multe proiecte super-interesante acolo; nu aş candida pentru un post care mi-ar limita libertatea de exprimare creativă şi m-ar pune în situaţia unei marionete politice. Am trecut printr-o "râşniţă" prea cumplită, ca să nu realizez preţul libertăţii. 

Din păcate, cele trei posturi vacante de la Teleradio Moldova rămân a fi subordonate politic şi despre o instituţie publică veritabilă nu putem vorbi nici acum, după schimbarea forţelor politice de la Guvernare.

Apropo, nu e prima dată când se insinuiază că mor de dorul unui post de director de televiziune. Ori eu nu înţeleg nimic în viaţa asta, ori nu sunt "setată" corect, dar am oroare de asemenea funcţii administrative. Mai ales acum, când am scăpat de câteva belele stânjenitoare rău în sensul libertăţii personale, nu-mi bag capul în laţ nici de voie, nici de nevoie. Gata.

miercuri, 6 ianuarie 2010

Emisiunea ASCULTĂ-MĂ! Dacă doriţi să participaţi, let me know!

ASCULTĂ-MĂ! Concepţie
Emisiunea ASCULTĂ-MĂ! se axează pe câteva aspecte ale comportamentului şi opticii copiilor asupra vieţii. Realizatorii îşi propun să creeze un spaţiu televizat în interiorul căruia copiii şi-ar putea expune nestingherit filozofia lor existenţială, atitudinea faţă de mediul în care cresc şi se dezvoltă, faţă de problemele cu care se confruntă societatea şi să concureze de la egal la egal cu adulţii în vederea aprecierii valorice a noţiunilor propuse, exprimându-şi punctul lor de vedere. În acelaşi timp emisiunea ASCULTĂ-MĂ! identifică copii înzestraţi cu talente artistice şi de alt gen, copii inteligenţi şi popularizează activitatea lor. În cazurile lipsei unor condiţii adecvate pentru dezvoltarea abililităţilor unui copil talentat, emisiunea îi oferă acestuia suport informaţional pentru acte de caritate din partea telespectatorilor. O parte componentă a emisiunii este şi sensibilizarea publicului asupra comportamentului ingenuu şi plin de haz al copiilor în momentele lor de inspiraţie. În acest sens sunt montate şi difuzate imagini video trimise de telespectatorii care şi-au filmat copiii în situaţii de maximă sinceritate comportamentală.

ASCULTĂ-MĂ! Eroii emisiunii Vedetele emisiunii ASCULTĂ-MĂ! sunt copii inteligenţi sau/şi talentaţi cu vârsta cuprinsă între 3 şi 9 ani inclusiv. Evident pot fi acceptate şi excepţii de vârstă, important este ca personajele filmate, copiii, să manifeste un comportament indus de o educaţie axată pe spiritul libertăţii, dechiderii către tot ce poate oferi viaţa sau talent deosebit pentru diverse activităţi. Copiii sunt selectaţi fără o preferinţă specială pentru regiunea unde locuiesc. Realizatorii se deplasează pe teritoriul Republicii Moldova pentru filmări de câte ori este nevoie. Pentru a motiva (explica) unele aspecte, la emisiunea ASCULTĂ-MĂ! (cu intervenţii de scurtă durată) pot fi atraşi psihologi, părinţi, profesori etc. Totuşi, principalii intervievaţi rămân a fi copiii. 

ASCULTĂ-MĂ! Parametri de realizare şi difuzare
Emisiunea ASCULTĂ-MĂ! va fi difuzată la postul de televiziune TV CTC DIXI media în prima jumătate a zilelor de odihnă (sâmbătă sau/şi duminică). Durata emisiunii în prima serie de realizare (se poate extinde mai târziu în funcţie de acumulare de material) este de 30 minute. Modul de realizare necesită filmări şi editare ulterioară, emisiunea ASCULTĂ-MĂ! fiind un program înregistrat pe suport video şi pus pe post după montare. Locaţiile filmărilor sunt studioul DIXI media şi pe teren – acasă la eroii emisiunii. Emisiunea va fi difuzată săptămânal. Echipa de creaţie a emisiunii ASCULTĂ-MĂ! este constituită din: realizator şi concomitent prezentator (1 persoană), editor (1 persoană), cameramani (2 persoane), asistent regie (1 persoană), administrator (1 persoană), redactor (1 peroană), conducător auto (1 persoană). Investiţiile unice sunt făcute în generice (inclusiv burtiere, fundal grafic etc.), scenografie studio şi coloana sonoră a emisiunii. 

ASCULTĂ-MĂ! Perspective
Emisiunea ASCULTĂ-MĂ! ar putea deveni în timp un suport important şi eficient pentru determinarea schimbării opticii dihotomice a unei părţi a populaţiei Republicii Moldova în ceea priveşte educaţia şi atitudinea faţă de copii. Ei nu sunt doar mecanisme biologice care necesită îngrijire (regim alimentar adecvat, haine etc.) şi nu sunt doar subiecte ale dragostei necondiţionate (şi uneori egoiste) parentale. Copiii sunt, în primul rând, personalităţi neafectate încă de mentalitatea de consumator, de rigorile sociale impuse (care limitează uneori absolut nejustificat libertatea de expresie umană), de temerile şi frustrările acumulate pe parcursul vieţii de către adulţi. 

Emisiunea ASCULTĂ-MĂ! este tribuna copiilor care îşi cer dreptul la libertatea de exprimare şi educă ei înşişi adulţii, amintindu-le prin exemplificare de gândire sinceră şi de obicei pozitivă, că trebuie să se bucure de viaţă. Pe de altă parte, în Republica
Moldova adesea complexele părinţilor care luptă mereu pentru supravieţuire distorsionează în timp optica copiilor asupra valorilor existenţiale. Emisiunea ASCULTĂ-MĂ! ar putea realiza (logistic şi cu participare practică) campanii de educaţie prin divertisment la instituţiile preşcolare, campanii de ajutorare a copiilor talentaţi din familii socialmente vulnerabile etc.

marți, 17 noiembrie 2009

Doamne, te rog să "contabilizezi" şi asta atunci când Ecaterina va veni s-o judeci...

Am aflat despre moartea Ecaterinei Balan prea târziu. Aseară. Nu am avut timp să-mi iau rămas bun de la ea. Dar mă gândesc că anume asta şi-ar fi dorit: să ne amintim de ea altfel decât prohodită. 

Când am venit la televiziune aveam nouăsprezece ani şi nu înţelegeam nici eu cum de s-a întâmplat să trec concursul de crainici. Ştefan Culea şi Ecaterina Balan erau monştrii sacri care m-au întâmpinat, evident nu o mare doză de scepticism. Eram prea timidă, sâsâiam, înmuiam dizgraţios "n"-ul din cuvântul "ministru" şi mă făceam pete roşii de câte ori aveam emoţii. 

Eu cu Șefan Culea
din păcate, nu am nicio poză cu Ecaterina Balan
Ştefan Culea "m-a terorizat" vreo jumătate de an, insistând asupra dicţiei, dar mai ales asupra capacităţii mele de rezistenţă psihologică. Apoi mi-a dat drumul pe sticlă. Cel mai des eram în turul doi, închizând staţia hăt după miezul nopţii. Aveam trac de fiecare dată şi orice apariţie la ecran era un şoc pe care trebuia să învăţ a-l depăşi. 

În curând toată lumea a înţeles că sunt însărcinată (între timp mă măritasem) şi prea puţini s-au arătat entuziasmaţi că abia am venit (uite la dânsa!) şi deja plec în concediu de maternitate. Oh, prin ce dileme am fost nevoită să trec! 

Şi recunoştinţa mea pentru Ecaterina Balan nu va fi niciodată în măsură să compenseze suportul pe care mi l-a acordat atunci. M-a susţinut ferm şi cu multă căldură în acelaşi timp. Atunci am cunoscut-o de fapt dincolo de alura de vedetă. Abia atunci am sesizat câtă blăndeţe ascunde vocea ei: "nu asculta pe nimeni, copilul acesta e tot ce poţi avea mai scump pe lume!" 


Acum când mă uit la băiatul meu, drag mie pănă la Domnul şi înapoi, zăresc undeva pe o proiecţie numai de mine văzută, zâmbetul calm al Doamnei Ecaterina. Dumnezeu s-o odihnească!

duminică, 16 august 2009

Duda, Sturza şi istoria

De când castelul Bran a fost redobândit de familia regală, totul s-a schimbat acolo. Am fost dezamăgită - din păcate acest vestigiu istoric se transformă într-un kitch, într-un capriciu al snobismului de sânge albastru. N-am nimic cu familia regală şi chiar consider monarhismul drept un regim destul de funcţional. Dar ceea ce se întâmplă la castelul Bran (pe unde am dat în scurta mea vacanţă) este inadmisibil. 

Chiar dacă acest castel a aparţinut printr-un accident de generozitate reginei Maria, el are o istorie proprie şi aceasta, din păcate, acum este practic ignorată, castelul fiind umplut cu mobilier "împărătesc" dintr-o generaţie incompatibilă cu însăşi personalitatea castelului Bran. Dintr-o fortăreaţă virilă acesta e transformat într-un iatac cu danteluţe. Frumos, nimic de zis, dar trist în esenţă... 

Principele Radu a fost cândva actor (Radu Duda, se numea pe atunci). Într-o vizită la televiziunea din dealul Schinoasei, unde a înregistrat un splendid spectacol poetic l-am cunoscut şi eu. A petrecut chiar o seară care nu s-a mai încheiat decât în zori la mine acasă împreună cu Nicu Alifantis, familia Porubin şi alţi prieteni povestind şi discutând despre istoria românilor. Erau anii renaşterii noastre naţionale. Vreau să cred că nu suferă de sindromul săracului îmbogăţit peste noapte care îşi face statui de aur pentru a se impune şi a le arăta vecinilor ce noroc a avut. Cu tot respectul...

Apropo, foarte curioasă demisia lui Ion Sturza... Dacă o pun în legătură cu ceea ce am scris în articolul "Pe ultima sută de metri, eu cu cine votez?" publicat la rubrica "Politică" (alegeri) în revista electronică ACUM, se configureză o situaţie cât se poate de clară a viitorului Republicii Moldova. Să vedem... 

Un alt descendent al nobilimii, o altă pagină în istoria românilor?

joi, 30 iulie 2009

Hai să vă distrez puţin... Despre EU tv

Mă bucur că blogul meu a ajuns să fie citit chiar şi de copii. Vitalie Cojocari mă citează pe pagina dlui. Aş vrea doar să precizez că a cam exagerat cu "tăiatul" şi "spânzuratul" - la EU tv am preferat să aplic torturi mai sofisticate, cum ar fi "picătura chinezească", în ţeapă am tras doar câţiva practicanţi - aşa, de distracţie.

Bun, hai să explic puțin situația. EU tv a devenit o televiziune privată, respectiv, nu mai suge bani din bugetul municipal. Respectiv, a fost nevoie de eficientizarea cheltuielilor. Asta e unu la mână. Doi - nu am „alungat” pe nimeni pentru viziuni politice, deși așa s-a interpretat orice am făcut.


Elena Robu a plecat pentru că s-a supărat pe mine. De ce? Trebuia să facă un reportaj pe un proiect de lege discutat la comisia parlamentară pentru educație și cultură, dar a adus doar părerea lui Filat (care nu avea nicio treabă cu comisia respectivă!) pe acest subiect. Am rugat-o să refacă reportajul, mergând a doua zi în Parlament pentru a solicita opiniile membrilor comisiei de resort. Atât! S-a supărat și nu a mai venit la serviciu a doua zi. 

Valentina cu VIP-ul. O emisiune extrem de costisitoare, fiind solicitate o grămadă de resurse. Dar... fără niciun sponsor! Adică fără niciun sponsor care să plătească ceva televiziunii. Cu Filat în generic. Am zis ori pui mai mulți politicieni în generic, ori îl scoți pe Filat. Și doi - aduci sponsori, altfel nu mai putem susține financiar acest show exorbitant. Nu a făcut nici una nici alta. Am fost nevoiți să-l închidem - nu mai aveam bani pentru această afacere personală a fetei.

Am „tăiat” și „spânzurat”? Poate așa se numește asta. Dar mi-am dorit să fac o televiziune cu adevărat bună. Bine, că oricum, nu am reușit din cauza că am plecat, până la urmă, și eu, e altă poveste. Dar am luptat pentru ea cât am putut până a trânti ușa. Parol!

luni, 27 iulie 2009

Oricât de "turmentaţi" am fi...

În revista ACUM a apărut astăzi articolul meu cu întrebarea sacramentală a personajului lui Caragiale în titlu. Apropo de analiza inserată acolo, trebuie să menţionez că oricât de sceptici am fi, o şansă tot avem. 

Eu una prefer în calitate de păpuşar al procesului politic din Republica Moldova un mogul român. Cel puţin aşa mai putem spera să păstrăm identitatea naţională şi să scoatem vizele pentru cei de dincolo de Prut. 


Astăzi îmi vine feciorul de la Bucureşti. Mergem să votăm miercuri. Să ne ajute Dumnezeu pe toţi - şi pe cei decişi şi pe cei indecişi...

marți, 21 iulie 2009

Happy srl - Președinte pot fi... ușor!

Astăzi HAPPY SRL a lansat videoclipul piesei Preşedinte pot fi. Cinci adolescente, printre care și Paula mea, ne-au amintit că lumea culorilor nu se reduce doar la culorile privatizate de partidele politice şi că orice copil are dreptul să creadă în visul său. Chiar dacă acesta pretinde la funcţia de Preşedinte al ţării. 

O uşoară parodie a luptei politice actuale. 

Iniţial evenimentul trebuia să se producă în incinta Centrului Republican al tineretului şi copiilor, unde îşi are sediul şi studioul Star Ty - cel cu proiectul respectiv, finanţat în exclusivitate de părinţii fetelor. N-a fost să fie. Administraţia Centrului s-a speriat. Cică ar fi ceva politic şi (O, zei!) împotriva actualei guvernări. 

Cred că una din problemele grave ale guvernărilor din RM este lipsa totală a simţului umorului. Crisparea şi paranoia fobiilor şi a suspiciunii - căutăm duşmanul şi în păpuşoaie - sunt atavisme ale timpurilor sovietice de care, se pare, şefii de toate nivelurile se debarasează ta-a-are greu.

luni, 9 februarie 2009

Fără titlu, despre firesc...

Ce e firescul, normalitatea? De câte ori zicem: "A, dar e firesc sa fie așa!" și ne credem cei mai inteligenți și "realiști" oameni de pe pământ? Dar, Dumnezeule, nici măcar faptul că suntem oameni, că există acest pământ, că răsare soarele și se scaldă în praf vrăbiile nu este deloc "firesc"! 

Șestov zice: "Dezvoltarea universului nu e câtuși de puțin naturală, ceea ce ar fi natural e să nu fie absolut nimic, nici univers, nici dezvoltare." 

Steihardt: "Nimic nu e firesc și totul e de mirare și minunat". Și mai departe: "Iubirea de aproapele e un mister de credință. Dragostea și iertarea nu sunt naturale. Natural e principiul al doilea al termodinamicii". 

Când ultima dată te-ai minunat realizând că respiri? Orice s-ar întâmpla - respiri, vezi, auzi? Mă bucur acum că pe undeva, la Timișoara, o veche prietenă de-a mea și-a amintit de mine. Tatal ei, părintele Iulian, m-a botezat într-o noapte de an nou în mica bisericuță pe care o ctitorea. Dumnezeu să-l odihnească! 

Dana, te imbrățisez cu toată dragostea. Mi-ai amintit și de Gheorghe Zamfir și de minunații oameni pe care i-am întâlnit la Timișoara. Sună-mă, căci telefonul tău e mereu ocupat. Ne vom bucura împreună și ne vom minuna că putem să ne auzim bucuria aflându-ne la o mie de kilometri depărtare...