Odată cu publicarea listelor de candidați
pentru alegerile din 24 februarie, au izbucnit și răutățile atât de cunoscute
și răz-cunoscute caracteristice moldovenilor. Rânzele s-au umflat, gata să
crape, iar mințile, brusc, au devenit extrem de „lucide” și dornice să dea
sfaturi deștepte și intransigente despre cum trebuia făcut, iar gurile au
șuierat mărturisiri strașnice despre trădări și vendete. M-am întristat, dar nu
am cum să nu recunosc că fără asta la noi nu se poate. Faza cu live-urile din Diapora
care își deplâng soarta și o blamează pe Maia Sandu a constituit imediat un
subiect de manipulare și isterizare penibilă a televiziunilor și postacilor lui
Plahotniuc. Și nu cred că cei care le-au dat apă la moară nu erau conștienți de
acest lucru, de faptul că postările lor vor constitui un motiv de mare bucurie
pentru mafia de la guvernare și scribii lor parșivi.
Eu am o singură întrebare. Cum își imaginează
cei supărați, cei care consideră că pe circumscripția Europei de Vest trebuia
să candideze o persoană din Diaspora și nu Maia Sandu, identificarea pesoanei
potrivite? Cum ar fi fost la modul practic posibil să se adune sute de mii de
cetățeni moldoveni din Diaspora și să voteze o singură persoană din rândul lor?
De unde ar fi trebuit ea să fie? Din Italia, din Franța, din Germania? Sau poate
din Irlanda? Există asemenea oameni, care ar putea concura cu popularitatea și
implicarea totală a Maiei Sandu? Pentru care ar vota cu siguranță TOATĂ DIASPORA? Nu prea cred.
Oameni buni, dacă ne dorim cu adevărat
schimbarea, dacă ne dorim cu adevărat să facem ceva palpabil pentru țară și nu doar
pentru rânza personală umflată și lipsită de noblețe, ar trebui să cântărim
foarte bine orice ieșire publică, orice manifestare și judecată de valoare. Ar
trebui să fim conștienți că hienele lui Plahotniuc amușină totul și orice „fâs”
de-al nostru este folosit în interesul acestui mafiot și criminal odios.
Călcați pe gâtlej rânza și amenințați-o cu ce vreți, dar nu-i ascultați
șoaptele viclene și sufocante. Căci nu există altă cale decât să ne unim în jurul lui
Andrei Năstase, Maia Sandu, Igor Munteanu, Octavian Țîcu, Domnica Manole,
Alexandru Slusari, Maria Ciobanu și toți ceilalți din ACUM.
Nemulțumiri sunt și vor fi mereu. Întotdeauna
e loc de mai bine, întotdeauna dintr-o parte se vede mai bine și întotdeauna își
face loc printre circumvoluțiuni impresia că ai fi făcut mai bine decât cel
care chiar face. Mama noastră de deștepți, ce suntem! Dar, haideți să cântărim
impactul fiecărei acțiuni, haideți să gândim cu luciditate despre urmările pe
care poate să le aibă fiecare manifestare publică a micii noastre supărări,
haideți să nu lucrăm pentru mafie, ci să punem umărul la deconspirarea și
îndepărtarea iremediabilă a mafiei de la putere.
Pe timp de democrație dezbaterile sunt în capul mesei. Pe timp de dictatură lupta determinată a oamenilor consolidați e singura soluție! Cu asta am început, cu asta închei. Pentru că cred cu tărie în ceea ce spun.
