Azi, nu mâine sau răspoimâine, se hotărăște dacă
Plahotniuc va mai bântui ca un vampir
hidos subconștientul bolnav, abscons al unui sclav plin de răni leproase sau i
se va tăia cu hotărâre capul, după o tămâiere bună cu binecuvântatul usturoi.
Moment după care sclavul eliberat nu doar psihic, va intra la un soi de
reciclare pentru tratament fundamental în vederea unui viitor civilizat.
Orice oră,
zi, săptămână nevalorificată de opoziția anti-oligarhică este o oră, o zi, o
săpătmână de energie și putere oferită prostește lui Plahotniuc.
Acum este
stringent necesară consolidarea unui pol pro-european anti-oligarhic puternic
și nu mă refer aici la puzderia de partiduțe de buzunar, activiști civici de
paradă, analiști oleacă obiectivi, lupușori singuratici incapabili să facă
echipă etc. care strigă pudibundico-artistic la cer.
Vorbesc despre forțe reale, care și-au demonstrat consistența prin fapte,
sacrificiu, tenacitate și curaj. Și singurul lucru, care ar bate primul cui
la sicriul coșmarului pedist ar fi alianța responsabilă creată de Platforma Demnitate
și Adevăr și Partidul Acțiune și Solidaritate.
Nu că
e vorba de întoarcerea unor datorii, dar PAS, totuși, a beneficiat din plin de
sacrificiul Platformei DA în prezidențiale. Nu știu în ce măsură atunci Andrei
Năstase și-a delegat responsabilitatea pentru decizia sa de a se retrage din
cursă în favoarea Maiei Sandu sondajelor interne, membrilor și structurilor decizionale ale
partidului său. Bănuiesc că în interiorul formațiunii au fost multe oale sparte
de capul lui. Dar decizia a fost luată și nu doar atât – Maia Sandu a fost
susținută prin implicarea de facto în campanie a platformiștilor, care au bătut
drumurile republicii pentru ea exact așa cum ar fi făcut-o pentru propriul
candidat la prezidențiale. Ceea ce au făcut cei din DA atunci se numește
responsabilitate cetățenească, sacrificiu real pentru țară, călcarea fermă pe
gâtul orgoliului propriu în numele unui beneficiu național. Dar, dintr-o simplă
logică științifică, acest gen de sacrificiu nu poate fi repetat de două ori la
rând, câci anihilează efortul unei construcții sănătoase de partid.
Momentul
actual este de aceeași sorginte. Cineva trebuie să facă campanie pentru
candidatul altui partid, căci cu doi candidați pe același bazin electoral nu se
poate merge, e la mintea unui bebe. După toate raționamentele normale, de data
aceasta Maia Sandu ar rebui să demostreze că este capabilă la rândul ei de sacrificiu,
căci așa-ziși de-ai noștri cu rânza până peste ochi am avut destui pe parcursul
nostru istoric. Este logic, firesc și necesar ca acum PAS să susțină candidatul
Platformei Da pentru primăria Chișinăului. Nu zic s-o facă prin fapte, căci
munca de teren nu seamănă să fie atuul PAS, dar măcar să zică odată: da, vă
susținem căci împreună suntem o forță, sau ce slogan ar mai fi de inventat acolo.
Nicio alianță, familie, echipă nu poate suptaviețui dacă sacrificiul este unilateral. Un partid
trăiește și prin propulsarea în alegeri a echipei proprii, nu doar a
partenerului său de coaliție, altfel puterea slăbește, oamenii pierd motivația,
fundraising-ul nu mai funcționează! Oare acest lucru elementar nu este de înțeles? Sau poate tocmai de aceea că este înțeles foarte bine, răspunsul este
tărăgănat?! Mă întreb, care este motivul real al acestei întârzieri? De ce Maia
Sandu nici pe Andrei Năstase nu vrea să-l susțină, nici candidatul propriu nu-l
înaintează? Încă nu vreau să răspund tranșant. Sper încă să mi se confirme speranța că, după Năstase, mai există și alți lideri politici de factură modernă, emergentă, care au discernământ, curaj, capacitate de a decide în favoarea țării.
Blocul
Platforma DA+PAS trebuie să fie creat pentru a nu dispersa electoratul, pentru
a câștiga întâi primăria capitalei, apoi legislativul. Mingea e în curtea PAS. În
această situație există două deznodăminte: 1. Mingea va înlocui mazărea,
prelungind un status quo profitabil doar pentru Plahotniuc, un criminal, uzurpator și torționar al propriului popor sau 2. Mingea se va
transforma într-un proiectil de artilerie cu putere dublă, care va distuge timp
de un an citadela răului și va consolida societatea. În acest caz vor câștiga copiii care cresc aici fără părinții nevoiți să plece peste hotare, mamele care-și plâng în perna străinătății dorul, bătrânii care se hrănesc doar cu lacrimi, căci nu au din ce să cumpere pâine, fiecare cetățean care se simte sufocat de aerul pestilențial din Republica Moldova, fiecare om care are o singură viață și vrea să și-o trăiască normal. Normal!
