Mari(n) se vorbiră şi se sfătuiră...

Mulţi dintre membrii actualului CO de la Compania "Teleradio-Moldova" pentru prima dată în viaţa lor au gestionat un concurs în calitate de persoane publice, oficiale. Evident, pentru prima dată s-au confruntat cu tăvălugul suspiciunilor, învinuirilor fondate sau nefondate, atacurilor la persoană. Într-un cuvânt cu disconfortul psihologic pe care-l simţi atunci când cei mai apropiaţi prieteni brusc îşi schimbă atitudinea fără a da cele mai mici semne de toleranţă sau discernământ analitic. 

Am trecut prin asta şi ştiu sigur că e nevoie de mare voinţă să te aduni de pe jos după ce ai citit nişte insulte gratuite şi colcâind a "inspiraţie" alcoolică la adresa ta, să te descurci manevrând printre pietrele aruncate selectiv şi direcţionat de "sfinţii" presei independente, să nu o iei razna, lăsând baltă dorinţa de a contribui cu ceva la "bunăstarea poporului" care te înjură pentru că-i for free. 

"Codul de Aramă" m-a costat multă sănătate. Nu contează, mă bucur că multă lume face trimitere la el, apărându-şi identitatea audiovizuală. Cel puţin acum sunt sigură că a fost citit şi acceptat de bun de mult mai multă lume decât atunci când aceeaşi lume îl dădea de asfalt şi habar nu avea ce conţine. 

Revenind la membrii CO cărora li se dă pe la coaste de "monştri sacri" ai presei independente, vreau să zic un lucru. Vor rezista acei care ştiu exact cum trebuie să arate o instituţie publică, ŞTIU în ce mod urmează să acţioneze şi îşi doresc asta foarte tare. În rest, pleava se alege: nu poţi fi simpatic pentru toată lumea. Mai ales că astăzi lumea se mişcă în (algo)ritmul unei pendule dezaxate care şi-a pierdut ceasul în Piaţa Marii Adunări Naţionale.

Trandafirii lui...se ofilesc pe sticlă...

Concursul pentru suplinirea posturilor de Preşedinte şi cei doi vicepreşedinţi ai Companiei "Teleradio-Moldova" capătă o turnură cel puţin palpitantă. Astăzi aflăm că Adela Răileanu a reuşit să obţină câştig de cauză la Curtea de Apel, unde a contestat legalitatea concursului în desfăşurare. Ceea ce înseamnă că pentru o perioadă de timp directorul postului de televiziune Moldova1 va rămâne în incertitudinea interimatului. Din câte ştiu şi Valentin Todercan a contestat acelaşi lucru în instanţă, şi directorul Radio-Moldova a înaintat aceleaşi pretenţii, dar... instanţa nu a reacţionat la fel de categoric, chiar dacă e vorba de legitimitatea aceleeaşi proceduri.

Hm...Straniu...De ce? Că doar nu suntem atât de naivi să credem, că brusc, justiţia noastră s-a "independenţit"!

Ceea ce-mi trece prin cap este următoarea deducţie trăsnită: AIE nu s-a pus de acord asupra viitorului director de televiziune publică. Din informaţia "secretă" despre care vorbeşte tot târgul şi care se strecoară virtiginos din culisele şedinţelor comune ale partidelor din AIE, se ştie că acest post ţine de "ograda" PD. Iar PD îl promovează în postul respectiv pe Valeriu Frumusache, candidat foarte puţin agreat atât de ceilalţi membri AIE, cât şi de unii membri ai CO. Cunoscând modul de a "negocia" al lui Diacov, pot să presupun că el nu concepe să propună pe altcineva (ca şi în cazul lui Boris Focşa) cedând spre binele menţinerii AIE.

Deci, problema a fost "soluţionată" inteligent: d-le Diacov, vedeţi că de fapt noi respectăm înţelegerile în AIE, dar instanţa de judecată, bat-o vina, a hotărât că Adela are dreptate! Nu putem numi acum omul Dvs conform algoritmului nostru! Dar...keep us in tuch!

Gelul de duş(man)

Nu cred în jelea domnului Tănase, atunci când se tânguie că aşa zisa doamnă Euforie a murit. Editorialul cu pricina seamănă mai mult a mahmureală. Şi a lamentare ipocrită. De obicei euforia, urmată de regulă de o dezmeticire instantanee ca un duş rece, este o stare proprie tinerilor şi nu face casă prea bună cu înţelepciunea (achiziţie firească a unui formator de opinie înveterat). 

A fi euforic, iar apoi, brusc, dezamagit de formaţiuni politice (altă dată spălate cu cele mai alese geluri de duş), pentru un formator de opinie e ca şi cum ar cădea în mintea copiilor. Na-ţi jucărica, nu-ţi mai dau jucărica...Na-ţi bani, nu-ţi mai dau bani...De ce?! Pentru că s-a terminat campania electorală! Ah, (respectiv!) a murit euforia, oameni buni! S-a bâhlit gelul de duş,..man! Yo, yo!

Pe repede despre ce a zis Băsescu la PRO TV

Comisia privind redobândirea cetăţeniei în cadrul Ministerul Justiţiei român se întruneşte o dată pe săptămână. Analizează cu prioritate dosarele depuse după aprobarea anul trecut a Ordonanţei de Urgenţă cu privire la... Cei care au depus cu ani în urmă dosarele pot spera doar că Agenţia pentru problemele cetăţeniei (care urmează a fi creată) va relua examinarea dosarelor "vechi". 

Acestea, după cum promite preşedintele României la PRO TV, vor fi examinate în termen de jumătate de an. 

În ceea ce priveşte dovada celor 500 de euro necesari pentru a obţine viză lucrurille nu se vor schimba. Doar că România va încerca să obţină pentru cetăţenii Republicii Moldova dreptul de a face o declaraţie pe proprie răspundere că deţine aceşti bani. Dar în acest sens nu există nici o certitudine. 

Foarte pragmatic, trag concluzia că nu voi deveni degrabă cetăţean român, că trebuie să-l rog pe Dan să meargă la notar să ne facă invitaţie - mie şi Paulei - că va trebui să depun cei 500 de euro împrumutaţi la bancă şi că va trebui din nou să fac coadă la consulat ca să merg în vizită la feciorul şi nora mea la Bucureşti. 

Numai mamă să nu fii când ai un hotar tras peste inimă!

Scufița roșie și „răfuiala” politică

Se vehiculează zilele acestea la ştiri marea desecretizare a unor acte oficiale emise de guvernul Tarlev prin care acesta satisfăcea comanda lui Voronin de a distribui apartamente şoferului său şi primei sale învăţătoare. O "treabă" penală, ce mai! Se vor ocupa, din câte ni se spun, procurorii de această crimă comisă de ex-preşedintele comunist. Acuma eu mă întreb, so? E condamnabil faptul că Voronin a oferit apartamente după bunul plac, dar... şi primarul Chirtoacă a oferit un apartament unor nevoiaşi în cadrul "măsurilor" de PR la emisiunea "Dăruieşti şi câştigi" de la PRO TV. Sau poate învăţătoarea lui Voronin e milionară şi, iată, s-a mai pricopsit cu o avere?

Din toată tevatura asta eu înţeleg două lucruri. Unu: în continuare "ai noştri" sunt cicea, iar ai lor sunt "kaka" şi nu se doreşte o evaluare obiectivă a lucrurilor. Doi: nu vom afla mare lucru despre adevăratele crime ale familiei lui Voronin - ni se vor arunca osişoare de genul celui descris şi cam asta va fi cina cea de... informare a cinstitului cetăţean moldovean de factură electorală. 

De ce? Răspunsul îl găsim în povestea "Scufiţa roşie": trage de sforişoară şi uşa (allias - "groapa comună a politicienilor" sau cutia Pandorei) se va deschide! 

P.S. Acum procurorii audiază martori în cazul "7 aprilie". Minunat! Tatal lui Valeriu Boboc trebuie să ştie cine i-a ucis băiatul! Dar (pe lângă faptul că mă îndoiesc crâncen că se va afla) mă întreb, chiar nu este curioasă actuala guvernare să ştie CINE A ORGANIZAT VANDALIZAREA şi a provocat DELIBERAT dezordinile în masă?!

Caracatiţa audiovizuală

Aud tot mai multe despre cei doi viitori giganţi (cel puţin asta se poate deduce din "embrioanele" aruncate pe piaţa) ai presei electronice şi sunt tot mai consternată. Ar fi să te bucuri pentru că iată, vom avea şi noi posturi de televiziune de tip occidental, ştirile vor curge gârlă 24 din 24 etc. etc. Totuşi, ceea ce derutează şi trezeşte mari dubii în ceea ce ţine de sireaca libertate de formare a opiniei, este faptul că nu se ştie clar cine e păpuşarul. Adică cine sunt proprietarii, cine sunt fondatorii, cine stă în spatele proprietarilor...Chestii din astea...care ar fi de trecut cu vederea, dacă nu ar fi ESENŢIALE. 

A cumpărat Plohotniuc Jurnalul? Are acţiuni la Publika? PRIME-ul e în continuare gestionat de acelaşi Plohotniuc? Dacă da, atunci eu mă îngrozesc, pentru că un asemenea colos mediatic poate face orice revoluţie (măcar şi violetă!) în statul pe care-l stăpâneşte. 

Pe de altă parte, oamenii pleacă şi de la Prime, aşa cum pleacă de peste tot, spre Jurnal şi Publika. Deci, nu are cum să-şi taie singur craca de sub picioare! Doar în cazul în care are de gând dă vândă Prime-ul. Cui? 

P.S. La Piovra tinereţii mele cu tot cu Cattani e o poveste pentru copii în comparaţie cu Caracatiţa moldovenească, dar măcar suntem în rând cu lumea...

Nu am depus niciun dosar pentru vreun post de conducere! Ogoiți-vă!

Astăzi câteva persoane m-au întrebat dacă e adevărat că mi-am depus dosarul pentru vreo funcţie de conducere în cadrul companiei "Teleradio Moldova". Una dintre ele, ba chiar două, mi-au "relatat" că de fapt, toată lumea e convinsă că mi l-am depus, acest lucru vehiculându-se cu multă certitudine. Se zice că "mă susţin" unele forţe politice şi e sigur că voi trece, că deocamdată dosarul meu se ţine "la rece" ca să iasa la iveală mai aproape de concursul propriu-zis...

Mă conving a câta oară că sosia mea gândită şi inventată în laboratoarele "opiniei publice" e mereu vie. Ca Lenin, Dumnezeu să-l ierte, dacă poate. Multe am auzit despre umila mea persoană, mai ales de când m-am aventurat în politică. Nu am răspuns decât în cazuri speciale. Unul dintre acestea este cel enunţat.

Deci, scumpii mei "biografi", consemnaţi următorul fapt: nu am depus niciun dosar pentru Companie, nu am avut nici cea mai anemică intenţie în acest sens. 

Uno - pentru că am deja un loc de muncă, duo - pentru că am ieşit din politică. Adică - mă simt minunat acolo unde sunt, am de gând să realizez multe proiecte super-interesante acolo; nu aş candida pentru un post care mi-ar limita libertatea de exprimare creativă şi m-ar pune în situaţia unei marionete politice. Am trecut printr-o "râşniţă" prea cumplită, ca să nu realizez preţul libertăţii. 

Din păcate, cele trei posturi vacante de la Teleradio Moldova rămân a fi subordonate politic şi despre o instituţie publică veritabilă nu putem vorbi nici acum, după schimbarea forţelor politice de la Guvernare.

Apropo, nu e prima dată când se insinuiază că mor de dorul unui post de director de televiziune. Ori eu nu înţeleg nimic în viaţa asta, ori nu sunt "setată" corect, dar am oroare de asemenea funcţii administrative. Mai ales acum, când am scăpat de câteva belele stânjenitoare rău în sensul libertăţii personale, nu-mi bag capul în laţ nici de voie, nici de nevoie. Gata.

Ţapul ispășitor (de la cur-te)

Această expresie provine din trecutul istoric în care pentru gafele princiare nu era pedepsit făptaşul, ci o persoană special menţinută la cur-te. Adică un "poponar" - în sensul că-şi punea fundul la bătaie de câte ori prinţişorul merita vreo două curele părinteşti. Probabil "ţapul" avea partea dorsală tăbăcită şi asta îl deosebea de alţi trepăduşi cur-teni. După cum sună, cuvântul cur-te o fi provenind tocmai de la aceşti bieţi subiecţi ai ispăşirii. Apropo, în Japonia un şmecher şi-a făcut profesie din vechea meserie de ţap. Pentru 8$ orice persoană supusă unui regim de muncă solicitant poate să dea în el cât pofteşte preţ de un minut pentru a se debarasa de stres. Cică e o chestie profitabilă... Bu-u-n!

Istoria modernă a Republicii Moldova cunoaşte multe cazuri de ţapi ispăşitori la cur-te, chiar dacă nimeni nu şi-a făcut din asta o profesie la modul oficial, statistic vorbind. Tarlev, mai nou Todercan, sunt nume de rezonanţă în domeniu. Cel mai proaspăt este Papuc. Dacă se va găsi vinovat, riscă... bla-bla. Se prea poate (păstrez totuşi tonul rezervat în ideea prezumţiei nevinovăţiei) că Papuc este persoana care este responabilă de atrocităţile care au urmat evenimentelor din 7 aprilie. Dar... Pe mine, ca cetăţean al acestui stat, mă interesează:

1.Cine a dispus tacticile de represiune violentă, că nu a făcut-o Papuc de capul lui...

2.Cine a pus la cale şi a gestionat modul extrem de sistemic în care protestele paşnice au degenerat în vandalism stradal...

Atât vreau să ştiu. Cine e autorul planului "7 aprilie" sau cum s-o fi numit el în dosarul securist. Şi cine i-a zis lui d-nul ministru: "fas!"(stenograma integrală a ultimei dicuţii între factorii de decizie înainte de ordinul propriu zis ar fi şi mai curioasă). 

Nu neg, Doamne fereşte, curajul tinerilor care au ieşit foarte sincer să protesteze. Dar pun la îndoială sinceritatea acelui prim-prim mesaj aruncat pe Tweeter sau pe unde o fi fost el s(tr)ecurat...

Papuc să răspundă pentru ce a făcut. Dar dacă acesta va fi unicul demnitar tras la răspundere, atunci nu dau doi bani pe justiţia din Republica Moldova. Nu că aş fi dat mai mult altă dată! Asta-i treaba cu ţapii de la cur-te...

Emisiunea ASCULTĂ-MĂ! Dacă doriţi să participaţi, let me know!

ASCULTĂ-MĂ! Concepţie

Emisiunea ASCULTĂ-MĂ! se axează pe câteva aspecte ale comportamentului şi opticii copiilor asupra vieţii. Realizatorii îşi propun să creeze un spaţiu televizat în interiorul căruia copiii şi-ar putea expune nestingherit filozofia lor existenţială, atitudinea faţă de mediul în care cresc şi se dezvoltă, faţă de problemele cu care se confruntă societatea şi să concureze de la egal la egal cu adulţii în vederea aprecierii valorice a noţiunilor propuse, exprimându-şi punctul lor de vedere. În acelaşi timp emisiunea ASCULTĂ-MĂ! identifică copii înzestraţi cu talente artistice şi de alt gen, copii inteligenţi şi popularizează activitatea lor. În cazurile lipsei unor condiţii adecvate pentru dezvoltarea abililităţilor unui copil talentat, emisiunea îi oferă acestuia suport informaţional pentru acte de caritate din partea telespectatorilor. O parte componentă a emisiunii este şi sensibilizarea publicului asupra comportamentului ingenuu şi plin de haz al copiilor în momentele lor de inspiraţie. În acest sens sunt montate şi difuzate imagini video trimise de telespectatorii care şi-au filmat copiii în situaţii de maximă sinceritate comportamentală.

ASCULTĂ-MĂ! Eroii emisiunii Vedetele emisiunii ASCULTĂ-MĂ! sunt copii inteligenţi sau/şi talentaţi cu vârsta cuprinsă între 3 şi 9 ani inclusiv. Evident pot fi acceptate şi excepţii de vârstă, important este ca personajele filmate, copiii, să manifeste un comportament indus de o educaţie axată pe spiritul libertăţii, dechiderii către tot ce poate oferi viaţa sau talent deosebit pentru diverse activităţi. Copiii sunt selectaţi fără o preferinţă specială pentru regiunea unde locuiesc. Realizatorii se deplasează pe teritoriul Republicii Moldova pentru filmări de câte ori este nevoie. Pentru a motiva (explica) unele aspecte, la emisiunea ASCULTĂ-MĂ! (cu intervenţii de scurtă durată) pot fi atraşi psihologi, părinţi, profesori etc. Totuşi, principalii intervievaţi rămân a fi copiii. 

ASCULTĂ-MĂ! Parametri de realizare şi difuzare

Emisiunea ASCULTĂ-MĂ! va fi difuzată la postul de televiziune TV CTC DIXI media în prima jumătate a zilelor de odihnă (sâmbătă sau/şi duminică). Durata emisiunii în prima serie de realizare (se poate extinde mai târziu în funcţie de acumulare de material) este de 30 minute. Modul de realizare necesită filmări şi editare ulterioară, emisiunea ASCULTĂ-MĂ! fiind un program înregistrat pe suport video şi pus pe post după montare. Locaţiile filmărilor sunt studioul DIXI media şi pe teren – acasă la eroii emisiunii. Emisiunea va fi difuzată săptămânal. Echipa de creaţie a emisiunii ASCULTĂ-MĂ! este constituită din: realizator şi concomitent prezentator (1 persoană), editor (1 persoană), cameramani (2 persoane), asistent regie (1 persoană), administrator (1 persoană), redactor (1 peroană), conducător auto (1 persoană). Investiţiile unice sunt făcute în generice (inclusiv burtiere, fundal grafic etc.), scenografie studio şi coloana sonoră a emisiunii. 

ASCULTĂ-MĂ! Perspective

Emisiunea ASCULTĂ-MĂ! ar putea deveni în timp un suport important şi eficient pentru determinarea schimbării opticii dihotomice a unei părţi a populaţiei Republicii Moldova în ceea priveşte educaţia şi atitudinea faţă de copii. Ei nu sunt doar mecanisme biologice care necesită îngrijire (regim alimentar adecvat, haine etc.) şi nu sunt doar subiecte ale dragostei necondiţionate (şi uneori egoiste) parentale. Copiii sunt, în primul rând, personalităţi neafectate încă de mentalitatea de consumator, de rigorile sociale impuse (care limitează uneori absolut nejustificat libertatea de expresie umană), de temerile şi frustrările acumulate pe parcursul vieţii de către adulţi. 

Emisiunea ASCULTĂ-MĂ! este tribuna copiilor care îşi cer dreptul la libertatea de exprimare şi educă ei înşişi adulţii, amintindu-le prin exemplificare de gândire sinceră şi de obicei pozitivă, că trebuie să se bucure de viaţă. Pe de altă parte, în Republica
Moldova adesea complexele părinţilor care luptă mereu pentru supravieţuire distorsionează în timp optica copiilor asupra valorilor existenţiale. Emisiunea ASCULTĂ-MĂ! ar putea realiza (logistic şi cu participare practică) campanii de educaţie prin divertisment la instituţiile preşcolare, campanii de ajutorare a copiilor talentaţi din familii socialmente vulnerabile etc.