50 cei mai influenti moldoveni

A aparut anuarul cu titlul enuntat mai sus. Din lipsa de spatiu - mare imbulzeala pe dimensiunea influentei nationale, domnilor! - autorii au publicat doar topul 10 politic elaborat de expertii revistei. Desi au fost solicitate si top 10 economic si top 10 cultural. Ii inteleg perfect, asa ca public aici topurile elaborate de mine in toate cele trei directii. Daca tot le-am scris! Top politic Anul 2009 a fost anul al egerilor. Nu numai ale celor parlamentare, ci şi celor de esenţă istorică „existenţială” pentru Republica Moldova. Cei menţionaţi în topul politic au determinat într-un fel sau altul apariţia unei oportunităţi de schimbare a regimului şi a şansei reale de a democratiza societatea. Dar abia anul ce vine, 2010, va demonstra în ce măsură viaţa poate să bată filmul, adică iluzia. 1. Vlad Filat Dă dovadă de o perseverenţă geamănă cu ferocitatea, acţionează extrem de concis, rezultativ şi îşi crează profesionist şi „agresiv” imaginea. Şi-a asumat responsabilitatea celui mai ingrat post (Prim-ministru), transformând dificultatea în beneficiu. 2. Vladimir Voronin Nu l-a acceptat pe Marian Lupu în calitate de candidat la funcţia de Preşedinte, determinând plecarea acestuia din PCRM. Nu a dat dovadă de suficientă dexteritate machiavelică pentru a schimba legislaţia în favoarea PCRM după alegerile din 29 iulie, favorizând crearea unui adversar politic redutabil - AIE. 3. Iurie Leancă Acţionează rapid, profesionist, având scopuri bine detrminate şi strategii elaborate punctual. Prin eficienţa sa în calitate de Ministru de Externe este pe punctul de a schimba imaginea Republicii Moldova în exterior şi implicit determină fortificarea PLDM în interiorul ţării. 4. Dumitru Diacov A ştiut să-şi menţină atu-ul de „negustor” de voturi, de data aceasta pliindu-se perfect pe dimensiunea democratică. Este campionul combinaţiilor politice în anul 2009, schimbând rapid pilonii succesului său. 5. Vladimir Ţurcan Este primul deputat comunist care a participat frecvent la emisiuni de dezbateri, prin asta sporindu-le audienţa şi credibilitatea. Este omul „din interior” care a consemnat public (fie prin aluzii, fie prin reticenţă) începutul unei fisurări de proporţii a PCRM. 6. Mihai Ghimpu A aprins speranţa şi optimismul în sufletul fiecărui cetăţean obişnuit. Prin ascensiunea mai mult accidentală decât firească în funcţiile-cheie în stat a confirmat valabilitatea înţelepciunii populare din poveştile cu Cenuşărese. 7. Dorin Chirtoacă Spiritul său teribilist până la alegerile din 5 aprilie combinat cu avantajul de a nu avea încă un trecut politic „încărcat” a adus PL în Parlament. Deşi echipa liberală este profesionistă cu mare aproximaţie, ea îşi are rostul în fortificarea componentei pro-româneşti a actualei guvernări. 8. Marian Lupu Prin ieşirea (întârziată, dar spectaculoasă) din PCRM a schimbat practic cursul istoriei în Republica Moldova. Deocamdată istoria nu a dat de înţeles că-i recunoaşte meritul. 9. Iurie Roşca Printr-o tactică de suprasaturaţie informaţională grobiană a contribuit la succesul politic al lui Vlad Filat. I-a aruncat mingea la fileu atacând cu deosebită insistenţă postul de televiziune PRO TV. Astfel PLDM şi-a desfăşurat motivat una dintre cele mai reuşite campanii de promovare, apărând libertatea de exprimare în Republica Moldova. 10. Serafim Urechean A erodat imaginea PCRM prin atacuri metodice şi adesea isterice în Parlament. A reuşit să-şi asigure un final liniştit al carierei politice, promovăndu-şi oamenii în cele mai influente (şi bănoase) structuri statale, în special în justiţie şi dezvoltare informaţională. Top economic Criza financiară mondială, pierderea parţială a pieţei din Rusia şi „verticala puterii” creată de ex-preşedintele V.Voronin, au aprofundat dificultatea cu care se confruntă tradiţional încercarea de a supravieţui a cetăţenilor din Republica Moldova, a afectat în continuare mediul de afaceri intern. Majoritatea agenţior economici şi-au „optimizat” la maxim cifrele de afaceri. Totuşi, unii au reuşit să se menţină, să reziste, alţii chiar să se dezvolte. 1. Ludmila Climoc, director general ORANGE Moldova Orange este unica companie de telefonie mobilă care a înregistrat o creştere constantă de vânzări în anul 2009 şi rămâne a fi extrem de ingenioasă în ceea priveşte soluţiile de marketing. O femeie care ştie să „deposedeze” de bani consumatorul în aşa fel încât acesta să-i ofere cu bucurie. 2. Carmina Vicol, director general ÎCS PRIME CAPITAL Afacerea de creditare se extinde şi în 2009, ceea ce înseamnă că cetăţenii din Republica Moldova mai construiesc case, îşi doresc apartamente şi încep afaceri noi. Iar feliile de pepene roşu au fost extrem de tentante pe parcursul anului trecut, când statul a oferit doar pere mălăieţe. 3. Kenan Ozcelik, director general EVBM Pe parcursul anumui 2009 îndemnul de a merge la o bere a rămas valabil şi a stins necazul moldovenulor care nu s-au hotărât să plece peste hotare, asigurând voturile în campaniile electorale. S-au şi realizat nişte vise în urma promoţiilor inspirate, parole! 4. Val Butnaru, preşedinte JURNAL TRUST MEDIA A reuşit să atragă o investiţie de (cel puţin aşa se declară) peste un milion de euro din Germania pentru a lansa o televiziune locală de ştiri difuzate prin satelit. E un succes de afaceri, dar şi o importantă contribuţie la pluralismul mass media în Republica Moldova. 5. Ionela Ciuhrii, country manager BEST JOBS SRL 5,5 milioane de vizite şi 175 milioane de afişări lunar! Mai e nevoie de argumente pentru a demonstra că Faces.md este acum cel mai popular site de socializare din Republica Moldova? 70 000 mii de utilizatori unici în fiecare zi... Ce partid politic ar fi în stare să bată recordul? 6. Natalia Vrabie, preşedinte Moldova Agroindbanc Revista EUROMANEY califică MAIB drept cea mai bună bancă din Moldova în anul 2009. Acelaşi lucru îl zice şi revista britanică FINANCE CENTRAL EUROPE. Nu există motive să nu apreciem opinia unor specialişti. 7. Silvia Radu, preşedinte RED UNION FENOSSA Dincolo de investiţia şi impactul asupra domeniului energetic al Republicii Moldova, compania respectivă promovează politici de dezvoltare moderne. Printre acestea relaţionarea cu mediul academic, cu facultatea de energetică a UTM, unde în toamna anului 2009 a fost inaugurată şi o sală de studii dotată de UNION FENOSSA. 8. Dan Lozovan, director general TV CTC/TV DIXI A atras în 2009 primul partener media de nişă cu capital străin, afacerea de vânzare a 51% din acţiuni estimându-se la peste 4 milioane dolari SUA. Ulterior TV CTC a investit peste 2 milioane dolari SUA în dezvoltarea afacerii în Republica Moldova. 9. Gheorghe Erizanu, director al editurii CARTIER Graţie viziunii sale moderne asupra procesului editorial, librăriile CARTIER au depăşit rolul de spaţii de comercializare a cărţilor şi au devenit adevărate laboratoare culturale. Lansările de carte, lecturile, cercurile de discuţii au înviorat substanţial lumea cititorilor, chiar dacă nu au contribuit şi la creşterea capacităţii lor de cumpărare. Totuşi, vânzările de carte la BOOKFEST 2009 le-au depăşit pe cele din 2008. 10. Cătălin Giosan, director PRO TV Chişinău A ştiut să gestioneze fiecare eroare comisă de politicieni, precum şi dorinţa acestora de ascensiune, în favoarea postului de televiziune PRO TV. Managerul care ştie să creeze imagine şi să sporească audienţa indiferent de cifra de afaceri. Top cultural Priorităţile politice au devansat procesul cultural în anul 2009. Evenimentele culturale de anvergură au lipsit de pe agenda socială din simplul motiv că a fost o perioadă în care s-au manifestat alt gen de personaje publice. Totuşi oamenii de cultură au continuat să se manifeste şi chiar am avut parte, ca spectatori, de un şir de performanţe artistice demonstrate de talentele noastre autohtone. 1. Valeriu Jereghi, regizor Filmul său ARRIVEDERCI, în special tema abordată şi impactul emoţional, au determinat un eveniment care s-a produs în premieră internaţională în ianuarie 2009. Pentru prima dată în istoria sa, Parlamentul European a invitat o echipă de creaţie cinematografică, organizând şi proiecţia filmului artistic realizat de aceasta, în faţa parlamentarilor europeni la Bruxelles. 2. Andrei Locoman, director al Teatrului „Eugen Ionesco” La 09.09.09 trupa teatrului s-a mutat în noul lor sediu de pe bulevardul Renaşterii, realizându-şi visul ce părea mai mult decât iluzoriu. Două evenimente teatrale au constituit corolarul dramaturgic al teatrului în anul 2009: spectacolul „Romeo şi Julieta” în regia lui Cris Medea şi colaborarea cu teatrul japonez HAGIMARU – spectacolul „Povestea unui om mort găsit în stradă” în regia lui Petru Vutcărău. 3. Nelly Ciobanu, interpretă A participat la EUROVISION şi a cucerit din nou publicul prin forţa talentului său şi, evident, prin vibraţia piesei realizate în stil etno-pop HORA DIN MOLDOVA. 4. Dan Bălan, compozitor şi interpret În noiembrie 2009 pentru prima dată în zece ani de carieră a susţinut acasă, la Chişinău, un concert de anvergură şi a spart a câta oară inimile fanelor sale. Rămâne a fi o personalitate în showbiz-ul internaţional, lansând de curând şi clipul CHICA BOMB, realizat la Los Angeles de Hype Williams, un clipmaker renumit. 5. Jerome Poulain, peşedinte al fundaţiei ORANGE Compania ORANGE s-a distins prin suportul acordat artiştilor din Republica Moldova pe parcursul aflării sale aici. La 25 noiembrie 2009 a fost lansată oficial şi Fundaţia ORANGE în Moldova, care include printre priorităţile sale şi domeniul cultural. Doamne ajută! 6. Emilian Galaicu-Păun, scriitor Mereu conectat la procesul literar este omul „vajnic” care poate decide asupra sâmburelui de talent al celor care îi trimit în flux continuu maniscrisele şi aşteaptă rezoluţia. Este poetul, traducătorul, criticul, moderatorul etc. perfecţionist. În 2009 a publicat volumul ARME GRĂITOARE, prima carte de versuri originală a autorului tipărită în Republica Moldova. 7. Varvara Buzilă, preşedinte al Societăţii de Etnologie În noiembrie 2009 au fost lansate zece CD-uri şi DVD-uri realizate cu sprijinul financiar al Ambasadei SUA în Republica Moldova. Albumele constituie un inestimabil la conservarea patrimoniului nostru imaterial. Valorile pe care acum cu siguranţă nu le vom pierde sunt memoria folclorică a rapsodului Elena Oca, cultura etno-folclorică a satului Paicu, Cantemir etc. 8. Geta Burlacu, interpretă Anul 2009 a fost productiv prin concertele mari de la Filarmonica Naţională şi cele două albume pe care le-a lansat: O SETE NEBUNĂ şi LA POARTA PĂMÂNTULUI. Interpreta s-a menţinut pe valul manifestării sale energice în viaţa publică din Republica Moldova şi România şi prin participarea la diverse activităţi cu caracter filantropic şi de promovare. 9. Pavel Parfeni, interpret Un nume relativ nou pe scena muzicală, dar pare a fi promiţător cel puţin prin ascensiunea rapidă şi premiile importante pe care le-a luat pe parcursul anului 2009: Vitebsk (Slaveanschi bazar), Brăila, Mamaia, precum şi participarea spectaculoasă la festivalul de muzică uşoară de la Braşov. 10. Olga Tira, interpretă A cucerit 5 medalii (printre care două de aur) la Campionatul lumii la Măiestrie Interpretativă care s-a desfăşurat în iulie 2009 la Los-Angeles. Acest festival este o analogie a Jocurilor Olimpice şi este patronat de gubernatorul Californiei Arnold Schwarzenegger.

Vlad Filat. O chestie de PR...

Fiecare ascensiune este încercată de pericole pe care Dumnezeu le aşează în faţa omului pentru a-l face mai puternic. Sau pentru a-i arăta că nu a mers pe drumul hărăzit de soartă. Orice vedetă trece prin testul popularităţii, orice om politic - prin testul autosuficienţei exagerate. Crearea imaginii, adică PR-ul, este o chestie de manual, dar trebuie coraborată cu realitatea şi schimbările de circumstanţe. Imaginaţia şi adesea curajul de a sparge tipare învăţate sunt cheia succesului. Dincolo de promovarea acţiunilor, activităţii respectivului om politic, evident. 

Acum cel mai mediatizat om politic de la noi este, fără îndoială, Vlad Filat. Chiar dacă electoratul său nu este neapărat cel preluat de la PPCD (se estimează că acest electorat a migrat spre PL), acest politician are abilităţi evidente - tenacitatea şi puterea de muncă enormă - care l-au caracterizat în special pe Iurie Roşca. Chiar dacă nu dispune de acelaşi magnetism contaminant, Vlad Filat îşi crează imaginea consecvent şi calcă ferm, dur, intransigent urcând treptele spre scopul deloc abandonat de a deveni preşedinte al Republicii Moldova. Ca un politician care ştie să discearnă între discursul public şi politica în sine, deseori contrară acestuia, are mereu în stăpânire deplină pupitrul pe care accesează ca un jonglor veritabil targheturile de moment pentru a fi 24 din 24 "cel mai iubit dintre pământeni". 

Urmăresc procesul şi observ că, din păcate, grandomania îi dă târcoale. Ultimele fotografii de la Congresul PPE, care au umplut paginile de internet, îmi amintesc de pereţii sediului PPCD de pe Iorga, 5. Eu cu acela, Eu cu acesta, Eu cu aceştea, Eu cu acestea şi tot aşa. Complacerea aceasta nu e tocmai indiciul cel bun, din simplul motiv că în timp conduce la distorsionarea totală a realităţii şi o supraapreciere fatală a propriei importanţe. 

Eu zic că nu putem evita lecţiile pe care le învăţăm pe propriile cucuie, dar unde se poate e bine să le învăţăm din cucuiele "accesate" de alţii.

Încă nu s-a terminat... Ave, Caezar

Deci, preşedinte nu ne-a fost sortit să avem nici astăzi. Dar era de aşteptat, aşa că trecem peste asta. Întrebarea e: ce urmează? Dincolo de amendamente masive şi utile pentru muşchii cuiva la legislaţia în vigoare. Ne aşteaptă un spectacol politic.

Politicienii noştri vor continua să ne demonstreze că viaţa e un teatru şi cred că vom asista la remixuri pe teme clasice gen uciderea (politică) a lui Caesar - cu participarea lui Brutus, evident. Gen incendierea (politică) a Romei de către nesăbuitul Nero sau desfrâul (politic) al lui Caligula. Peste toate va plana întrebarea megalitică to be or not to be?

Mâine CCA selectează candidaţii pentru CO

Dincolo de convulsiile lui Corneliu Mihalache care a acţionat în judecată CCA pentru că a anunţat un nou concurs (după părerea dânsului - nelegitim) pentru suplinirea posturilor vacante din Consiliul de Observatori la Teleradio Moldova, CCA a demarat concursul. Au fost depuse mai mult de 30 de cereri.

Din informaţia care s-a strecurat deja spre public - a şi avut loc o şedinţă care a fost suspendată din lipsă de cvorum - cunoaştem deja unii dintre candidaţi. În primul rând este salutară prezenţa pe liste a foştilor grevişti Viorica Cucereanu şi Constantin Luncă. Eugen Râbca este un candidat serios, care cunoaşte cel mai bine, probabil, domeniul adiovizualului din punct de vedere al mecanismelor generale de funcţionare. Ghenadie Brega insistă, deşi (decizie incomprehensibilă pentru mine) a fost respins data trecută de comisia parlamentară de profil pe motiv de "lipsă de profesionalism". Câţiva oameni de cultură de renume se regăsesc printre candidaţi: Viorica Meşină, Sandu Vasilache, Alexandru Leancă, Marian Stârcea.

De ce urmăresc procesul cu atâta atenţie? Pentru că indiferent de criticile acerbe (tendenţioase şi manipulatore) şi atacurile la persoană din presă în momentul elaborării Codului Audiovizualului, acesta funcţionează! Şi sper ca reforma începută cu atâta "scârţ" să continue.

Îmi permit o digresiune "lirică" apropo de cum se schimbă optica politică în funcţie de anturaj şi circimstanţe de moment. Curios lucru: după 4 aprilie 2005 şi până acum cei care au votat pentru Voronin, în special eu şi colegii mei de partid de atunci - am fost făcuţi zob, decimaţi, "trădătorizaţi" de 60 de ori pe minut, iar lui Vlad Filat, să zicem, nu i se imputa niciodată nimic - selecţia mediatică a funcţionat impecabil. Acum lucrurile se prezintă altfel - 4 aprilie a fost un act de curaj şi s-au votat principii, s-a votat stabilitatea politică, ceea ce comuniştii nu doresc să facă acum, zice Alexandru Tănase, vicepreşedinte al PLDM. Păi, cine a votat atunci şi cine a elaborat cele zece principii? A-a-a, păi, a votat Vlad Filat şi ăştea...cum le zice?..

Aşa e şi cu Codul - fu-u-u, ce lege "comunistă" a făcut Aramă. Dar hai să încercăm, poate reuşim să obţinem vreo funcţie...Nu mă refer la cei nominalizaţi, ci la indivizi de genul filologului Gheorghe Lupuşoru etc. (care nici nu au citit legea, altfel ar fi înţeles că Domniile lor nu întrunesc nici una din abilităţile profesionale referitoare la postul râvnit), dar care îşi doresc să fie "nacealnici pe zdanie" cu orice preţ. În cazul dânşilor "zdania", probabil, nu contează.

P.S. Revin la tema postării enunţând un dubiu care transpare ca o ţeapă într-o viaţă de om fericit. Mă întreb, totuşi: faptul că nu se fac presiuni asupra CCA în acest moment îseamnă că lucrurile revin la normalitate sau...că până la urmă Codul va fi abrogat, înlocuit printr-o altă lege (aşa cum a anunţat mai devreme dna Corina Fusu) şi toţi cei aleşi acum vor fi sacrificaţi în favoarea unor persoane impuse de cei de la guvernare? Dumnezeule, ce-mi veni?! Nu se poate, că doar sunt democraţi la putere!

Eu mă duc sa ma culc, noapte bună, Moldova.

Titlul e unul dintre mesajele de pe banda rulantă a emisiunii PRO TV "În profunzime" de luni, 30 noiembrie. Mi s-a părut haios acest mesaj (cel puţin, sincer) deşi nu aş subscrie pesimismului care transpare clar în text. Probabil telespectatorul respectiv şi-a manifestat astfel dezamăgirea pentru faptul că invitaţii Lorenei Bogza - Alexandru Tănase (PLDM), Veaceslav Untilă (AMN), Dumitru Diacov (PD), Dorin Chirtoacă (PL) - pentru prima dată nu au putut ascunde animozităţile care fierb în alianţa de la guvernare. Cele câteva aşa zise promisiuni politice făcute PCRM de către Marian Lupu cu siguranţă nu au fost discutate în cadrul AIE şi la modul în care reacţiona Alexandru Tănase, e evident că au supărat foarte rău PLDM. Tănase a avut câteva replici dure mai ales vis-a-vis de bâlbâielile referitoare la statalitate, iredentism, istoria care trebuie, cică, scrisă de comun acord cu toate forţele politice. Într-adevăr aceste poziţii au fost elaborate după ureche şi dezvelesc oasele politice ale PD atinse de osteoporoza disperării. Sentiment, dincolo de retorica publică "frăţească" a AIE, neîmpărtăşit de PLDM, AMN şi PL. PLDM nu este interesat ca Marian Lupu să devină preşedinte pentru că politicile declarate de acesta contravin programului de guvernare aplicat deja de Vlad Filat în măsura în care îi permit circumstanţele. Şi e evidentă oricum antipatia lor reciprocă. Cei din AMN şi-au atins deja interesele personale şi sunt mulţumiţi - nu se ceartă cu nimeni pentru că sunt ocupaţi cu afacerile proprii. Iar Mihai Ghimpu ar fi un sfânt politic dacă şi-ar dori "intens" renunţarea la interimat, chiar dacă la dezvelirea monumentului din faţa Muzeului de istorie a declarat că e convins că "dacă Lupoaica e reinstalată la locul ei, Lupu va deveni Preşedinte". Scriam în Revista Acum.tv că se prea poate ca nici o forţă politică să nu dorească alegerea lui Marian Lupu în fotoliul prezidenţial. Acum sunt sigură de asta. Chiar în acest moment ascult ştirile şi înţeleg că alegerile prezidenţiale din 7 decembrie sunt deja compromise. Mihai Ghimpu a şi emis un decret prin care crează comisia pentru schimbarea Legii Supreme a Republicii Moldova. Deci, AIE nu mai aşteaptă ziua alegerilor nici măcar de formă, face următorul pas ca şi cum alegerile prezidenţiale nu au avut loc. 

P.S. Remarc prestaţia Lorenei Bogza care a ştiut să "scotocească" răspunsurile, provocându-şi invitaţii. Bună emisiune!

PRO TV versus CCA: verde pentru Moldova!

Astăzi CCA a prelungit de drept licenţa postului PRO TV. Aş vrea să-l felicit din toată inima, dar nu pot. Am pătimit de multe ori pentru că nu am făcut jocul celor "care trebuie". Risc totuşi să spun un adevăr. Această "victorie" are un gust amar pentru că de la bun început a fost un truc, un bluf, un spectacol politic, dacă doriţi. Evident, atunci când Iurie Roşca se apucă să ameninţe public pe cineva, te cam trec fiorii, dată fiind "povestea vieţii lui" - se ştie că acest politician ştie să-şi atingă scopurile. Dar...

Dar am spus-o şi în emisiunea "În profunzime"- isteria provocată de refuzul CCA de a prelungi licenţa de drept postului PRO TV a fost de la bun început un spectacol pentru amatori. Mai ales mă deranjează totala lipsă de bun simţ când se invocă argumentul că această prelungire de pomină este conformă legii. Nu este. E adevărat, Codul prevede într-un articol special modul de prelungire de drept a licenţelor. Dar tot Codul în ultimul său capitol zice că legea anterioară este abrogată, iar radiodifuzorii vor activa în baza licenţelor vechi doar până la expirarea acestora.

Deci toată lumea trebuie să-şi ridice licenţele noi şi asta se face în cadrul concursului. Toţi sunt egali în faţa legii. Faptul că Iurie Roşca a pornit un război împotriva PRO TV nu înseamnă decât că a făcut o gafă politică pentru care electoratul l-a taxat cu vârf şi îndesat. PCRM nu ar fi făcut aceeaşi gafă pentru că şi-ar fi tras clapa în faţa europenilor şi nu aveau nevoie de aşa ceva în campania electorală.

În general PRO TV a făcut un joc murdar. Spun asta cu mare părere de rău tocmai pentru că sunt un telespectator fidel al acestui post tv. De la bun început a exploatat situaţia pentru a-i face campanie electorală PLDM, care a convocat mitinguri de solidaritate prin raioane. Apoi a continuat să incite spiritele publicând imagini pe muzică tensionată titrând "PRO TV fără licenţă", deşi emitea bine mersi cu acordul CCA. A indus intenţionat confuzia de termeni "a refuza acordarea licenţei DE DREPT" cu teribilistul "A refuza acordarea licenţei". Apoi a dezinformat opinia publică internaţională, ceea ce îmi displace şi chiar îmi repugnă.

Bu-u-un. Acum Curtea Supremă de Justiţie a OBLIGAT CCA să-i facă pe plac PRO TV, deşi, atenţie!, Curtea Constituţională a declarat perfect legal regulamentul CCA care prevede că licenţele vechi vor fi substituite prin licenţe de tip nou în cadrul concursurilor pe măsură ce acestea expiră. Deci e clar că decizia Curţii Supreme a fost făcută la indicaţia celor care au promis acest lucru PRO TV-ului în schimbul unei politici editoriale "corecte" în campania electorală.

Ceea ce e total dezgustător este şantajul pe care PRO TV continuă să-l exercite asupra CCA. Cică "PRO TV solicită CCA ca acesta să scoată imediat la concurs TOATE frecvenţele (şi să i le dea pe tavă! - n.a.) pentru ca PRO TV să aibă acoperire naţională". De ce? "Pentru că e "singurul post de televiziune care merită" aşa ceva. Modestia întruchipată!

Adevărul este, probabil, că PRO TV se teme (tare!) de concurenţa cu care se va confrunta acerb în timp foarte scurt. Jurnal TV şi Publika TV, dacă vor realiza intenţiile declarate, vor schimba radical situaţia de pe piaţa audiovizualului din Republica Moldova. Se ştie că acum PRO TV se confruntă şi cu o fluctuaţie neplăcută de cadre, acestea îndreptându-se spre cele două posturi menţionate.

Repet, sunt un fan PRO TV, vreau ca în Republica Moldova să existe mai multe posturi tv de limbă română. Dar comportamentul acestora în relaţia lor cu instituţia de reglementare şi în special prieteniile cu factorii politici, nu trebuie să depăşească limita raţională şi de bun simţ. 

Acum să înţeleg că dacă CCA nu va acorda PRO TV toate frecvenţele pe care şi le doreşte, acesta va porni o nouă campanie de blamare şi va apela din nou la tutorii politici pentru a corupe justiţia? Asta în timp ce presa are menirea să identifice actele de corupţie şi să le facă publice?

Să vedem. Remarc doar că frecvenţele se calculează destul de greu şi momentan nu mai sunt prea multe de calculat. Deci, PRO TV va dori la următorul concurs să deposedeze mai mulţi radiodifuzori de frecvenţele pe care emit după ce au trecut prin concurs şi au investit în valorificarea acestora bani grei. Da-a-a... Să-mi spună şi mie cineva care e diferenţa dintre comportamentul PRO TV şi cel al lui Sâtnic care strigă în gura mare, săriţi libertatea de exprimare e în pericol pentru că CCA nu mă lasă să retransmit Golos Rossii? Argumentul "PRO TV e mai bun, că-i de-al nostru" nu ţine. Şi nu trebuie să ţină într-o ţară democratică.

P.S. Cu PRO TV acum e acelaţi lucru ca şi cu AIE. Nu se poate să-i critici, dă-le tot ce vor şi fă-te că nu vezi gafele lor pentru că altfel se va spune că eşti cu comuniştii. Ce tâmpenie, pardon. Nu contest faptul că s-au comis multe ilegalităţi pe timpul comuniştilor. Dar tocmai de asta am ales democraţii - ca să ne se mai întâmple. Şi să fie clar: dacă în Republica Moldova vor fi retrase licenţele radiodifuzorilor - fie acesta PRO TV, fie acesta NIT etc., libertatea de exprimare şi implicit visul european al Republicii Moldova va sucomba ca lebăda lui Saint-Saens întinzându-şi gâtul ofilit peste primul gard de sârmă ghimpată de la Prut.

Doamne, te rog să "contabilizezi" şi asta atunci când Ecaterina va veni s-o judeci...

Am aflat despre moartea Ecaterinei Balan prea târziu. Aseară. Nu am avut timp să-mi iau rămas bun de la ea. Dar mă gândesc că anume asta şi-ar fi dorit: să ne amintim de ea altfel decât prohodită. 

Când am venit la televiziune aveam nouăsprezece ani şi nu înţelegeam nici eu cum de s-a întâmplat să trec concursul de crainici. Ştefan Culea şi Ecaterina Balan erau monştrii sacri care m-au întâmpinat, evident nu o mare doză de scepticism. Eram prea timidă, sâsâiam, înmuiam dizgraţios "n"-ul din cuvântul "ministru" şi mă făceam pete roşii de câte ori aveam emoţii. 

Eu cu Șefan Culea
din păcate, nu am nicio poză cu Ecaterina Balan

Ştefan Culea "m-a terorizat" vreo jumătate de an, insistând asupra dicţiei, dar mai ales asupra capacităţii mele de rezistenţă psihologică. Apoi mi-a dat drumul pe sticlă. Cel mai des eram în turul doi, închizând staţia hăt după miezul nopţii. Aveam trac de fiecare dată şi orice apariţie la ecran era un şoc pe care trebuia să învăţ a-l depăşi. 

În curând toată lumea a înţeles că sunt însărcinată (între timp mă măritasem) şi prea puţini s-au arătat entuziasmaţi că abia am venit (uite la dânsa!) şi deja plec în concediu de maternitate. Oh, prin ce dileme am fost nevoită să trec! 

Şi recunoştinţa mea pentru Ecaterina Balan nu va fi niciodată în măsură să compenseze suportul pe care mi l-a acordat atunci. M-a susţinut ferm şi cu multă căldură în acelaşi timp. Atunci am cunoscut-o de fapt dincolo de alura de vedetă. Abia atunci am sesizat câtă blăndeţe ascunde vocea ei: "nu asculta pe nimeni, copilul acesta e tot ce poţi avea mai scump pe lume!" 

Acum când mă uit la băiatul meu, drag mie pănă la Domnul şi înapoi, zăresc undeva pe o proiecţie numai de mine văzută, zâmbetul calm al Doamnei Ecaterina. Dumnezeu s-o odihnească!

Pe doi ani la revedere...

Urmăream de dimineaţă ştirile şi am fost surprinsă de faptul că la ceremonia de "investire" a recruţilor cu titlul nobil de "soldat" se mai interpretează şi acum Прошание славянки. 

Nu e o problemă gravă, evident, dar dacă tot insistăm asupra patriotismului celor care merg să-şi apere ţara, atunci poate ar fi bine să ne punem întrebarea despre care ţară, totuşi, este vorba?

Limba rusă în menghina politicului

...Unul dintre cele mai şovine ziare de limbă rusă din Republica Moldova “Komerssant plus” striga ca din gură de şarpe zilele acestea că în octombrie 2009 la Bruxelles premierul Vlad Filat a vorbit despre “influenţa enormă a mass media ruseşti în Republica Moldova, care a creat deliberat o imagine negativă blocului NATO”. În continuare autorul articolului avertizează cititorul asupra faptului că “din discursul domnului Filat reese că pentru a redresa, a schimba imaginea NATO în opinia publică naţională şi a convinge cetăţenii că Republica Moldova trebuie să fie membră a acestei Alianţe politico-militare este nevoie de o perioadă de tranziţie în cadrul căreia influenţa anti-NATO a mass media ruseşti va fi anihilată”. 

Urmează, evident o pledoarie pentru libertatea de expresie care, iată, este în pericol! Şi, ceea ce e mai grav, un apel la “solidarizare” adresat tuturor media de limbă rusă care are o tentă de nesupunere civică. Dar în ce ţară, domnilor, mai există un asemenea monopol asupra mijloacelor de informare în masă instaurat de un stat străin?! 

Cunoaşterea limbii ruse este privită de majoritatea moldovenilor (românilor) din dreapta Prutului ca un beneficiu. Limba rusă este incontestabil una dintre limbile care au dat lumii opere geniale, este limba în care şi-a găsit expresia una dintre cele mai mari contribuţii la patrimonial cultural mondial. Să comunici prin intermediul acestei limbi cu cetăţenii ţărilor ex-sovietice, să citeşti în original capodoperele lui Dostoievski, Lermontov, Esenin, Ahmatova, să poţi savura “pe viu” arta dramatică a coloşilor Abdulov, Iancovski, Tabacov, Leonov, să urmăreşti originalul filmelor lui Mihalcov, Concealovscki, Gaidai este o binecuvântare. 

Tocmai de aceea ea nu poate fi tolerată concomitent ca un instrument de manipulare ideologică, de oprimare a spiritului naţional într-in stat care de ani buni şi-a proclamat libertatea. Conferirea limbii ruse a statutului de limbă oficială în Republica Moldova ar însemna nu doar marginalizarea şi dispariţia treptată a mediului de comunicare în limba română. Ar însemna asumarea necondiţionată şi ireconciliabilă a “căstrării” identitare a populaţiei majoritare din dreapta Prutului şi distorsionarea gravă a conceptului de convieţuire civilizată a etniilor autohtone. Ar însemna dispariţia Republicii Moldova ca stat independent. 

citeşte articolul în întregime aici www.romanialibera.com