Gelul de duş(man)

Nu cred în jelea domnului Tănase, atunci când se tânguie că aşa zisa doamnă Euforie a murit. Editorialul cu pricina seamănă mai mult a mahmureală. Şi a lamentare ipocrită. De obicei euforia, urmată de regulă de o dezmeticire instantanee ca un duş rece, este o stare proprie tinerilor şi nu face casă prea bună cu înţelepciunea (achiziţie firească a unui formator de opinie înveterat). 

A fi euforic, iar apoi, brusc, dezamagit de formaţiuni politice (altă dată spălate cu cele mai alese geluri de duş), pentru un formator de opinie e ca şi cum ar cădea în mintea copiilor. Na-ţi jucărica, nu-ţi mai dau jucărica...Na-ţi bani, nu-ţi mai dau bani...De ce?! Pentru că s-a terminat campania electorală! Ah, (respectiv!) a murit euforia, oameni buni! S-a bâhlit gelul de duş,..man! Yo, yo!

Pe repede despre ce a zis Băsescu la PRO TV

Comisia privind redobândirea cetăţeniei în cadrul Ministerul Justiţiei român se întruneşte o dată pe săptămână. Analizează cu prioritate dosarele depuse după aprobarea anul trecut a Ordonanţei de Urgenţă cu privire la... Cei care au depus cu ani în urmă dosarele pot spera doar că Agenţia pentru problemele cetăţeniei (care urmează a fi creată) va relua examinarea dosarelor "vechi". 

Acestea, după cum promite preşedintele României la PRO TV, vor fi examinate în termen de jumătate de an. 

În ceea ce priveşte dovada celor 500 de euro necesari pentru a obţine viză lucrurille nu se vor schimba. Doar că România va încerca să obţină pentru cetăţenii Republicii Moldova dreptul de a face o declaraţie pe proprie răspundere că deţine aceşti bani. Dar în acest sens nu există nici o certitudine. 

Foarte pragmatic, trag concluzia că nu voi deveni degrabă cetăţean român, că trebuie să-l rog pe Dan să meargă la notar să ne facă invitaţie - mie şi Paulei - că va trebui să depun cei 500 de euro împrumutaţi la bancă şi că va trebui din nou să fac coadă la consulat ca să merg în vizită la feciorul şi nora mea la Bucureşti. 

Numai mamă să nu fii când ai un hotar tras peste inimă!

Scufița roșie și „răfuiala” politică

Se vehiculează zilele acestea la ştiri marea desecretizare a unor acte oficiale emise de guvernul Tarlev prin care acesta satisfăcea comanda lui Voronin de a distribui apartamente şoferului său şi primei sale învăţătoare. O "treabă" penală, ce mai! Se vor ocupa, din câte ni se spun, procurorii de această crimă comisă de ex-preşedintele comunist. Acuma eu mă întreb, so? E condamnabil faptul că Voronin a oferit apartamente după bunul plac, dar... şi primarul Chirtoacă a oferit un apartament unor nevoiaşi în cadrul "măsurilor" de PR la emisiunea "Dăruieşti şi câştigi" de la PRO TV. Sau poate învăţătoarea lui Voronin e milionară şi, iată, s-a mai pricopsit cu o avere?

Din toată tevatura asta eu înţeleg două lucruri. Unu: în continuare "ai noştri" sunt cicea, iar ai lor sunt "kaka" şi nu se doreşte o evaluare obiectivă a lucrurilor. Doi: nu vom afla mare lucru despre adevăratele crime ale familiei lui Voronin - ni se vor arunca osişoare de genul celui descris şi cam asta va fi cina cea de... informare a cinstitului cetăţean moldovean de factură electorală. 

De ce? Răspunsul îl găsim în povestea "Scufiţa roşie": trage de sforişoară şi uşa (allias - "groapa comună a politicienilor" sau cutia Pandorei) se va deschide! 

P.S. Acum procurorii audiază martori în cazul "7 aprilie". Minunat! Tatal lui Valeriu Boboc trebuie să ştie cine i-a ucis băiatul! Dar (pe lângă faptul că mă îndoiesc crâncen că se va afla) mă întreb, chiar nu este curioasă actuala guvernare să ştie CINE A ORGANIZAT VANDALIZAREA şi a provocat DELIBERAT dezordinile în masă?!

Caracatiţa audiovizuală

Aud tot mai multe despre cei doi viitori giganţi (cel puţin asta se poate deduce din "embrioanele" aruncate pe piaţa) ai presei electronice şi sunt tot mai consternată. Ar fi să te bucuri pentru că iată, vom avea şi noi posturi de televiziune de tip occidental, ştirile vor curge gârlă 24 din 24 etc. etc. Totuşi, ceea ce derutează şi trezeşte mari dubii în ceea ce ţine de sireaca libertate de formare a opiniei, este faptul că nu se ştie clar cine e păpuşarul. Adică cine sunt proprietarii, cine sunt fondatorii, cine stă în spatele proprietarilor...Chestii din astea...care ar fi de trecut cu vederea, dacă nu ar fi ESENŢIALE. 

A cumpărat Plohotniuc Jurnalul? Are acţiuni la Publika? PRIME-ul e în continuare gestionat de acelaşi Plohotniuc? Dacă da, atunci eu mă îngrozesc, pentru că un asemenea colos mediatic poate face orice revoluţie (măcar şi violetă!) în statul pe care-l stăpâneşte. 

Pe de altă parte, oamenii pleacă şi de la Prime, aşa cum pleacă de peste tot, spre Jurnal şi Publika. Deci, nu are cum să-şi taie singur craca de sub picioare! Doar în cazul în care are de gând dă vândă Prime-ul. Cui? 

P.S. La Piovra tinereţii mele cu tot cu Cattani e o poveste pentru copii în comparaţie cu Caracatiţa moldovenească, dar măcar suntem în rând cu lumea...

Nu am depus niciun dosar pentru vreun post de conducere! Ogoiți-vă!

Astăzi câteva persoane m-au întrebat dacă e adevărat că mi-am depus dosarul pentru vreo funcţie de conducere în cadrul companiei "Teleradio Moldova". Una dintre ele, ba chiar două, mi-au "relatat" că de fapt, toată lumea e convinsă că mi l-am depus, acest lucru vehiculându-se cu multă certitudine. Se zice că "mă susţin" unele forţe politice şi e sigur că voi trece, că deocamdată dosarul meu se ţine "la rece" ca să iasa la iveală mai aproape de concursul propriu-zis...

Mă conving a câta oară că sosia mea gândită şi inventată în laboratoarele "opiniei publice" e mereu vie. Ca Lenin, Dumnezeu să-l ierte, dacă poate. Multe am auzit despre umila mea persoană, mai ales de când m-am aventurat în politică. Nu am răspuns decât în cazuri speciale. Unul dintre acestea este cel enunţat.

Deci, scumpii mei "biografi", consemnaţi următorul fapt: nu am depus niciun dosar pentru Companie, nu am avut nici cea mai anemică intenţie în acest sens. 

Uno - pentru că am deja un loc de muncă, duo - pentru că am ieşit din politică. Adică - mă simt minunat acolo unde sunt, am de gând să realizez multe proiecte super-interesante acolo; nu aş candida pentru un post care mi-ar limita libertatea de exprimare creativă şi m-ar pune în situaţia unei marionete politice. Am trecut printr-o "râşniţă" prea cumplită, ca să nu realizez preţul libertăţii. 

Din păcate, cele trei posturi vacante de la Teleradio Moldova rămân a fi subordonate politic şi despre o instituţie publică veritabilă nu putem vorbi nici acum, după schimbarea forţelor politice de la Guvernare.

Apropo, nu e prima dată când se insinuiază că mor de dorul unui post de director de televiziune. Ori eu nu înţeleg nimic în viaţa asta, ori nu sunt "setată" corect, dar am oroare de asemenea funcţii administrative. Mai ales acum, când am scăpat de câteva belele stânjenitoare rău în sensul libertăţii personale, nu-mi bag capul în laţ nici de voie, nici de nevoie. Gata.