miercuri, 14 decembrie 2011

Una posomorâtă, dar nu despre alegeri

Cerul e greu. Îl simt fizic. Nu că m-ar apăsa, dar cu certitudine îl duc pe umeri. La fel cum o face toată lumea. Chiar dacă nu conştientizează asta. În această lumină gri toate culorile pălesc. Absorb o nuanţă rece şi pierd ascuţimea, stridenţa. Şi portocalele par patinate, ca nişte obiecte de anticariat vândute de-a valma pe tarabele de pe Ştefan cel Mare. Parcă ar transpare prin coaja lor substanţa chimică cu care sunt stropite pentru export. Formalină? Hm... 


Totuşi, e o zi frumoasă. Pentru că e unică. Aşa posomorâtă cum este. Mă gândesc să las fumatul. Nu, nu vă bucuraţi, prieteni, doar mă gândesc...Păi da, şi fumul de ţigară contribuie la grizonarea peisajului...

4 comentarii:

  1. Comentariu de pe FB / Mircea Ciobanu:
    Cred că cerul chiar se coborâse... credea însă că o facuse ca să te cuprindă de umeri, dar, cum se mai întâmplă, mai degrabă s-a sprijinit de tine, apăsându-te. Nesimţitul! Iar la fumat...nici nu te gândi să-l laşi! Lasă-l, pur şi simplu. Te asigur, TOATE CELELALTE FUNCŢIONEAZĂ FĂRĂ EL! Ascultă un om cu experienţă de... nu-ţi mai spun.

    RăspundețiȘtergere
  2. Zilele posomarite aduc cu ele un un milion de ginduri enigmatice, parca sa-r parea ca apasa aerul dar sa stiti asta in subconstient are loc o metamorfoza, Universul isi coase drmuri noi spre dumneavostra...

    RăspundețiȘtergere
  3. Zilele posomarite aduc cu ele un un milion de ginduri enigmatice, parca sa-r parea ca apasa aerul dar sa stiti asta in subconstient are loc o metamorfoza, Universul isi coase drmuri noi spre dumneavostra...

    RăspundețiȘtergere
  4. Foarte interesant, Valentina....Să atii că ai dreptate!

    RăspundețiȘtergere