A mai murit un copil în Ucraina... O postare cu înjurături de Elon Musk - interzis puritanilor!

Băiețelul de 11 ani care a fost salvat ieri din dărâmăturile unui bloc prăbușit în urma atacului aerian al rușilor asupra cartierelor rezidențiale din Nikolaev, a murit în spital. 

Am urmărit cu sufletul la gură momentul când salvatorii îl scot de sub blocurile de beton - băiețelul a fost prins sub ele timp de șase ore. Am văzut cum tatăl, obosit și fericit, strigă de-asupra tărgii: „Сыночек, сынуличка!”, învelindu-l cu ceva peste folia termoizolatoare cu care l-au acoperit salvatorii. Am plâns când am zărit cum băiețelul îl cuprinde pe tatăl său cu o mână și, slavă domnului, este viu... 

Vestea că, totuși, copilul nu a putut fi salvat, a frânt ceva în mine. Nu se poate așa ceva, cum să mai trăiești după ce speranța a renăscut în tine ca apoi să se năruie atât de groaznic, iremediabil?! Băiețelului i-a cedat inima și a murit. Ce e cu inima tatălui său?!

Crimele Rusiei fasciste sunt incalificabile. Războiul ăsta trebuie să se termine cât de curând în condițiile Ucrainei. Pentru mine este cert acest lucru. Și atunci când aud miorlăieli „pragmatice” care justifică lentoarea decizională în orice zonă decisivă pentru stoparea dezastrului, mă înfior, mă enervez, încep să urăsc...

Elon Musk, miliardarul „vizionar” cu tot felul de planuri cosmo-inovatoare, a declarat că nu mai poate finanța sistemul Starlink în Ucraina. S-a supărat pentru că a fost ridicat pe sus după ce și-a anunțat planul „genial” de încheiere a războiului în care Ucraina, practic, satisfăcea toate mofturile expansioniste ale dementului de la Kremlin. Își ia jucăriile, bosumflat, și pleacă din „pesociniță”. Această decizie va îngreuna mult avansarea militarilor ucraineni pe linia frontului. Această decizie favorizează enorm armata rusească. 

Ce m-am săturat să trăiesc într-o lume condusă de psihopați, narcisiaci, criminali... Da, astăzi lumea e condusă de ei, atât timp cât cei „normali” îi cocoloșesc și caută soluții diplomatice pentru a le face față, atât timp cei „normali” reacționează la atrocități și nu le previn, atât timp cât defensiva celor „normali” e mai puternică decât ofensiva pe care o cere Ucraina și realitatea care urlă a catastrofă.

De fapt, intenționam să scriu despre altceva, dar știrea cu Musk m-a dat gata. Fuck Tesla, fuck putin, fuck imbecilii care în loc să îndrepte armele împotriva unui dement, se înghesuie să zdohnească pe pământurile ucrainene! Iaka așa o dispoziție înainte de weekend, fuck me...

Rezoluția Adunării Generale ONU privind nerecunoașterea anexării teritoriilor ucrainene : chiar și talibanii din Afganistan au votat „pro”

Ieri Ucraina a obținut o victorie imensă, iar Federația Rusă a fost de-a dreptul umilită. Rezoluția Adunării Generale a ONU privind nerecunoașterea anexării teritoriilor ucrainene a fost votată neașteptat de solidar și doar cinci state s-au expus împotrivă. Cele patru, pe lângă Rusia însăși, sunt Belarus, Nicaragua, Coreea de Nord, Siria. Atât! Acesta e, de fapt, tot suportul „internațional” al Federației Ruse în acest moment. 

 

Rezoluția Adunării Generale a ONU, titlul căreia induce un mesaj puternic - „Integritatea teritorială a Ucrainei: protejarea principiilor Cartei ONU”, votată de 143 de state din cele 193 care fac parte din organizație (35 s-au abținut) - poate fi calificată pe bună dreptate drept istorică pentru că demonstrează cert că lumea, comunitatea internațională nu mai tolerează matrapazlâcurile lui putin, că Federația Rusă nu mai este o putere credibulă și nici „mare”, că ea poate fi înfruntată, iar încercarea rușilor de a anexa ilegal teritoriile ucrainene este nu este luată în serios și nu va fi niciodată recunoscută de comunitatea internațională. 

Evident, pentru ca acest lucru să se întâmple, a fost nevoie și de o importantă muncă pe terenul diplomației. Potrivit Politico, diplomați din SUA și UE au desfășurat o „campanie intensă de lobby” înaintea votului, în încercarea de a convinge țările care nu erau decise să susțină rezoluția. Reuters scrie că la o zi înainte de exercițiul votării, secretarul de stat american Anthony Blinken a convocat o întâlnire virtuală cu diplomați din peste 100 de țări. Drept urmare, după cum a menționat Politico, documentul a primit mai multe voturi decât au prezis analiștii. Chiar și talibanii din Afganistan au votat „pentru”.

Din 24 februarie, când Rusia a atacat Ucraina, Adunarea Generală a adoptat patru rezoluții care s-au referit la invazie. Ultima rezoluție a primit cel mai puternic sprijin.

Se pare că lumea s-a săturat să mai umble cu mănuși albe pe lângă putin... Unde mai pui că încercările acestuia de a-și demonstra mușchii prin atacuri barbare, masive, asupra orașelor ucrainene nu a înfricoșat pe nimeni. Dimpotrivă: după întâlnirea de ieri a grupului în format Ramstein, secretarul american al Apărării Lloyd Austin și comandantul superior al armatei americane Mark Milley au spus că aliații sunt preocupați acum să fortifice neîntârziat apărarea antiaeriană a Ucrainei și să creeze un sistem de apărare cu mai multe straturi împotriva amenințărilor aeriene. 

Rusia - STAT TERORIST! Astăzi rușii au intrat cu rachetele lor de corazieră în spațiul aerien al Republicii Moldova!

Federația Rusă răspunde dur după ce dictatorul a fost „felicitat” de ziua sa cu deteriorarea puternică a podului din Cremeea. Bine, el nu are cum s-o facă bărbătește, pe câmpul de luptă și atacă în disperare infrastructura și populțaia civilă. După ce nopțile trecute rachetele rusești au nimerit din plin blcouri de locuit în Zaporojie, astăzi a fost atacat centrul Kyivului. Explozii se aud și în alte orașe mari ale Ucrainei. Generalul Surovikin - criminal „notoriu” de război - a purces la justificarea numirii sale în funcția de comandant al armatei ocupante și e limpede că misiunea sa va fi, în primul rând, distrugerea orașelor ucrainene, căci pe câmpul de luptă rușii nu au cum să învingă. Acum sunt atacate și alte orașe ucrainene: s-au auzit explozii la Hmelnițki, Jytomyr, Ternopyli, Harkyv, Dnipro, Lviv... Vitaly Kim, șeful administrației militare a regiunii Mykolaiv, a spus că în acestă noapte rușii au lansat 10 rachete S-300 asupra orașului.

Dmitro Kuleba, ministrul ucrainean de externe: „Mai multe lovituri de rachete rusești în Ucraina. Singura tactică a lui Putin este teroarea asupra orașelor pașnice ucrainene, dar el nu va distruge Ucraina. Acesta este și răspunsul lui pentru toți  cei care vor să discute cu el despre pace: Putin este un terorist care vorbește prin rachete.”

A reacționat imediat și Volodimir Zelensky: „Este o dimineață grea. Avem de-a face cu teroriști. Zeci de rachete, drone Shahed iraniene. Ei au două ținte. Rețelele energetice din toată țara. Regiunile Kiev și Hmelnîțki, Lviv și Dnipro, Vinnitsa, regiunea Ivano-Frankivsk, Zaporojie, Sumy, Harkov, Jytomyr, regiunea Kirovograd, sudul țării. A doua țintă sunt oamenii. Au ales în mod deliberat un astfel de moment și astfel de ținte pentru a provoca mai mult rău. Stați în adăposturi astăzi. Respectați constant regulile de siguranță. Și amintiți-vă întotdeauna că Ucraina a existat înainte de apariția acestui inamic, Ucraina va exista și după el",

Dacă cineva a obosit de acest război și consideră că nu este al lui, va fi dezamăgit. Astăzi, între orele 08:33 - 09:02, trei rachete rusești de croazieră, lansate de pe navele militare ruse amplasate în Marea Neagră, au zburat de-asupra Republicii Moldova. Ministerul Apărării de la Chișinău informează că țintele respective au survolat spațiul aerian al țării noastre în următoarele direcții:

1. localitățile Ciornaia -Moghilev Podolsk (Ucraina) — Râbnița — Soroca — Moghilev Podolsk.

2. Ciornaia — Voronovka (Ucraina) — Râbnița — Rudi (Soroca)

3. Ciornaia (Ucraina) — s. Popencu (Republica Moldova) — Cineșcăuți (Florești) — în direcția Ucrainei

Aceste rachete au supus unui pericol enorm nu doar cetățenii moldoveni din localitățile respective, ci și avioanele civile cu zboruri regulamentare. 
Ministrul Nicu Popescu, a dispus convocarea de urgență a ambasadorului Federației Ruse la Chișinău, Oleg Vasnețov, pentru a solicita explicații părții ruse în legătură cu acest fapt absolut intolerabil.

E salutară această reacție rapidă, dar acum lucrurile devin mult mai serioase și pericolul de a fi loviți direct de acest război crunt devine pentru noi, moldovenii, unul real. Dramatic de real. Rusia este un stat terorist și nu se va opri decât în fața unei riposte puternice, devastatoare pentru regimul de la Kremlin. Cine vrea pace ar trebui să înțeleagă asta. Pentru că înghețarea războiului în ideea unor tratative de pace pe care Moscova niciodată nu le va lua în serios și le va utiliza doar pentru a-și fortifica forțele armate, este o naivitate. Un status-quo în regiune nu va aduce pacea, ci ne va prelungi doar agonia. 

Acum ori niciodată croiește-ți a ta soartă, Europa! - ăsta este laitmotivul pe care aș fi fericită să-l aud din culoarele Occidentului!
 

Premiul Nobel pentru Pace 2022 - trofeul îmPăciuirii?

Nimeni nu contestă valoarea și ponderea în lupta contra abuzurilor dictatoriale prin care s-au manifestat actualii laureați ai premiului Nobel pentru Pace: Ales Bialiatski din Belarus și organizațiile pentru drepturile omului Memorial (Rusia) și Centrul pentru Libertăți Civile (Ucraina), dar alegereaa în sine lasă un gust amar. Cel puțin, eu îl simt.

Se spune că Volodimir Zelensky a fost inclus în lista scurtă a candidaților, dar, după cum vedem, nu a „întrunit numărul necesar de voturi”, vorba clasicului. De ce oare? Am răsucit răspunsul pe toate părțile, dar singura cauză reală este mult prea evidentă: pentru că diplomația căcăcioasă a occidentalilor în fața criminalului de la Moscova mai dăinuie în colțurile unor minți timorate. 

Astăzi și întotdeauna m-am închinat în fața oamenilor care și-au făcut vârf de lance din conștiința lor și au mers până la capăt, înfruntând regimuri autocrate, acceptând cu stoicism și demnitate detenția în schimbul umilinței. Am scris despre deținuții politici din Rusia și am urmărit cu sufletul la gură revolta belorușilor împotriva dictatorului Likashenka. Toți cei care au înfruntat aceste regimuri inumane merită Premiul Nobel pentru Pace. Toți! 

Și, da, evident, toți deținuții politici din Rusia, Belarus și din teritoriile temporar ocupate de ruși trebuie să se bucure neîntârziat de Libertate. De Pace. 

Dar astăzi acest lucru nu este posibil decât în condițiile în care Ucraina va învinge! 

Tocmai de aceea ea trebuie susținută prin toate mijloacele de care dispune occidentul, inclusiv prin premiile generoase pe care le oferă. Din păcate, imaginea unui putin sănătos la cap edificată sârguincios de Merkel, Sarkozy și alți demnitari europeni care s-au bucurat de reducerea prețurilor la gazele rusești și alte facilități, mai dă roade, mai influențează atitudinea conciliantă față de Federația Rusă. Și de aici, probabil, vine și decizia comitetului Nobel. 

Sacrificiul Ucrainei, al poporului său, pentru pacea mondială este astăzi imens, incontestabil, curajul său - inegalabil. Ceea ce face astăzi poporul ucrainean pentru a ne salva pe noi (toți!) din ghearele însângerate ale unui monstru pe care puțini au avut curajul să-l înfrunte cu toată ființa, este fenomenal. Este crucial. Este singura chezășie a instalării Păcii, liniștii și prosperării, cel puțin în Europa. Odată cu Victoria totală a ucrainenilor, vom fi eliberați de șantajul, persecuția și agresiunea teritorială a Moscovei lui putin și vom putea respira ușurați. În PACE! 

Volodimir Zelensky și poporul ucrainean trebuiau să primească Premiul Nobel pentru Pace în acest an critic pentru pacea mondială, dar decidenții nu au avut curaj să recunoască asta.
Atât am avut de spus.

Îmi iubesc ȚARA și sunt împotriva majorării cotei conținutului audiovizual de limbă rusă în Republica Moldova. Aveți ceva cu asta?

Astăzi, 5 octombrie, IREX Moldova organizează o sesiune deschisă, care permite părților interesate de a prticipa la Fondul de dezvoltare a conținutului de divertisment în limba rusă (un proiect cu durata de 22 luni finanțat de Ambasada SUA în Republica Moldova și implementat de organizația IREX) să adreseze întrebări. Întrebarea mea este simplă: WTF?!

Poate îmi explică și mie cineva de ce și de când Republica Moldova are nevoie stringentă de content audiovizual în limba rusă, după ce ani de zile am luptat pentru a ridica din genunchi și a promova, așa cum i se cuvine de drept, limba română? Puțin content rusesc avem? Ne mai trebuie oleacă? 

Eu aș înțelege dacă acest Fond ar fi orientat spre contracararea propagandei rusești, spre informarea corectă, obiectivă, a reprezentanților etniei minoritare rusești, spre demolarea, demontarea, falsurilor concepute sistemic de regimul de la Moscova ce inundă spațiul nostru informațional. După modelul canalului FREEDOM din Ucraina. Dar văd cu stupoare că „scopul proiectului este diversificarea contentului televizat de divertisment în limba rusă în Moldova prin intermediul producerii conținutului original și licențierea programelor TV regionale”. Fără nicio altă explicație... În loc să investim în divertismentul de limbă română care să concureze cu cel moscovit... 

Poate că aș fi trecut cu vederea acest accident mediatic, dar aud tot mai des că unele cercuri ale puterii sunt tot mai preocupate de creșterea volumului de conținut audiovizual în limba rusă și mă întreb de ce oare. Mai ales că, conform legislației în vigoare, nu ai cum să încaleci cu impertinență cota de 80% de produs autohton de limbă română. 

Se prea poate să fie o preocipare strict electorală pe fondul scăderii ratingurilor partidului de la guvernare în bazinul alegătorilor de etnie rusă? Nu știu. Dar ceea ce știu cu siguranță este că o putere responsabilă își crește aserțiunea populară printr-o activitate cu adevărat eficientă, prin abilitatea de a o comunica fără ezitare și minciuni de adormit copiii cu cetățenii săi, prin transparență și deschidere, prin cooptarea întregii societăți la elaborarea politicilor de guvernare, prin curajul de a asuma decizii nepopulare și a le explica oamenilor cu toate argumentele acasă, prin profesionalism și sacrificiu etc. Nu prin investiții în veșnice campanii electorale, manipulare și divertisment! Aceste investiții „inteligente” nu vor desființa corturile instalate de penalii politici în fața parlamentului, nu-i vor descuraja pe aceștia să toarne zoi în capul guvernării actuale și nu vor stopa declinul încrederii în vectorul european al Republicii Moldova! 

Ceva timp în urmă am urmărit la postul ucrainean de limbă rusă FREEDOM (înființat deschis, argumentat și fără a umbla cu abureli, tocmai ca alternativă a propagandei regimului lui putin pentru vorbitorii de limbă rusă din întreaga lume) un interviu oferit de Marat Gheliman, organizatorul forumului culturii ruse în Europa „Slovo-novo”, care, fiind născut în orașul Tighina (Bender, zice el) a primit de curând, foarte repede, cetățenia RM. 

Dânsul a vorbit cu mare entuziasm despre invitația de a se întâlni cu președinta Republicii Moldova și despre propunerea doamnei Sandu de a participa în cadrul unui grup de lucru care se va ocupa de „modernizarea culturală” a Republicii Moldova. Gheliman a rămas extrem de încântat de această întâlnire și de președinta noastră, ceea ce e ok. 

Dar ceea ce nu e chiar ok este faptul că noi, cetățenii, habar nu avem de intenția guvernării de a ne moderniza cultural și de ceea ce presupune aceasta. Păcat, pentru că propunerea de a aduce în spațiul informațional al RM canalul tv DOJDI (lucru care atunci s-a auzit la fracțiunea PAS din parlament, a fost o discuție la care a participat Gheliman) ar fi fost primită bine de societate. Asta printre alte propuneri similare, gen, inocularea ideii că opoziția ideologico-politică nu ar trebui să fie Rusia versus Europa, ci Rusia lui putin versus Rusia europeană, emise, confrom lui Gheliman, de Maia Sandu. 

Idei bune pentru asumarea publică a cărora, însă, nu există curaj. E unul din handicapurile guvernării noastre și tocmai de aceea foarte puține sau niciuna nu sunt duse până la capăt. De frica de a nu supăra pe cineva, de frica de a nu ieși din tiparul prestabilit de finanțatorii electorali, de teama de a nu pica din balansuarul dintre est și vest se recurge la manipulare, jonglare, slalom timorat printre provocări, inclusiv cea de a-i obijdui cumva pe ruși, pe de o parte, și pe români pe de alta. Da, și, probabil, pe americani pe cea de-a treia. 

Gheliman aplaudă și aceste lucruri, de fapt, atunci când apreciază entuziast explicațiile „diplomatice” oferite în acest sens de oficialii noștri: faptul că rezoluția adoptată în urma ședinței comune a legislativelor României și Republicii Moldova nu prevede niciun fel de Unire, aplanând tensiunea cu care au așteptat-o, cică, rușii de la noi; faptul că guvernarea nu aplică „măsuri drastice” (dorind să păstreze „democrația” și „pacea” etnică) privind canalele rusești de televiziune – ei nu au interzis Pervâi canal, ci doar programele de știri ale acestuia etc. Eu îl înțeleg pe el, nu-i vorbă. Dar mă înțeleg și pe mine, cetățeanul care s-a săturat să fie tratat drept un idiot util.

Racordând spusele lui Gheliman despre ceea ce a înțeles dânsul din acele întâlniri  privind situația actuală din RM în concepția oficialilor de top la ceea ce a început „a foi” acum în context, se clarifică faptul că preocuparea pentru electoratul de etnie rusă nu este de azi sau de ieri și acest lucru nu este neapărat detestabil. Dar, repet, satisfacerea exclusivă și cumva pe sub masă a mofturilor sale șoviniste nu va conduce la deșteptarea acestuia. Și, odată cu apa, va fi aruncat din scăldătoare și copilul - electoratul pro-european de etnie românească. 

Da, îmi iubesc ȚARA și sunt împotriva majorării cotei conținutului audiovizual de limbă rusă în Republica Moldova. Aveți ceva cu asta? Da? Atunci, ieșiți, bl**, și argumentați!

IUBIREA LA OAMENI. Vodka, trecutul care ne bântuie și destinul „glubincilor” rusești

IUBIREA LA OAMENI este o piesă cunoscută a dramaturgului belorus Dmitri Bogoslavsky și a fost montată în România, din câte știu, la Teatrul Clasic „Ioan Slavici” din Arad și la Teatrul NOTARA din București. Aseară am urmărit un spectacol montat la Chișinău de un regizor tânăr, care a reușit să mă intrige prin soluții artistice curioase, pre nume Nicolae Neghin. El face și unul dintre rolurile esențiale. Am înțeles că este, de fapt, lucrarea de licență a unei trupe de actori în devenire (dar și bine cunoscuți deja publicului nostru, precum e Ana-Sia Cărăuș), absolvenți proaspeți ai AMTAP. Nu știam acest lucru când a început spectacolul și de aceea nu-mi puteam explica senzația de o ușoară cruditate a acestuia. Am justificat-o, însă, imediat - e firesc să ai emoții, să ai nevoie de puțin timp ca să scapi de ele ca să intri apoi în deplinătatea trăirilor eroilor, atunci când experiența încă nu te ajută, în debutul acestei grele, tare grele profesii de actor.

Dincolo de acest mic apropo, vreau să felicit trupa. A reușit ușor, ușor, să fascineze sala. A reușit să uite de spectatori. A reușit să iubească, să urască și să-și ducă poverile personajelor ca și cum ar fi ale ei. Satul acela dintr-o „glubincă” rusească, adus pe scena teatrului Eugene Ionesco din Chișinău, cu dramele sale înecate în căldări de vodcă și bere, satul acela încearcă să iubească, încearcă să fie fericit. Fiecare om în felul său.

Liusika are un bărbat alcooloc, violent, posesiv, cu care a făcut un copil. Duce o viață derizorie plină de abuzuri și, până la urmă, îl ucide pe Kolea, soțul său. Serioja, polițistul comunitar, o iubește pe Liusika din adolescență și, deși află că este o criminală, se însoară cu ea. Și ceilalți eroi se confruntă cu drame personale, dar toate sunt interpătrunse de aceeași sete de a iubi și a fi iubit. Trecutul, însă, nu se vrea uitat, oricât s-ar strădui inima secată de suferință... Iubirea la oamenii aceștia este o iluzie sugrumată de dramatism și tristețe. Există vreo speranță pentru ei? Nu știu... Găsiți-vă propriile răspunsuri...

Mă bucur mult că Teatrul Eugene Ionesco oferă scena sa tinerilor regizori. Ei au nevoie de susținere și de loc (da, fizic!) pentru exprimare. E un lucru extrem de benefic pentru generațiile de oameni ai teatrului educați aici, Acasă, care trebuie susținuți, chiar dacă lumea în jurul nostru seamănă a se prăbuși. Iubirea la/de oameni este parte intrinsecă, vrem sau nu vrem, a tot ce înseamnă a fi ființă umană și felicit echipa teatrului pentru această flexibilitate și deschidere în care ea se poate manifesta pe deplin!

Nu am avut un program din care să înțeleg exact cine și în ce rol a fost distribuit, dar o listă de actori pe care să-i puteți aplauda cu mare drag și lacrimi de emoții autentice, vă dau: Alexandru Berbinschi, Ana-Sia Cărăuș, Andrei Chira, Nicolae Neghin (el și regizor, și Kolea), Veronica Odagiu, Iurie Pascar, Marina Rotaru, Dorina-Beatrice Timciuc. Felicitări tuturor!

Un câine bătrân care urlă, plângând, pe ruinele casei în care a fost spulberată familia sa... Să ierți? Cum?!

Contraofensiva surprinzătoare a ucrainenenilor și protestele împotriva mobilizării din Rusia, reprimate crunt de forțele de ordine care îl slujesc în continuare pe satrapul din buncăr, au ținut titlurile zilei în ultimul timp. Dar paranoia lui putin mă întoarce mereu la crimele pe care continuă să le comită cu disperare și ferocitate soldații ruși în Ucraina. Deja putin nu mai are încredere în  propriul minister al apărării, în corpul superior de comandă al armatei sale de orci. În calitatea de comandant suprem, el emite ordine contradictorii și, probabil, a început să comunice direct cu comandanții ruși de pe teren. Astfel, atacurile feroce asupra infrastructurii civile și oamenilor pașnici din Ucraina ating din nou cote apocaliptice. 

29 septembrie 2022, Nikolaev,
stație de transport public

Vitali Kim anunță că și la Nikolaev noaptea a fost grea: cel puțin opt persoane au fost rănite după ce o rachetă a nimerit într-un bloc rezidențial cu nouă etaje. Amintesc că aseară, ca urmare a bombardării orașului, a avut loc o explozie în zona unei stații de transport public în urma căreia 3 persoane au fost ucise pe loc, iar 12 au fost rănite...

Doar în ultimele ore au fost bombardate șapte comunități din regiunea Sumy: în satul Pavlovka au fost distruse cinci case de locuit, sunt persoane rănite, iar una a decedat din cauza rănilor în drum spre spital. Liniile electrice și internetul au fost din nou deteriorate în mai multe localități. Trupele ruse au  atacat cu rachete și orașul Zaporojie- există oameni răniți și acolo, datele se precizează...

Tot ieri, în apropiere de orașul Zaporojie, rușii au bombardat un convoi de mașini cu civili care încercau să-și scoată rudele din teritoriile ucrainene ocupate. 30 de morți (inclusiv doi copii) și 92 de răniți... cifre preventive deocamdată. Atacul a venit la o zi după ce dictatorul rus a anunțat că va semna declarația de anexare a regiunilor ocupate, inclusiv a regiunii Zaporojie. Russkii mir...

Krym... No comment

La Dnipro, în urma atacului nocturn cu rachete Iskander, cel puțin trei persoane au murit și alte cinci au fost rănite. O întreprindere de transport a fost distrusă: au ars 52 de autobuse, altele 98 sunt deteriorate substanțial. În plus, au fost de-a dreptul mutilate mai multe blocuri supraetajate, un gimnaziu, un magazin și câteva clădiri administrative. 

Cel mai strașnic, totuși, a fost să aflu că acolo, ieri, o rachetă a nimerit direct într-o casă privată, nimicind-o complet. Toată familia a fost, pur și simplu, spulberată. S-a evaporat într-o clipă!
 

În urma acelui atac, au murit patru persoane: doi copii, mama și bunica lor, povestește primarul orașului Dnipro Boris Filatov: „A fost până nu demult o familie... Când a început războiul, mama a decis să mute copiii de pe bulevardul Polya într-un loc mai sigur. În sectorul privat. La bunica. Astăzi, o rachetă rusă a lovit în plin casa lor... Oamenii s-au evaporat literalmente. Bunica Alla, mama Natasha, fiica Vasilisa de 12 ani, băiețelul Ivan de 8 ani. Și cățelușul Jack.” 

„Când au sosit salvatorii, pe ruine l-au găsit doar pe bătrânul câine Krym. Stătea acolo și urla... Apoi a venit tatăl copiilor. El luptă pe front în Forțele Armate Ucrainene. Sub Liman. Vă rog, se poate să nu mai continui?”, a mai scris Filatov.

Krym în primele clipe după atac...

Krym (născut în Crimeea, de unde i se trage și numele) a fost preluat de veterinarii de la „Zookontroli”. Ei spun că, în urma tragediei, câinele s-a ales cu o contuzie și insuficiență cardiacă. „Îi este foarte frică”- spun veterinarii, care fac tot posibilul să-l stabilizeze cu preparate cardiace... 

Cum e posibil așa ceva?! O cuprind pe Greta, care e la fel de roșcată - seamănă cu Krym... Îl pup pe Darius care, probabil, e la fel de mic ca și Jack... Se poate și eu să mă opresc aici?..

Am zis să nu mai „ating” politicul din RM, dar a ieșit Angela Merkel și ne-a avertizat să nu ne jucăm cu putin. Și m-a enervat, mama mă-sii!

M-am expus (în ambele sensuri ale cuvântului) nu o singură dată privind influența nefastă a strategiei geopolitice a ex-cancelarului german, Angela Merkel (inclusiv asupra politicului moldovenesc) în contextul eforturilor sale de a-l umaniza și a-l integra pe putin în sistemul european de guvernare pe toate dimensiunile acestuia. Cea economică a fost aproape fatală pentru toate statele civilizate de pe vechiul continent. Dependența energetică (exagerată și
nejustificată) de Rusia clatină și acum (când, fiind conștientizată, este demolată în mare grabă) bazele stabilității relative a bunăstării în UE. Politicile de îmblânzire a bestiei prin concesii, de scărpinare dulci după ureche și de oferire generoasă a jucăriilor pe care aceasta pune ochiul său însângerat, au condus la dezastrul pe care îl trăim astăzi cu toții, în moment ce doamna Markel se bucură de pensia binemeritată. 

Din păcate, înainte de a pleca din funcție, bănuiesc că dânsa a avut grijă să „pieptene” și elitele politice din Republica Moldova, astfel încât să asigure preluarea puterii de către un singur partid, loial moștenirii sale de conlucrare inteligentă, ca să zic așa, cu monstrul de la răsărit. Grea povară: să împaci principiile democratice pe care se bazează sistemul politic din UE cu dictatura și aplecarea dizgrațioasă către șantaj (nu doar energetic) a lui putin este, realmente, o măiestrie ce frizează magicul. 

Războiul din Ucraina, însă, a cutremurat atât de tare tot ce a construit în context Angela Merkel timp de 16 ani, încât puzzle-ul s-a prăbușit. Buffff! Iar după ce am tușit cu toții, înecați de praful de moloz, am zărit orizonturile reale: pe nesimțite, cât am stat noi frumușel crăcănați între est și vest, fluturând atent și exact cât ni s-a permis steagurile europene, putin a beneficiat de organele noastre genitale (expuse, nu-i așa?) cum i-a poftit văzul ochilor și dorința inimii. 

Paradoxul este că tragedia ucrainenilor a fost cumva benefică pentru noi: am fost impuși de situație să susținem o singură parte. Și nu am avut de ales (doare, dar ne retragem piciorul înțepenit, proptit în est, altfel riscăm să rămânem ologi). Astfel, situația ne-a impus să interzicem panglicile colorado și simbolurile fascismului rus, să solicităm accederea în comunitatea UE, să sprijinim plenar Ucraina, să avem discursuri clare anti-război și pro integrare în instuțiile europene etc. Totuși, în aspect intern, lucrurile trenează și frica de acțiuni dure, clare, fără echivoc, mai dăinuie, chiar dacă intențiile bune au fost expuse repetat în materie de discursuri.

Să fie clar - mă bucur enorm că Dodon nu mai e la guvernare. Bine, faptul că stă acum bine-mersi, într-un arest confortabil la domiciliu de unde este lăsat cu generozitate, să apară cu nica pe ceas în titlurile zilei din mass-media autohtonă, de unde îi tot dă din degețelu-i puhav actualei guvernări, mă cam revoltă, dar nu o voi face acum pe experta în jurisprudență - nu sunt și asta e! O fi nevoie de timp ca să aduni dovezi pe toate capetele de acuzare. Trec (mama mea de generoasă!) și peste corturile mercenarilor lui Șor care urâțesc centrul Chișinăului și cresc în sondaje un partid criminal - să zicem că de vină e democrația. Dar nu pot ignora faptul că, din prostie, din obișnuința de a fi strâmbănogi geopolitici sau din niște interese personale obscure, negocierile cu Gazpromul rusesc au fost o catastrofă - suntem în continuare ostaticii energetici ai Rusiei și - culmea! - ai Transnistriei, plătim enorm pentru gazele care, e adevărat, au ajuns la prețuri exorbitane peste tot în Europa, dar la noi ca la nimeni, unde mai pui că uzina de metale din Râbnița funcționează în continuare, ignorând cerințele de mediu, pompând bani în buzunarele unui oligarh rus care-l susține pe dementul din buncăr...

Am zis că nu mai scriu despre politicul nostru (cel puțin - intern). Atât timp cât continuăm să fim răzlețiți după o campanie electorală în care trollingul, fanatismul militant și agresiunea verbală au bătut toate recordurile, cât puterea nu este capabilă să ne unească printr-o idee națională și o comunicare transparentă, sinceră și cu adevărat respectuoasă pentru cetățenii care nu se regăsesc cu tot cu potroace în adulația pentru „eliberatorul mitic”, critica constructivă este ineficientă. 

Dar am făcut această excepție pentru că, iată, Angela Merkel iese din nou în lumina reflectoarelor și ne avertizează că putin nu glumește, nu blufează atunci când ne amenință cu un atac nuclear și trebuie să ținem cont de asta. Adică să nu-l mai supărăm pe băiețelul ăsta imprevizibil și să nu împingem lucrurile spre victoria totală a Ucrainei? Să fie mai maleabil Occidentul cu acest dement? Să ne crăcănăm din nou? Așa să înțeleg?! 

„Bravo, Lika!” Ahedjakova licitează statueta NIKA pentru ajutorarea deținuților politici

Liya Ahedjakova a oferit o statuetă NIKA (un fel de OSCAR al Academiei Ruse de Artă și Știință a Cinematografiei) pentru a fi licitată în sprijinul prizonierilor politici din Federația Rusă, inclusiv al celor care s-au opus vehement războiului din Ucraina. Ea a obținut trei premii NIKA pe parcurusl activității sale, iar cel oferit pentru licitație a fost câștigat pentru rolul său secundar din filmul - o
tragicomedie socială fantastică - realizat în 1991 de marele regizor rus Eldar Reazanov „Небеса обетованныe” (Raiul promis). 

Într-un video scurt care precede această jertfă de creație, Liya Ahedjakova spune așa:

„Desigur că aș vrea să-i pot ajuta și pe Navaliny, și pe Yashin, și pe Gozman și pe toți acei care și-au pierdut libertatea pentru că și-au permis să spună ceea ce simt, ce gândesc, de ce îi doare sufletul... Și eu acum caut cuvintele potrivite ca să nu fiu închisă pe 10 ani!.. Eldar Alexandrovici (Reazanov - n.n.) ar fi spus: „Bravo, Lika!” Mă gândeam la început să-mi astup pur și simplu gura cu scoch și să cuprind în brațe acest premiu scump pentru mine. Dacă el vă va fi de folos, și eu și Eldar Alexandrovici vom fi bucuroși!”

Pentru conformitate: astăzi în închisorile ruse sunt deținuți, printre multe alte personalități ale vieții politicie și publice, care au continuat să spună adevărul despre război și despre regimul inuman instaurat de cel care a ocupat fotoliul de președinte al Federației Ruse mai bine de 20 de ani:

Ilya Yashin – om politic, politolog, scriitor, deputat în consiliului municipal al districtului Krasnoselsky;

Leonid Gozman – om politic, președinte al mișcării Uniunea Forțelor de Dreapta;

Vladimir Kara-Murza – om politic, scriitor, istoric, coleg de luptă cu Boris Nemtzov;

Andrei Pivovarov – om politic, membru al organizației „Rusia deschisă” fondată de Mihail Hodorkovski;

Alexandra Skoncilenko – artist plastic, muziciană, care plasa mesaje anti-război pe etichete într-un lanț de magazine rusești din Petersburg;

Frații Aziz și Asan Ahmetov și mulți ali activiști – tatari din Crimeea;

Nariman Djelyalov  -  șef adjunct al Mejlis-ului (adunarea populară) tătarilor din Crimeea;

Serghei Furgal – om politic și de stat, ex-guvernator al regiunii Khabarovsk;

Oleksandr Marchenko – om politic ucrainean, expert în strategie politică, activist pentru drepturile omului, ex-deputat în Rada Supremă a Ucrainei, arestat în Rusia pentru „spionaj”...

Mii, mii de oameni, inclusiv protestatari împotriva războiului din Ucraina arestați pe parcursul acestui an, sunt deținuți în închisorile din Rusia și din teritoriile ucrainene temporar ocupate de ruși. Deținuți politici de azi și de ieri, cu ani grei de supliciu inuman în față, dar care nu renunță la statutul lor de Om, care continuă să lupte și din detenție. 

Nu ne rămâne decât să fim demni de sacrificiul lor, de exemplul pe care ni-l dau – fiecare cu ce și cum poate, să contribuim la demontarea regimului de la Kremlin, care ne ține ostatici ai întunericului.