Pe timp de democrație dezbaterile sunt în capul mesei. Pe timp de dictatură lupta oamenilor consolidați e singura soluție!

Odată cu publicarea listelor de candidați pentru alegerile din 24 februarie, au izbucnit și răutățile atât de cunoscute și răz-cunoscute caracteristice moldovenilor. Rânzele s-au umflat, gata să crape, iar mințile, brusc, au devenit extrem de „lucide” și dornice să dea sfaturi deștepte și intransigente despre cum trebuia făcut, iar gurile au șuierat mărturisiri strașnice despre trădări și vendete. M-am întristat, dar nu am cum să nu recunosc că fără asta la noi nu se poate. Faza cu live-urile din Diapora care își deplâng soarta și o blamează pe Maia Sandu a constituit imediat un subiect de manipulare și isterizare penibilă a televiziunilor și postacilor lui Plahotniuc. Și nu cred că cei care le-au dat apă la moară nu erau conștienți de acest lucru, de faptul că postările lor vor constitui un motiv de mare bucurie pentru mafia de la guvernare și scribii lor parșivi.

Eu am o singură întrebare. Cum își imaginează cei supărați, cei care consideră că pe circumscripția Europei de Vest trebuia să candideze o persoană din Diaspora și nu Maia Sandu, identificarea pesoanei potrivite? Cum ar fi fost la modul practic posibil să se adune sute de mii de cetățeni moldoveni din Diaspora și să voteze o singură persoană din rândul lor? De unde ar fi trebuit ea să fie? Din Italia, din Franța, din Germania? Sau poate din Irlanda? Există asemenea oameni, care ar putea concura cu popularitatea și implicarea totală a Maiei Sandu? Pentru care ar vota cu siguranță TOATĂ DIASPORA? Nu prea cred.

Oameni buni, dacă ne dorim cu adevărat schimbarea, dacă ne dorim cu adevărat să facem ceva palpabil pentru țară și nu doar pentru rânza personală umflată și lipsită de noblețe, ar trebui să cântărim foarte bine orice ieșire publică, orice manifestare și judecată de valoare. Ar trebui să fim conștienți că hienele lui Plahotniuc amușină totul și orice „fâs” de-al nostru este folosit în interesul acestui mafiot și criminal odios. Călcați pe gâtlej rânza și amenințați-o cu ce vreți, dar nu-i ascultați șoaptele viclene și sufocante. Căci nu există altă cale decât să ne unim în jurul lui Andrei Năstase, Maia Sandu, Igor Munteanu, Octavian Țîcu, Domnica Manole, Alexandru Slusari, Maria Ciobanu și toți ceilalți din ACUM.

Nemulțumiri sunt și vor fi mereu. Întotdeauna e loc de mai bine, întotdeauna dintr-o parte se vede mai bine și întotdeauna își face loc printre circumvoluțiuni impresia că ai fi făcut mai bine decât cel care chiar face. Mama noastră de deștepți, ce suntem! Dar, haideți să cântărim impactul fiecărei acțiuni, haideți să gândim cu luciditate despre urmările pe care poate să le aibă fiecare manifestare publică a micii noastre supărări, haideți să nu lucrăm pentru mafie, ci să punem umărul la deconspirarea și îndepărtarea iremediabilă a mafiei de la putere. 

Pe timp de democrație dezbaterile sunt în capul mesei. Pe timp de dictatură lupta determinată a oamenilor consolidați e singura soluție! Cu asta am început, cu asta închei. Pentru că cred cu tărie în ceea ce spun.

„Independența” în această campanie e o cacealma!

Alegerile parlamentare se apropie cu pași repezi și strategiile subiecților politici pentru viitoarea campanie electorală devin tot mai limpezi. Scrutinul din februarie este decisiv pentru destinul RM și sunt sigură că puterea actuală va arunca în luptă tot arsenalul de care dispune pentru a-și păstra libertatea și averile. Evident că, printre alte subterfugii și „găselnițe” de manipulare a opiniei publice, nu vor lipsi candidații „independenți” și structurile politice paralele blocului ACUM. 

De curând a apărut "Convenţia Euro - Unionistă din Republica Moldova", o entitate bizară, sub umbrela căreia s-au grupat câteva partide mici, practic invizibile pe scena politică din Moldova, dar care vor tulbura cu bună știință bazinul electoral pro-european și chiar vor rupe o parte din voturi, făcând jocul lui Plahotniuc. Fără supărare, dar trebuie să fii orb de-a binelea ca să nu vezi rolul real al acestei „convenții” trase de urechi.

Cât despre „independenți”, am mai spus și continui să susțin ideea că aceștia nu vor exista realmente, ci doar în denumire, pentru a zăpăci, a buimăci electoratul. Similară a fost apariția „independentei” Silvia Radu, care s-a deconspirat în scurt timp după lansarea pe scena politică moldovenească. Un alt exemplu de „independent” este cel al actualului primar de Telenești, Vadim Lelic. Acest individ a călătorit din partid în partid ca frunza în vânt (PPCD, PLDM, PD) ca să se aciueze acum confortabil între cei trei trandafiri ai așa-zișilor democrați. „Independența” cu care flirtează actualmente Vadim Lelic nu este deloc credibilă, căci există dovezi clare că acesta e afiliat PD-ului. Că doar nu te apuci să faci poze cu Borsetca sau pe fundalul siglei PD doar ca să aibă oponenții material compromițător! 

Sindromul „Silvia Radu”, altfel spus apartenența camuflată la PD sub titulatura de „independent”, va fi un instrument folosit la greu de puterea conștientă că raitingul PD și a liderului acestuia este extrem de mic și nu e deloc avantajos pentru obținerea unui număr important de voturi. 

Ceea ce ar trebui să ne fie absout clar este faptul că în această campanie electorală, care promite a fi extrem de dură, „independenți” nu vor exista. Sub masca „independentului” se va ascunde întotdeauna un/o pedist/ă, care odată ajuns/ă în Parlament, va îngroșa instantaneu rândurile măscăricilor lui Plahotniuc.

Aceste alegeri, de fapt, vizează doar două forțe politice - lupta e între ele. Blocul Platforma DA+ PAS+reprezentanți integri ai societății civile și, de cealaltă parte, PD cu toți sateliții săi, inclusiv PSRM. Toți cei care nu aderă la Blocul respectiv (sau își negociază implicarea, participarea), dar vor merge în alegeri ca entități separate, vor face jocul lui Plahotniuc. Iar „independenții”, chiar dacă nu-și vor pune în butonieră câte un trandafiraș roșu, îl vor avea cu siguranță ascuns în cine știe ce locuri dosite pentru a-l scoate la iveală imediat după alegeri.