A meritat sacrifiul lui Andrei Năstase?

Momentul aproape nesperat s-a produs. Acum lucrurile s-au limpezit - avem un singur candidat la prezidenţiale şi îndoiala s-a stins înainte de a se transforma în agonie. Votăm Maia Sandu. Punct! Cel puţin, aşa văd eu situaţia. Şi o consider istorică. Totuşi, până la alegeri mai este ceva de făcut pentru ca întrebarea din titlu să obţină un răspuns pozitiv.

Retragerea lui Andrei Năstase din cursă (în ideea de a avea un singur candidat pe eşichierul anti-sistem, anti-oligarhie, pro-europa, vizibil în sondaje) nu a fost o decizie simplă şi s-ar putea să nu fie agreată de unii dintre susţinătorii săi mai categorici. Nu mai zic, că îi pune pe jar pe mercenarii lui Plahotniuc (inclusiv pe dodonişti), care se vor activiza, vor sări în sus ca dracii la tămâiere, recurgând şi la alte tertipuri josnice, manipulând, minţind, născocind, exploatând frustrările şi orgoliile. Şi, nu în ultimul rând, s-ar putea să-i îmbete cu apă rece pe votanţii exclusivişti, elitişti, ai liderului PAS, aceştia adoptând o atitudine cinică faţă de cei din PPDA. De fapt, sacrificiul lui Andrei Năstase abia începe. Acum echipa lui va trebui să găsească suficientă motivaţie ca să nu slăbească presiunea asupra guvernării şi să continue la fel de dinamic activitatea în teren, schimbând din mers subiectul promovat. Va fi mai greu, căci, se ştie, poporul nostru încă nu a depăşit în mare parte stadiul patriarhal de dezvoltare. Unii vor începe să se scarpine la ceafă, oftând că e de râsul lumii să aleagă "o muiere" să-i conducă, alţii se vor revolta că Andrei (pentru care ei şi-au rupt "telineaşca" în corturile din PMAN) nu le-a cerut sfatul, distrugând "mitul Eliberatorului" din care aceştia s-au alimentat pe parcursul nopţilor friguroase. Tipicarii se vor simţi dezamăgiţi, considerând că şeful lor a fost cumpărat (căci în capul lor nu încape ideea că poţi renunţa la postul de preşedinte pur şi simplu de dragul ţării), maximaliştii îşi vor şterge lacrima cu fraze de genul "dacă nu e Andrei, atunci nu votez cu nimeni", etc.

Tocmai din aceste considerente, sacraficiul lui Andrei Năstase nu poate fi doar un motiv de jubilare, ci mai curând, un argument decisiv pentru responsabilizare maximă. Nu numai a PPDA, ci, în special a PAS. Din acest moment, campania electorală în favoarea Maiei Sandu, trebuie să se desfăşoare în aşa mod, încât transferul de imagine, efectuat prin înţelegerea cu Andrei Năstase, să fie menţinut până în ziua alegerilor propriu-zise. Victoria Maiei Sandu în egală măsură va fi şi victoria lui Andrei Năstase, căruia trebuie să i se garanteze o funcţie înaltă, decizională în stat după alegeri, pentru ca să-şi poată continua lupta cu corupţia şi criminalitatea. Victoria PAS va fi în egală măsură şi victoria PPDA, bazinele electorale ale cărora se interpătrund şi au aceleaşi aspiraţii în ceea ce priveşte viitorul Republicii Moldova. Repet, transferul de imagine (care vine dinspre Andrei Năstase spre Maia Sandu şi nu invers) trebuie valorificat din plin, altfel, entuziasmul primelor zile de după evenimentul de ieri se va stinge şi dreapta anti-oligarhică nu va acumula numărul necesar de voturi pentru a ieşi în turul doi.

Decizia de a se retrage din prezidenţiale în favoarea Maiei Sandu va lovi, deşi nesemnificativ, dar inevitabil, în electoratul PPDA şi nu în cel al PAS, care s-ar putea chiar să crească. Bănuiesc, că Andrei Năstase şi echipa sa au fost şi sunt conştienţi de asta. Important este ca şi Maia Sandu, echipa ei, să înţeleagă că fructificarea retragerii liderului PPDA din cursă depinde acum şi de disponibilitatea PAS de a renunţa la pantofii cu toc şi vestimentaţie la patru ace (necesare în instituţiile europene şi la conferinţe de presă) în favoarea cismelor de gumă pentru a merge în teren şi a convinge populaţia obosită de promisiuni, vlăguită de sărăcie, decepţionată şi chiar agresivă, că soluţia Maia+Andrei este cea mai bună. Nu pur şi simplu Maia, ci Maia+Andrei, PAS+PPDA. Altfel... Nu, nu cobesc. Nu poate fi altfel, căci odată cu actul temerar de retragere din electorală a lui Andrei Năstase, epoca rânzelor politice din Republica Moldova a apus. Precedentul e întotdeauna un început de schimbare.

Maia sau Andrei, aceasta e întrebarea...

Au rămas zile numărate până la alegerile prezidenţiale din Republica Moldova. Probabil, fiecare a decis deja cu cine votează. Mai grea e dilema pentru electoratul proeuropean. Aceleaşi frământări, aceleaşi dubii din cauza fragmentării, a orgoliilor şi a incapacităţii de a fructifica prin compromis o şansă unică. Am aşteptat cu înfrigurare momentul când va fi anunţat candidatul unic al dreptei. Mai aştept încă, mai sper. Deşi tot mai clară este improbabilitatea desemnării acestuia. Dacă ar fi fost să fie, pasul se făcea până acum. PASul. Da, cu riscul de a fi învinuită de misoginism, hahaha, cred că pasul trebuia făcut de Maia Sandu. De ce? Voi încerca să-mi argumentez logica.

Evident, Maia Sandu este exponentul unei clase noi (multaşteptate!) de politicieni şi şi-a demonstrat calităţile de "jeleznaia knopocika" nu doar în perioada aflării sale în funcţia de ministră a educaţiei. Certificată e şi temeritatea, consecvenţa deciziilor sale, discursul inteligent şi tranşant. Este vizibilă şi susţinerea nedisimulată pe care i-o oferă unii politicieni din România şi, probabil, occidentul în general. Maia Sandu este sobră, elegantă, întotdeauna cu toate cuvintele acasă şi nu dă semne de vulnerabilitate, indiferent de situaţie. Dar... Maia Sandu nu este populară! Nu mă refer la notorietate, ci la celelalte sensuri ale cuvântului: ea nu are alura accesibilităţii, nu poate fi înţeleasă cu uşurinţă de oricine, nu recurge la discursuri simple, nu o interesează să se bucure de simpatia poporului, să se bată pe burtă cu cineva, etc. Elitismul ei este o caracteristică. Nici pozitivă, nici negativă, ci doar o caracteristică, care îi conturează tot mai clar electoratul: acesta circumscrie, în speţă, intelectualitatea urbană.
Andrei Năstase nu este opusul Maiei Sandu, a nu se interpreta astfel ceea ce voi spune. El a demonstrat cu brio temeritate şi neînfricare, este exponentul unei noi generaţii de politicieni, prestează un discurs inteligent. Nu în aceste calităţi constă diferenţa. Diferenţa e vădită în aspectul practic, al activismului, al impulsului energetic motivaţional, al capacităţii de a mobiliza, a convinge, a oferi speranţă şi încredere în schimbarea iminentă. Oricui. De la intelectual la ţăran, de la tânăr la vârstnic. Indiferent de etnie, simpatie politică (chiar geopolitică) şi apartenenţă religioasă sau de alt ordin. Altfel spus, Andrei Năstase e popular. El poate coagula incompatibilul şi are energie cât pentru zece, contaminându-i (pasional!) pe cei din jur cu virusul activismului social. Dacă e să consultăm atribuţiile Preşedintelui RM (în mare parte axate pe experienţă juridică), atunci Andrei Năstase este persoana potrivită pentru a le onora ca liant al grupurilor sociale, promotor al interesului naţional pentru toate categoriile de cetăţeni ai RM.
Maia Sandu, însă, fiind mai cerebrală, având studii exemplare în economie şi administrare publică, ar fi  excepţională în funcţia de prim-ministru. Argumentele sunt aici pe faţă, ţinând cont de personalitatea ei, descrisă mai sus.

Faptul că niciunul dintre cei doi preferaţi (cel puţin de mine) potenţiali victorioşi în campania prezidenţială nu cedează, este explicabil, dar nu contribuie la soluţionarea problemei. Timpul trece ireversibil şi Dodon (allias Plahotniuc)
jubilează din ce în ce mai abitir. Argumentul sondajelor nu ţine, căci egalitatea în scorul acumulat de către candidaţii noştri nu este chiar obiectivă. În sondaje nu se ţine cont de factori externi importanţi: 1. Andrei Năstase creşte în sondaje, chiar dacă în lupta pentru denigrarea lui sunt aruncate forţe diabolice, extrem de puternice, masive. 2. Imaginea Maiei Sandu (care nu este atacată, decât foarte uşor) este utilizată fără scrupule de aceste forţe în acelaşi scop - linşajul mediatic al lui Andrei Năstase. De ce? Pentru că de el se tem cel mai mult cei de care vrem să scăpăm cu atâta hotărâre. De Maia Sandu aceste forţe nu se sinchisesc. Vrem sau nu vrem, aceasta e realitatea.