Doar un protest conștient și dedicat poate fi util

Protestul de duminică din PMAN a radiografiat societatea noastră ”pro-europeană” cu multă exactitate. Suntem extrem de pestriți, ceea ce nu contravine, de bună seamă, principiilor democratice. Doar că „pestrițismul” nostru este extrem de militant, agresiv și nu contribuie deloc la identificarea unei idei, în jurul căreea să putem coaliza, manifestându-ne solidaritatea și responsabilitatea civică matură. Îndemnul de a participa la un protest, enunțat de niște tineri pe rețelele de socializare, a stârnit imediat un val de contra-argumente (ce a continuat și după protest, condimentat cu sarcasm și chiar atacuri la persoană), care atestă o mare tulburare a conștiinței noastre naționale, precum și resentimente patriarhale unul față de altul. Astfel, comunicarea și asumarea consensului printre cetățenii simpli e aproape la fel de imposibilă, ca și printre reprezentanții clasei politice. Principiul oglinzii... Iată doar câteva idei desprinse din conversațiile de pe FB, care, după părerea mea, denotă infantilismul (și implicit, ”pestrițismul”nostru politic).

 Eu am votat pentru Antimafie, nu sunt vinovat pentru ceea ce se întâmplă acum. Ați votat așa-zisele partide proeuropene, așa vă trebuie!

În principiu, s-ar părea că acestă disculpare este pertinentă. Dar în spatele ei se ascunde un mare impas politic și social. Doar un copil teribil sau un îndrăgostit irecuperabil spune: dacă nu faceți cum vreau eu, să ardă casa, ca nu-mi pasă! Infantilismul acesta denotă, de fapt, o iresponsabilitate precară, căci, odată arsă casa, nu doar ”vinovații” vor rămâne pe drumuri, ci și cel de îl susține, cel supărat, cel care se spală pe mâini, ca și Pilat înaintea răstignirii lui Isus. Așa că, probabil, acum ar trebui să nu ne mai scoatem ochii unul altuia ca niște copii de la grădiniță, ci să conștientizăm că toți cei care au votat pentru PL, PLDM, Antimafie, PLR, Oleg Brega etc. au votat, de fapt, pentru o singură idee – parcursul european al RM - și acesta e cel mai important lucru. Ideea, care ne unește și nu particularitățile, care ne dezbină.

Eu nu am să ies la proteste, pentru că nu vreau să fac jocul politicienilor, care vor fi acolo. Ce, eu sunt marioneta Țopilor ori a lui Mocanu?!

Dar de ce i-au dat cuvânt lui Mocanu? Noi am venit la un protest apolitic, pentru Europa, nu să-i facem figurație!

Și aceste poziții sunt de înțeles, odată ce, politicienii noștri ne-au dezamăgit de atâtea și atâtea ori. Privatizarea politică a unor mișcări populare spontane, distorsionează, adeseori, mesajele debutului și compromit ideea începuturilor. Dar, argumentul nu ține deloc, dacă ne gândim că, deocamdată, nu s-a inventat un sistem politic mai bun decât democrația. Și atunci, dacă dorim să obținem o schimbare sau să promovăm o intenție până la momentul materializării acestea, trebuie să fim cât mai mulți - cetățeni de diverse profesii, vârste și convingeri particulare, care îmbrățișează o idee națională, care sunt gata s-o promoveze și s-o apere. Grevele noastre, ale jurnaliștilor de la M1 (anii 2002 și 2004) au fost susținute de mai toate forțele politice, cu excepția PCRM. Asta nu înseamnă că am fost privatizați. Nu devii marioneta nimănui, dacă nu accepți pupcurismul ca principiu de viață și promovare, dacă ai maturitatea de a comunica civilizat și a discerne între intențiile bune și cele rele ale celor cu care pornești la drum.

Cei care ies la proteste sunt pro-ruși, căci distrug stabilitatea  în țară și vor să înceapă iar debandada din aprilie 2009 sau, mai rău, să organizeze un Maidan, de care se vor folosi rușii ca să înceapă războiul în Transnistria!

Acest argument a fost și va fi utilizat întotdeauna, atât timp cât tradiționalul pericol al intervenției rusești poate fi reiterat ca o sperietoare eficientă, pentru a reteza orice intenție de a organiza manifestații publice de protest. Și o vor face tocmai acele forțe politice, care înfruntă democrația printr-un comportament politic ipocrit și proclamă necesitatea unei stabilități nu pentru binele poporului, ci pentru a fura și a vinde (rușilor) bunurile naționale în liniște și pace. Situația politică actuală din RM nu cere stabilizare de frica ursului, ci schimbare, metamorfoză continuă pentru a scăpa de el. Iar maturitatea participanților la protest, cu puțină înțelepciune și spirit de observație, va putea dejuca intențiile provocatorilor, va putea împiedica eventuale violențe. De fapt, acestea ar putea fi inspirate doar de socialiștii, care acum sunt in opoziție. Dar nu exista nicio probă că aceștia s-ar aventura să producă o lovitură de stat, fără un suport real din afară. Acesta, însă, după toate evidențele, nu va veni. Să nu uităm, că rușii intervin cu provocări, dacă  au interese geopolitice, precum ar fi, să zicem, schimbarea actualei guvernări minoritare. Dar, probabil, ei se simt foarte confortabil cu Plahotniuc și Filat, care le cedează orice bun național cu mare dedicație, pro-europonesmul lor fiind doar un bluf.

 Jos comuniștii! PD și PLDM să nu facă alianță cu comuniștii, ci cu PL!

Da, probabil, această opțiune e vitală și în asentimentul anticomuniștilor militanți, ba chiar este și una dintre recomandările europenilor, dar ea nu rezolvă nimic, absolut nimic, în condițiile în care PL-ul ar accepta această alianță din complezență, limitându-se la satisfacerea unor cerințe minore, cum ar fi partajarea unor ministere. Această alianță ar fi o mare victorie, doar în situația, în care ar exista certitudinea demarării reale a unor reforme (primordial!) în justiție. Cu PL sau cu PCRM, oligarhia care deține puterea în RM,  își va continua activitatea mafiotă cu mare pasiune. Nu fațada pro-europeană ar trebui să ne intereseze. Nimic pro-european nu există în prihvatizările paranoice ale lui Plahotniuc, în gesturile obscene ale lui Lupu, în minciunile și activitatea de contrabandă a lui Filat! Reforma în justiție și, ca prim pas, numirea unui procuror general din afară, candidatura căruia ar fi propusă de partenerii europeni. Acesta, cred, ar trebui să fie ideea, care ar uni toți protestatarii.

Să fie proteste largi, de anvergură, lasă să vină și socialiștii, și comuniștii. Jos mafia de la guvernare!

Da, ar fi bine să dispară mafia de la guvernare, dar nu cu ajutorul socialiștilor și comuniștilor. Nu cred că ne-am dori ca aceștia să substituie actualii diriguitori. Trebuie să fie foarte clar, că protestele nu au ca scop răsturnarea puterii, lovitura de stat. Nu există premize pentru revoluție și nu există forțe pro-europene politice suficient de mature și puternice, care să poată prelua puterea. Dacă ar fi fost, ar fi câștigat cu siguranță, alegerile din 30 noiembrie. Singura opțiune rațională a protestatarilor poate fi insistența asupra unor puncte (unul dintre ele a fost expus mai sus) similare cu cerințele europenilor, enunțate la întâlnirea de la Aeroport. Dacă se va face regulă în justiție, hoții vor sta la pușcărie, iar în locul lor vor veni cei care merită. Ei pot fi din aceleași partide de la guvernare, după ce acestea vor fi curățate legal de elementele criminale – PLDM, PD și eventual, PL. Între timp, partidele neparlamentare pro-europene nu au decât să se fortifice și să se călească, inclusiv, prin participarea activă la protestele populației.

 Nu va ieși nimeni la proteste, moldovenii sunt lași. Rușii ne-au lipsit de demnitate. M-am săturat de țara asta de debili!

La genul acesta de tânguieli pot spune doar atât. Cetățenii RM nu sunt o entitate nebuloasă. Când spunem moldovenii sau cetățenii RM, de fapt, spunem EU. Rescrise, rândurile de mai sus ar suna astfel: Nu voi ieși la proteste, pentru că sunt laș. Oricine e de vină pentru că eu nu am demnitate, numai nu eu însumi. M-am săturat de mine, pentru că sunt debil!

Ninge peste Parlament şi peste PMAN...

Ninge peste România. Ninge peste Moldova. Ninge peste Parlamentul moldovenesc. Cu un alb imaculat. Până aici e frumos, cu toate codurile de ninsoare şi vijelie, anunţate de meteorologi. Dar în rest? Albul zăpezii poate acoperi negrul pământului, dar nu poate masca negrul din cerul... gurii. Gura deputaţilor noştri dragi. 

A trecut o lună de la alegeri, a trecut şi prima şedinţă a plenului aleşilor, dar nu se aude nimic îmbucurător. Aceşti aleşi nu au apreciat deloc faptul că li s-a oferit o şansă de reabilitare. Plini de importanţă, ei se complac în noua sală de şedinţe şi proliferează lipsa de respect pentru cei care i-au promovat în acele fotolii moi. Spun asta, pentru că nimic, niciun semn, nicio aluzie, nicio tresărire de muşchi de pe feţele neted bărbierite sau, mă rog, pudrate din abundenţă, nu a lăsat să se subânţeleagă că există o mişcare „freatică” intensă, cu ciocniri de principii şi valori în numele dragostei de ţară. O mişcare, ce va da în curând roade, va repune lucrurile la locurile lor şi va anunţa o etapă calitativ nouă în arealul politic moldovenesc. Nimic. 

Dacă s-ar putea să iei covorul roşu de cele patru colţuri, strângându-le frumos de-asupra, sub plafonul de cristal  (precum faci cu o faţă de masă, pe care zac o grămadă de vase de unică folosinţă murdare), şi să arunci totul la gunoiul istoriei... Dar nu se poate! Trebuie să avem răbdare. Căci de revoluţie nu poate fi vorba: nu avem pe cine pune în loc şi... ninge. Ninge peste PMAN şi e tare frig! Frig e şi în suflet, dacă stai să te gândeşti la urmările negoţului dintre cele trei (patru?) partide parlamentare, care screm o majoritate „funcţională”. PLDM+PD+PCRM, se pare, e formula de coaliţie „pro-europeană”, care ni se pregăteşte. Şi aşa cum, prin ipocrizia politicienilor din anii 1994-etc. a fost devalorizată ideea renaşterii naţionale şi a fraternităţii româneşti de pe cele două maluri ale Prutului, tot aşa este pa cale de a fi descalificată şi ideea unităţii europene, a parcursului nostru pro-vestic. Încetişor şi cu măliguţă!

Impasul, în care ne-am pomenit, permite câteva raţionamente, ancorate în realitatea imediată:
    
Clasa politică actuală este total depăşită. Avem nevoie de jucători noi. Aceştia nu pot fi „răsăriţi” peste noapte, ci trebuie ajutaţi să acceadă la un anume nivel de vizibilitate. Ei pot fi identificaţi şi promovaţi. Cum? Fiecare e în măsură să contribuie prin mijloacele sale disponibile. Klaus Iohannis a fost primar de Sibiu şi a fost promovat de cei care au avut încredere în integritatea şi capacităţile sale de lider.

Oligarhizarea şi poftele aberante, diabolice, ale capilor politici de la noi fac imposibilă păstrarea unei direcţii pro-europene veritabile, precum şi reformarea instituţiilor statului, eradicarea corupţiei. Asta înseamnă că va trebui să fim mai activi din punct de vedere social. Protestele în legătură cu orice mârşăvie comisă de oamenii politici mafioţi trebuie să revină pe ordinea de zi. Nu mă refer la proteste organizate de opoziţia politică. Ci de societatea civilă. De ce pe timpul comuniştilor ieşeam la greve, organizam marşuri de protest etc., iar acum nu o mai facem? Vorba lui Sergiu Mocanu:”Comuniştii şi mafia de la guvernare sunt o apă şi un pământ!” Atunci?!

Activitatea socială a cetăţenilor e extrem de importantă, după cum spuneam. Dar, în momentul crucial al scrutinelor, ea trebuie să fie materializată în potenţial politic. Să se manifeste nu doar în calitate de material votant, dar şi în calitate de componentă puternică a partidelor noi. Asta înseamnă că liderii partidelor neparlamentare, care vor continua cu fermitate lupta politică (sau vor apărea dintr-o zi în alta) trebuie determinaţi să recruteze intelectuali, profesionişti de calitate, oameni populari integri din societatea noastră. Un partid, care îşi doreşte şanse electorale, nu poate fi constituit doar din lider şi vreocâţiva oameni devotaţi lui. El trebuie să fie o forţă reală, şi nu un clan sau gaşcă.