„Parada suveranităților” sau ce facem cu Transnistria în condițiile dezintegrării Federației Ruse?

Deocamdată rezultate războiului criminal declanșat lui Putin arată cam așa: NATO s-a extins, economia rusă este în pragul colapsului, armata rusă este dezonorată, Ucraina este înarmată până în dinți, Organizația Tratatului de Securitate Colectivă (o alternativă jenantă a NATO, încropită de putin) s-a prăbușit, Kazahstanul l-a trimis pe putin la origini, cortina de fier a căzut de cealaltă parte, rușii au devenit niște paria în lume... Există și o veste bună: s-ar putea ca peste 53.000 de familii din Federația Rusă să primească automobile Lada noi...

Cu toate acestea, putin nu recunoaște că a comis o greșeală invadând Ucraina (o afirmă Olaf Scholz, care recent a discutat îndelung cu acesta la telefon). Respectiv, el nu va renunța, dar asta nu înseamnă că sârșitul său nu este aproape. În acest context, apar tot mai multe opinii ale personalităților europene care îndeamnă comunitatea să se pregătească fundamental pentru prăbușirea iminentă a regimului de la Kremlin, astfel încât nu fie luată prin surprindere, așa cum s-a întâmplat atunci când s-a dezintegrat URSS. 

Anne Applebaum, o cunoscută scriitoare și jurnalistă americană, spune că atunci când scrie că americanii și europenii trebuie să se pregătească pentru victoria Ucrainei, de fapt, se referă la faptul că această victorie (desigur, în sensul ucrainean al termenului) va conduce implicit și la sfârșitul regimului lui Putin. Și acest lucru trebuie prevăzut cu toate cărțile pe masă pentru că este dificil de presupus cine anume îl va înlocui pe Putin, mai ales în condițiile în care anturajul său nu este pregătit să transfere puterea în mod democratic.

Dar, cred că victoria Ucrainei va conduce nu doar la schimbarea regimului moscovit. M-am referit tangențial la un potențial „transfer de putere” în articolul precedent și subliniez în continuarea acestuia că nu am în vedere nici instalarea unui așa-zis succesor ales de însuși putin (se știe deja că acesta este fiul secretarului Consiliului de Securitate Nikolai Patrushev, care acum deține funcția de ministru al agriculturii), ci, dincolo de răsturnarea regimului, dezintegrarea Federației Ruse. 

Ministrul ucrainean al Apărării, Reznicov, a menționat deja unul dintre scenariile colapsului regimului de la Kremlin, numindu-l „parada suveranităților” pe care o vor înfăptui Tatarstan, Bashkortostan și alte entități administrative ale Federației Ruse. De fapt, prin luna mai citeam undeva că reprezentanții a șase mișcări naționale au făcut o declarație publică cu privire la crearea Ligii Națiunilor Libere, scopul căreia este de a decoloniza popoarele Federației Ruse și a-și dobândi suveranitatea reală. Inițiativa a reunit activiști din Bashkirya, Buryatya, Ingushetya, Kalmykya, Erzia și Udeghe. 

Să nu uităm că există și enclavele separatiste, problema cărora va fi repusă pe tapet de țările păgubașe: Georgia, Azerbaijan... Mă întreb ce va face  Republica Moldova cu Transnistria și dacă se pregătește să-și revendice drepturile suverane asupra acestui teritoriu cu toată determinarea posibilă. 

Faptul că, de curând, Federația Rusă i-a refuzat sprijinul Armeniei în conflictul din Karabah, demonstrează clar slăbiciunea armatei lui putin care nu mai este capabilă să facă față războiului din Ucraina.

Deci, se apropie momentul decisiv pe care nu avem dreptul să-l ratăm. Ukraina ne-a și propus ajutor în soluționarea problemei transnistrene. Ce facem noi în aceste condiții? Nu am auzit niciun răspuns încă și mi-e teamă că guvernarea noastă pur și simplu nu-l are, iar soluția „как-нибудь само рассосётся" nu va funcționa aici în niciun fel.