Niște gânduri despre alianțe

După cum era de așteptat, imediat după alegerile, care, de altfel, au fost mai puțin alegeri democratice și mai mult o farsă ticluită de proxenetul de Grozești, au apărut voci febrile gata să ofere asistență strategică și tactică proaspeților deputați ai ACUM. În special mă refer la curentul zornic care pledează militant pentru negocieri grabnice cu socialiștii și debarcarea PDM de la guvernare. Sincer vorbind habar nu am din ce considerente se crede că socialiștii sunt dispuși să meargă împotriva lui Plahotniuc și cum vor arăta instituțiile statului în condițiile în care ACUM și PSRM vor ajunge la decizia de a le „epura” de democrați. Adică îl debarcă pe Jizdan și-l pun pe Ivan Ceban în locul lui? Sau îl dau afară pe Harunjen și-l pun pe Vasile Bolea să diriguiască procuratura? Că doar nu vă imaginați că socialiștii vor pleda pentru ca Andrei Năstase să fie procuror general al RM! Oi fi eu puțină la minte, dar chiar nu înțeleg deloc cum poți să scoți țara din captivitatea mafiotă „complotând”cu cei care au pus umărul din plin la fortificarea mafiei?! Cu toată stima pentru societatea civilă, parte din care pledează pentru o relaționare „tehnică” a blocului ACUM cu socialiștii, sunt categoric împotriva unor înțelegeri a opoziției reale cu PSRM, un partid profund corupt, pro-rus, condus de un ins lipsit de verticalitate, predispus spre trădare oricând, fișa biografică a căruia este plină de trocuri făcute cu Plahotniuc în momentele cruciale ale istoriei noastre politice.

Atunci când ACUM va intra realmente în Parlament, partidele componente Platforma DA și PAS, vor avea un rol foarte important acolo și fără a fi nevoite să facă alianțe cu PCRM, PD sau Șor. Fără a negocia cu ele. Da, scopul blocului este să eradicheze mafia și să elibereze instituțiile statului de elemente subordonate mafiei. Dar asta nu înseamnă neapărat că totul trebuie să se producă imediat ce ACUM a obținut acces în legislativ. Am avut răbdare să protestăm ani de zile fără a permite degenerarea în violențe, deși multă lume era gata să taie și să spânzure mafia sufocantă. Exact așa cred că trebuie să se procedeze în continuare: cu răbdare, curaj, hotărâre și perseverență. Este o mare diferență între a fi opoziție de stradă și opoziție în legislativ, unde sunt alte pârghii, altă vizibilitate, alte oportunități. În acest Parlament miș-maș-urile secrete, nocturne, nu se vor mai putea produce, căci în fiecare comisie va fi „omul nostru”, care va ține mâna pe pulsul fiarei. Să nu omitem faptul că e prima oară când în Parlamentul RM are acces o opoziție veritabilă, călită în timp, determinată să nu trădeze. Și să ne mai amintim, că orice concesie făcută puterii corupte de alte partide de opoziție pentru a obține o majoritate simplă, s-au terminat cu „decesul” binemeritat al acestoe partide: PPCD, PLDM, PL... Haideți să nu împingem spre un atare scenariu și blocul ACUM!

Atunci când cei 26 de deputați ai Platformei DA și PAS se vor instala în legislativ, ei nu vor trebui presați să-și facă treaba, ci să observe cu ochi de vultur absolut toate mișcările celorlalți pentru a interveni prompt și a informa opinia publică și partenerii de dezvoltare. ACUM nu are decât să urmărească cum PD și PSRM se descurcă în a se alia, altfel spus, își trădează propriile electorate. Și pentru un partid și pentru celălalt alianța pe față PD-PSRM este nocivă. Ea compromite PD-ul „pro-europenist” pentru că va trebui motivată alianța cu un partid pro-rus de sorginte sovietică și în aceeași măsură compromite „anti-oligarhicul” PSRM, care va trebui să-și justifice compromisul alierii cu mafia.

Facturi exagerate la „lumină” sau cum ne jefuiește statul capturat

De curând am postat pe FB pățania părinților mei cu facturile incredibil de mari la consumul de energie electrică pentru ultimele două luni. Și am înțeles că este o problem generală – au fost sute de comentarii în care oamenii mărturiseau aceleași probleme. Ce ar fi putut să fie? Tarifele nu au fost mărite oficial în ultimul timp, deci problema e în altceva. S-ar putea să fie defecte contoarele, dar asta înseamnă că din start au fost procurate și omologate niște chinezării, iar cineva și-a umplut buzunarele cu bani nejustificați, mărind arbitrar valorile indicate în facturi. Bun, nu am cum să dovedesc asta, deci rămâne o ipoteză. O altă ipoteză ar fi, așa cum zic oamenii, că s-ar putea să trișeze chiar contoarele electronice, care s-ar putea să fi fost programate s-o facă. Ipoteze de acest gen sunt mai multe. Contează doar faptul că nu sunt cazuri unice, ci e o „epidemie” de plăți nejustificat de mari. Probabil specialiștii ne vor da un răspuns în timp, până atunci eu zic că fiecare dintre persoanele care se simte lezată, furată de statul lui Plahotniuc, ar trebui să scrie sesizare la furnizorul său de energie electrică și să insiste să i se facă dreptate. Ar trebui să-i inundăm, să-i sufocăm cu petiții și sesizări. Să protestăm la ușa lor, așa încât să li se facă lehamite de furat. Și, evident, pe 24 februarie – să ieșim masiv la vot pentru a mătura odată și odată ograda noastră invadată de căpușe netrebnice, mârșave.

Vă amintesc, că în ceea ce privește tarifele la energia electrică și gazele naturale, noi, cetățenii din dreapta Nistrului, am fost mințiți și exploatați de ani buni de zile. În 2017 ne-au stors de bani mult și bine fără niciun fel de scrupule. Cum? Simplu! Din iulie Moldova a început să achiziționeze energie electrică de la Hidrocentrala Cuciurgan cu 10 % mai ieftin decât prevedea contractul incheiat anterior cu furnizorul din Ucraina. Totodată, în perioada ianuarie - august 2017, dolarul s-a depreciat față de moneda națională cu peste 10 %. Socotiți și Dvs cu cât trebuia să se micșoreze imediat tariful la energia electrică și la gazele naturale! Însă, în pofida promisiunilor făcute de guvernare, consumatorii finali, adică noi, nu am resimțit nicio micșorare de tarif mult timp. Unde s-a prăpădit diferența dintre prețul real și sumele mari plătite în continuare de cetățeni – rămâne doar să ghicim.  

Mai mult ca atât, în urma semnării contractului de livrare a energiei electrice cu furnizorul din Transnistria, a continuat majorarea datoriilor de peste 6 miliarde de dolari față de Gazprom pentru gazele consumate în partea stângă a Nistrului, sumă care este pusă și astăzi pe contul nostru, al tuturor. Astfel, amânând ajustarea firească a prețurilor la energie electrică și gaze naturale, bandiții de la putere au obligat oamenii, inclusiv agenții economici, să plătească total nejustificat zeci de milioane de dolari, ca mai apoi, doar în scop electoral, să opereze modificări insignifiante ale tarifelor.

În general, actuala guvernare este campioană la crearea schemelor economice de jefuire permanentă a cetățenilor, lucru știut. Și nu pot să trec cu vederea un exemplu elocvent în acest sens. Vorbesc despre acea unică indemnizație de 600 de lei oferită cu „generozitate” pensionarilor. De fapt, această pomană (pentru care au fost alocați 300 mln. lei), s-a făcut din contul indexării pensiilor pentru aprilie 2019! Ceea ce, poate nu știu bătrânii noștri este că s-au făcut niște modificări la legislația privind sistemul de pensii, prin care acum Guvernul nu este obligat să indexeze pensiile dacă inflația nu depășește 2 %. Și nu ar fi nimic grav dacă Banca Națională ar fi o instituție independentă. Dar așa cum ea este obedientă, slugarnică, este evident că va întocmi rapoartele lunare în așa mod încât în aprilie 2019 să nu existe niciun motiv juridic pentru vreo majorare de pensii pentru că, conform calculelor sale nu va exista inflație mai mare de 2%! 

Acum să mă refer puțin și la noua lege de salarizare în sectorul bugetar. O asemenea debandadă cred că nu s-a mai văzut pe la noi! Pedagogii se plâng că au primit salarii mai mici, iar Filip îi învinuiește că sunt avizi de atenție publică și mint. Despre cele 20% din salariu condiționate de comportamentul exemplar al pedagogilor și bibliotecarilor nu mai zic... Am mai scris despre asta pe FB și am remarcat că acest comportament („meritele deosebite”) va fi evaluat de o comisie internă a instituției de învățământ, ceea ce înseamnă că, de fapt, pedagogii vor trebui să fie extrem de cuminței, să iubească cu ardoare direcția instituției, să îndeplinească cu mare sacrificiu toate poftele acesteia - doar așa vor putea spera să fie remunerați 100%!

Pe final, să mai zic că pentru a rezista până la alegeri, statul s-a dedat împrumuturilor frenetice de la bănci, majorând semnificativ datoria internă. Deja la 2 ianuarie erau împrumutate peste 470 mln. lei sau de 2,5 ori mai mulți bani decăt în anul trecut în perioada similară. Plus la acestea, toate autoritățile de resort au primit indicații strașnice de a încasa pentru perioada recentă sume maxime din amenzi de la agenții economici și populație. Poate și furnizorii de energie electrică au primit indicații să falsifice facturile livrate populației? Nu m-aș mira...

Pe timp de democrație dezbaterile sunt în capul mesei. Pe timp de dictatură lupta oamenilor consolidați e singura soluție!

Odată cu publicarea listelor de candidați pentru alegerile din 24 februarie, au izbucnit și răutățile atât de cunoscute și răz-cunoscute caracteristice moldovenilor. Rânzele s-au umflat, gata să crape, iar mințile, brusc, au devenit extrem de „lucide” și dornice să dea sfaturi deștepte și intransigente despre cum trebuia făcut, iar gurile au șuierat mărturisiri strașnice despre trădări și vendete. M-am întristat, dar nu am cum să nu recunosc că fără asta la noi nu se poate. Faza cu live-urile din Diapora care își deplâng soarta și o blamează pe Maia Sandu a constituit imediat un subiect de manipulare și isterizare penibilă a televiziunilor și postacilor lui Plahotniuc. Și nu cred că cei care le-au dat apă la moară nu erau conștienți de acest lucru, de faptul că postările lor vor constitui un motiv de mare bucurie pentru mafia de la guvernare și scribii lor parșivi.

Eu am o singură întrebare. Cum își imaginează cei supărați, cei care consideră că pe circumscripția Europei de Vest trebuia să candideze o persoană din Diaspora și nu Maia Sandu, identificarea pesoanei potrivite? Cum ar fi fost la modul practic posibil să se adune sute de mii de cetățeni moldoveni din Diaspora și să voteze o singură persoană din rândul lor? De unde ar fi trebuit ea să fie? Din Italia, din Franța, din Germania? Sau poate din Irlanda? Există asemenea oameni, care ar putea concura cu popularitatea și implicarea totală a Maiei Sandu? Pentru care ar vota cu siguranță TOATĂ DIASPORA? Nu prea cred.

Oameni buni, dacă ne dorim cu adevărat schimbarea, dacă ne dorim cu adevărat să facem ceva palpabil pentru țară și nu doar pentru rânza personală umflată și lipsită de noblețe, ar trebui să cântărim foarte bine orice ieșire publică, orice manifestare și judecată de valoare. Ar trebui să fim conștienți că hienele lui Plahotniuc amușină totul și orice „fâs” de-al nostru este folosit în interesul acestui mafiot și criminal odios. Călcați pe gâtlej rânza și amenințați-o cu ce vreți, dar nu-i ascultați șoaptele viclene și sufocante. Căci nu există altă cale decât să ne unim în jurul lui Andrei Năstase, Maia Sandu, Igor Munteanu, Octavian Țîcu, Domnica Manole, Alexandru Slusari, Maria Ciobanu și toți ceilalți din ACUM.

Nemulțumiri sunt și vor fi mereu. Întotdeauna e loc de mai bine, întotdeauna dintr-o parte se vede mai bine și întotdeauna își face loc printre circumvoluțiuni impresia că ai fi făcut mai bine decât cel care chiar face. Mama noastră de deștepți, ce suntem! Dar, haideți să cântărim impactul fiecărei acțiuni, haideți să gândim cu luciditate despre urmările pe care poate să le aibă fiecare manifestare publică a micii noastre supărări, haideți să nu lucrăm pentru mafie, ci să punem umărul la deconspirarea și îndepărtarea iremediabilă a mafiei de la putere. 

Pe timp de democrație dezbaterile sunt în capul mesei. Pe timp de dictatură lupta determinată a oamenilor consolidați e singura soluție! Cu asta am început, cu asta închei. Pentru că cred cu tărie în ceea ce spun.

„Independența” în această campanie e o cacealma!

Alegerile parlamentare se apropie cu pași repezi și strategiile subiecților politici pentru viitoarea campanie electorală devin tot mai limpezi. Scrutinul din februarie este decisiv pentru destinul RM și sunt sigură că puterea actuală va arunca în luptă tot arsenalul de care dispune pentru a-și păstra libertatea și averile. Evident că, printre alte subterfugii și „găselnițe” de manipulare a opiniei publice, nu vor lipsi candidații „independenți” și structurile politice paralele blocului ACUM. 

De curând a apărut "Convenţia Euro - Unionistă din Republica Moldova", o entitate bizară, sub umbrela căreia s-au grupat câteva partide mici, practic invizibile pe scena politică din Moldova, dar care vor tulbura cu bună știință bazinul electoral pro-european și chiar vor rupe o parte din voturi, făcând jocul lui Plahotniuc. Fără supărare, dar trebuie să fii orb de-a binelea ca să nu vezi rolul real al acestei „convenții” trase de urechi.

Cât despre „independenți”, am mai spus și continui să susțin ideea că aceștia nu vor exista realmente, ci doar în denumire, pentru a zăpăci, a buimăci electoratul. Similară a fost apariția „independentei” Silvia Radu, care s-a deconspirat în scurt timp după lansarea pe scena politică moldovenească. Un alt exemplu de „independent” este cel al actualului primar de Telenești, Vadim Lelic. Acest individ a călătorit din partid în partid ca frunza în vânt (PPCD, PLDM, PD) ca să se aciueze acum confortabil între cei trei trandafiri ai așa-zișilor democrați. „Independența” cu care flirtează actualmente Vadim Lelic nu este deloc credibilă, căci există dovezi clare că acesta e afiliat PD-ului. Că doar nu te apuci să faci poze cu Borsetca sau pe fundalul siglei PD doar ca să aibă oponenții material compromițător! 

Sindromul „Silvia Radu”, altfel spus apartenența camuflată la PD sub titulatura de „independent”, va fi un instrument folosit la greu de puterea conștientă că raitingul PD și a liderului acestuia este extrem de mic și nu e deloc avantajos pentru obținerea unui număr important de voturi. 

Ceea ce ar trebui să ne fie absout clar este faptul că în această campanie electorală, care promite a fi extrem de dură, „independenți” nu vor exista. Sub masca „independentului” se va ascunde întotdeauna un/o pedist/ă, care odată ajuns/ă în Parlament, va îngroșa instantaneu rândurile măscăricilor lui Plahotniuc.

Aceste alegeri, de fapt, vizează doar două forțe politice - lupta e între ele. Blocul Platforma DA+ PAS+reprezentanți integri ai societății civile și, de cealaltă parte, PD cu toți sateliții săi, inclusiv PSRM. Toți cei care nu aderă la Blocul respectiv (sau își negociază implicarea, participarea), dar vor merge în alegeri ca entități separate, vor face jocul lui Plahotniuc. Iar „independenții”, chiar dacă nu-și vor pune în butonieră câte un trandafiraș roșu, îl vor avea cu siguranță ascuns în cine știe ce locuri dosite pentru a-l scoate la iveală imediat după alegeri.

Va ajunge opoziția în viitorul parlament?

Isteria malefică, profund manipulatoare și mincinoasă, a holdingului de presă al lui Plahotniuc în tot ce ține de Andrei Năstase, Maia Sandu, opoziție în general, este pur și simplu incalificabilă. Acest fapt este deja trivial. Totuși, uneori ea, isteria, sugerează predictibil evoluția evenimentelor, deconspiră strategia puterii pusă la cale pentru a eroda forțele emergente. 

Tot ceea ce publică în ultimul timp presa oligarhului denotă intenția de a pregăti opinia publică pentru eventuala scoatere de cursa electorală a lui Andrei Năstase. Exact așa cum mandatul de primar al lui Andrei Năstase nu a fost validat pe motive inventate, și acum Plahotniuc inventează la greu motive pentru a-l împiedica pe liderul Platformei DA să intre în parlament.

Invalidarea alegerilor locale noi a fost o soluție subită. Probabil a fost o decizie luată ad-hoc, în disperare, căci Plahotniuc nu a fost pregătit deloc pentru victoria lui Năstase. Consilierii lui au dat greș, nu au evaluat situația obiectiv și i-au pus macaroane pe urechi că în turul doi vor ieși Silvia Radu și Igor Dodon. 

Acum, însă, Plahotniuc nu mai vrea să riște și pregătește cătinel opinia publică pentru ceea ce urmează „să decidă” așa-zisa comisie de anchetă parlamentară. Pentru a induce cât mai multă eroare și a crea un soi de realitate virtuală după bunul său plac, postacii lui Plahotniuc distorsionează totul și jonglează  cu nume și invenții crase ca niște adevărați circari. Toate și toți sunt într-un singur bol: Năstase, Sandu, Platon, Kozlovska, Abliazov, Țopa, Donbas, traficanți de arme, servicii secrete ruse, today.md, Al Qaeda, actual.md etc. 

Din când în când bolul e scuturat și elementele sunt amestecate ca să mai iasă o „știre”. Câte una-două pe zi. Judecând după faptul că Igor Vremea și comisia lui de anchetă și-au tras încă 30 de zile pentru a face „investigații” și a găsi „probe” precum că opoziția emergentă din RM este finanțată din afara țării de serviciile secrete rusești prin „Open Dialog”, scribii lui Plahotniuc vor mai fabula de cel puțin 30 de ori, combinând elementele în niște puzzle-uri amețitoare, demne de romanele polițiste de bulervard. Pentru ei nu contează că minciunile lor depășesc imaginația sănătoasă, pentru ei contează doar crearea unui fundal care va minimaliza shocul opiniei publice atunci când parlamentul va anunța că Andrei Năstase și Maia Sandu nu mai au dreptul de a participa la alegerile din februarie.

Intenția lui Plahotniuc e clară. Nu mă îndoiesc că nu-i pasă de consecințele ce vor urma imediat din partea partenerilor de dezvoltare. El știe că aceștia nu-i vor accepta abuzurile. Dar el mai știe că dacă opoziția anti-oligarhică veritabilă va intra în viitorul parlament, libertatea și averea lui ilicită vor fi în mare pericol.

Mesaj soției polițistului

Uite, femeie dragă, cum stau lucrurile. Mi-ai reproșat cu mult venin că, ce, noi protestatarii îi vom plăti salariul bărbatului tău, polițist?! Păi să știi că DA – noi, protestatarii i l-am plătit și până acum, i-l plătim și-l vom plăti! Înțelegi tu? Atâta timp cât mai suntem aici, muncim și plătim impozite la stat, bărbatul tău polițist va avea salariu. Noi muncim, plătim impozite la stat și din ele bărbatul tău polițist primește banii de salariu. Pricepi?

Nu Plahotniuc îi plătește salariu bărbatului tău, ci noi, protestatarii! Plahotniuc nu are nicio funcție în statul ăsta, nu are un loc de muncă, nu plătește impozite și nu-i dă salariu bărbatului tău. El pur și simplu ia banii mei și ai tăi, dacă ești angajată undeva, și-i dă și soțului tău oleacă.

Tu crezi că dacă noi, toți protestatarii, vom pleca din RM și nu vom mai plăti impozite, Plahotniuc o să-și împartă banii lui cu bărbatul tău? Nu, pentru că el nici nu va mai avea nevoie de el, de polițist! Totul în țara asta îi va aparține fără noi, protestatarii și el, hoțul, nu va trebui să se apere de nimeni! De cine să se apere, dacă toți judecîtorii și procurorii vor fi ai lui, toți jurnaliștii vor minți cum vrea el, nu vor mai exista oameni care să lupte pentru dreptate, toți îi vor linge fundul care mai de care... Pentru ce să mai aibă el nevoie de polițist? Afară cu el!

Ap iată, femeie dragă, gândește-te la ce ți-am spus și hotărăște tu. Îl lași pe bărbatul tău să fie bărbat și să treacă de partea celor care îi plătesc salariu, sau te mulțumești să ai în casă o cârpă de șters fundul lui Plahotniuc!

Mesaj pentru bărbatul polițist

Uită-te în ochii mei și spune-mi că ești bărbat. Căci înainte de toate fiecare polițist e bărbat – e fiul unei mame necăjite de pensia mizerabilă pe care o primește, e soțul, e fratele cuiva, e tatăl unor copii care au tot dreptul să trăiască într-o țară normală.

Uită-te în ochii mei, dragă polițist, și spune-mi că nu mă vei omorî, că nu-mi vei da cu bâta în cap atunci când vom sta față în față la 26 august. Eu nu sunt criminal, infractor, nu am furat, nu am ucis, nu mi-am făcut averi din sărăcia ta. Eu vreau să-i pedepsesc pe cei care au făcut asta, pe cei care te-au nenorocit, dându-ți doi bani ca să-i aperi de mine. Chiar crezi că merită să mă omori pentru ei? Merită să-ți iei pe suflet păcatul ăsta?

Ok, eu te iert de pe acum. Dar atunci când la 26 august vom sta față în față și vei hotărî să mă mutilezi sau să mă omori, la ordinul lui Jizdan, Cavcaliuc și Plahotniuc, să nu uiți niciodată ce ai făcut pentru un salariu de nimic, să nu uiți să te lauzi în fața copiilor tăi pentru ce ai primit bani și să nu mai spui că nu faci politică! Căci faci politică – una mârșavă, scârboasă, jegoasă – bați, omori, calicești oameni pentru ce?! Pentru ca Plahotniuc să trăiască în bogăția pe care tot de la tine și familia ta a furat-o. Omoară-mă, dar nu mai spune că nu faci politică! Și nu mai spune că ți-ai făcut treaba de polițist! Căci polițistul adevărat, bărbatul adevărat pe mine trebuie să mă apere de mafia lui Plahotniuc și nu invers!

Cine spune că lucrează la Plahotniuc, dar nu face politică – minte. Așa stau lucrurile astăzi.

Așa, deci, am ajuns cu toții într-un punct, mort, viu, nu știu, dar din el există două ieșiri. Mai bine zis, una, căci cealaltă e mai mult o intrare într-un loc lugubru, îngust și pestilențial. Orice soluție defensistă, dacă vă gândiți la așa ceva, duce spre intrarea în locul despre care am vorbit mai sus. Că ne conformăm, că vorbim pe la bucătărie, că plecăm cu toată familia din țară, că ne angajăm în sistem și ne legăm la gură – nu contează, toate aceste acțiuni contribuie la fortificarea regimului dictatorial. Sau, cel puțin, nu-l împiedică să se instaureze. Ceea ce va constitui, însă, o barieră serioasă pentru intronizarea dictaturii, adică singura soluție de ieșire din acest punct de răscruce, este lupta. Doar LUPTA.

De obicei viața ne aruncă în tot felul de situații și mereu suntem puși în fața unor alegeri. De regulă alegem cea mai bună soluție pentru noi. La modul personal. Și e corect așa. Bun. Situația actuală ar părea mai specială, mai puțin invazivă pentru viața personală și, deci, credem că nu ne afectează direct. Dar, dacă stăm să judecăm puțin, e tocmai situația care ne vizează mai direct ca niciodată! Doar că urmările ei ne vor distruge în timp, ca un șarpe boa care își îngurgitează victima încetișor, alene, fără grabă, îndreptând-o metodic spre burduhanul flămând. Acolo victima va muri, sufocată, topită de sucurile gastrice ale monstrului și nici măcar nu va mai putea striga după ajutor. Va fi prea târziu. 

Probabil că asupra unora dintre noi invalidarea alegerilor locale nu a avut un impact direct, devastator. Altfel spus e ca și cum acest abuz ne-a băgat piciorul drept în gura șarpelui, dar în rest fiind ok, nu simțim disconfortul. Așa, parcă ne gâdilă ceva la călcâi, dar cu mâinile libere putem duce la gură. De fapt, ceea ce s-a întâmplat vizează direct viața fiecăruia dintre noi, cetățenii Republicii Moldova. Regimul a întrecut orice măsură și, dacă îl lăsăm și acum să priceapă că mămăliga fierbe, dar nu explodează, el va desconsidera într-o veselie orice voință omenească disonantă. 

Realitatea imediată e următoarea: nimeni nu poate persevera în carieră pentru că peste tot sunt promovați doar ciracii lui Plahotniuc, nimeni nu poate să-și dezvolte o afacere pentru că Plahotniuc i-o ia din moment ce aceasta devine profitabilă, nimeni nu poate spune ceea ce crede, pentru că Plahotniuc îl bagă la pușcărie sau, pur și simplu, îl împușcă, nimeni nu poate câștiga nimic în instanță pentru că instanța e Plahotniuc, ești bătut, violat, scuipat, târât prin căcat, desfigurat etc. la tine acasă sau în stradă pentru că bandiții lui Țuțu sunt puterea, ești lăsat să zaci pe tărgile ambulanțelor pentru că nu există medicii buni - ei nu au loc într-un sistem viciat, iar tu nu ești de-al lui Plaha, părinții mor în sărăcie pentru că nu mai sunt bani pentru pensii, mergi la cumpărături și nu îndrăznești să cumperi nimic din cauza prețurilor exorbitante, hotarele sunt închise, vodca e ieftină...

Evident, vorbesc aici despre oameni. Despre lipsa lor de perspectivă într-un regim totalitar. Nu mă refer la lingăi, nevertebrate de tot soiul. Nu mă refer la țuțuiști. De fapt, știți cine e Plahotniuc? Un sistem. Dar știți de ce are putere diabolică? Pentru că este constituit dintr-o mulțime de entități - toți, dar absolut toți acei care fac parte din sistem și îi oferă generos puterea proprie. Astăzi, după umilința impardonabilă, odioasă, la care au fost supuși cetățenii moldoveni, nu există scuză capabilă să disculpe slujirea criminalului. Pentru că slujindu-l, EȘTI criminalul, ești sistemul în sine.

Hai să vedem. Ce ar fi el fără fiecare polițist care îl „apără”? Ce ar fi el fără fiecare membru de partid de prin satele și orașele noastre? Ce ar fi el fără fiecare funcționar care l-a ajutat să jefuiască băncile? Ce ar fi el fără fiecare dintre constructorii care-i fac de zor palate? Ce ar fi el fără fiecare dintre judecătorii și procurorii care îi protejează nu doar interesele proprii, dar și ale tuturor rapenelor sale? Ce ar fi el fără fiecare jurnalist, cameraman, producător de la holdingul său, care îi spală de zor imaginea de duhoarea iadului sau, pur și simplu, fac audiența aducătoare de reclame bănoase holdingului? Ce ar fi el fără fiecare dintre cei care îi duc hârtiile la guvern și parlament? Ce ar fi el fără fiecare dintre leancele cumpărate? Fără apa și sarea acestui pământ pe care fiecare dintre cetățenii inconștienți i-o dă zilnic? NIMENI! NI-MENI!

Repet: după invalidarea alegerilor locale din Chișinău de către hunta infamă, penală, jegoasă din PD-PSRM, nu mai există nicio cale neutră de supraviețuire. Trebuie să te hotărăști: ești cetățean demn sau ești criminal. Pentru că fiecare părticică oricât de infimă din ceea ce-l crează pe Plahotniuc, tot Plahotniuc este. Cine spune că lucrează la Plahotniuc, dar nu face politică – minte. Cine spune că lucrează la Plahotniuc, dar e onest – minte. Conștient. Așa stau lucrurile acum, dragii mei!

Am fost ai naibii de buni pe 1 iulie, dar vom fi bestiali la 26 august!

Despre finalitatea protestelor. În primul rând felicitări pentru cel mai înalt grad de consolidare de până acum în cadrul protestului din 1 iulie - am fost o putere cu adevărat de temut pentru criminalii uzurpatori. Scâncelile despre așa-zisa stingere a spiritului protestatar dacă nu „facem repede ceva” și întrebările retorice și pline de jele gen „nu și ce s-a schimbat?” le consider lașe, prostești chiar, total neconstructive. Democrația nu este o fată de măritat pe care o pețești la o „piankă” cu viitorii nănași. Ea necesită o luptă temerară, stoică, asumată, conștientizată. Nu de o zi și nu de două. Este mai mult decât clarissim că nu poți să intri la Plahotniuc acasă, să-l iei de urechi, să-i dai un șut în cur și să obții victoria mult dorită. Și atunci nu prea îi înțeleg pe „analiștii” care fac previziuni sceptice despre sucombarea treptată și ireversibilă a spiritului protestatar. Sinceră să fiu, mi se par chiar ușor distructive, chiar dacă sunt făcute cu bună intenție.

Protestul din 1 iulie a demonstrat cu prisosință că oamenii sunt capabili să se solidarizeze, să facă front comun împotriva dictaturii și sunt absolut conștienți de puterea pe care o au. Acest protest a însemnat și trecerea unei bariere psihologice care era cumva un soi de limitator al coagulării masive -  dezagrementul de a fi făcut jocul unor forțe politice, de a fi din nou victima profitorilor. Genomul scepticismului în acest sens s-a infiltrat în ADN-ul nostru din cauza multitudinii trădărilor politice prin care am trecut de la proclamarea independenței încoace. Dar în cadrul protestului s-a văzut clar că această temere este depășită, că ea nu are temei.

Trei. Manifestația de duminică a confirmat faptul că adevărata putere e a oamenilor cu demnitate - spiritul civic a crescut în progresie geometrică odată ce guvernarea și-a permis să insulte într-un hal inacceptabil cetățenii. „Bezpredelul” a întrecut ireversibil acea limită subțirică sub care apa încă nu clocotea, deși era pe punctul de a fierbe.

Mai departe. Mișcarea de rezistență creată ad-hoc pentru a stopa instaurarea dictaturii a coagulat forțe de cea mai diversă sorginte și a adus în fața oamenilor personalități de cea mai înaltă calitate. Pentru mine personal una dintre cele mai mari bucurii a fost să văd printre protestatari scriitorii generației moderne. Iată că scrisul s-a revărsat și în manifestul personal de civism asumat prin cuvântul rostit în fața mulțimii. Vitalie Ciobanu, Vasile Gârneț, Mircea V.Ciobanu, Maria Șleahtițchi, Vladimir Beșleagă sunt nume de mare valoare care au reabilitat cu brio rolul scriitorului moldovean dincolo de creator al sintezei inedite dintre gânduri și cuvinte – rolul de stindard al elitelor intelectuale într-un proces social-politic. Și mă refer aici nu doar la publicistică, ci și la ieșirea în față, pe baricade. Din amărăciunea generată de lipsa de verticalitate și de atitudine a multor scriitori de renume, mai vechi și mai noi, nu a mai rămas mare lucru după discursul lui Vitalie Ciobanu în PMAN. Da, faptul că Mihai Cimpoi a „genializat” creația lui Traian Vasilcău în cadrul lansării a nu-știu-câte-sprezece volume ale acestuia, mă mai scârbește, dar pot să trec deja peste asta.

Așa, mai departe. Acest protest a mai scos la iveală un lucru extrem de important: nici uzurpatorii nu mai cred în invincibilitatea lor și nici cei care îi apără. Plahotniuc a știut că protestatarii nu se vor lăsa provocați și nu vor lua cu asalt, nu vor vandaliza instituțiile statului. În fața Guvernului erau doar câteva polițiste tinerele. Frica criminalului pentru siguranța personală a fost atât de mare, încât nu s-a mai îngrijit de aparențe – sute de polițiști din toată republica au fost dislocați în exclusivitate în jurul cartierului în care se află locuința sa cât un palat și sediul PD. A fost încercuit tot cartierul, iar de sus acesta părea un uliu în care forțele de ordine abia de încăpeau. Am avut senzația clară că Plahotniuc s-a baricadat și a stat toată ziua cu inima în călcâie. Asta îl va face mai slab și mai susceptibil greșelilor.

Să mai spun că s-a văzut limpede că polițiștii suportă tot mai greu umilința la care sunt supuși de fiecare dată când populația protestează. Și ei sunt pe punctul de fierbere, mai e nevoie de un pas. Și sunt sigură că acesta nu va întârzia. Atunci să vedem cui îi va mai da ordine Jizdan…

La 26 august diaspora va veni acasă. Până în acea zi va trebui să informăm constant oamenii despre ceea ce se întâmplă, va trebui să menținem spiritul protestatar prin acțiuni de nesupunere civică, proteste mai mari și mai mici, flashmob-uri etc. S-ar putea să fie eficientă și o grevă a foamei. Fiecare dintre noi ar trebui să recurgă la tot ce îi stă în puteri pentru ca pe 26 august 1. să fim într-un număr impunător, o sută de mii, dacă se poate și 2. forțele de ordine să treacă de partea poporului. Atât. Așa că vorbim zilnic cu diaspora și adoptăm zilnic un polițist. Baftă tuturor, la treabă!