marți, 6 iulie 2010

Zâmbetul Monei Lisa. Enigmă?

Indiferent de lucrurile pe care suntem nevoiţi (obligaţi?) să le facem zi de zi, viaţa în sine (ca realitate iminentă, dar suprem) este preţioasă. Spun asta fără patetism motivaţionist. Constat doar că am pierdut timp sau, mai exact spus, am "alocat" suficient timp pentru a mă hotărî să păşesc altfel. Treptele ascendente ale dezvoltării spirituale sunt extrem de fluide, deşi ne dorim să fie constituite din material solid - avem nevoie de certitudini. Poţi coborî într-o frântură de idee, dar poţi să te avânţi în sus la fel de repede. Totul e să te hotărăşti. Ceea ce nu este neapărat foarte dificil, ci doar... durează. Uneori ani de zile. 

E un proces de restructurizare a conştiinţei la nivel neuronic, psihic, comportamental. E un travaliu care menţine oscilaţia "de la agonie la extaz" atât timp cât se dezvoltă noua conştiinţă, atât timp cât înveţi să-ţi controlezi atitudinea, gândurile, emoţiile distructive. Trebuie spus că acestea sunt mai puternice decât noi. Cel puţin la început şi (în special!) versus mentalitate balcanică, mediu spiritual şi moral frustrant, nociv şi sufocant pentru orice tentativă de a i te sustrage (acestea sunt doar câteva circumstanţe care favorizează clar un mod fatalist de a organiza gândurile, a forma percepţia realităţii). Jelea, ca şi mămăliga, este o caracteristică generală imuabilă, tradiţională, deja naţional-genetică. Şi e nevoie de o insistenţă acerbă pentru a sparge tiparele şi a te redefini ca om. A conştientiza şi (stirct necesar!) a păstra la nivelul subconştinetului starea de beatitudine în raport cu viaţa, racordată la parametrii temporali în care aceasta se desfăşoară: zi şi clipă.

Şi atunci când totul e gata, brusc, te simţi alt om. Poţi lua decizia să fii fericit pur şi simplu. Şi chiar eşti, pentru că ai schimbat "caseta" cu "zestrea", moştenirea existenţială. Fericirea adevărată nu este cea "motivată" de starea materială, situaţia privilegiată la serviciu, maşină de lux, adulaţie în cuplu etc. Pentru că toate astea pot dispărea la un moment dat. Fericirea adevărată e încrederea şi relaţia permanentă cu Creatorul. De fapt cu tine însuţi. Această relaţie determină în ultimă instanţă perfecţiunea proprie şi atrage celelate bunuri.

La Louvre în faţa tabloului lui Leonardo Da Vinci e mereu multă lume. Am fost şi eu printre ei. Mulţi îşi satisfac curiozitatea şi orgoliul de a fi consemnat evenimentul în albumul famalial, dar de fapt (deşi nu recunosc public) sunt nedumeriţi: de ce, mă rog, atâta zarvă?! Răspunsul e la suprafaţă. Tocmai de aceea e greu de găsit. Poate, pentru început, ar trebui să învăţăm a zâmbi chiar şi în singurătate...

3 comentarii:

  1. Veaceslav Aftene
    toti cauta raspunsul...

    Angela Arama M
    acar pana in ceasul al doisprezecelea sa-l gaseasca

    Aschia Sare
    Intr-o zi ma jucam mental cu timpul , incercand sa anulez eternitatea si
    trecutul prin raportare la autentic fara sa pierd starea de fericire .
    Mi - a ramas posibilitatea unei treceri prin lume cu dimensiuni
    existentiale de efemerida ... In fond ce e fericirea ? ... Este ceva
    pamantean , dar prin anularea timpului inainte si dincolo de cele 24 de...ore O seara buna Angelica !

    Gromov Catalina
    Fericirile pe care le simţim în viaţă sunt totdeauna numai boboci. Boboci care înfloresc total numai în amintire.Amintirea este o seră a fericirilor trecute. (L.Blaga)
    Unii oameni se îngroapă în fericirea lor...
    Roddy Munteanu ce e fericirea?????? o intrebare foarte buna....
    eu cred ca nu poti defini fericirea printr-un cuvint... a fi fericit inseamna a trai, a vedea minunile cerului si a simti dragostea aproapelui tau. Sa oferim fericire aproapelui caci doar asa fericirea pe care o oferim... o oferim intregului Univers.... in concluzie fericirea inseamna pur si simplu bucuria ca traiesti....

    Alina Lapteacru
    o iluzie de moment

    Angela Arama
    Va multumesc tuturor pentru raspunsuri... Si totusi exista!!!@Gabriela, o zi FERICITA iti doresc...prietenii stiu de ce!:))

    Aschia Sare :) O zi buna Angela !

    Anastasia Moldovanu
    Fericirea e faptul ca traiesti acum si aici. Inchipueti pentru o fractie de secunda, ca totul se termina, dupa cum ne prognozeaza astrele, calendarele, invatatii... Cum e? Fericirea e sa speri, ca va fi bine.

    Daniela Lupascu Fericirea este tot ceia ce ma face sa zimbesc,stare bine sufleteste............la felicita e importante..........nella vitta

    Corina Torsin intr-o carte a lui maria remarque la intrebarea ”esti fericita” raspunsul era ”cat timp se poate sta pe varful unui ac?”

    Angela Arama
    Imi permit sa polemizez cu maria remarque. Fericirea nu este un impuls de moment, ci o stare existentiala. Doar ca trebuie sa muncesti mult pentru ca sa o poti accesa.

    RăspundețiȘtergere
  2. Fericirea este un drog a carui stare de dependenta am mostenit-o genetic. Din cand in cand soarta se 'ndura de noi si ne-o picura-n suflet.

    RăspundețiȘtergere
  3. Ce-ar fi sa fim capabili sa mentinem starea asta in suflet fara a astepta indurarea cuiva? Fie si a destinului...E posibil sa poti cultiva starea asta?

    RăspundețiȘtergere