miercuri, 21 aprilie 2010

Doar femeia poate fi?

Astăzi voi merge la "Ceaiul de la ora 5" "servit" de Consiliul ONG in parteneriat cu Coalitia Voluntariat si Grupul Global Compact Moldova & PNUD, Soros si Sida. Printre subiectele pe care le vom discuta într-o atmosferă degajată (cel puţin aşa zice Antoniţa Fonari) va fi şi cel legat de statutul femeii în societatea moldovenească. În acest sens se va organiza un off-line cu "femei care prin statutul lor social sunt niste exemple pentru R. Moldova". De fapt nu o singură dată am fost solicitată pentru a vorbi despre femeile din Moldova. Reuşisem să mă şi plictisesc de atâta atenţie acordată sărmanelor doamne discriminate. Dar problema există, trebuie să recunosc. Şi iată ce cred despre "rădăcinile" acesteea. 

Statisticile denotă că problema reprezentativităţii femeilor în eşaloanele top ale politicii moldoveneşti continuă să rămână valabilă. De ce ? Există mai multe motive. Primul şi cel fundamental se leagă de tradiţia constituirii elitelor. Constatăm că în Europa societatea de tip patriarhal este o noţiune trecută în analele istoriei. Din păcate, în Republica Moldova, chiar dacă pledoaria pentru drepturile egale ale femeilor este în vogă, ea rămâne un artificiu retoric. 

Rolul de conducător asumat tradiţional de bărbat în trecut este prin excelenţă opresiv şi nu admite prea uşor accesul femeilor în vărful elitelor. 

Apoi educaţia tradiţional ortodoxă (foarte puternic inoculată în conştient şi inconştient) ne învaţă că femeia este culpabilă deja la naştere prin păcatul originar şi în general ea trebuie „să asculte de bărbat” sau chiar, în altă interpretare „să se teamă” de acesta. 

De asemenea putem vorbi, cu regret desigur, despre misoginismul moldovenilor ca parte a unei frustrări identitare – Basarabia nu şi-a făcut istoria, i-au dictat-o puterile politice care periodic au cedat-o sau şi-au însuşit-o ca bonus la victorie. Bărbaţii noştri poartă în matricea lor psihologică stigmatul neîmplinirii războinice, care se manifestă prin atitudinea de „cocoş” în raporturile cu femeia. 

În general, cred că dacă nu ar exista „moda”, altfel spus curentul european de a promova femei în politică, partidele noastre nu ar plasa femei nici în coada listelor. Sau ar face-o doar ca să stimuleze capacitatea lor de muncă în teritoriu - activitate dificilă, solicitantă, prin care sunt racolaţi membri şi votanţi ai partidului. Avem şi exemplul de truc electoral în 2005, când una din listele de candidaţi atesta 50 % - bărbaţi, 50% - femei, plasaţi consecutiv. Zic „truc” pentru că topul listei electorale din 2009 a aceluiaşi partid este categoric „masculinizat”. 

Există şi alte motive de ordin general care ar elucida fenomenul neangajării masive a femeilor în domeniile considerate tradiţional masculine, cum ar fi politica. Totuşi ultima campanie electorală a avut specificul ei şi lipsa femeilor din topul listelor de candidaţi pentru funcţia de deputat era detrminată şi de factori de alt ordin. Campania electorală din 2009 era în esenţă aceeaşi luptă pentru putere, dar avea specificul ei. După 7 aprilie în special, a devenit cât se poate de clar că de această dată ea a atinsese punctul de fierbere socială. S-a dovedit că acea campanie a fost de fapt războiul unor mega- interese, cred eu, care mai ales în condiţiile crizei economico-financiare mondiale caută acces nestingherit spre Balcani şi nu numai sau, dimpotrivă, îl împiedică. Iar Republica Moldova este un cap de pod, o uşă a lui Sezam prin care se pot face exporturi licite şi ilicite (Transnistria) de anvergură. De aceea bărbaţii din politica moldoveană nu au lăsat loc pentru cochetării gen „promovarea femeilor în politică”. Ei trebuiau să fie siguri că vor intra în Parlament şi vor împărţi „brânza” cu cuţitul propriu. 

Femeile chiar dacă par slabe, vulnerabile, uneori sunt destul de greu de convins să facă concesii şi târguri sub limita decenţei politice. Din simplul motiv că au „în sânge” demnitatea exemplului matern şi le e ruşine să „se facă de râs”. Sloganele campaniei confirmau supoziţia atrocităţii războiului din culisele politice în care de această dată au fost antrenate forţele „grele”. În arenă au ieşit gladiatorii. Pe viaţă sau pe moarte. Mesajele partidelor cu şanse de a accede în Parlament practic nu mai accesau ca altă dată nici măcar puterea de vot a femeilor (social, educaţie, etc.) – ele avertizau şi sugerau cataclisme. 

În final să mai spun că femeia orice ar face este susceptibilă compasiunii. Ceea ce de fapt e minunat, mai ales că această calitate este o virtute caracteristică sistemului democratic avansat. Într-o democraţie precară ca a noastră, însă, compasiunea nu este încă o caracteristică firească a liderului politic. Şi nu are cum, în condiţiile în care ne lăsăm răstigniţi pe un vector european putred bătut în cuie pe un conifer siberian. Iar o altă Margaret(a) Thatcer întârzie să apară...

9 comentarii:

  1. Este prima vedetă pe care am văzut-o cu ochii mei ;) pe atunci era blondă, frumoasă, strălucitoare, elegantă, inaccesibilă, deşteaptă, creativă, non-conformistă şi revoluţionară. Tocmai mă angjasem la TV naţională şi o invidiam de departe pe Angela Aramă. Acum o invidiez niţel de mai aproape – suntem un sat mic, noi femeile cu bloguri :) – pentru că este şi mai frumoasă, şi mai zveltă, dar deja nu e numai deşteaptă ci şi înţeleaptă. Simt că este omul SENIN …la feminin. Peste câteva ore va citi şi va răspunde, poate peste câteva zile ne vom vedea la un off line… dacă aş fi ştiut asta paisprezece ani în urmă aşi fi crezut că urmează să mă fac şi eu vedetă ;) altfel cum aşa aproape de Angela Aramă?

    P.S. Doamnă, apropo de „cat de nebanuite sunt caile Domnului” ...de la greva din 2004 am poze cu sicriul pe care Iurie Roşca şi Vlad Cubreacov au scris numele lui Victor Stepaniuc – între timp au fost într-un partid şi …să trăiască :P

    RăspundețiȘtergere
  2. Uite că răspund, dragă Antoniţa. Recunosc că e foarte plăcut să citeşti aşa ceva despre tine însăţi. De fapt nu sunt nici mai zveltă, nici mai frumoasă, cu atât mai mult - inaccesibilă. Oricum eu cred cu tărie că lumea este minunată, fascinantă (acceptând-o aşa cum este: plină de suferinţă şi extaz) şi dacă fiecare dintre noi ar crede asta, cu siguranţă ea ar exploda în focuri de artificii printre care noi, oamenii, am dansa nişte valsuri nebuneşti îmbătaţi de bucuria de a fi.
    Apropo de P.S. Lucrurile (chiar şi în politică!) nu sunt chiar aşa de simple, cu atât mai mult - simpliste. Sicriul acela ca truc electoral a fost fain, dar de facto ar trebui să îndrăznim să fim liberi şi temerari fără a desconsidera sau a dori "obştescul sfârşit" cuiva. În altă ordine de idei alianţele şi baricadele sunt atât de relative în politică încât sicriile peste noapte pot fi întoarse cu fundul în sus pentru a servi drept masă cu bucate.

    RăspundețiȘtergere
  3. Daaa!!!! O am si eu intiparita frumos in memorie pe Angela Arama din acea perioada de debut in cadrul institutziei cu pricina din dealul Schinoasei...la inceput ca crainic...apoi si ca prezentatoare si autor de emisiune TV "Asterisc"...pun pariu, ca pot descrie cu ochii inchisi felul distinctiv si unic in care aparea pe sticla...da, parul blond, coafura eleganta...pulover cu desen in fata...:)

    RăspundețiȘtergere
  4. Angelica...te-ai retras din politica ca sa devii un filozof...al carui fler literar este plin de înţelepciune...problema multor politicieni este aceea ca fac din politica un "job" si nu un "service", efectuat spre beneficiul poporului...nu putem avea niste indicatori de eficienta politica, avand in vedere situatia precara a educatiei economice a majoritatii parlementarilor, lipsa traditiei in politica, problemele justitiei "maldavenesti" , a incapacitatii si a lipsei de profesionalism a fiscului,dezinformarea practicata in declaratii si formalia si lipsa de educatie civica si morala la toate nivelurile politice,dumneavoastra sunteti printre acei singuri care deocamdata puteti urmari activitatile politicienilor autohtoni...Ma intreb: oare catzi politicieni din RM au achitat serviciile comunale ale sediului Parlamentului, in care se intrunesc sistematic, din propriul lor salar sau pensie si nu din banii bugetari?...

    RăspundețiȘtergere
  5. Iulia, ceea ce spui despre calitatea politicii moldoveneşti ("fac din politică un job şi nu un service" - fac din politică o afacere, aş spune eu) este tocmai ceea ce m-a împiedicat să rămân acolo. Este prea mare, enorm chiar gradul de nesimţire pe care trebuie s-o ai dacă facă politică în RM. Lucrurile vor evolua, sper, şi atunci mai vedem.
    Întrebarea ta, însă, nu mi se pare tocmai potrivită. Plata pentru serviciile comunale prestate Parlamentului se face din buget. Este firesc să fie aşa. Că doar nu vă impune nimeni să plătiţi pentru acestea, dacă sunteţi funcţionar în orice altă instituţie de stat! Altceva este că acest buget este insuficient, "auster", dar continuă să fie utilizat în mare parte pentru beneficii electorale!

    RăspundețiȘtergere
  6. Angelica, intrebarea mea o fi nu tocmai potrivita, gandul de printre buchii insa era urmatorul: catzi din parlamentari se izghesk sa dea, din propriul buzunar, in schimbul la "a lua", inklusiv si din buzunarul bugetarilor...catzi dintre ei i s-ar asemui lui Charles de Gaulle, de exemplu...http://delo.ua/vlast/mezdynarodnaya-politika/ni-kopejki-deneg-8859/

    RăspundețiȘtergere
  7. Am mai spus pe undeva pe blog ca problema politicii noastre este faptul ca cei care ravnesc guvernarea ajung foarte repede sa se complaca in ea si toate actiunile lor nu sunt decat PR sau satisfacerea interesului personal. Deocamdata oamenii vin in politica pentru a pastra si, cu precadere, a spori averea proprie.

    RăspundețiȘtergere