luni, 16 februarie 2009

Febra electorală și Machiavelli

Toată lumea isi dă cu părerea asupra eventualelor rezultate ale alegerilor din 5 aprilie curent. Campania e în plină desfășurare. Febra...Cine va fi viitorul președinte? Evident, acest lucru va fi elucidat doar după ce vor fi constituite alianțele postelectorale. Iar acestea deocamdată sunt puțin previzibile. Se prea poate să asistăm la mariaje cu titlu percutant pentru așteptările noastre.

PCRM+PPCD+...PLDM, de exemplu. Oricât de șocante ar fi aceste coalizări, ele vor fi foarte bine argumentate și motivele enunțate vor fi dintre cele mai înălțătoare - interesul național. Se prea poate că într-adevăr acesta să fie susținut, dar e posibil ca pe parcurs, foloasele personale sau de partid, ce derivă dintr-o poziție majoritară în parlament, să eclipsese dorința de a face bine țării. Avem exemple de acest gen pentru documentare. Aplicată la realitatea politică din Republica Moldova, mi se pare teribilistă opinia (altfel corectă !) lui Machiavelli din Discorsi

"Atunci când siguranța patriei tale depinde în întregime de hotărârea care urmează a fi luată, nu trebuie dată nicio atenție dreptății sau nedreptății, bunatății sau cruzimii, caracterului ei lăudabil sau josnic. Dimpotrivă, lăsând deoparte orice considerație, trebuie adoptată cu toată convingerea acea alternativă care ar salva viața și ar menține libertatea patriei tale". 

Teribilistă, pentru că dacă e aplicata fidel de oameni politici cu veleități dictatoriale, o asemenea tactică surpă temelia unei patrii libere - liberatea cetățenilor săi. Degeaba înfrunți dusmanul extern, dacă în interiorul "cetății" oamenii au o putere mai mare decât legile, iar accesele războinice de exterminare și furia continuă împotriva"greșiților noștri " determină supremația răfuielii asupra justiției. Corupția e un flagel intolerabil pentru patrioții adevărați, dat combaterea acesteea nu poate fi o scuză pentru a comite ilegalități. 

Atunci când dragostea de patrie se confundă cu dorința de a o stăpâni, virtutea poate să subziste, dar se transformă într-o forță brută extaziată și dornică de noi cuceriri. Această virtute nu mai sprijină libertatea, ci o distruge. Și atunci, după o înfrângere de moment, inamicul extern trebuie doar să aibă puțintică răbdare.

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu